CAPISCI ?

Pentru mine contează enorm ca să luptăm toți membri SOS România să ne păstrăm singura calitate care ne diferențiază și ne scoate în evidență în fața celorlalte partide care au jefuit țara până acum și acum se vor și cu buzele necrăpate și cu slănina în pod!

Contează să FACEM  ce spune Diana, să fim exigenți cu noi înșine, să fim vigilenți și să demascăm noi impostorii pătrunși între noi!

Este prost înțeleasă ideea că o critică în interiorul partidului poate dăuna, pentru că lipsa unei autocritici conduce la infatuare și la trufie și de aici la pedesizarea și liberalizarea prin usereizare a partidului, iar asta înseamnă să înlocuim aceeași Mărie cu altă pălărie, adică să fim ceea ce am fost și nimic mai mult!

Pupincurismul și obediența față de lideri sunt metode clasice de parvenitism, de modificare a unor aparențe care ascund superficialitate, ascund precaritatea valorii intelectuale a indivizilor și în final la o valoare scăzută a celor care ajung la conducere.

Asta va conduce iarăși la o cireadă unde sunt în față vitele cele mai grase și care rag mai tare cerând o pășune cu o iarbă mai suculentă și mai nutritivă.

Pentru asta am ales noi să intrăm și să luptăm la sacrificiu alături de Diana Iovanovici Șoșoacă? Pentru asta nu ne-am lăsat prostiți să aderăm la AUR spre exemplu unde un George Simion este perceput ca un golan ultras din peluză care vinde orice ideal, trădează pe oricine ar fi un potențial aliat?

Decât să fim ceea ce am fost 36 de ani și cu nimic mai mult, mai bine ne  lăsăm păgubași și să nu mai facem o parodie din susținerea cu exces de zel în mod fals a Dianei Șoșoacă  în sacrificiul ei unic de a crea o formație politică „ALTFEL” decât celelalte partide.

Când un om își asumă onoarea lui, probitatea sa morală și are curajul să arate deschis impostura unor infiltrați asta nu înseamnă că este dușman al partidului sau a luptei Dianei, sau că este pus de cineva să destabilizeze. De la liderul suprem până la ultimul membru trebuie să ținem seama de ce riscă respectivul membru ca să se compromită! Trebuie să gândim și în sensul că mai pot fi oameni cu același spirit de sacrificiu ca și al  Dianei! Oricum ar fi, Dumnezeu a mai creat și alte exemplare după modelul ei, care poate nu au totuși toate elementele să-i fie alături fizic.

Securismul s-a infiltrat atât de tare în toate, încât a făcut posibil să aleagă și dintre ei oameni iubitori de țară care au făcut disidență și pentru asta i s-au alăturat lui Vadim Tudor, cel care a știut că nu va putea niciodată să răstoarne munții de unul singur, fără ajutorul celor din Sistem, dar a recunoscut pe cei buni din Sistem care au aceleași idealuri ca și el.

Partea proastă este că după ce Vadim a fost lichidat, mulți dintre oamenii care îi erau devotați lui și idealului său au fost copleșiți de capii Sistemului care au muncit să-i recupereze (și pe unii au reușit), pentru ca acum să-in activeze pe lângă Diana Șoșoacă pentru a o converti „pe cale pașnică, subliminal”.

Ea a luat drept garanție faptul că X sau Y a fost adeptul și omul de încredere a lui Vadim și le-a dat credit total, pentru că altfel era chiar singură împotriva tuturor iudelor. Necazul este că lângă ea sunt acum oameni de încredere care au fost recuperați de Sistem și care nu au putut fi recuperați și îi sunt loiali și devotați Dianei Șoșoacă și cauzei pentru care luptă ea, cum ar fi de exemplu distinsa doamnă Vedinaș.

Așa a reușit Sistemul să ajungă să o poată influența și poate chiar controla din apropiere, iar asta se vede pentru cei cu ochi de șoim.

Nu înseamnă că sunt împotriva suveranismului, dar luptă ca după Marea Schimbare să rămână cu aceleași privilegii și puteri depline în  controlul Politicului!

Capisci?

SE DEZBRACĂ IUDELE DE COSTUMAȚIE

Uite că din ce în ce mai multe persoane au deschis ochii larg și au început să vadă și să înțeleagă ce le tot spuneam eu de o vreme încoace.

Văd și se indignează pentru incapacitatea doamnei deputat de Iași Simona Macovei Ilie să gestioneze și lecturarea materialelor furnizate de oameni ai Serviciilor care o dirijează strâns și conducerea efectivă și eficienttă a Organizației Județene Iași a partidului SOS România.

Ba chiar madam deputata luptă fățiș contra unor membri ai partidului din Iași pentru ca aceștia să nu poată să-și exprime deschis  nemulțumirile față de capacitatea ei intelectuală și de munca prestată în folosul Filialei – punând pumnul în gură, blocându-i chiar și de la comentarii pe pagina de Facebook a partidului de la Iași. Totul se face cu acordul și ajutorul tacit al ciracului ei și al Serviciilor din Sistem care au acaparat actuala conducere a Filialei – și mă refer explicit la dl. Demis Rusu. Chiar dacă se  numește Demis, omul nu este deloc demis, deoarece Diana Șoșoacă a fost anesteziată de stăpânii inelelor și persistă în a se folosi teoretic de pionul racolat de Silvestru Șoșoacă odată cu Dragomir Tomaseschi, dr. Șerban și toată buba plină cu puroi care a trădat interesele partidului la fostele alegeri locale unde SOS România a fost înscrisă intenționat cu greșeli față de Legea electorală ca să fie exclus din cursă. Am luptat de unul singur din scaunul pentru invalizi să demantelez  acest cuib de cuci și de viespi. De aici Sistemul a declanșat o adevărată gherilă împotriva unor simpatizanți și membri care se exprimă deschis contra lor și devoalează pe acoperiți.

Articolul doamnei #Elena Vukich a fost imediat banat de jivinele care acum „o apără” pe Diana Șoșoacă făcând „protecție” contra criticilor inofensive care i se aduc pentru că a sacrificat lumea cu adevărat loială ce o susține pentru a controla de fapt activitatea Filialei și de a frâna o posibilă Organizație să devină printre cele mai puternice.

Blocarea articolului de către Facebook este o dovadă clară a mârșăviei jigodiilor care stau în spatele deputatei Simona Macovei!

Piața Nicolina este a doua piață ca mărime și pondere din Iași, iar articolul evidențiază lipsuri ale Administrației Locale a lui Chirica Prăduitorul – Cel mai Atehnic fost Director Tehnic al unei primării din UE – pe care deputata Simona Macovei Ilie evită cu  obstinație să-l critice pentru că face poarte din anturajul intim al familiei primarului.

Doar „ciupituri” de țânțar anofel de complezență de tipul „Panseluță” în videoclipuri prostești pe Tik-Tok ce au menirea să-l gâdile pe Mihai Chirica între picioare…

Eram angajat la Citadiin în timpul ultimului mandat al lui C. Simirad când a fost renovată Piața Nicolina în anul 1999. Atunci s-au reparat tarabele din tablă, s-au revopsit și s-a asfaltat cu un strat de uzură suprafața pieței doar ca „să inaugureze” primarul minunea a 13-a a lunii.

Doamna Șoșoacă a scăpat din mână hățurile și a păstrat doar biciul cu care lovește cu sete la îndemnul celor care îi furnizează protejatei sale materiale făcute cu IA despre lucruri și situații de care doamna deputat nu are habar măcar!

Da, estre sarcină de partid ca să mai existe o voce înafara Dianei Șoșoacă ce poate critica guvernarea ca  să se dea impresia că partidul mai are voci competente. Ele sunt cu adevărat, dar sunt înăbușite la Iași de Simona Macovei Ilie și de Demis Rusu – consilierul europarlamentar care taie frunzele teilor pe muți bani, ca să facă jocul Sistemului.

Personal am depus la Partid la sediul central o PLÂNGERE  pe care am adresat-o Comitetului Director cu privire la acțiunile subversive ale grupării Simona Macovei Iulie și deși a trecut termenul legal nu am niciun semn. Chiar dacă nu sunt de profesie jurist ca să fiu agreat de doamna Șoșoacă, voi ataca situația în Justiție dacă nu primesc un răspuns legal.

Dixit!

https://www.facebook.com/share/p/1NExSS8unn/

SILA  DE A  FI  ROMÂN  ÎN  ROMÂNIA

Românii nu s-au trezit încă nici la această oră! Asistă contemplativ la mascaradele ce se perindă la televizor și stau liniștiți în case să vadă cu ochii lor momentul când Găde(le)a ridică securea deasupra capului ca să le fie retezată căpățâna. Sunt într-o stare de letargie, de adormire a tuturor funcțiilor vitale. Au trecut pasiv și de momentele cu dăinuirea la guvernare a bolo(v)janilor deși pesediștii au fost împinși de la spate să demită cu AUR-ul de trompetă guvernul.

Undeva în stratosfera Terrei în oculta mondială se dau lupte pe sub masă cu cotonogeală la gioale ca fiecare să rupă o halcă mai mare și mai substanțială din România. De asta a fost ținut Bolovan la putere toată vara deși Constituția devenită hârtie igienică la closetul din fundul curții nu permite așa ceva.

Prostimea stă prostită cu gura căscată și bale care se preling scârbos la colțul gurii și se mulțumește să aștepte lovitura fatală.

Este cică „așa cum o vrea Dumnezeu, maică!”

Generalul Rog de la SRI caută să mulțumească toate taberele de coloniști care ne vor sub tutela lor. Și americanii și francezii și nemții și jidanii care sunt infiltrați printre toți vor să ia din România câte ceva. Unii apele, alții pământurile agricole, alții sursele de energie, alții să ne alunge din țară ca să-și aducă jidanii lor obosiți de atâta hăituială de la arabi. Vor de acum să-și clădească o țară nouă, micuță dar bijuterie, după ce au dat cu sapa în piatră ca să cultive un fir de porumb și unul de floarea soarelui. Și așa au alungat aproape jumătate din români în cele patru zări și au mutat creierele tinerilor băștinași să caute imediat după absolvire fuga din țară. Fuga de părinți, de rude, de prieteni care oricum rămân de sacrificiu pentru că noile conduceri îi vor extermina cu ajutorul Sistemului medical planificat să-i ucidă cu zile în ritm accelerat.

Nu mai există cine să se revolte, cine să iasă în stradă pe toate localitățile de peste tot și să răstoarne mai repede năpârcile de la putere.

Orice s-ar face iudele se transformă după ce au distrus țara 36 de ani, în noii salvatori. Pe hârtie s-au făcut brusc suveraniști, au transformat pe călăii racolați de serviciile de Intelligence în noi crainici a unei revoluții care vrea să mai prostească încă odată pe români. Corifei ai scrisului și ai microfonului rămași teoretic neînrolați în unități subversive de presă, s-au unit acum sub pulpana OTV care mai întâi a fost făcută cu ajutorul Securității „singurul” organ credibil al suveranismului. După ce Șoșoacă a fost interzisă și ascunsă ostentativ de toți la unison la un ordin, acum i s-a dat voie să vorbească liber ce vrea ea înconjurată și susținută la unison de șerpii cu limba bifurcată. De fapt ăștia sun autorii morali ai distrugerii și ai obstrucționării Dianei Șoșoacă, dar se pare că acum au reușit să o prostească și pe ea cu bucuria de a fi lăsată liberă să spună ce vrea. De fapt așa o controlează din scurt, așa o fac în situația când ei nu vor putea ține sub control masele fricoase să voteze masiv SOS România și Diana Șoșoacă să fie în preajma ei și să-și revendice merite absurde că și ei au condus-o la victorie.

Prea puțini intelectuali adevărați sunt lucizi și înțeleg cu adevărat care este realitatea!

Deocamdată Sistemul vrea să impună PSD și AUR să devină lideri ai Marii Transformări! Șoșoacă există numai la OTV unde îi mângâie orgoliul „Dan Diaconescu în direct” și Laurențiu Primo, un fante de mahala care are bufeuri  în legătură cu suveranismul.

În caz de forță majoră Șoșoacă va ajunge la Cotroceni. Va avea în jurul ei apropiat numai iude securiste acoperite care fac în subzidiar jocul iudelor străine! Cei cu adevărat loiali și devotați au fost anihilați de Sistem și nu vor fi lăsați să se apropie.  Șoșo a fost intoxicată și prietenii adevărați sunt catalogați dușmani.

În continuare adevărul este prezentat minciună și în jurul Dianei se țese o pânză de păianjen care îi intră în ochi, în nas și în gură…

Păcat de noi, păcat de România, păcat de sacrificiul Domnului Iisus!

ZVÂRCOLIREA  JAVRELOR

De câte ori întâlnesc pe Net vreun videoclip sau mai rău, un podcast cu mutra unor jigodii ca al de fostul primar PSD al Iașiului Gheorghi (Ghiță, Gigi, Gulă) Nichita – și în prezent cu ucenicul său în jaf și prăduială Mihai Chirica mi se scoală! Părul pe mânuri, blana pe corp și devin fiară sălbatică.

Eu am prevăzut înainte chiar de a fi el student repetent la Universitatea de Maximă Siguranță din Vaslui pe unde au trecut mai toți corifeii PSD și PNL pentru desăvârșirea studiilor – și unde pușcăria a fost transformată de colegii lor rămași drept garanție la butoanele puterii – în cămin de lux ca în stațiunea de odihnă și agrement din libertate, o cazare de elită prețăluită  la „cinci lacăte” cum sunt pensiunile rurale la trei margarete. Cu comandantul stabilimentului devenit camarad de nebunii, cu maxim 2 paturi pe încăpere și pături noi scoase la reformă din magazinul închisorii puse pe jos ca să fie moale și cald la picioare, cu papuci de casă și boxeri Dolce Gabana pentru orele de sport practicat zilnic pe terenul mochetat din incintă dotat cu instalație de nocturnă și unde se încingea câte o miuiță cu cadrele beneficiare de stipendii babane prin avocați, cu televizor 4k de 146 cm diagonala, cu dulăpior pentru ținut odicolonul de ras și trusa de manichiură, cu provizii suficiente de hârtie igienică în 3 straturi, cu prosoape de acasă plușate pentru față, pentru duș și pentru (între)picioare…

Pe masă floriu mereu proaspăt tăiate de sezon, frigider propriu și expressor de cafea…

Eu, în mărinimia mea proverbială m-am străduit și am scos în 2015 o carte în două volume intitulată „LECTURI  DE PUȘCĂRIE” ca să aibă băieții cu ce să-și ocupe puținul timp liber pe care îl aveau. Ce mai… condiții optime create de partid ca la o adică toți corifeii ajunși de nevoie (urma scapă turma!) la pârnaie să aibă condiții să-și petreacă cinci ani în care să aranjeze dosirea averilor imense făcute prin tunuri financiare cât timp au executat mandatul pentru care au fost „aleși”, dar nu de electorat, ci chiar de partid.

