ANDREI POSTOLACHE – acest NEICUȘOR DAN care va Salva Iașul…

Celor care ați fost la lansarea cărții mele „Lecturi de pușcărie”(cronica vremii), vă spuneam în speach-ul ținut, că mă simt responsabil față de Iașul natal, de oamenii lui și de istoria milenară transmisă din strămoși, iar faptul că am apucat aceste vremuri îmi produce un profund regret. Simt chiar că ar fi fost pentru mine mult mai bine să mă fi născut cu vreo 50 de ani mai devreme, măcar să apuc să mor cu arma în mână răpus de gloanțele vreunui securist undeva într-o pădure din Carpați, sau să fi murit pe front în linia întâi împotriva Armatei Roșii care ulterior a adus numai nenorocire României.
Așa? Simt cum mi se zvârcolește sufletul în coșul pieptului asistând (aproape) neputincios cum se distruge această țară milenară ca o pedeapsă dată de Bunul Dumnezeu pentru firea noastră de popor cu trăsături extreme, de la viteaz fără pereche la lașitate și duplicitate, la supușenie idioată, la fatalism divin…
Cei care nu ați fost la acel Eveniment din viața mea prilejuit de lansarea cărții ce cuprinde articole de literatură militantă, pamflete și parodii adunate în mai bine de trei ani pe blogul personal, am pus pe Facebook videoclipul ce cuprinde speach-ul mai sus amintit. Asta pentru ca voi să puteți să mă cunoașteți și „live”, să nu care cumva să vă închipuiți că aș fi vreun acoperit cu gânduri ascunse și cu gură mare doar pe Facebook, sau în mediul virtual. Chiar (încă!) exist în carne și oase! E drept, cu ceva carne și oase mai puține decât majoritatea dintre voi.
Nu voi înceta până voi închide ochii să arăt ceea ce presa locală contemporană ticăloșită de vremi nu vă arată, ci vă ascunde! Vă manipulează ordinar pentru că sunteți total dezinteresați de ceea ce se întâmplă în jurul vostru, pentru că ați ajuns captivi unor televiziuni cu orientare vădită de stânga sau de dreapta, unor așa zise ziare (scrise, sau online) unor site-uri la fel de mârșave și manipulatoare ce vă otrăvesc mințile și nu mai puteți vedea adevărul, nu mai puteți discerne și decela binele de rău, javrele comparativ cu oamenii, ticăloșii de oamenii cinstiți.
Din păcate și Biserica Ortodoxă milenară care a fost de-a lungul vremurilor pavăză și sabie, Tată Ceresc și Maică a lui Iisus – ce ne-a vegheat de la botez și până la ultimul drum – nu mai este în putere să ne lumineze calea fiind de multe ori pradă lucrăturii diavolului ce ne încercuiește și ne împresoară cu perfidie din toate părțile.
După așa zisa Revoluție când am fost împinși de forțe satanice promovate de Sion și francmasonerie să ne omorâm conducătorul în sfânta zi de Crăciun, totul ne-a mers din rău în mai rău și am apucat calea pierzaniei. Prea puțini dintre noi au reușit să se mențină cu mintea întreagă și trează, prea puțini dintre noi au rezistat ispitelor diavolești care ne-au scos la iveală cele mai nenorocite trăsături care încep de la ură, de la invidie și ticăloșie, au exacerbat în mulți semeni orgoliile nemărginite, lăcomia și oportunismul, arivismul și fariseismul.
De asta scriu pe blog! De asta încerc din răsputeri pe ultima parte a vieții ce mi-a rămas să încerc să vă deștept, să caut în ungherul minții și a sufletului vostru acel licăr de lumină, acea fărmătură de bunătate și deșteptăciune rămasă undeva nemăturată! Se pare că deja este prea târziu, dar mie nu mi-a mai rămas altceva decât să lupt.
Mă voi opri astăzi la un nou pericol care se insinuează perfid și cu față umană printre voi, în mințile voastre, iar spre marea nenorocire, este deosebit de pervers, de diabolic, alegând o cale ce nu este prea facilă și la îndemâna multora încă dintre oamenii care nu stăpânesc tehnica calculatorului și Internetul.
