Despre

M-am hotărît cu greu  să-mi fac acest blog. Am considerat tot timpul că blogul este potrivit numai pentru aceia care au cu adevărat ceva să comunice prin talent scriitoricesc semenilor lor.

Sunt mulţi “blogeri” în spaţiul virtual care nu au nici talent, nici prea multe de spus…Dar sunt snobi și pentru că au ajuns “oameni politici” cred că inteligenţa şi experienţa lor de viaţă ar trebui să fie cunoscută de cît mai mulţi.

Cochetez cu scrisul încă din Liceu, cînd am debutat cu schiţe umoristice în Revista şcolii. Apoi am abandonat idea, devenind om de formaţiune tehnică. Sporadic, am mai scris articole prin presă pe teme profesionale, sau cetăţeneşti.

Spiritul de dreptate m-a făcut din copilărie un luptător pentru adevăr. Asta mi-a adus multe probleme în viaţă, dar nu mi-am putut niciodată înfrîna pornirea justiţiară.

Nu pot suferi lîngă mine falşii, mincinoşii, şmecherii, oportuniştii, superficialii, carieriştii, lingăii…

Nu pot sta deoparte cînd văd fărădelegi, nedreptate, mojicie şi lipsă de bun simţ.

Sunt perfect conştient că nu am nici pe departe veleităţi şi cultură literară să mă consider un scriitor şi mă uit cu admiraţie la profesionişti, pe care îi ador.

Totuşi, mă simt dator faţă de cei mai puţini curajoşi decît mine – dar care îmi împărtăşesc sentimentele – să aştern în cuvinte gînduri şi păreri personale despre ceea ce văd şi simt legat de propria-mi viaţă.

Asta va fi pentru nepoţii sau strănepoţii mei o posibilitate să afle câte ceva despre un înaintaş de al lor şi să înţeleagă unele evenimente petrecute în România pe vremea cînd nu existau. Surse vor fi desigur inepuizabile, dar cred că e bine să aibă şi imaginea unei vieţi trăite de o rudă de singe.

Mai ales că “terminalul” familiei mele este plecat déjà pentru totdeauna să-şi găsească o viaţă mai bună într-o altă civilizaţie cu mult superioară condiţiilor existente la noi în ţară.

Pe mine obligaţiile vieţii m-au făcut să rămîn pînă la capăt aici. Nu-mi pare rău, pentru că cineva tot mai trebuia să rabde umilinţă şi amărăciune, dar fără să se predea viu duşmanului. Consider că altă alternativă mai bună nu am,  decît să nu mor ca un laş şi să înghit fără luptă dominaţia unor oameni vînduţi divolului.

Dacă mai mulţi ar gîndi ca mine, poate şi Ţara ar putea să revină în rîndul civilizaţiei democraţiilor occidentale. Mulţi sau puţini, îi admir pe aceia care gîndesc că e mai oportun “să zgîrie planeta” pentru a face viaţa semenilor mai bună.

One thought on “Despre

Lasă un răspuns