Muhaiaua asta care răspunde la numele ei de javră turbată de Gigi Nichita sau de Relu Pușcărelu Fenechiu acum se zbat „să se reabiliteze”!

Futu-vă nașterea și cristoșii dumnezeirii mamelor voastre de lotri negri în cerul gurii, de jivine turbate care sunteți voi!

Acest ipochimen jefuitor al bugetului Iașiului care a dat tunuri dovedite cu bani de la UE destinați unor îmbunătățiri a infrastructurii de transport public, de reabilitare termică, de modernizare a capacității de încălzire și iluminat public, de dezvoltare a zonelor de agrement pentru locuitori, etc. – au jefuit la drumul mare prin firmele de casă ale cumătrilor și finilor de cununie și de botez banul public în proporție de 60/40! Adică ei 60% și Iașiul 40%.

Faptul că a fost pus la fezandat cinci ani de coți la zarcă pentru port ilegal de sulă cu care a speriat niște fufe care doreau scule mai tinere și mai vesele care îi erau în subordine la primărie pe post de sclave sexuale pe fonduri europene a fost doar de fațadă, ca să nu se ajungă la armata de procurori și judecători corupți, la avocați și polițiști cu „cașchetele” umbrite de lăstari stufoși auriți pe cozoroc, care au profitat din plin sugând șpagă precum vițelul de la vacă!

Nichita este mai mult victimă politică a concurenței partidului și a ciracilor Javrei Ceacâre Băsescu care a vrut doar să le mai rupă cu batista dinții rari din gurile de reptile, că uitaseră de unde au plecat și își ridicaseră clonțul prea tare la Tata Hoților.

Ăsta e Nichita, ăsta era Fenechiu! Hoți de drumul mare! Jefuitori ai banului public care au îndestulat procurori, SRI, Poliție, judecători, dar nu putea fi atunci acuzat pentru astea deoarece s-ar fi ajuns și la ei cu acuzațiile. Așa că a primit simplu cinci coți pentru niște găinării de doi bani care să-i îndepărteze pe dânșii de la ulcica cu smântână, că aveau mustăți albe la bot.

Priviți acum cu cât tupeu vine acest ordinar incult și grobian, acest țărănoi din fundul Botoșanilor unde se agață harta în cui și ține el prelegeri pline de tact și de cunoștințe politice ale vieții prin care vrea să arate lumii cât de nerecunoscători au fost aceia care prin mâinile sale de labagiu vicios au trecut ajungând în funcții ce ar fi putut să-l facă scăpat dacă nu s-ar fi temut la rândul lor de alte javre șantajate de „#haștagiști”

Ce vrea animalul ăsta acum? Să-l compătimească lumea, să-l aducă înapoi în fruntea politicii PSD care se răsucește pe călcâi ca să devină vârful suveranismului românesc?

Piei satană! Mâncate-ar cancerul de prost tată ce ai mai avut!

Veniți-ar numele în presa coruptă care te-a servit în detrimentul oamenilor! Neam de neamul  tău cu iepele pe care le-ai crescut cu dotă de notărese să sufere de sărăcie și de scuipat public  până la strănepoți…

Javră turbată, să crapi și să se pișe maidanezii pe mormântul tău, să ți se îngălbenească marmura albă furată cu Simirad!

Așa să te ajute Dumnezeu!

CRITICA  CRITICII  PURE

Pe un site care reprezintă o pagină de Facebook intitulată „Gazeta Românească”, un oarecare domn cu înfățișare masculină dar cu nume de femeie  agățat la coadă (Mihail Fănică Elena), publică pe data de 13 august (ziua dracului!) un articol incitant care poartă numele de „ DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ – LIDER SAU „DICTATOR” ÎN PROPRIUL PARTID?”.

Așa cum era de așteptat acest articol a stârnit multe controverse, „luări de atitudine” efervescente care „au înfierat, tovarăși” poziția exprimată de acest membru(?) care iese pur și simplu din rândul în care ne-am aliniat noi toți ceilalți de bună voie și pășim cu sfială și cu frica în sân ca nu cumva să călcăm strâmb din greșeală cu vreun centimetru înafara liniei și să ne atragem furia liderului care ne conduce cu o mână de fier către victoria finală…

Dacă te uiți cu atenție ce scrie pe Facebook cu minuscule sub numele omului bărbat/femeie (nu femeie bărbată precum Diana) vei vedea că Facebook a menționat „conținut AI”, dar cine e atât de prost să citească atent un text oricare ar fi el? De asta suntem catalogați ca și analfabeți funcționali sau „amibe”, mai științific, de lidera SOS România.

Pentru aceia care nu știați cumva că citiți toate căcaturile Facebook, dar nu și ce trebuie, a introdus la solicitarea UE în mod obligatoriu această mențiune atunci când  cireada de creatori digitali se folosește de AI ca să producă un text cu care să se dea deștepți în cap.

Prin urmare eu aș lua acel text încriminat cu oarece rezerve.

Să revin la oile mele mioritice. De când sunt membru deplin al partidului în care m-am înscris cu o imensă bucurie fiind exact după mintea și sufletul meu mi-am propus să pun umărul și să-mi aduc aportul cu toată știința și experiența mea politică și profesională pe care am acumulat-o până acum la vârsta senectuții. Deși sunt invalid și fără posibilitate de mișcare – deci fără mobilitate ca majoritatea dintre voi – am acceptat din prima clipă încrederea insuflată de Diana de a primi funcția de Președinte al Comisiei de acțiune a persoanelor cu handicap – vicepreședinte al Filialei Iași a partidului. Un fel de șef de cur la mori de vânt ca funcție și putere, însă am înțeles pe loc menirea și importanța ca ceva și cineva să apere drepturile acestei categorii în care am ajuns și eu de 16 ani.

Asta s-a întâmplat pe 03.august 2024.

Începând de a doua zi m-am dedicat trup și suflet noii funcții primite și am început să lucrez la elaborarea unor Programe și a unei propuneri de Lege privind persoanele cu handicap din România împreună cu Regulamentul de aplicare și urma să mai concep capitolul Anexe cu schițe tehnice pe care noroc că l-am abandonat între timp când am văzut bătaia de joc al cărui subiect am devenit după ce în fruntea Filialei a ajuns o femeie oarecare absolventă de Drept dar care nu a reușit să profeseze în acest domeniu preferând să devină „oamă de afaceri” la un salon de hair-stylist propriu. La acea dată cu toții eram în  criză de timp, nimeni nu cunoștea bine pe nimeni și cu toții eram sub biciul care ne pocnea deasupra capetelor să menținem strocul la maxim. Au trecut alegerile, madama patroană de coafor „s-a ales” din banii ei cheltuiți în campanie deputată de Iași și a cum a sosit timpul să se urce mai comod în șaua calului care a încălecat iapa  ca să-și scoată cheltuielile și apoi să prindă ceva cheag până la următoarele alegeri.

Articolul cu pricina – care se dorește a fi de fapt un preambul al altor viitoare articole pe această temă – a  avut darul să deschidă capacul unei cutii a Pandorei acum când bătălia mondială se dă între Călin Georgescu – omul sistemelor de orice natură care au în spate globalismul sionist ce a pătruns în toți porii și curentul suveranist susținut de noile puteri al lumii care acum s-au născut și care acum se formează ca alt pol al Puterii mondiale în antiteză cu globalismul.

Așa cum am povestit pe blogul meu și într-o carte ce va apare poate anul acesta în librării eu am avut șansa în viață să cunosc Sistemul securistoid pe dinăuntru, dar fără a face parte din el! Un paradox la prima vedere, dar așa a vrut Dumnezeu, să mă înzestreze cu niște capacități intelectuale suficient de dezvoltate cu care să observ și apoi să discern lucruri pe care le-am putut pune cap la cap ca să formulez o opinie curată despre Securitate ca instrument politic-opresiv.

Când eu mă învârteam prin Sistemul ceaușist ca peștele prin apă Diana încă nu era la grădiniță.

După 90 am pus și eu botul ca majoritatea românilor la multe fente ale Sistemului care tocmai se răsucea pe un călcâi și se retorsiona ca să se lepede de fața Satanei și să ia chipul Maicii Tereza.

Tot ce am văzut și tot ce am înțeles eu în viață mi-a folosit ca o bază de date cu care „placa video” din cutia craniană a operat date și a creat judecăți ce mi-au folosit.

Eu unul am avut cu Diana mai multe  controverse verbale care mi-au atras din partea ei insulte și  jigniri inimaginabile(!) (cum îi place ei să folosească acest cuvânt până la saturație), cuvinte menite să mă umilească, încărcate cu ură venite de la o ființă hărțuită de misoginismul existent la români atât la bărbați cât și la femei. Pur și simplu m-a băgat în oala cu lături în care ea fierbe terciul pentru porcii din padocul din jurul ei.

Doar un om cu foarte mare experiență de viață și o determinare chiar mai puternică decât a Dianei Șoșoacă poate avea puterea să îndure și să o înfrunte din simplul motiv că este de acord cu toate celelalte laturi ale personalității ei unice și că are el însuți aceleași idei și același crez în tot ce a făcut și în tot ce dorește să facă.

Așa cum tot afirm în scris de mai bine de zece ani și eu m-am zbătut CU ACELEAȘI METODE (a cuvântului) să trezesc oamenii din somnul cel de moarte și să-i determin să vadă că sunt anesteziați de sistemul securist-globalist ca să mergem docili la abator. Asta pentru mine nu înseamnă că îmi revendic cumva paternitatea sau monopolul unor idei sau acțiuni similare cu ale Dianei scrise și exprimate înainte de o fi cunoscut pe online ca persoană publică. Pur și simplu am muncit ca un intelectual  care mă consider ca să deștept lumea din jur, dar mai ales  pe alți intelectuali care nu dispuneau de puterea mea de analiză și sinteză care vine din anii tinereții.

Lumea nu poate înțelege că Sistemul securistoid ar5e doar un singur crez, un singur țel: să fie mereu la butoane, să fie peste tot, să ȘTIE  tot, să poată dicta clasei politice aflate în vitrină cum să acționeze, cu cine să acționeze, cine să joace un rol și cât de important este acesta!

Înainte de 89 Sistemul deja a trădat, pe Ceaușescu, deja el știa că și în România globalismul va învinge, iar ei trebuiau cu orice preț să rămână la butoane! Așa că oamenii lor acoperiți au făcut jocurile, au scris scenariul și au distribuit actorii în piesă! Au devenit sub  acoperire noua clasă politică.

 Crezuul Dianei a fost din start acela că este nevoie de o altă clasă politică în care Securismul să nu se mai poată implica atât de tare încât să încalece și să dicteze politicului. Încăpăținarea asta și caracterul ei dur de neînduplecat i-au cauzat multe nenorociri cu care până acum Sistemul s-a răzbunat că nu a reușit să o îndoaie.

Are atât de mulți dușmani – de puteri și origini diferite – atât de multe iude i-au fost atașate din toate unghiurile să fie gata de acțiune ca să o dărâme, încât efectiv i-au măcinat creierii. Au lăsat intenționat ca ea să știe, să-și dea seama că e înconjurată de nemernici pe care oficial să nu-i poată acuza de nimic…

La  început au lăsat-o în pace să se desfășoare cu  talentul ei oratoric, cu elocința ei, ca să urce în văzul lumii și să coaguleze mulțimea de oameni care își întorceau privirile de la globalism la suveranism.

Sistemul trebuie să fie  capabil să poată fi în același timp prezent în toate mediile, să afle și să influențeze orice lider sau adept al unei doctrine politice.

În același Sistem de Intelligence există atâtea ramuri și departamente care nu știu unii de alții decât la nivel de înaltă comandă și care acționează independent urcând sau suprimând oameni de care au nevoie doar până la un moment dat – fără ca ei să conștientizeze vreo secundă că azi sunt pe piscul gloriei și mâine în funtul prăpastiei mâncați de vulturi și corbi…

Sistemul a agreat familia Șoșoacă atâta timp cât îl aveau sub control pe Silvestru care  este un om slab ș predispus corupției, deci șantajabil.

A fost bine cât Silvestru Șoșoacă a lucrat la formarea partidului SOS România și cu ajutorul său au fost introduși mulți nemernici carte chiar dacă nu erau lucrători activi erau în baza de date ca și turnători sau antene ce puteau fi activate ca vectori. Diana poate își închipuie că a  devenit o ținta a Sistemului după ce s-a implicat în lupta civică din timpul pLandemiei. Greșește!  În acea perioadă Sistemul (unii) poate chiar au ajutat-o să urce, să capete notorietate maximă, numele și chipul ei să devină un bun public! Interesul era ca mișcarea suveranistă să devină o alternativă la globalismul aflat în cădere liberă.

Trebuie ca lumea să înțeleagă  cât se poate de clar că „securiștii” sunt de mai multe feluri, însă pentru popor, pentru populație, ei sunt de două mari  categorii: securiști „buni” și securiști răi. La rândul lor și securiștii buni sunt și ei de două categorii: cei buni și cei „mai puțin buni”! Care  sunt securiștii buni? Aceia care au același crez ca o majoritate a populației, care prin naștere și educație părintească sunt buni creștini, sunt  patrioți sinceri din tată în fiu, sunt oameni cu dragoste și frica lui Dumnezeu, sunt familiști și sunt intransigenți cu tentațiile și presiunile la care sunt supuși. Gen colonelul Doru Paraschiv de exemplu.