Este calea online, este mediul virtual folosit acum cu precădere de generația tânără – de la copii de vârstă școlară și până la cei din generația mea care au fost mai ambițioși să țină pasul cu timpurile, învățând odată cu proprii copii mânuirea calculatorului.
Pentru cei dintre voi care ați auzit în ultimul an tot mai des despre un individ cu numele Andrei Postolache ce se insinuează tot mai insistent în viața Iașului și a ieșenilor, încercând să se pună cu forța dinaintea noastră ca fiind un simplu și dezinteresat reprezentant al societății civile, sătul să mai suporte incompetența, ticăloșia și corupția clasei politice, vă scriu aceste rânduri și încerc din răsputeri cu mijloacele mele să atrag atenția asupra acestui impostor și a celor care se află în spatele său, a scopurilor ticăloase ce îi animă.
Nicăieri nu veți găsi – oricât ați căuta – date personale despre individul Andrei Postolache. Nu veți găsi concret data nașterii sale, locul unde a venit pe lume și alte date din biografia lui menite a vă face să vă formați o părere, o opinie despre familia sa, despre educația primită, despre religie, despre cei care l-au format sau l-au ridicat.
Tot ceea ce veți găsi despre acest individ sunt date lăsate să transpire chiar de el, în multe cazuri inconștient că devoalează motive pentru a-și ascunde trecutul.
Este tot mai intens mediatizat la televiziunile locale (gen TeleMafia sau Digi 24 Soros), la fițuica devenită imundă și neigienică numită acum „Ziarul de Iași”căpușat de Tony Hrițac, un interlop din stirpea procurorului Emilian Eva – o amintire a minunaților ani de început ai presei libere cu numele „Monitorul de Iași” – devenit ulterior un brand național.
Oare de ce? De unde atâta infuzie de capital investit în creșterea imaginii și a notorietății acestui individ? V-ați întrebat vreodată?
Iașul ultimului deceniu a devenit un pol național în industria IT-ului ca centru universitar formator de specialiști în acest domeniu de vârf, iar asta nu poate fi decât benefic. Alte centre universitare în care industria de IT s-a dezvoltat vertiginos în România sunt Clujul și Timișoara. Acolo sunt însă și alte domenii unde capitalul străin a înlocuit industria românească distrusă de dușmanii României, cu metodă și complicitate în conducătorii țării.
La Iași, izolarea impusă Moldovei din lipsa infrastructurii rutiere și a mărginirii apropiate cu Imperiul Rus – la granița Uniunii Europene – a lăsat deocamdată și din cauza prostiei și a obtuzității conducătorilor locali puține șanse de infuzie de capital străin în alte domenii industriale. Așa că simplu și ieftin, cu necesități minime de investiții în clădiri și utilaje, a luat avânt industria de IT.
Au venit mari corporații din acest domeniu care au găsit pe loc un mare număr de persoane foarte bine calificate, minți super sclipitoare, multă inteligență pe metrul pătrat, dar și o mână ieftină de lucru comparativ cu cea din țările lor superdezvoltate tehnologic și industrial unde salariile în această industrie sunt de cel puțin 3-5 ori mai mari.
Prin industria IT – pe fibra optică – au intrat odată cu locurile de muncă și metode de îndoctrinare, de anihilare a minții noii generații pe direcția noțiunilor de istorie, de patriotism, de dragoste de țară, de locurile natale.
Globalizarea – acest fenomen început la sfârșitul secolului trecut și care intenționează să transforme omenirea într-o singură națiune supusă și subjugată unui nucleu perfid și atotputernic – a pătruns prin intermediul calculatoarelor în mintea multor tineri care odată cu dezvoltarea abilităților ajunse la performanță, au devenit un fel de roboți umani ce lucrează inconștient pentru lumea demonică a celor ce intenționează să desființeze granițe, să niveleze culturi, să transforme planeta într-o „no mens land” la discreția unor atotputernici, reprezentați de magnați, de concerne transnaționale, de oculta francmasonică, de marile finanțe mondiale.