Aceasta este o grupare foarte mică în contextul de azi și se află în toate structurile militare și de Inteligență. Este greu și periculos pentru ei să se unească, să se expună vizibilității, să comunice clandestin între ei și să poată concretiza vreo acțiune de forță cu care să răstoarne Regimul Trădător.

Asta nu înseamnă că ei nu există și nu pun umărul să ajute forțele patriotice adevărate gen Diana Iovanovici Șoșoacă și partidul SOS România. Însă prima dată tot Sistemul (însă alte structuri ale sale) a format pe piața electorală din România și AUR, care a izbucnit ca un airbag în fața lumii când mașina România s-a izbit frontal de peretele corupției colonizatorilor asupra păturii predominante ale aceluiași Sistem care este de partea globalismului.

Diana refuză să înțeleagă și să meargă- cu gândirea mai departe în urmă, de când ea nu avea controlul asupra partidului! Efectiv și practic partidul a fost înființat și muncit în teritoriu de Silvestru Șoșoacă – omul care era deja acaparat de Sistem. Un om slab, un om corupt, lacom și laș în același timp, dar de o răutate diabolică.

După despărțirea Dianei în mod eroic de Silvestru Șoșoacă Sistemul a înțeles că Diana este o nucă greu de spart.

De atunci o armată de „profileri” de elită a tuturor structurilor informative o studiază în amănunt uitându-se la ea cu lupa ca la o insectă. Îi știe tabieturile, obiceiurile, ticurile și i-a descifrat toate calitățile și defectele, nu acelea fizice pentru care Diana are frustrările ei pe care a trebuit să și le  învingă, dar mai ales acele morale. Tăria ei de caracter care o apără ca o platoșă de oțel ascunde o sensibilitate de femeie inteligentă pe care este nevoită să și-o suprime ca să apară „femeia-bărbat” cu care s-a impus public.

Trebuie în același timp să fie și Mama Națiuni, dar și a propriilor ei copii care au mult de tras implicit și de suferit datorită fiarelor  Sistemului care nu vrea nimic altceva decât să o determine să se lase dominată și mânuită de  sfori. Ea aparent a rezistat până acum, însă asta este doar credința ei.

După părerea mea personală – care îi doresc tot binele din lume ca să poată să demonstreze celor care cred în ea că este omul de care țara are nevoie – este aceea că Diana se află sub un control strict și lipit de corpul ei.

Ea nu are timp și poate nici competența să analizeze cu răbdare ceea ce eu fiind direct interesat observ și analizez.  Lângă Diana au ajuns prin manevrele Serviciilor de Inteligență oameni care au fost doar introduși în partid în toată țara de Silvestru Șoșoacă la recomandarea unor „prieteni” de ai săi care au speculat slăbiciunile unui om care era pregătit să parvină.

Lui Silvestru i-au fost cultivate unele aptitudini menite să devină ulterior motive de șantaj care să-l determine să o combată pe soția lui.

Dianei dimpotrivă, după despărțirea de Silvestru i s-a excitat coarda sensibilă a orgoliului ei „inimaginabil”, dorința ei imensă de a fi „CEL MAI”, „CEA MAI”, în contextul că trăim într-o lume misogină când bărbații nu acceptă să primească ordine de la femei că se fac de râs în rândul tagmei lor.

O puzderie de oameni acoperiți de Sistem de mare fractură intelectuală au fost aruncați și împrăștiați în jurul Dianei Șoșoacă! Unii discret, cu funcții și roluri neimportante la început dar care au lucrat meticulos ca să-i capete încrederea, alții „recomandați” subliminal și adoptați ca fiind compatibili și cu o „probitate morală” imposibil de zdruncinat în aparențe.

Diana estre un singur om și ea nu mai are timp să își dedice ca să verifice amănunțit pe cei din anturajul apropiat, dar nici nu ar putea face deoarece nu are pregătirea și experiența necesară ca să știe cum gândesc.

Cine este Dan Diaconescu de exemplu? Dar Luis Lazarus? Dar Cozmin Gușă? Dar Eugen 007? Dar Laurențiu Primo? S-a speculat nevoia imensă a Dianei să aibă o tribună cu vizibilitate mare la public în lipsa apariției ei pe posturile mainstream. I s-a pus practic acest canal OTV la dispoziție pentru a i se crea încredere și pentru a-și face un anturaj apropiat în ideea că totuși ar ajunge la Cotroceni. Toți cei enumerați mai sus sunt oameni de bază ai Sistemului care vor fi probabil răsplătiți de Diana cu funcții în viitorul aparat de stat… Un jurnalist de mare succes pe vremea lui Băsescu (DD) căruia i s-au înscenat fapte menite să-l facă să devină unealta Propagandei și care nu a putut fi atunci îndoit de binomul Coldea-Kovesi. Ulterior a fost „recuperat” de altă aripă a aceluiași Sistem actual.

Între timp, în peste un deceniu, Dan Diaconescu a fost racolat de „securuiștii buni” care vor suveranism, dar cei care vor să acceadă în vârful viitoarelor structuri care îl au exponent pe Călin Georgescu! Este cumătrul lui George Simion, care George Simion este un pion crescut de Sistem, de partea globalistă a Sistemului împreună cu „fratele” de oliță Nicușor Dan. Mama lor adoptivă de la care au supt lapte de cucută este madam Pipidi, copila de suflet a jidanului khazar George Soros. Intelectualii înțeleg aceste dedesupturi, dar gloata de idioți funcționali din peluzele stadioanelor sunt ținuți ebrietați cu sloganuri care arată că numai Simion și Georgescu reprezintă suveranismul, despre Șoșoacă și SOS România nu s-a auzit…

Astea sunt lucruri care o lovesc pe Diana în miezul orgoliului ei „inimaginabil” și de aici pleacă multe frustrări care se revarsă deja și asupra oamenilor nevinovați care o iubesc și o susțin din toată inima până sunt dezamăgiți și înșelați în propriul amor, care le zdruncină încrederea în tot ceea ce au crezut cu chiu cu vai spărgând zidul din jurul Dianei construit de Sistem.

Eu am fost primul din țară care am scris critic despre unele măsuri abuzive luate de Diana „dictatorial” în partid și am explicat în  același timp că este un lucru cât se poate de firesc ca omul izolat ajuns pe piscul alăturat Puterii să se trezească singur și permanent lovit împreună cu copiii ei, așa că ea acum vede în orice om dușmani ce vor să o răpună. Critica internă de jos până sus este o sănătate indispensabilă unui partid politic! Este însăși chintesența existenței și a succesului său. Da, ESTE PARTID PE PERSOANĂ FIZICĂ! Da, cine a aderat trebuie să accepte că s-a alăturat unei Mișcări care are în frunte un lider! Dar și liderul dacă vrea să aibă în apropiere cât mai mulți adepți trebuie să deschidă ochii și mintea la oamenii apropiați pe care are datoria să-i recunoască deoarece are calități care îi permit asta!

Dar Diana nu vede ceea ce nu este lăsată să vadă. Nu vede că tocmai oamenii preluați de mult – eventual înafară de perioada Silvestru Șoșoacă- au fost de multă vreme oameni ai Sistemului, unii mai oficial, alții mai voalat.

O mare prăjitură servită au fost oamenii din jurul lui Vadim Tudor cu care Diana a crescut de mic copil în casa părintească și al cărui discipol a devenit ulterior.

Diana nu înțelege perfidia Sistemului! Ea nu poate concepe că oameni foarte apropiați de Vadim care erau foști „securiști buni”, pe care Vadim îi știa și accepta pentru că nu poți face politică mare fără oameni de informații și pe care Vadim se baza. Aceștia au fost oameni ai fostei securități care aveau conexiuni și   cunoștințe profesionale, dar ei au jurat credință Sistemului și până mor trebuie să servească Sistemul, oricui i se va supune el politic.

După ce Vadim a fost lichidat că nu dorea să împartă tortul cu toți securiștii vânduți evreilor, americanilor, rușilor, francezilor, englezilor, etc securiștii buni sunt în degringoladă.

ACUM Diana a călcat pe urmele lui și continuă aceeași politică. Sistemul nu acceptă asta și a resuscitat o parte din securiștii „buni” din anturajul lui Vadim ca să devină în mod perfid azi oameni de încredere ai Dianei. Ea nu știe, dar nici nu vrea să înțeleagă că cei mai apropiați oameni de inima ei în care crede că poate avea încredere de fapt fac jocurile Sistemului care vrea să fie adus pe tălpi la Palatul Cotroceni și Victoria.

Pentru trădarea și discriminarea la care am fost supus de oamenii Sistemului aciuiți la Iași în Filială, pe care eu i-am devoalat și pe o parte am reușit să-i îndepărtez deschizând ochii Dianei, acum s-a pornit o urgie împotriva mea. De ce sunt eu singurul indizerabil? Pentru că numai eu am curajul să spun deschis și pe față lucrurile, pentru că numai eu pot face legături de acord fin care reface firul roșu al trădării!

Pentru că „cei mai buni” oameni din partid de la Iași care au intrat sub pielea Dianei Șoșoacă sunt exact oamenii „buni” ai Sistemului care au dat din coate să ajungă la pervaz și apoi să se aburce unul pe celălalt ca să intre cu toții prin geamul strâmt în WC.

Articolul de la care am pornit studiul avertizează masa de votanți ai SOS România că sunt pe cale să facă o mare prostie a vieții lor votând Diana Șoșoacă și probabil  NU Călin Georgescu! Prima are apucături de dictator, va fi nenorocire mare dacă ea ajunge la Cotroceni și nu un om bun și cald ca pâinea lui Dumnezeu precum Guru care bate curu, adică Călin Georgescu.

Georgescu este pregătit de cel puțin 20 de ani să devină în vreme de restriște  Președintele României care să garanteze perpetuarea Sistemului la controlul clasei politice indiferent ce regim politic ar fi.

Diana Șoșoacă este singurul om român „pur sânge” care este ortodox, care are cunoștințe solide de Drept și de diplomație, care vorbește fluent cel puțin 3 limbi de circulație internațională.

Celor care susțin partidul SOS România și îl văd ca fiind SINGURIUL partid cu adevărat suveranist de pe eșichierul politic românesc le spun verde și clar: NUMAI PRINTR-O DICTATURĂ POPULARĂ  se poate redresa Țara!

Numai oameni cu mână de fier care acceptă să răzbune prin forță eliminarea hienelor cu care poporul român a fost alungat în patru zări poate restabili peste câteva generații România și poporul decimat de globalism.

Nu singuri, în niciun caz, deoarece suntem prea mici azi și prea slăbiți ca să putem face o redresare fără ajutorul unor mari puteri dinafară, însă acele puteri trebuie să ne poată privi de la egal la egal, nu ca potențiali trădători și șacali dispuși să se devoreze între ei!

Diana va fi un Dictator? Da! Așa ar trebui ca să răzbim. Va trebui să dicteze să se aplice Legea, să se modifice legile în interesul poporului român! Să se desființeze și să se ia de la zero toate instituțiile de forță care până acum au trădat interesul național și au distrus România.

Douăzeci de ani de acțiuni dure pentru recuperarea averilor furate, pentru naționalizarea unor bogății vândute ilegal.

Indiferent de soarta mea în litigiul pe care l-am deschis oficial cu partidul datorat unor ticăloși pe care i-am devoalat și pe care îi cunosc, eu rămân fidel Dianei Șoșoacă ce dorește exact ce doresc și eu. O înțeleg că nu își mai poate controla nervii, o înțeleg că este împinsă fără voința ei să devină ostilă cu oamenii incomozi care îi arată pe ticăloși iar aceștia sunt protejați de Sistem cu arme psihotronice. De multe ori nu este mintea ei limpede. I s-a distrus sistematic încrederea în oamenii de valoare, a fost „fezandată” mental de iude securiste care au înaintat prea departe în partid.

Prin urmare, DA  unei viitoare Dictaturi populare sun conducerea Dianei Iovanovici Șoșoacă! Oricum va fi parfum pe lângă cele ale lui Johannis, Băsescu, Bolojan, Grindeanu și tot neamul lor israelit.

NE MUȘCĂ JAVRELE!

Javrele turbate ne mușcă peste tot și noi stăm impasibili sângerând abundent peste tot unde își înfig colții.

Mă uit la știri doar seara între 18 – 20,30 la „Focus Prima” și imediat apoi la „Știrile ProTv”. De obicei unii fură curent de la ceilalți. Nu că nu ar putea avea lucruri diferite și separate, însă limitarea drastică a subiectelor limitați fiind de Propagandă ca să dea știri adevărate și reale atât din țară cât și de afară, acum efectiv  mestecă același căcat pasându-și bolul alimentar dintr-o gura într-alta într-un sărut prelung și libidinos.

Nu că ar fi vreunul cu un milimetru mai bun și mai util ca altul, dar constat că mecanismul cu care operează Sistemul după ce l-au scăpat într-o clipă de neatenție din mână pe Ilie de la Pulerie, deja întrece așteptările.

În vârful copacului scorburos și găunos stau corbii care croncăne, precum Neicușor Danubiu, Bolodan care este ținut cu anasâna în gheare să nu cadă din cuib, câțiva miniștri ai cabinetului „interimar” de la USR gen Ioana Țoiu și Diana Buzoianu, care are buzele mari exagerat de mari încât acoperă toate problemele cu seceta și cu amânarea scufundării până la absurd al barjelor pe cracul Dunării astfel încât să se ajungă totuși la închiderea completă a Centralei atomice de la Cernavodă în ciuda „muncii de Sisif” al unor savanți de la Apele minerale române care pun bule de aer în Borsec.

Este o mare rușine ca niște oligofreni cu patalamale porecliți „specialiști” sunt puși să hotărască ceva pueril de simplu ce putea fi executat la comanda „scufundați ambarcațiunile!” de orice comandant de companie de la o Mare Unitate de Geniu cum ar fi Batalionul „Eftimie Croitoru” de la Turnu Măgurele – Zimnicea.