Nu mai suntem în epoca războiului cu arma în mână decât acolo unde marile puteri întrețin conflicte etnice și religioase pentru a-și testa puterea lor militară, unde experimentează noi arme super sofisticate și unde își arată mușchii de oțel și creierele super soft. În rest, războaiele se duc perfid, țările se cuceresc diabolic prin adormirea vigilenței, prin anihilarea simțului patriotic, prin distrugerea perversă a industriei unei țări, prin distrugerea și coborârea nivelului educației naționale, prin preluarea progresivă de către capitalul străin a terenurilor agricole, a finanțelor naționale, a zăcămintelor subterane din subsol și nu în ultimul rând printr-o corupție generalizată. Nu trebuie așadar să tragi niciun glonț, să fie spart niciun geam al unei singure clădiri.
Armata națională trebuie doar dirijată și întreținută atenția capilor ei spre alte scopuri și ținte decât apărarea interesului național, soldații nu mai mor pentru idealul străvechi al apărării gliei strămoșești, ci totul devine un scop global, al apărării unei efemere democrații, o luptă împotriva terorismului mondial care este finanțat și întreținut de aceeași entitate care propovăduiește binefacerile democrației mondiale.
Suntem acum în plin război nevăzut în care am ajuns târâți prin prostia noastră, prin perfidia și ticăloșia unor semeni de ai noștri ce au fost încurajați și ajutați să preia puterea, să ajungă la butoane și să răspundă unor ordine nevăzute.
Revin la acest Andrei Postolache care în ciuda faptului că-i vedeți mutra în pozele din ziar sau pe sticla a două televiziuni locale, el este în fond doar o siluetă a unui anonim așa cum apar multe persoane timide sau lașe pe profilul rețelelor de socializare.
Ce transpare dintr-un articol-interviu mai vechi al acestui băiat deștept aterizat la Iași ca fluturele pe lampă?
Este vorba despre publicația online cu numele PRESSONE și este de fapt un bulgăre de drojdie aruncat în aluatul pus la dospit și lăsat să crească de aceia care sunt în spatele multor persoane ce-și fac loc intens dând din coate să înlocuiască actuala clasă politică izvorâtă din societatea securisto-comunistoidă de dinainte de 89 care s-a ciocoit și încoțopenit suficient de tare încât să nu se mai vrea dusă veșnic, să se perpetueze mereu prin odraslele care au moștenit deja avere prin jaf și vânzare de țară.
Cine dorește să-i ia locul? Păi alt tip de oameni, cărora li s-a indus și inoculat prin diverse metode și traininguri în străinătate, prin burse la Universități renumite de afară, prin finanțări abundente venite prin intermediul unor ONG-uri făcute sub atenta supraveghere și îndrumare de unele interfețe ale Ocultei Mondiale, propovăduitoare a Globalizării.
Au format în timp o armată nevăzută cu ochiul liber și de un neavizat, care luptă perfid în mediul online sau ies în stradă la o comandă precisă pe teme foarte normale și firești pentru o societate civilă sănătoasă ce se manifestă reactiv la niște disfuncții ale organismelor unui stat de drept.
Au apărut cunoscuții „hypsteri”, acei intelectuali deosebit de culți, de inteligenți, oameni din domeniul artelor, vectori de opinie, blogeri, lucrători în IT, maeștri în comunicare ce au fost învățați să performeze în arta manipulării.
Andrei Postolache este unul dintre aceștia. Dacă spicuim atent doar ceea ce lasă el (din prostie, din neatenție?) să tranpară din sumarul CV al articolului de pe PRESSONE, putem observa că evită să spună unde s-a născut, nici măcar în ce provincie a României, pentru că este deosebit de important asta! Nici măcar date despre orașul în care a crescut, unde a făcut el școala, date despre părinți.