Un căpitan sau maior operativ genist ar fi făcut simplu doar cu tehnica din dotare ceea ce se câcâie niște imbecili în cap secondați de retardul cu urechi Ovidiu Goanță – ce a fost trimis să-și facă tabără de vacanță plătită de ProsTv într-un cort pe malul Dunării ca să țină pe români cu sufletul la gură ca pe un eveniment cosmic dacă ACUM  se scufundă vampoarele de pompierii veniți cu tulumbele și pompe de mare putere să inunde „compartimentele etanșe” ale celor 4 șlepuri.

Pentru acoperire au trecut pe Lista cu participanți și „Forțele Navale române”, deși vecinii din Ucraina au demonstrat de atâtea ori că dacă sunt lăsați de capul lor ne trimit drone bine țintite capabile să scufunde chiar și Constanța.

Oricum se putea da apoi vina pe ruși care au toate motivele din lume să ne producă pagube cât mai mari. Deocamdată toți lucrează eficient pe „Sulaina Ceainăl” după cum pronunța Javra Ceacâră Băsescu când era pe funcție la Cotroceni și dădea știri marinărești în engleza lui modelată de whisky cu fix 4 cuburi de gheață care trebuiau să plutească în pahar.

O cacialma, un circ mediatic cu multe calcule matematice de dezintegrale și delicvate  menite să amâne o soluție constructivă care apoi să necesite calcule economice superfragilistice  ce urmau să „aprobe” deblocarea sumelor din fondul Premierului interimar demis de două luni.

Toate sunt făcute într-un război surd al Serviciilor străine ce fac tot posibilul să ne sărăcească cât mai mult, să ne distrugă complet și după căderea inevitabilă a globalismului să ne revenim cât mai greu.

Așa trebuie să „citiți” și să înțelegeți tot ce rulează azi Propaganda prin vocea spartă a lui Ovidiu Goanță cel cu dinții de faianță și voce de constipat mâncător de mult rahat.

Statul este captiv în mâinile oligofrenului de la Cotroceni întors cu cheița de la Bruxelles, via Paris și a demisului guvern userist ținut cu toate mânurile caracatiței în fruntea manetelor și ale butoanelor care au rolul să ne ia sufletele în întunecimea iadului.

Numai noi românii de pe tot cuprinsul țării trebuie să ne unim și să ieșim într-o grevă generală în fiecare cătun, sat, comună, oraș – acolo lângă casa fiecăruia și să strigăm din toate piepturile sfrijite de frică „JOS JAVRELE!”

IAȘIUL E-N PRADĂ! NU EXISTĂ OPOZIȚIE NICI DE LA SUVERANIȘTI

Pur și simplu îmi fierbe sângele de nervi. Trăiesc într-un oraș mare pe care mi l-am dorit modern și bine administrat, mai bine și mai profesional decât în anii 90 când la cârma propriu-zisă se aflau niște profesioniști autohtoni care puneau și suflet în tot ce făceau pentru dezvoltarea urbei, precum inginerii Mihai Teodorescu – Directorul General de la Citadin și ing. Radu Onofrei care a fost Directorul Direcției Tehnice în primărie. Nu se vorbea pe atunci de „city-manager”, dar cei doi își puteau fiecare aroga acest titlu de  grea răspundere.

Simirad era un simplu papagal cuvântător care prostise iarăși lumea să voteze pe un comunist înrăit, un fost turnător la securitate care țipa exact invers. „Jos comunismul!”, „Trăiască lumea liberă!” „Vive la France!”

Prostii, abureli… Ca și titlul de profesor universitar arogat de acest profesor de matematică de liceu care a profitat din plin pe vremea comunismului și a plecat în Maroc pe un Program de ajutorare a țărilor în dezvoltare făcut de Ceaușescu cu țări arabe pentru ca să poată pătrunde mai ușor pe piețele lor economice, să ne vindem produsele care nu erau la fel de performante precum ale altora mai dezvoltați ca noi. Simirad a predat în limba franceză matematica la un liceu marocan și s-a întors ocupând „după revoluție” un post la Observatorul astronomic de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași  datorită marelui profesor Radu Miron care i-a scris se vorbește și teza de doctorat în matematică. Impostor din naștere acest Moș Chiorpec din Coțușca Botoșanilor.

Totuși, în prima lui legislatură de primar al Iașiului având „Cheia” legată de gât ca semn electoral și beneficiind din plin de un PR al „forțelor progresiste și pro-europene”, Simirad s-a bucurat imediat de o faimă imensă după 1992 cânsd a fost ales cu o majoritate primar al Iașiului. Ieșenii doreau să iasă din marasma comunismului care tocmai fusese înlăturat după Lovitura de stat a lui Ion Iliescu și Mihail Serghevici Gorbaciov (globalistul de taină care a dărâmat cu puterea vorbelor URSS). Iașiul a votat mânat de propagandă pe unul care țipa mai tare și mai apăsat contra comunismului. Era hoțul care striga hoții!

Edilii aflați atunci la cârma Iașiului – pe care Simirad îi găsise în primărie – au fost o elită tehnică și intelectuală care au profitat de avântul de libertate spirituală ce crease o efervescență și o emulație extraordinară și în 1994-95 Iașiul a explodat în văzul României ca un oraș excepțional de bine condus și administrat,  modern, cu marcaje rutiere bicolor (alb/galben), cu obiecte de mobilier urban create de ingineri în atelierele proprii ale primăriei, cu lucruri care te surprindeau plăcut la fiecare pas.

Veneau de la București și din orașele mari ale țării edili să se documenteze, să vadă, să afle idei și metode noi de gospodărire, unii oficial, iar alții incognito ca să tragă cu ochiul. Pentru asta Simirad s-a umflat în pene dar și în burtă, care creștea pe zi ce trece odată cu fălcile și popoul. Și tupeul său a crescut și dacă la început ținea cont de sfatul inginerilor și a directorilor din primărie, la al doilea mandat a crezut că deja a învățat el singur cum să administrezi un mare oraș și a înlăturat cei mai capabili subalterni ca să își pună în loc  oameni de talia lui, de șnapani inculți tehnic și administrativ. Unul dintre aceștia a fost Mihai Chirica, actualul primar al Iașiului de două decenii încoace, un cameleon trecut prin toate closetele politice doar-doar să rămână pe funcție.

Din păcate și ca nenorocire calitatea societății civile ieșene a decăzut la rândul ei foarte tare și oamenii au rămas tributari inculturii lor tehnico-edilitare dar și a celei politice, votând automat cei mai mari escroci care au căpușat toate partidele.

Ceea ce avem azi la Iași, este un oraș sufocat și care nu poate respira liber având talpa mafiei politice locale pe grumaz, cu un dobitoc ce este și ticălos și care este cunoscut sub denumirea „cel mai atehnic director tehnic” de când i-a luat locul după pensionare inginerului Radu Onofrei,  omul ce a asigurat vreme de vreo trei decenii conducerea aparatului tehnic al primăriei. Aberații tehnice comise de Mihai Chirica de pe toate funcțiile pe care le-a ocupat succesiv datorită lui Constantin Simirad până la moartea acestuia și apoi datorită corupției generalizate  din România și a servilismului său proverbial față de Ambasada Israelului în România care îl apără cu dinții pentru devotamentul său în dauna românilor neaoși.

Lăsând la o parte latura politică, în ceea ce-l privește putem vorbi despre nivelul lui de oligofren cu un singur neuron în materie de organizare și decizii conforme să conducă un oraș de întinderea Iașiului. Subalternii din echipă au datoria să fie mai proști și mai ticăloși decât el, „capu la toți”…

Mai mult decât atât, Iașiul e-n pradă, este un oraș aflat la mâna rechinilor imobiliari care nu au nicio viziune de perspectivă și de ansamblu, care să întrevadă vreodată un  viitor mai bun pentru Iași!

Porcării făcute din mulți bani publici precum milioanele de popice de gumă portocalii fixate cu  milioane de șuruburi în asfalt pe bucățele de linii continue vopsitea câte 10 -12 m și care vor de fapt „să interzică” a doua oară ca linia continuă să fie călcată de șoferii care demult urinează în gând când le ignoră și le turtesc cu roțile mașinilor.

Poliție rutieră inexistentă și ineficientă aflată sub cașchetele de comandă aflate în subordinea edililor inepți care refuză să înființeze o Direcție de Circulație în subordinea Direcției Tehnice – încadrată cu specialiști adevărați ce ar trebui să interzică toate prostiile făcute cu girul „Comisiei de circulație” care organizează prostii ca râmele agabaritice ale CTP să aibă capăt de linie în intersecții mari, aglomerate cum ar fi Piața 2 Băieți sfidând chiar Legea circulației sau altele la fel de imposibile!

Un inept – șofer de duminică – conduce după capul său sărac în neuroni traficul rutier al unui oraș de talia Iașiului într-o devălmășie totală, într-o derâdere a legilor de circulație. Dobitoci în civil sau în uniforme de milițieni sub cea de polițiști care stau la umbră și vânează probabil pe inutilii de la Poliția Locală.

Un pod căruia i s-a făcut corect RK-ul, dar care ține blocată o arteră importantă de circulație din primăvară deși Ineptul s-a bătut cu cărămida în pieptul de aramă că la mijlocul lunii IUNIE va fi dat în folosință.

Blocuri lângă blocuri cu balcoanele lipite lipsite de aer și cu șanse ca amanții să sară unul la celălalt când partenerul(a) bagă cheia în ușă…

Toate acestea se petrec sun privirile tâmpe și interesate a șefei Filialei Iași a SOS România care pretinde prin vocea Dianei Șoșoacă faptul că ar fi singurul partid de opoziție adevărată din România de azi. Faptul că a pus-o  și o protejează cu încăpăținare în ciuda nemulțumirilor multor membri și simpatizanți ai partidului la Iași care cunosc potențialul insuficient al deputatei Simona Macovei Ilie ce face pe față jocul Puterii și conduce prin forță anihilând persoanele capabile să facă adevărată opoziție actualului Sistem, anihilează de fapt la Iași orice speranță de schimbare într-un viitor oarecare.

O nulitate pusă în frunte să conducă oameni capabili a demonstrat până acum cu suficiență faptul că țara .și populația a ajuns în disoluție, iar încăpăținarea unui lider marcant în care oamenii își pun Speranța ne menține de fapt în aceiași parametri politici de până acum. Se pare că Sistemul a învins, se pare că Sistemul a penetrat grosier și partidul SOS România și a reușit să o prostească chiar și pe intransigenta doamnă Diana Iovanovici Șoșoacă.

Membri de partid cu state vechi din vremea activismului civic care au luptat alături de Diana ca ea să aibă azi un partid puternic cu care să răstoarne soarta României se manifestă individual pe rețele sociale pe pagini proprii cu nemulțumirea oamenilor în numele cărora luptă singuri și neorganizați din cauza unor iude trădătoare incapabile să conducă unitar și organizat bătălia politică. Rușine, madam Simona!

Aferim!

Întoarcerea în Intersecție o PROSTIE legalizată de Primăria Iași „comisia” de circulație.

MIȘCAREA BROWNEANĂ

Pe parcursul vieții mele (nicidecum matusalemică) am observat că oamenii mai deștepți, cu clar viziune, oamenii erudiți care au făcut pasiune pentru citit „la hurtă” tot ce le cade în mână de la vârsta când au învățat de timpuriu alfabetul și până în ultima lor zi de viață sau a vederii inteligibile sunt imediat înconjurați de o hoardă de idioți care au caracteristici diametral opuse și asupra primilor se abate o ploaie de pietre   culese de pe jos pentru a le da în cap, doar pentru că au o părere singulară față de a  gloatei.

Nu că mă dau deștept prea tare în cap, nu că aș fi dotat cu niște puteri paranormale ce mi-ar da posibilitatea să o fac pe nostradamusul zilelor noastre, dar câteodată mîă revolt față de jegurile Propagandei care spală creiere și care doresc să trimită în ceață mințile unei majorități cu un pospai de cultură și cunoaștere, asta  pentru că Satana a făcut mult mai atractivă pofta de mici și bere, de dezmăț și muncă sexuală decât obișnuința de a culege informații care să te facă mai deștept și mai pregătit să înfrunți viața pe care din acest motiv… ți-o fac alții…

Acum chiar trăim intens niște vremuri dacă nu tulburi, atunci frământate și răsucite de alții care se bat peste capetele noastre să câștige  supremația lumii.

De bună bucată de vreme stau în espectativă și doar observ și caut să înțeleg ce se ascunde în  spatele ușilor închise de Propaganda globalistă jidovească mondială care acum chiar se zvârcolește și se zbate în chinurile morții, dar tocmai acum este mai periculoasă, acum poate mușca mortal când a înțeles că este încolțită din toate părțile, iar cele Trei Mari Puteri ale planetei  care sunt China, Rusia și SUA (cam în ordinea aceasta) au făcut de multă vreme o coaliție chiar diabolică țintită să distrugă forța și influența globalismului khazar.

Pentru cine a remarcat (sau nu) că în timpul Administrației Biden vă țineam la curent pe grupurile mele cu articole preluate de la David Sorensen (cel care a înființat Mișcarea de Eliberare ca fiind un fost consilier apropiat de Donald Trump) acesta a fost un promotor al revenirii lui Trump la Casa Albă și un vector de informații care întredeschidea doar niște uși care lăsau să se vadă frânturi despre viitor.

De atunci vă povesteam preluând articolele lui David Sorensen despre oastea „pălăriilor albe” suveraniste și a „pălăriilor negre” ale elitelor globaliste. De atunci se lupta cu dinții strânși care scrâșneau zgomotos, de atunci se lupta cu baioneta în mână. Vă aduceam la cunoștință despre întâlniri și convorbiri secrete dintre Xi Jinping, Vladimir Putin și Donald Trump sau emisari ai acestora.

Cu certitudine că întemeietorii BRICS au fost conștienți mereu de forța imensă acumulată de globaliști, de puterea lor imensă de a îngenunchea omenirea prin declanșarea unui război atomic. Din acest motiv putem afirma astăzi că doar echilibrului dovedit de cei trei mari conducători ai țărilor sus amintite ÎNCĂ nu s-a ajuns până acolo, însă vârful de lance al progresiștilor înghesuiți sub pulpana lui Netanyahu au în vedere ca o ultimă acțiune disperată când vor ști că sunt înfrânți de o  coaliție mondială în care a fost cooptată și America să declanșeze prăpădul și să arunce în Iran o bombă atomică ce ar porni un Război Mondial atomic care ar duce la pieirea vieții pe pământ.

 „Nici noi, dar nici voi!”, cam acesta este sloganul ovreiului Netanyahu, indiferent ce spun America sau alte popoare ale lumii.

Netanyahu este chipul Satanei cu ochii ieșiți din orbite de groază, de frică și de disperare. Nu îl mai poate constrânge nici pe Trump să facă cum îi spune el, nu mai poate controla nici pe trepădușii sionismului khazar precum Macron, Ursula van der Lyen, pe Mertz sau aalte marionete Muppets.

Între cele  două tabere esențiale există  două conflicte deschise în acest moment în Ucraina și Iran cu Asia Mică. De fapt Israelul este izolat și sub presiunea palestiniană plus țările arabe ce s-au coalizat acum opunând o rezistență surdă lui Netanyahu.

De la bun  început mai marii lumii au avut în vedere aceste aspecte și au jucat cărțile la cacealma ca Donald Trump să nu fie expus pe față că ar face pe ascuns jocuri de culise împreună cu China și Rusia, care fiecare au aliații lor…

Cele Trei Mari Puteri și-au împărțit de multă vreme PUTEREA și sfera de influență, fiecare știe pentru ce luptă, dar inamicul lor comun este globalismul care deține o mare parte a economiei mondiale, a finanțelor lumii cu care au cumpărat conștiințe ale unor conducători de țări.

Totul trebuie făcut fără a îi împinge pe globaliști la momentul „T zero”.

Imaginați-vă acum cum atâtea părți componente ale Serviciilor de Intelligence ale fiecărei părți și ale fiecărui Grup de interese diferite fac jocuri, acționează asupra unor populații slabe și distruse precum ar fi România care se află la răscruce de drumuri și de influență.

Deși suntem repartizați de cele Trei Mari Puteri în zona de influență a Rusiei la momentul ulterior lui „T zero”, jocurile se fac încă folosindu-se cu disperare de globalism poziția de lider a SUA în Europa care a ajuns azi să depindă cvasitotal de rolul de conducător al Statelor Unite în NATO.

SUA joacă să se desprindă cât mai lin și mai subtil de Europa lăsând locul Rusiei, Europă care este pentru ea echivalentul lichidului amiotic în care înoată avortonii globalismului. Nici o ruptură bruscă nu poate avea loc deoarece în UE există țări și popoare sau populații care au fost cândva în sfera de influență a URSS și globaliștii i-au prostit „să se lepede se comunism” pentru o „democrație” promisă, dar care s-a transformat în neomarxism.

Până atunci Trump, Putin și Xi se prtefac public că se hârâie, se ciupesc unul pe altul într-o hârjoană care să abată atenția de la adevărata tactică.

În acest timp fiecare țară are mecanismele ei, trădătorii ei, patrioții ei adevărați sau falși, securiștii ei mai mult sau mai puțin implicați în conducerea politică.

Totul este într-o continuă și subtilă mișcare browneană a agenturilor străine care caută să facă jocuri de culise ca să obțină un profit personal sau pentru grupuri de interese din țările puternice precum America (în care încă foșgăie magnații financiari globaliști aflați în pericol de a fi măturați de tăvălugul uman care se rostogolește peste tot către ei).

Evreii sunt contestați, atacați, huliți, în din ce în ce mai multe țări chiar europene, popoarele îi găsesc vinovați de toate nenorocirile aduse pe pământ și  în curând vor constata pe pielea lor că  sunt fugăriți pe toată planeta precum a făcut pictorul austriac cu mustăcioară în formă de muscă.

Atitudinea ostilă a jidanilor care la un moment dat au devenit bine înarmați și se credeau stăpânii lumii prin inteligență vicleană și deținerea puterii financiare îi va duce la declanșarea unor pogromuri mondiale împotriva lor ca popor, sacrificând oameni nevinovați precum copiii și bătrânii supuși unor criminali scelerați care în demența lor  atacă pe toată lumea.

România nu este cu nimic mai prejos, ba chiar suntem victimele unui Program special la care suntem supuși de 36 de ani cel puțin și probabil că suntem proiectul de studiu al comportamentului geo-politic  al mai multor țări europene care vor să profite acum în timpuri de convulsii .

Adevărul curat este acela că în România guvernările desprinse din FSN (care a păstrat ascuns în miezul fructului sâmburii globalismului) ajutați de Mihail Gorbaciov care a spulberat fosta URSS fără nicio revoluție, fără niciun foc de pistol, este acum măcinată și la discreția mai multor partide politice în care sunt infiltrați  până la predominare foști și actuali securiști comuniști, oameni ai Serviciilor de Intelligence subordonate altora străine, care au format grupuri și grupulețe supuse altor țări.

Singurul om politic român cu adevărat patriot și sincer apărător al românilor – Diana Iovanovici Șoșoacă și al ei partid SOS România – a fost din start anihilată și împiedicată să se manifeste oficial. Absolut toți politicienii din țară (acoperiți sau nu) au fost îndoctrinați de globaliști să se comporte  ostil și să ignore ca și cum nu ar exista – pe Diana Șoșoacă șți adepții ei care sunt din ce în ce mai mulți – depășind pragul de 50%. Inundațiile de știri false, de minciuni inimaginabile menite să o denigreze  pe Șoșoacă, să o decadă în ochii românilor speculându-se științific de către Serviciile ostile orice defect al ei (fizic sau caracterial).

Au fost create pentru intoxicare noi partide politice suveraniste precum POT sau modificarea statutului PSD care din partid progresist a fost transformat în partid suveranist. Totul numai pentru ca lumea să nu se uite, să nu vadă SOS România!

„Na, proștilor, vreți suveranism? Na, luați-vă suveranism! Dar ăla pe care vi-l oferim noi, nu ce vreți voi.”

Diana Șoșoacă nu s-a lăsat îndoită și manipulată de Servicii. Au ademenit-o, au amenințat-o, i-au distrus familia, au obstrucționat-o peste tot ca să nu răzbată, să nu reușească să deștepte națiunea pentru o Mișcare sinceră și reală de eliberare ce ar fi condus la abolirea globalismului și a colonialismului occidental!

Serviciile de Intelligence din România au fost complet capturate și căpușate de Serviciile străine occidentale.

Marota lor este „pericolul Putin”, revenirea la comunism după ce globalismul a eliberat atâtea țări. Dar globalismul este adevăratul comunism mult mai rău și mai dur decât chiar pe vremea lui Stalin!

De ce o  interzic pe Șoșoacă? Evident pentru că doar ea are dreptate, doar ea spune lucrurilor pe lume, doar ea a întreprins singurele măsuri inteligente de apropiere prin  diplomație de noile Mari Puteri ale lumii!

Viitorul arată că și o țară mică, fără putere militară, se poate afirma și manifesta în lume dacă este lăsată să-și hotărască ea soarta! Putem livra la export bogățiile noastre naturale cu care ne-a înzestrat Dumnezeu fără ca cineva să ne impună. Vrem PACE, vrem liniște și armonie între țări șiu popoare.  Acum partidele noastre – cu excepția SOS România – împing țara în război cu Rusia prin intermediul UE care are ultima zvâcnire de a duce omenirea în haos către un război nuclear! Ei au pierdut lupta, au pierdut supremația și nu mai au nimic de pierdut.

În ciuda aparențelor sale războinice, Donald Trump acționează în ascuns de partea Marilor Puteri pentru că altfel nici nu poate. Are fi fost eliminat imediat din viața publică și în locul său ar prelua iarăși puterea un descreierat globalist. Dar Trrump și SUA joacă în secundar un joc subtil de distrugere a globalismului „pe ale pașnică”.

Acționează prin ambasade la înțelegere cu Rusia și China făcând jocuri subtile menite să răstoarne situația existentă în care globalismul a capturat efectiv viața politică și administrativă a unor țări europene printre care ne numărăm și noi.

SUA cunoaște prea bine situația din România, știe prea bine cine este George Simion, Călin Georgescu, Diana Iovanovici Șoșoacă, Sorin Grindeanu sau Ilie Bolojan – ca să  nu mai pomenim și de Oligofrenul de pe oliță de la Cotroceni.

Știe, dar nu poate acționa brutal organizând o lovitură de stat popular prin care populația să răstoarne actualul regim, pentru că totul s-ar transforma într-o baie de sânge.

Prin Ambasada SUA care colaborează strâns prin Serviciile de Intelligence cu Rusia și China s-a trecut la o preluare cât mai pașnică a puterii prin folosirea unor pârghii constituționale legale.

A chemat la sediul lor pe Sorin Grindeanu și George Simion care acum ar putea prin intermediul Constituției s formeze o majoritate cu care să facă jocuri politice.

După  părerea mea personală SUA le-a dat de înțeles celor doi lideri sau i-a somat că au alternativa la a scăpa neatinși după căderea globalismului doar dacă acceptă să formeze un  real pol al suveranismului mulțumind astfel o majoritate a populației și a diasporei ce dorește triumful suveranismului.

De fapt și de drept orientarea românilor spre suveranism s-a făcut prin  repetatele discursuri și semnale transmise de Diana Șoșoacă, însă totul a fost retorsionat de  politicienii misogini în favoarea unor lideri de paie acoperiți care erau dirijați din  exterior să facă jocul globalismului.

După părerea mea tot ce vedeți acum cu formarea unui guvern minoritar PSD „fără susținerea AUR” estre doar un joc de imagine fals.

PSD și AUR împreună cu SOS România își vor da mâna în momentul oportun și în primul rând îl vor demite pe Președintele Nicușor Dan ca fiind ilegitim pus în fruntea țării. Nici Grindeanu și nici Simion nu au alternativă. Nu cunosc poziția SUA față de Călin Georgescu, dar populația va decide.

SOS România a acționat cât se poate de corect și de oportun la strângerea de semnături în acest scop, însă globalismul aflat în moarte clinică și în Europa, a determinat pe AUR și pe PSD să nu achieseze la acțiunea SOS România  care este inițiatorul de drept.

Vremurile se vor schimba în ritm debordant în următoarele săptămâni și luni și ceea ce azi este greu de crezut va deveni posibil.

Vor urma alegeri anticipate, iar suveraniștii vor zdrobi partidele „proeuropene” care în câțiva ani vor dispare hăituite de Justiție.

Asta este dorința și intervenția SUA Republicană care în prezent se confruntă în interior cu un atac masiv al forțelor Democrate ce speculează pe seama înfrângerii în acțiunea cu Iranul la instigarea venită din Israel.

Trump se confruntă cu probleme mari de credibilitate în țara lui, iar pentru asta Rusia și China îi fac jocuri de imagine (în defensivă) menite să-l transforme pe Președintele Trump  într-un personaj glorios și benefic. În culise se discută altfel.

Totul se află într-o dinamică amețitoare, totul se discută în termeni foarte duri și fără echivoc. Sunt alianțe în culise între dușmani pe față, sunt emisari secreți care aranjează jocurile ascunse.

Nu vom scăpa după ce se va termina de influența Rusiei, America își va  retrage toate efectivele din Europa acasă, dar asta numai după ce Trump își va fi consolidat imaginea în lume. Prin urmare mult timp nu  mai este și lucrurile se precipită.

SUA, Rusia și  China au convenit cu siguranță rolul Dianai Șoșoacă în viitoarea construcție, dar în prezent este  primordială eliminarea și eliberarea României din ghearele globaliste.

Se va uni polul suveranist prin compromisuri  dictate și apoi după ce se va curăța  Justiția și Serviciile de Intelligence se vor putea pune bazele unei viitoare societăți în care  democrația se va face la început cu forța.

Trăim vremuri  amețitoare pe care mulți nu le percep și le pricep.

Din păcate Diana Șoșoacă este un magistral om politic priceput la politica „macro”, dar nu are de loc talent să gestioneze problemele minore din interior care îi macină  puterile. Acum este vremea ei, este pe cai mari. A trezit masele de români însă de una singură nu poate stăpâni amploarea.

În partid estre impulsivă, este prea orgolioasă, i se pare că ar fi un unicat al lui Dumnezeu pe pământ și că doar ea este capabilă și inteligentă ca să stăpânească de una singură multitudinea de probleme.

Am  convingerea așa cum încă respir că Serviciile au reușit să-i penetreze sistemul de apărare și au plantat persoane malefice în jurul ei. Este posibil să mă fi crezut și să fie conștientă de asta, însă a intrat în acest joc cântărind pe moment că ar fi mai util să controleze în cunoștință de cauză oameni pe care i-a  descoperit decât să-i îndepărteze brutal și să-i aștepte pe alții. Sunt lucruri subtile pe care nu le pot ști cu certitudine, însă cel puțin la Iași Filiala Județeană a partidului SOS România a fost infestată de Silvestru Șoșoacă doar cu oameni murdari ai  Sistemului care au nimicit coeziunea din interior. De fapt asta le este menirea. Oameni capabili și fideli Dianei și Cauzei s-au îndepărtat scârbiți de viața politică.

 Cu toate acestea, deși am informat deschis situația trăită și de mine personal, Diana s-a comportat exact frontal dând onoruri maxime deputatei Simona Ilie  asupra căreia viața va dovedi că nu îi este loială doamnei Șoșoacă așa cum nici actualul ei consilier europarlamentar nu îi este. Mimează loialitatea și stau în conservare.

Sus Nația!