„M-am născut în 1980, dar copilăria mea formativă a început după Revoluție. Anii ’90 au fost o perioadă foarte grea pentru familia noastră. Tatăl meu a murit în 1993, am rămas singuri cu mama și nu prea aveam bani. Nici nu ne prea dădeam seama pe-atunci, eu cu frate-meu. Mâncam o felie de pâine cu gem și eram fericiți.
În perioada aia aveam un sentiment profund de libertate și speranță. Maică-mea era o persoană deschisă, ne încuraja mult și ne dădea multă libertate. Apăruse Discovery Channel, la care ne uitam toată ziua, absorbeam toate documentarele. De acolo a început cumva pasiunea mea pentru cunoaștere, pentru citit. Am citit mult în perioada aia, pentru că avem mult timp liber.”
„Cred că prima carte pe care am citit-o a fost Biblia. Mi-a atras atenția pentru că avea foile alea subțiri. După aia am citit „Cei trei mușchetari” de 13 ori și „Nemaipomenitele peripeții ale neînfricatului cavaler Amadis de Gaula” de 14 ori. Karl May, Jules Verne, toate astea.
Prima carte serioasă pe care am citit-o a fost „În căutarea timpului pierdut”. Dante mi-a plăcut foarte mult. Țin minte că la biblioteca școlii nu găseam „Infernul”, doar „Paradisul” și „Purgatoriul”.”
„ Am făcut un liceu bun de informatică și m-au prins și calculatoarele. N-aveam calculator acasă, erau destul de rare pe vremea aia. Dar liceul primise o donație de câteva calculatoare și, împreună cu vreo trei-patru colegi, am început să mă ocup de rețeaua liceului după ore.
Am venit la facultate în Iași, la Automatică și Calculatoare, dar n-am terminat-o, pentru că n-aveam bani. M-am apucat de muncă în anul doi, la una dintre puținele firme de IT din Iași. Era o firmă de apartament, munceam 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. Ăla a fost primul job, dar n-aveam nici un termen de comparație.”
Reporter: Acum lucrezi în IT?
– Nu chiar. Sunt co-fondator la o firmă de training, de leadership development, de comunicare, de inteligență emoțională, de management, pentru industria de IT. Firmele de IT sunt clienții mei.
Reporter: Cum îți împarți timpul între job și politică?
– Deocamdată cam 50-50. Am avantajul că, fiind antreprenor, programul meu e mai flexibil. Am serile și weekendul la dispoziție. Dar pe măsură ce ne apropiem de alegeri, mă voi ocupa aproape exclusiv de Pentru Iași.
Reporter: – Bănuiesc ca nici n-ai cum altfel, când adversarii fac politică full-time…
Adversarii noștri au alte bugete. Noi suntem construiți de la început să fim low-cost. Am plecat de la premiza că nu vom avea bani, că ne bazăm pe voluntari. Tot ce înseamnă Pentru Iași a costat, din aprilie 2015 până azi, undeva în jur de 600-700 de euro.
Reporter: – De unde a pornit ideea de a înființa un partid local?
Eu și alți oameni care gândeam similar am început să ne implicăm în organizații civice, cum e Fundația Comunitară. Și am început să ne dăm seama că trăim într-un fel de bulă. Și am avut de luat o decizie în sensul: „Ok, am un job bun, sunt plătit bine, am colegi buni, îmi permit să mă duc în vacanțe. E de ajuns pentru mine sau nu?”
Reporter: De ce nu erau de ajuns toate astea, mai ales că erai deja implicat în proiecte civice?
Cum ziceam, sunt un idealist. Eu am crescut cu speech-urile lui Lincoln, care mi-au dat o viziune despre ce înseamnă politica și datoria cuiva de a se implica, care nu mă lasă să fiu confortabil știind că aș putea face mai mult.
Reporter: – Cât a durat perioada asta intermediară, până ați ajuns la concluzia că vreți să vă implicați politic?
– Trei ani, cred. Cumva, noi trăiam cu ideea că ne vedem de treaba noastră, avem firmele noastre, plătim taxe, și treaba guvernanților e să ne ia taxele și să facă ceva bun cu ele. Numai că la noi nu așa merg lucrurile.