SOLUȚIA POPORULUI: „POLITICALY CORRECT”

Diana  nu este deloc proastă. Nici nu am suspectat-o vreodată de prostie, ci doar de lipsă de experiență politică și de niște deviații de comportament care vin mai mult din firea ei rebelă de viață și de MEDIU-mum pe care corpul ei îl oferă vectorilor energetici din Servicii cu care o atacă energetic încât își pierde câteodată controlul minții. Roiesc „antenele energetice” în jurul ei, dar șmecheria este că subiectul (ținta) nu sesizează sau nu vrea să recunoască influența nefastă ce îi intră în minte, pentru că asta ar însemna o slăbiciune omenească, ori ea este credincioasă în Dumnezeu ce o apără de diavol.

Partidul SOS România – cel puțin parlamentarii care au rămas fideli partidului în Parlament – nu sunt neapărat cei mai buni oameni pentru partid și politica trasată de Diana, însă au marea calitate morală de a fi rămas alături de ea câștigându-i încrederea.

Oricum la data întocmirii Listelor cu candidaturi era un mare haos provocat de conservele cumpărate și plantate în cămară de „fostul” Silvestru Șoșoacă, cel care a fost mâna ei dreaptă la început și care dorea un partid aproape la fel cu cel plin de scursuri ca a lui George Simion – prin care să se producă în primul rând bani grămadă sub masca unui patriotism de fațadă.

Diana nu așa a dorit partidul și de aici l-a ușuit la propriu și la figurat pe jegul fără caracter.

Bineînțeles că neavând date despre oamenii intrați în partid în teritoriu, Diana a fost nevoită să se bazeze pe intuiția ei de femeie care s-a dovedit a fi fost cam lacunară în ce privește munca cu omul șli psihologia maselor.

Aceasta nu este o critică la adresa ei nicicum, are foarte multe alte calități care fac defectele insignifiante, iar idealul ei a devenit idealul oamenilor curați la minte din țară și diaspora, iar țelul pentru care luptă ea să fie și al meu și al tău și al lui.

A jucat magistral cartea Moțiunii de cenzură când a speculat cu măiestrie de veche caiafă politică miș-maș-ul care se punea la cale în Sistem, când PSD și AUR au declarat doar că vor depune o Moțiune de cenzură ca să-l sperie pe Bau-Bau, însă erau departe de lumea dezlănțuită. Curul în două luntrii a fost și a rămas poziția politică a PSD și al pupilului său politic AUR.

Prin urmare, simțind ca o fiară mirosul de sânge roșu-auriu, Diana a ordonat subalternilor parlamentari să întocmească iute o Moțiune proprie a partidului SOS România – pe care să o depună ca să forțeze mâna fătălăilor cu chiloți tanga și chistolul la portjartier, nu în suspensori.

Evident că la Moțiune au muncit pe brânci juriștii partidului din parlament cu excepția deputatei de Iași cu caracterul de Japiță ce s-a specializat se pare în munca de secretară personală a Președintei în a întocmi pe bandă rulantă Plângeri penale la toți dușmanii Dianei.

Și aici o suspectez că pentru asta vine tocmai la Iași ca să ia lumină intelectuală în „întunericimea” științei ei de carte juridică, ba chiar textele gata scrise de foști maeștri „șutuiți” de Sistem din Procuratură și Justiție…

 Scopul fiind atins, restul nu mai prea contează când Sistemul muncește ca să aibă om docil aproape ce sânul Dianei.

Scopul a fost atins, gestul partidului SOS România care a luat taurul de coarne și a întins și capa roșie strigând „Olé!” a determinat Sistemul să se facă de rușine și să își dea în public nădragii pe vine arătându-și păsărica bărbierită de pene că gâlgâie gata să se înnece în loc să ciripească.

Așa că mobilizându-se exemplar, a hotărât să unească pe față PSD și AUR și să depună dânșii o Moțiune cu același scop, ca să-l ejecteze pe Ilie de la Sculărie.

Moțiunea SOS România a fost ignorată, cum ignorat este și Președintele lui și partidul în sine de aproape 4 ani de când le mănâncă ficații pentru că nu poate fi îndoit în culise.

În această clipă exista pericolul real ca prostimea acestei nații spulberate să ragă pe pășune că Diana are doar gura mare, dar că de asta suveranismul românesc nu are rezultate deoarece Diana nu vrea să unească patri(h)oții României și că numai ea și adepții ei vor să fie la butoane, ceea ce ar fi chiar drept dacă privim ce șerpi colcăie acum în PSD și AUR.

În mod normal – dacă ar fi fost să facă ceea ce tot perorează, adică să-și asume răspunderea atitudinilor și a acțiunilor sale –  Diana trebuia să procedeze „politicaly incorrect”, adică să declare asumându-și această Decizie în numele dreptății că partidul SOS România se va abține de la a vota această mizerie scremută de scatofagii Sistemului explicând din timp și hotărât că SOS România nu se face părtaș la o asemenea mascaradă manipulatoare ordinară când Sistemul schimbă mâna cu care face labă în fața românilor.

Ce mi-e mâna dreaptă sau mâna stângă dacă tot o freci până ce scoți toată snaga din măruntaie? Tot labă se cheamă!

Dar Diana a înțeles că lumea este nu doar proastă și nu judecă decât cum a fost îndoctrinată, adică „politicaly correct”, așadar ura acumulată împotriva lui Ilie de la Sculărie sunt ca dragostea care trece mai întâi prin stomac și mai apoi prin țeavă.

Dintr-o dată i-a venit ideea  (ei sau sfătuitorilor ei) că hoardele vor să pice Bolojan cu orice preț, dar cum să încalci tu principiile solide și să spui asta fără a avea riscul ca prostimea să pună botul la Propagandă și să dea dreptate că SOS este cauza neunificării suveranismului român?

Atunci a lansat „consultarea” membrilor și simpatizanților partidului din țară și din Diaspora. Eu la Iași nu am auzit de această consultare deoarece tuta care ne este Șefă cu anasâna e prea proastă ca să aibă fler și simț politic și nici măcar nu e bun comunicator cu Filiala, nu are timp fizic necesar ca să conducă cu mână de fier forjat și Coaforul specializat în căpițe de fân, însă eu  oricum mi-am exprimat opinia ca și mulți  alți intelectuali din partid în sensul abținerii de a gira o ticăloșie, indiferent dacă numărul  voturilor noastre politice din parlament sunt importante sau nu. Câți am rămas este munca Securistanului.

Așa gândesc majoritatea intelectualilor SOS România, însă Diana ține se pare cont la anaghie de proverbul secuiesc „Șef să fii, dar de frică tot să știi!”.

De acest criteriu însă își aduce aminte doar când vrea ea, când probabil are oarece mustrări de conștiință, în rest se  comportă bătând cu pumnul în masă în fața a câtorva yesmani de serviciu care mai mult din obediență  decât din convingere se prefac că îi țin isonul. Culmea culmilor va fi când vor avea loc viitoarele alegeri și poate trepădușii care acum îi ling rănile vor fi reabilitați și vor deveni și mai puternici în a distruge lin  partidul din interior.

Îmi permit să scriu și să afirm tot ce spun din mai multe considerente.

În primul rând pentru că știu, pentru că pot, pentru că am fost lovit de iude în mod direct deși nimeni din ăștia nu au făcut nici 3% din cât am produs eu bine acestei Mișcări, iar felul meu de a exista nu îmi permite să nu mor cu Japițele de gât dacă tot mor.

Poporul a spus „jos Bolojan CU ORICE PREȚ!”

Este firesc, este normal, dar dacă noi tot „facem educație politică” populației, atunci trebuia să spunem deschis: „băă, pulimea cirezii și noi vrem și noi gândim că Bolojan și USR sunt o pacoste iminentă care distruge la ordinul UE și ce a mai rămas, însă noi nu vom legitima pătându-ne onoarea atât de greu câștigată să votăm nici Bolojan și nici Grindeanu-AUR! Nu este corect! Este doar „politicaly correct”, adică este apanajul globalismului! Noi suntem unici, noi suntem adevărații oameni care știu și pot salva cu adevărat România, însă nu acceptăm cu niciun chip să ne schimbăm ca să facem pe plac Sistemului criminal. Voi trebuie să vă schimbați după noi, noi suntem etalonul vostru de cinste șli onoare, nu o acțiune mârșavă ca să vă potolim vouă  setea de răzbunare! Noi dorim eradicarea totală a acestor lighioane care au nenorocit țara și fibra acestui neam!”

Acum e tardiv, acum Diana a acționat „politically correct” intrând în jocul Sistemului. Ca să nu piardă adepți, ca să închidă gura detractorilor.

Nu spun că e o catastrofă, dar să nu spunem una (că educăm populația politic) și să facem alta (să ne dăm după cireș).

Dixit!

RÂSUL  ICEBERGULUI

Mi-am întrerupt scrisul cărții la care lucrez de vreo două săptămâni ca să pot să scriu acest articol. Efectiv nu mai pot să mă abțin… Hohote de râs mă fac să-mi pierd respirația, ba chiar să fug la baie ca să nu ud nădragii.

De fapt am admirat istețimea mișcării făcute de Diana Șoșoacă pe eșichierul tablei de șah când a dat mat la toate loazele acoperite din Cloaca Politică a României, care s-au trezit cu pantalonii pe vine și chiloțeii tanga lăsați sub genunchiul broaștei…

Li se vede fiecăruia micimea puței cu care se laudă, se vede că sunt bărbieriți în  zona pubiană gata pregătiți de felație.

Așa cum tot spune de mulți ani în mod public și aduce nenumărate dovezi care îi susțin afirmațiile, Diana Șoșoacă demonstrează căp SOS România este SINGURUL PARTID  aflat cu adevărat în Opoziție, este singurul autentic care nu minte și nu trădează cauza României și a românilor.

Oricâte încercări fac aceste excremente în fruntea cărora Sistemul i-a așezat ostentativ pe Căălin Georgescu și pe George Simion cu tot AUR -ul din lume ca să oblige populația României să se închine la icoane cu chip de lut, idioții își dau singuri șuturi în cur, se calcă singuri pe bombeuri prin prostiile pe care le comit în cavalcadă.

Oligofrenii puși de globalism să ne conducă provincia cu numele de România comit și ei pe bandă rulantă o caca maro, pentru că știu că oricum au în fața lor o mare turmă de oi proaste și docile care au fost anesteziate.

Însă din fericire au ca opozanți și oamenii din ce în ce mai convinși și mai mulți din rândul populației – care greu, dar sigur – înțeleg că nu există până la Diana Șoșoacă alt politician român sau evreu acoperit în istoria recentă care să le fi spus adevărul și care să dorească din toată ființa ei Deșteptarea națiunii române – atât cât a mai rămas din ea…

Cloaca Politică manevrată de cei mai ticăloși și cei mai idioți oameni care au fost vreodată ridicați de Sistem pentru idioțenia lor proverbială, au pus botul la mișcarea dibace comisă de Diana cu Moțiunea de cenzură contra guvernului bolovan.

SOS România este un partid mic comparativ cu partidele admise și susținute de securismul globalist deoarece se tem de forța reală a unei populații dezlănțuite care va rupe într-o zi – ajutată sau nu de afară având în vedere contextul internațional – să rupă lanțurile și să smulgă de pe fețe botnițele care li s-au pus pentru a li se înăbuși vocea.

Intuind fariseismul Sistemului care se pregătea să joace la șantaj parodia cu Moțiunea de cenzură a PSD și al satelitului lor AUIR, Diana a percutat cu viteză profitând de conjuctură și a luat-o înaintea ticălosului Grindeanu care se crede mare șmecher în cjiloței de fetiță neprihănită.

La fel și Golanul Națiunii George Simion, care mai întâi își pune palma la găoază să nu îl penetreze Doamna Georgescu, iar apoi se screme să tragă niște flatulații verbale prin care caută să nu care cumva să-i știrbească din poziția lui Grindeanu.

SOS a declanșat înaintea hienelor acea Moțiune magistrală tocmai pentru a da extemporal la democrație Împuțiților, tocmai pentru a-i lăsa cu curul gol arătându-le tatuajele de pe buci cu SRI și SIE…

Diana a știut că fariseii nu vor achiesa la semnarea Moțiunii SOS România, a știut că o vor ignora așa cum o ignoră pe ea ca persoană și partidul SOS România.

Ei se tem de moarte de sondajele reale, de aderența imensă și susținerea peste hotare a Dianei Șoșoacă și înțeleg că va veni o zi când tot ei o vor scoate având pus pistolul la tâmplă din pușcăria virtuală în care o țin din 2020.

SOS România este un iceberg al cărui vârf iese din mare ca o banchiză oarecare fiind ținut ascuns de actualul Sistem globalist din răsputeri. Sub apă însă, acest iceberg are un corp imens care adună din ce în ce mai mult material, un corp masiv și temeinic ce plutește în oceanul înghețat al globalismului.

Va scufunda indubitabil orice Titanic care se încumetă să mai navigheze în Oceanul Înghețat Globalist.

Diana Șoșoacă este martirizată de acești cretini fără minte, este supusă unor  chinuri menite să o descurajeze – pe ea și pe adepții ei care se acumulează, care se deșteaptă pe zi ce trece și care se vor dezlănțui eliberând energii nebănuite, care vor scoate din rândul lor toate măselele stricate, cariate, ce au fost plantate de acest Sistem rămânând doar dinți sănătoși cu care vor rupe beregățile hienelor.

„Leagă caii Simioane!”

HALOOO, MÂNCAȚ-AȘ!

Lume, lumeee! Veniți cu mic cu mare! Cu usturoi și cu sare! Puțin cam pute și se-mpute!

Haraselu Bulibașă al Iașiului cu staborul său de șuți care fură rufele de pe sârmă de la uscat din curțile oamenilor, a venit de acum cu altă Moșmandă!

Cică Bulibașa ar fi bruscamente nemulțumit garoiul dracului pe constructorii din Iași că – vezi Doamne – fac zgomot și poluare fonică sau gazoasă circulând cu autobetonierele ca și taxiurile peste tot, la orice oră și că asta nu e cașto, e hales bules, mo!

Haraseluuuu! Ai uitat când făcea mă-ta mămălig la fo’ de paie? Spurcate-ar naiba de baragladină ticăloasă care ești tu.

Așa este când într-un oraș precum Iașiul nu există PRESĂ DE OPOZIȚIE,  Partide de opoziție, politicieni de opoziție, care să îl tragă pe țigan de poalele cămășii înflorate și să-l scuipe între felinare! Așa se petrece când Șefa locală a singurului partid de opoziție adevărat de pe eșichierul politic al României (SOS România) este înhăitată de mult, de înainte de a se înscrie la ordin în partid ca să fie la o adică de folos interlopilor!

De la hAUR nu te poți aștepta, deoarece este știut și de copiii de la Grădinița nr. 4 cu orar normal că sunt cu toții jeguri ale actualului Sistem și rolul lor este de a se răsuci pe călcâi la dreapta! după ce aspiră împuțiciunile din PSD și PNL acoperite, ca să-i facă pe toți „suveraniști” de ziua a opta precum este Ordinul pe Unitate. Despre POT, la Iași nici nu s-a auzit, că nici măcar pe doctorul Constantinescu (un vechi combatant pe baricade) nu îl au printre ei…

Așa că toată nădejdea ne era în SOS România unde Lady Di a pus șefă o coafeză cu studii de Drept terminate la zi, dar neprofesate. Asta povestește pe Tik-tok despre excursiile ei în Pușcăriile patriei ca să releve condițiile grele de acolo și măsuri ce trebuie luate de urgență pentru a spori confortul până când vor intra la frână mii de deținuți politici care au profitat de prostia unui popor anesteziat.

Din pușcării Sistemul îi dă orice date vrea ea ca „să dea bine” în ochii lui Lady Di și să o considere fa(tă) muncitoare și devotată cauzei. Prosteală pe față!

Bulibașa Iașiului are tupeul și curajul de țigan în caracter ca să îngrașe scroafa în ajun de a făta pui vii din ouăle pe care le clocește.

De câte ori am publicat eu articole despre nemernicia lui Chirica ce închide ochii pe timpul cât este viu la transporturile agabaritice care poluează fonic și cu gaze toxice orașul și în zone centrale ca să își protejeze cumătri și cotizanții de șpăgi ale dezvoltatorilor imobiliari fără să perceapă taxe suplimentare de poluare și mai ales să se stabilească un traseu care să evite zona centrală???

De exemplu „cif-ele” cu beton parcurg traseul de la stațiile de betoane situate pe malul drept al Bahluiului la ieșirea din oraș pe la Piața Doi Băieți și vin lejer încurcând traficul rutier pe str. Tătărași, Piața Chirilă, Eternitate și apoi spre Aroneanu, la Zona noilor cartiere în plină dezvoltare – ridicate de cumătrul Rădeanu?! În loc să oblige aceste vehicule de transport ale constructorilor să folosească traseul prin Veneția – Ciric și să perceapă taxe de depășire a parametrilor de tonaj, Chirica tolerează cu bună știință toate golăniile  privitoare la transportul prin oraș, unde străzile nu sunt dimensionate să suporte atâta tonaj și uzură?! Pe Chirica îl interesează PROTECȚIA  constructorilor de orice fel de unde se  asigură șpăgile personale.

Jegul balaoacheș care acum se erijează în mare edil și vrea la  spartul târgului șă fuga în gaură de șarpe să o facă el pe profesionistul și durul care unge curul cu săpun „dă’la domnesc!”

Acestui răpănos incult și inept troglodit NU ARE CINE să i se opună. Presa este cumpărată în totalitate, (în special aceea care în mod perfid îi dă tribună lui Lady Di) plus că este la fel de imbecilă ca și cei pe care ar trebui să îi critice.

Oamenii sunt mereu obstrucționați și încruntați de mizeria de viață pe care trebuie să o suporte în această Șatră țigănească numită Iași, că nici nu mai sesizează motivele mărunte care se adună în buchet ca să le distrugă viața.

„Pașol na turbinca vidma haraselu!”

De câte ori l-am interpelat pe Bulibașă și am solicitat montarea de panouri fonice pe străzile Iașiului acolo unde blocurile și zonele verzi de lângă blocuri au mai puțin de 20 metri până la axul străzii?

Garda de Mediu, Agenția de Mediu, care au fost sesizate de subsemnatul au transmis petițiile mele către „onor” Primarul spre „competentă” rezolvare și când a văzut numele meu Împuțiciunea Sa s-a gândit să mă pedepsească el pe mine și să mute actul în cuiul de la latrina din spatele biroului …

Ce nu știe tembelul este că în ciuda protecției pe care i-o face actuala Șefă a Filialei Iași a partidului lui Lady DiSOS România – eu voi face plângeri penale pe bandă rulantă pe numele său pentru discriminare și pentru anihilarea combaterii bolilor prin poluare care duc la genocide în masă

https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiuluiIasi?cft[0]=AZaK-fc8K1p4M4rBQHcnzDBK3TeOXMx5vyJUX_CC5n2M_my0G6_c8faIJrJQcwFhJBcVC1Nxy4oJZ7BJxfVfP6NmFBp3Y7bpLx_Afx3raFQOYqNzYvLS3BIinY11lN9slyVunTsYm9u-TITFS2f6iEULxkwlcHH13YU-3Qg89igR8Ed33YScefIbbc-nSGz01VY&tn=-UC*F

AHO, AHO! OPRIȚI BOII MĂI FLĂCĂI! HĂI, HĂI!

O ieșire recentă pe rețelele de socializare a Bulibașei Iașiului Chirica (cel care a bulibășit în două decenii de ocupare abuzivă prin impostură a scaunului de primar al urbei mele natale funcționarea minimă a municipiului) mi-a întărit convingerea că este un mare bou, cu creier de găină, iar echipa lui de conducere este alcătuită tot din maimuțe urlătoare ce fac tot posibilul să nu iasă din stadiul de sfetnici cretini.

Deși am văzut de multă vreme ce (nu-i) îi poate capul ocupat doar cu inginerii financiare, am rămas uimit despre viziunea lui pe care Prostul o afișează public cu privire la locurile de parcare existente acum la Iași.

Tembelul crede și afirmă că acum ar exista locuri de parcare cu miile în Iași deoarece la ordinul său de rahat uscat cu funcția ȘI de Mare Șef al Comisiei pentru Circulație năpădită de șoferi amatori de duminică ce își dau cu presupusul într-un domeniu la fel de complex ca și inteligența artificială (AI) nu este nimeni să aibă curajul să-i spună în față că este plecat cu muștele la adăpat în Delta Bahluiului, iar viziunea lui sufocă acest mare oraș al României.

Apare o secvență cu Târtanul de la o ședință avută cu „suptordonații” lui, ciraci de lovele negre din Direcția pe care o controlează și care adună taxele de la parcări, iar lăcomia domnului Bulibașă îi spun că oamenii lui fură ca și el, ba chiar mai mult, că lui nu-i mai ajunge

Haraciul  primit – că sunt vremuri nasoale – carburantul s-a scumpit și amantele au pretenții financiare mari.

Lui Chirica îi tună și îi fulgeră pe angajații proprii că „nu îl ascultă” și că nu au montat pe toată suprafața străzilor cu mai mult de două benzi pe sens dispozitive de taxare individuală (parkometre) împânzite în tot orașul unde din ordinul lui imbecil s-au desființat practic benzile nr.1 de pe străzi și pe locul lor s-a vopsit și marcat o puzderie de locuri așa zis de parcare pe care mintea sa obtuză la vârf le-a găsit drept rezolvare a problemei.

Tunând și fulgerând la „suptalterni” că „am să popesc eu pe mulți dintre voi”, Bulibașa a hotărât să se ocupe el de mâine de acest Compartiment din subordine în locul Directorului de resort că ăsta nu mai decartează sumele în concordanță cu inflația…

S-a jurat primarul că Iașiul va aspira în viitorul apropiat producția mondială de parcometre cu care Chirica își va umfla buzunarele  până ce vor pocni de prea plin.

Atâta îl duce capul, atâta spune, atâta face, iar momentan lșa Iași nu are cine să-l combată deoarece singurul partid cu adevărat de opoziție care ar exista teoretic o are în frunte pe prietena lui de familie care deține un coafor și două manichiurizde, fiind și „oamă de afaceri”, dar și puliticiană băgată sub fustele lui Lady Di.

În Propunerea -Program de Guvernare locală pe care am scris-o  acum doi ani și am pus-o la dispoziția partidului am arătat că PARCAREA și chiar oprirea  autovehiculelor pe oricare stradă din Iași estre practic imposibilă în prezent în  ciuda pădurii de indicatoare plantate din stâlp în stâlp cu „oprirea interzisă”. Chirica dorește acum cu mușchiul său de la creierul mic să schimbe pădurea de indicatoare rotunde barate cu un X pe diagonale ce semnifică „oprirea interzisă” cu o puzderie de parcometre unul lângă altul care să-i aducă lui bani negri pentru zile albe și șpăgi către parchetarii ce-i asigură protecție.

Noi – prin partidul SOS România – avem o viziune nouă și radicală privind rezolvarea construcției de Parcări supraetajate, zonal, în număr suficient și dimensionate corespunzător în funcții de zonă, astfel încât orice șofer de autoturism sau dubiță să poată găsi un loc de oprire și de parcare provizorie cu aparat de taxat individual în intervalul 6-22, după care acele Parkinguri supraetajate să devină parcări de reședință pe timp de noapte conform unui abonament anual.

După construcția acestor Parkinguri, zona pe o rază de 500 de metri va fi semnalizată chiar cu indicatoare rutiere „staționarea interzisă” și nimeni nu va mai putea opri decât accidental, ca să se urce sau să coboare cineva dintr-un autovehicul.

Am gândit ca Primăria Iași – prin Consiliul Municipal – să adopte Hotărâri prin care anumite clădiri (chiar de locuințe în blocuri amplasate conform unor studii prealabile în zone unde ar fi nevoie de clădiri de parcări) să fie dezafectate și demolate pentru a elibera teren public chiar de primărie, sau de către investitori care doresc să învestească în Parkinguri avizate de Consiliul Municipal.

Cu un mecanism cât se poate de elaborat, legalizat prealabil de Consiliul Municipal, să se poată despăgubi – la prețul pieței după evaluări cu expertize pe locatarii existenți – și să le acorde facilități sau apartamente asemănătoare în alte locuințe achiziționate de Primărie și cesionate pe numele celor care se evacuează. Totul legal, totul transparent, totul având ca prioritate de grad zero amplasamente pentru clădiri de parcare supraetajate! Într-un singur mandat Iașiul ar putea începe să devină un oraș mare cu o circulație aerisită, cu fluență în trafic și disciplină a șoferilor care le va aduce tuturor un plus de confort  social. Așa se modernizează un mare oraș, nu cu încasare și jecmănire prin taxe la tot pasul fără niciun confort acordat.

Asta este prevăzut în Programul nostru întocmit de mine care este momentan ascuns privitorilor și cetățenilor (probabil pentru a fi cedat de actuala deținătoare a lui către prietenii din AUR, sau a altui partid al cărei fan ascuns este)  în mod intenționat, deoarece actuala conducere a Filialei Iași a SOS România face pe față jocul ticăloșilor mafioți din actuala Coaliție de guvernare… Are protecția deplină din partea lui Lady Di…

Este foarte departe ziua de ajuns la normalitate și la binele social! Momentan la Iași NU ARE CINE  să se opună și să ia atitudine la toate mârșăviile cu tentă politică pe care le fac Mihai Chirica și Costel Alexe – preșul de la Consiliul Județean.

Dixit!

IESENII TREBUIE SĂ AFLE

Deoarece între mine și conducerea Filialei Iași a partidului SOS România al cărui membru (încă) am onoarea să fiu, există diferențe substanțiale de cultură în domeniul Administrației Publice, tehnic, în domeniul edilitar, dar și incapacitatea dovedită de dezinteres și de o minimă bunăvoință în ce privește asumarea și înțelegerea Propunerii-Program de Guvernare Locală pe care l-am întocmit prin luna septembrie-octombrie 2024, revin folosind ca tribună de dialog blogul meu personal prin care doresc să deștept și să  trezesc cât mai mulți ieșeni cu privire la o minimă  pregătire asupra unor viitoare alegeri locale în care vor apare din nou impostori și lăutari după ureche a problemelor de virtuozitate pe Administrație Publică – construcții edilitare – investiții sociale – urbanism și viziune de viitor.

Inepția devenită proverbială a actualului primar Mihai Chirica (datorată și rapacității sale dublate cu lăcomie și nepricepere) au transformat Iașiul într-o urbe învechită cu niște aranjamente florale de bun gust create de peisagiști de valoare, dar și existența concurențială a unor Mall-uri oneroase din buricul târgului și până la periferie, pentru accesul Zonei Metropolitane.

De fapt și de drept patronii Palas Mall-ului sunt și conducătorii de facto ai Iașiului, ei dispun de bani suficienți, de condiții moderne, de dotări pentru evenimente,, iar domeniile lor sunt un fel de stat în stat în care nu țin seama de așa zisa Autoritate Locală.

Chirica și ai săi se limitează doar la Pietonalul din fața primăriei și câteva străzi centrale din jurul Palatului  Roznovanu.

În rest, Iașiul este lăsat pradă șacalilor imobiliari care împart prada cu primarul interlop și gașca lui de șuți cu metoda pixului în mână. Fără minte, fără valoare, fără viziune sau știință de carte, ei conduc urbea numai după Principiul celor 7 (șapte) F: „fură frate fără frică, formele fie făcute”!

Primul Program de Guvernare – scris de mine începând încă de pe timpul cât eram membru în PNL Iași unde m-am lovit de alți tâlhari cu costume Armani și papioane la gât din echipa interlopului de drept comun Relu Fenechiu – au fugit ca dracu de tămâie de Programul scris de mine ce le-ar fi limitat în cazul când nu eșuau lamentabil pe mâna tremurândă a lui Cristian Adomniței, locotenentul lui Fenechiu care a rămas la comandă după ce „Father” Relu a plecat 5 ani la studii aprofundate la Facultatea de Maximă Siguranță de la Vaslui.