Reporter: Erați frustrați, într-un fel?
– Eram, și devine și mai frustrant când te uiți de aproape. Oricât de ridicol ar părea uneori ce se întâmplă la nivel central, cu guvernele, dacă te uiți la nivel local e o comedie proastă.
Când i-au arestat pe Nichita și Adomniței (primarul și președintele CJ Iași – n.r.) primăvara trecută, ne-am uitat să vedem cine a rămas. Lumea zice că e mafie, dar mafia dă impresia de competență. Are o eficiență și o strategie a ei.
Așa ne-am dat seama că trebuie să ne implicăm. Nu ne-am gândit dacă avem șanse, n-am făcut sondaje și analize. Am pornit de la ideea că trebuie să facem ceva ca să arătăm că se poate și altfel.
Reporter: Dar ca să arătați că se poate altfel trebuie să reușiți, nu?
-Eu cred că vom reuși. Dar nu am plecat de la un calcul pragmatic, că se poate, că acum e contextul. Am plecat de la ideea că trebuie, și apoi am încercat să vedem cum.
… Noi vrem să ne bazăm pe donații mici, individuale, adunate la evenimentele pe care le organizăm(!). Nu vrem să mergem pe rețeta clasică în care candidatul vine cu sacoșa și își cumpără locul pe listă. În schimb, ce ne bucură pe noi e că oameni ocupați vin să ne ajute ca voluntari.
Reporter: explică-mi structura partidului Pentru Iași.
– Lunea avem o ședință de strategie, la care participă șase oameni. În fiecare miercuri avem o discuție deschisă, la care vin peste 100 de oameni. Vinerea avem ședință cu echipa de comunicare, formată din nouă oameni. Iar sâmbăta avem încă o ședință de strategie.
Asta înseamnă vreo 30 de oameni implicați în ședințele săptămânale și peste 100 care ne ajută efectiv, nu doar prin susținere.
– Am observat două-trei tipare la oameni. Aproape toți aveau probleme cu banii. Dacă e pensionar, pensia e mică. Dacă e salariat, salariul e mic. Sărăcia e o problemă pentru toată lumea.
Pe lângă asta, am observat că aproape toți pensionarii au un copil plecat din țară…
Reporter: …Ce vă distinge, sunt obiective precum transformarea Iașului în cel mai politicos oraș(!). Cum poate un primar să influențeze asta?
Punctul ăsta vine de la ceea ce vedem în străinătate. Ei au mall-uri, avem și noi, ba chiar sunt mai frumoase ale noastre. Avem cafenele, restaurante, cinematografe. Dar la noi e o încrâncenare a vieții de zi cu zi, lumea nu zâmbește, toți parcă sunt la război…
Reporter: Crezi că există presiune din partea oamenilor ca lucrurile să se schimbe în Iași?
– Lumea nu știe cum ar putea fi. Dar, în timp, lucrurile se schimbă. Am văzut-o cu teii și am văzut dinamica alegerilor prezidențiale. Apar noi generații de alegători care vor altceva…
Reporter: Ai stat un an în Cluj, ce crezi că s-a întâmplat acolo, și în Iași, nu?
Fără să-l laud, pentru că are multe defecte, primarul Boc este o clasă peste Nichita. Iar elitele de acolo sunt mai implicate în administrație. La noi, elitele sunt tăcute: rectori, decani, membri ai academiei, afaceriști locali. Clujul are conceptul de proiect de oraș. Se ceartă, își mai dau la glezne, dar trag împreună pentru Cluj.

===================================================================

Cam ăsta este „tânărul deștept și frumos Andrei Postolache. Cam cu asta vrea el să ajungă împreună cu alți câțiva ciraci ca și el școliți și antrenați în Laboratoare specializate să fie capabili să ajungă la butoane și să preia pârghiile.
În spatele lor sunt ONG-uri de sorginte sorosistă – un magnat evreu-ungur de cetățenie americană – multimiliardar care e în staff-ul Ocultei Mondiale și a cărui țintă pe timpul vieții este măcar reîntregirea Imperiului Austro-Ungar. Pentru asta aruncă nonșalant un miliard-două de dolari din „pur” patriotism. Românii nu au încă un tip de talia lui care să i se opună. Moi avem însă multe iude.
Soros se folosește pentru a-și atinge scopul de două caradaște negre și urâte, scârboase și ticăloase, pe care le folosește drept unelte. Pe una o cheamă Monica Macovei, iar cealaltă este chiar o ieșeancă super inteligentă dintr-o onorabilă familie. Este Alina Mungiu Pippidi.
Din păcate tot în această zonă cu tenebre răuvoitoare României a ajuns alt ieșean cu o inteligență sclipitoare, crescut și format la noi: MRU. Cel puțin până acum, serviciile aduse de el României par mai mult a sluji dușmanii țării.
Așa după cum vă arăt de câțiva ani, suntem împresurați de câteva ONG-uri care numai interesele societății civile nu le reprezintă! Printre acestea v-am semnalat Fundația Comunitară unde activează și Postolache, Alexandrina Dinga, Alexandru Botnar.
De numele lor se leagă alte ONG-uri ca Mai Bine, Iașul iubește teii. Ele sunt surori cu alte ONG-uri și Fundații de aceleași sorginte ca: Uniți Salvăm România, Roșia Montană, Pungești, etc.
În principiu, de fațadă, au scopuri nobile și caritabile cu care vor să se infiltreze în mintea și conștiința oamenilor de bună credință pentru că preiau probleme reale cu care se confruntă societatea românească. Preiau probleme de ecologie, care de asemenea sunt deosebit de stringente.
În final, scopul este să schimbe mentalitatea tinerii generații, să o atragă cu diferite Programe ce au menirea de a o îndepărta ușor și perfid de tot ceea ce se numește dragoste de neam, de țară, de locul natal. Apoi…
Tot mai mulți părinți din generația copiilor noștri constată că din ce în ce mai mult nu-și mai pot înțelege proprii lor copii, că pur și simplu aceștia nu mai răspund criteriilor și valorilor morale cu care cei din generația mea i-au educat pe ei sau cu care i-a format Școala. Nu-și explică de ce copii lor de vârsta Liceului sau a Universității se îndepărtează vizibil de ceea ce înseamnă patriotism și valori moștenite din străbuni. Este rodul acestor perfide ONG-uri care lucrează la mintea copiilor și nepoților noștri prin intermediul Internetului și a industriei IT. Ei ne văd depășiți, anacronici cu vremurile actuale, ne văd desueți și caraghioși în ciuda faptului că au părinți tineri de 38 – 45 de ani.
Iată spre exemplu câteva titluri din programele finanțate copios de Fundația Comunitară Iași:
– Finanțări de 35.000 lei pentru dezvoltarea infrastructurii sportive
– Fundația Comunitară Iași a lansat Ghidul pentru Mentorat, instrument de lucru în relația cu persoanele tinere
– Peste 120.000 lei vor fi investiți în 63 de tineri cu performanțe
Fundația Comunitară Iași este operator de date cu caracter personal, înregistrat cu nr. 25716. Deștept, sau ce?
Cine este PRESSONE – publicația ce i-a luat interviul servit lui Andrei Postolache?

Fiți atenți: Redacția PressOne este formată din următorii jurnaliști:

– Alex Enășescu (Iași)
– Bianca Felseghi (Cluj-Napoca)
– Roxana Garaiman (București)
– Iulia Marin (București)
– Mihnea Măruță (Cluj-Napoca)
– Lucian Muntean (București)
– Codruța Simina (Cluj-Napoca)
– Valentin Șchiopu (Cluj-Napoca)
– Raul Ștef (Cluj-Napoca)

Acest site este deținut de Press One Media SRL și reprezintă o investiție a omului de afaceri american Don Lothrop (,https://donlothrop.com/ro/), care vine în România începând din 2005. El este și inițiatorul fundației RomaniaOne, care are ca scop dezvoltarea societății civile de la noi. Sărumâna Nașu!
PRESSONE a luat ființă la Cluj, în centrul Ardealului. Nu întâmplător aici este o linie întrepătrunsă a intelectualității române cu cea maghiară. În ultimul secol s-a produs o disoluție etnică prin mixarea celor două națiuni, ceea ce a făcut posibil să fie captați unii intelectuali de marcă de la Universitatea Babes Bolyai și îndoctrinați cu bani și funcții, titluri universitare, să-și dorească să aparțină chipurile mai repede și mai ușor Uniunii Europene în numele așa zisei europenizări. Vechiul Imperiu Austro-Ungar li se pare o posibilitate, iar apartenența la România este pentru aceștia un pietroi legat de gât. Un Vasile Dâncu un Lucian Boia, sunt doar două exemple.
Dânșii au menirea de a prolifera adepți care să predomine la un moment dat și să impună o conduită și o filosofie care să dicteze în societate. Andrei Postolache și alții ca el stabiliți intenționat sau nu la Iași, sunt niște exponente ale acestei intelectualități. Ei au misiunea să încerce prin orice metode să ajungă la butoane! Au bani oricât le trebuie prin finanțări mascate prin multe ONG-uri!
Andrei Postolache ascunde de văzul lumii locul nașterii sale precum și alte date de interes general pentru o persoană publică.
Urechea mea muzicală fină și cincisprezece ani de Ardeal a deslușit în vorbele sale și în pronunțarea vocalelor strâns influențate de bolta palatină, același accent specific zonei Făgărașului, Sibiului sau Brașovului pe care îl simți și la sasul Johannis, sau la atotputernica Kovesi, precum și la giganta piticanie Boc de la „Kalasvar”.
Ce știu ăștia să facă altceva decât programe pe calculator? Nu am auzit să fi inventat până acum vreun programator un program capabil la un simplu „Enter” să conducă organismul viu al unui oraș.
Sunt lași, sunt perfizi, sunt ticăloși, sunt iude! Dacă aveau gânduri curate, dacă aveau bune intenții și inima deschisă, ar fi venit imediat lângă noi în aprilie anul trecut când am anunțat pe Facebook intenția declarată deschis de a coagula ADEVĂRATA societate civilă din Iași într-o formațiune – singura șansă de a concura în alegeri actuala clasă politică. Nu au dorit asta, ci au anunțat imediat, ca reacție, înființarea partidului politic Pentru Iași. Noi îl numim pe bună dreptate Pentru Lași.
Niște oameni superinteligenți ca specialiștii din IT dacă se uneau cu specialiști adevărați ai unor meserii conexe absolut necesare unei bune gospodăriri a unui mare oraș – neimplicați în politică, cu onoarea nepătată – ar fi putut fi un ideal în acest moment de cotitură! Nu au dorit asta, ba chiar au acționat dușmănos împotriva noastră.
Dispun de bani, cumpără presă și influență. Am fost nevoiți să reacționăm în cel mai pur stil mioritic românesc! Le-am otrăvit și noi capra! Am obligat indirect serviciile să reclame în instanță înființarea lor. Scurt. Nici noi, dar nici ei!
Ieșenii sunt îndemnați să vadă și să înțeleagă viața pe toate fețele ei complexe. Actuala clasă politică este coruptă, este incompetentă. Sunt însă în rândurile ei și români curați care se vor putea ridica numai cu sprijinul nostru. Apar oameni noi INDEPENDENȚI, apar partide noi, izvorâte din dorința altora ca mine de a face ceva pentru redresarea României.
Andrei Postolache NU ESTE nicidecum un Independent cum pretinde și nici cei din jurul său care dau puternic din coate să acceadă măcar prin Consiliul Local. Ei au misiunea să se infiltreze, să ne apuce un deget! Apoi, peste patru ani vor avea suficientă notorietate plătită subtil cu sume imense de bani cu care se vor finanța pentru a prelua puterea și o dată cu aceasta, întreaga Românie!
Echivalentul său la București se numește Nicușor Dan și reprezintă organizația Salvați Bucureștiul.