Pe parcursul a aproape două decenii am rescris acest Program de vreo trei ori „up-datându-l” cu noutăți și idei noi în pas cu dezvoltarea României ca membră UE…

În viziunea mea – care este diametral opusă de cea a conducerii Filialei Iași SOS România și chiar a partidului central care este împresurat de juriști și lipsit de oameni cu profesii bine conturate ce vor avea un cuvânt esențial de spus în orice viziune actuală sau viitoare de conducere a României pe alte principii diametral opuse decât cele de acum – un Program de Guvernare Locală – mai ales la un partid nou și tânăr pe eșichierul politic ce ar dori să preia prin votul unei majorități Guvernarea la  următoarele alegeri care vor avea cândva loc trebuie să fie promovat și cunoscut chiar începând cu a doua zi după alegerile  locale care au avut loc Unde prin trădare nu am putut participa).

Indiferent cine a câștigat alegerile locale aici politicul nu trebuie să aibă o importanță covârșitoare ca în cazul alegerilor parlamentare ce vor dicta mersul țării în viitorul apropiat!

Pe plan local cetățenii trebuie să aibă în frunte o Administrație Locală plină cu tehnocrați de valoare, specialiști pe niște domenii cheie care să fie capabili să gândească pentru confortul și binele social al contribuabililor și pe planul al doilea pentru înfăptuirea politicii venite de la Centru.

Prin urmare un partid poate promova o echipă complexă capabilă să prezinte o nouă viziune menită să îmbunătățească confortul social. Cetățenii trebuie să poată afla chiar din gură în gură, din discuții cu taximetriștii, cu alți colegi de serviciu, în familie, la o bere pe terasă, de ideile noi, de metodele noi care ies din tiparele cu care s-au obișnuit și nu au dat rezultate bune. Să se modernizeze un oraș. Să funcționeze corect și eficient toate utilitățile și nu doar să prindă muște cu gura căscată scuipând prostii fanteziste cum au lătrat și mai latră cei din actualele  echipe care conduc Primăria Iași și cea a Consiliului  Județean.

Lotri „social-democrați” împreună cu cei „liberali” (foști portocalii de culoarea diareeei băsiste) combinați mai nou sau dându-și la gioale pe sub masă cu „progresiștii” neocomuniști globaliști, au dovedit cât de incapabili și de tâlhari sunt.

Înafară de blocuri de locuințe lipite unul de altul fără a transforma orașul în artere aerisite de circulație rutieră dotate cu Parkinguri supraetajate la tot pasul care să aspire de pe străzi mașinile oprite lângă pădurea de indicatoare cu „oprirea interzisă”, străzi șli cartiere aglomerate fără o dimensionare corespunzătoare a transportului public (mai ales cel electric), au produs și în cetățenii contribuabili o devalorizare a nivelului acestora de pretenții privitoare la standardul de viață privată.

Oamenii proști și neprofesioniști au coborât ștacheta și au indus în public acest nivel scăzut de civilitate și de pretenții minime de la edili.

Eu am propus un Program revoluționar prin carte cetățenii să aibă un control permanent alo edililor, să participe efectiv la luarea unor hotărâri majore în privința nevoilor orașului, să existe o comunicare facilă între cetățeni și edili.

Oamenii trebuie să ia cunoștință cu câțiva ani înainte ce vor și ce pot face diverse echipe propuse de partide în mandatul lor dacă vor câștiga  preferința unei majorități.

Gata cu  pseudo-programe stufoase și aride pline cu cifre anoste care nu transmit nimic la nimeni, gata cu filfizoni ai politicii de cabinet habarniști și tâmpi care rezolvă un oraș cu câteva floricele și un petic de gazon numai în centrul orașului!

Revenind acum la o inepție „marca Chirica” pe care pozele fabricate pe calculator o dau ca știre bombă ce mare realizare are de gând actualul Imbecil Hoț este „Delta Bahluiului!”

Și un copil de clasa a treia știe să deosebească confluența a două gârle cum ar fi râul Bahlui și Nicolina în forma  literei Y comparativ cu o Deltă prin care apa se scurge în mare sau ocean prin sute, mii de brațe ca o rețea de canale întinse pe sute, mii de kilometri  pătrați. Idiotul ne arată prin  ziarele cumpărate cu bani murdari și site-uri controlate două ape subțiri crăcănate și o limbă de iarbă ca un istm plantat cu sălcii pletoase la „Moara Bălaia” și 5 bănci de parc pe malul gârlei, dar care poartă pentru proștii ce pun botul denumirea pompoasă de Delta Bahluiului.

Hai sictir, târtane! Atâta vă duce capul, atâta emiteți. Este ceva ca și acea gogoriță promovată de niște proști atehnici de la PNL sau USR cu „Monorail-ul” care merge  deasupra albiei Bahluiului și a Pietonalului din fața primăriei. Prostii menite a imprima în mintea populației îndobitocite de titluri și poze fake să le intre în cap și să i se fixeze că doar ei sunt capabili de lucruri mărețe și în viitor tot ei vor trebui votați ca să conducă destinul banilor de furat!

Cu actuala conducere a Filialei Județene a partidului Dianei Șoșoacă SOS România nu se întrevede că există cineva capabil să schimbe destinul țării în viitorul apropiat!

Aceiași inepți inculți tehnic și interesați de spiritul de Gașcă, aceiași oportuniști plantați în partid în ciuda zbaterilor mele de a arăta adevărul și de a deschide ochii ieșenilor.

În Programul de Guvernare Locală ating înafara unei reorganizări structurale a Serviciilor și Direcțiilor primăriei, a subunităților operative din subordine (unde se vor aplica reglementări și metode drastice care vor sista jaful banului public) și niște schițări ale unor direcții de viitor pe care le întrevedem să meargă orașul.

Așa cum am crezut în anii 90 când s-a hotărât regularizarea și betonarea albiei minore a râului Bahlui pe teritoriul pe care îl traversează în municipiul Iași de la intrare la ieșire, am sperat că acest proiect va valorifica un potențial imens.

Având în vedere că avem la Iași Facultatea de Construcții Hidrotehnice cu profesori speciaaliști în hidrotehnică și hidraulică speram ca Bahluiul și Nicolina să fie tratate ca un complex unitar cu ape curgătoare curate, cu o pană de apă de 1,5-2 m adâncime dar care să curgă între maluri transformate printr-o betonare verticală (cu prefabricate armate) în cheuri menite să mărească lățimea penei luciului de apă în care să se reflecte cerul albastru, blocurile de pe maluri, care să devină o zonă verde cu sălcii pletoase, cu pescuit de agreement la liber pe traseul apei, cu ambarcațiuni ușoare cu motor electric de transport de agrement. Totul este conceput ca un complex în care nivelul Bahluiului și al  râului Nicolina să poată fi  echilibrate și acomodate cu o ecluză în locul aceste „delte” de tot rahatul care să devină o mlaștină plină cu broaște și țânțari după capul ineptului primar Chirica. Și-a dat măsura priceperii sale cu fântâna arteziană de pe esplanada Teatrului Național unde un joc de lumini la apa care țâșnește din pământ a lăsat cu gura căscată niște turiste din Hârlău sau Bârlad cu gura căscată…

Vă prezint la sfârșitul acestui articol un  scurt videoclip în care vă prezint demonstrativ ca să înțelegeți șți mai bine ce spun un exemplu de râu oarecare din lume (poate fi fluviu, dar imaginați-vă așa ceva la o lățime de jumătate sau o treime)  dar e important „ce se vede” din albia apei… Gândiți-vă că Iașiul ar fi  străbătut de pe la Antibiotice și până la Holboca de un curs de apă limpede cu maluri cu terase și pontoane. La fel râul Nicolina – pe actuala sa lățime cu cheuri betonate dar cu o pană de apă curată din mal în mal… Ce frumusețe de oraș am avea! Da, cu Monotrayl-uri cu  suprastructura care unește Buciumul cu Copoul, Păcurari cu Tătărași sau Nicolina-CUG… Miroslava  cu Aeroportul Cu străzi libere pe care mașinile doar se deplasează și nu staționează obturând lățimea carosabilului. Asta e viziunea de oameni profesioniști, nu lăutari în inginerie ca actualii edili care se perpetuează deja de trei decenii.

M-AM DEMOBILIZAT. COOPERATIVA MUNCA ÎN ZADAR.

Mai alaltăieri apare Diana la Oficina de manipulare a lui „D.D.în direct” – adică „io-teve” unde mai nou are antenă liberă – și zice niște „șoșocisme” cu caracter de axiome.

Printre altele îmi atrage atenția că se referă la ideea obsesivă care o macină că  „fostul” – căruia i-a făcut parastas deja de acum 2 ani – s-a raliat cu Călin Georgescu și amândoi îi distrug imaginea și acționează contra legii având în spate Serviciile ostile de Intelligence care vor să o nimicească pe orice cale ca să nu mai poată accede nici la partid, nici la funcția supremă în stat, oricum ar evolua luptele din Ucraina sau Orientul Apropiat și oricine va ieși învingător.

Acesta e Termenul actualului Sistem – de timp, pentru a o distruge pe Diana pe orice cale, atât ca imagine, pentru a scade în preferințele majorității românilor și de a fi discreditată în ochii opiniei internaționale a Țărilor BRICS.

Doar atât de puțin timp a mai rămas Sistemului globalist pentru a o înlocui pe Diana Șoșoacă – dovedită total incoruptibilă – cu Împuțiciunea jegoasă Călin Georgescu pe care Serviciile îl umflă cu pompa de bicicletă să apară rumen în vitrina siveranismului. „Toți suveraniștii” de la trădătorul Luistrul Lazaretus, la Cozmin Bazedof Gusha, Robul Turcescu, Ion Cristoiu mamei lui de ticălos peltic, etc

Acum se luminează fața tâlharilor care se înșiră ca mărgelele pe ață în urma Omului de paie al sistemului securist-globalist în care s-au investit mulți bani doar ca la Marea Resetare Sistemul să rămână în cărți pe scena Clasei Politice de unde să manevreze ca și până acum toată politica.

Șoșo le-a produs deja mari daune lovindu-i direct la operație, așa că nu mai există scrupule. Se joacă pe viață și pe moarte.

Cu umila mea cultură și experiență de viață acumulată (făcând multe cucuie în freză) am dorit să îi fiu util și să o feresc pe cât posibil de dușmanii nevăzuți care o atacă pe toate căile, inclusiv subliminal, din punct de vedere energetic.

De când mi-a adresat în scris(!) cuvinte jignitoare ca la ușa Bulibașei Chirica (bun prieten de familie cu deputata Simona Macovei Ilie ce a fost pusă cu anasâna în fruntea Filialei Iași a partidului), Diana a scăzut în ochii mei de om cu educație și bun simț „provinciale”, pe care le-am primit înainte chiar de a avea cei 7 ani de acasă. Mă trag dintr-o familie cât se poate de onorabilă și doar buna mea creștere și empatia față de femei pe care am primit-o de la mama mea m-au făcut să nu o bag imediat în locul călduț al distinsei ei mame pe unde a ieșit.

Îi recunosc sacrificiile, îi recunosc educația și cultura, îi recunosc profesionalismul în Drept și erudiția în materie de Drept și Diplomație, că altfel nu-i iertam nici în mormânt obrăznicia și trivialitatea limbajului în raport cu un om care a dovedit într-un timp foarte scurt diversitatea și competența problemelor abordate ce pot fi necesare partidului în care s-a înscris din convingere și fără influențe străine. Coafeza cu studii juridice s-a dovedit o unealtă în mâna Sistemului care prin mijloace specifice și-a făcut jocul și a impus-o prin docilitate și folosirea frecventă a dictonului „vă pup oriunde!”

Am descifrat-o de mult pe Diana, din primele ei clipe în care s-a afirmat în societatea românească, am fost lângă ea, i-am făcut sincer lobby total dezinteresat (adică fără vreo plată financiară), așa că manifestarea ei chiar grobiană și inadecvată m-a înfuriat foarte tare, ba chiar mi-a produs silă.

Asta nu înseamnă cumva că nu o mai apreciez ca om politic și nu o mai susțin. Politicianul Șoșoacă este o față, iar Omul Șoșoacă este altă față pe care chiar dânsa nu le poate acomoda una cu alta.

Pentru mine capitolul Diana Șoșoacă a încetat să mai  existe ca o prioritate în viața mea cotidiană și am ajuns la concluzia că se va întâmpla și va fi numai cum o vrea Bunul Dumnezeu. O susțin din peluză, din culise,  pentru că nu pot să-mi reneg convingerile mele politice care se identifică până la virgulă cu cele ale Dianei., dar atâta vreme cât menține lângă ea niște otrepe ce fac parte din cohorta de oameni falși din tabăra adversă doar că sunt susținuți în cor de oamenii falși din apropierea ei (membri recunoscuți, chiar de vază ai fostei Securități ceaușiste care acum s-au răsucit și s-au scuturat de praful contaminării cu comunism socialist și care dă crezare unor nulități doar pentru simplul fapt că nulitățile au aceleași studii juridice ca și Diana, iar alte profesii de performanță nu au înălțimea înțelegerii ei tehnice în care este aproape nulă, mă vor ține foarte departe de orice dorință de ajutor sau de participare. Constat că nu merită, că nu este capabilă să înțeleagă nici politica, nici viața pe toate fețele ei.

În primul rând ca să pornim o idee de dialog măcar, ar trebui să mi se ceară iertare în mod public pentru afrontul și cuvintele dușmănoase care mi s-au adus în stare de nervi și de surescitare. Le am salvate în calculator pentru  posteritate. Nicio secundă nu a pus în  balanță nimic din ce am produs cu  mintea mea, din ce am devoalat în scopul apărării ei și a intereselor partidului! Inclusiv am dovedit că actuala Gașcă de nemernici în care are încredere și o sfătuiesc în legătură cu oameni și fapte  sunt produse ale aceluiași nemernic care i-a fost soț și de care s-a debarasat când a văzut că a dormit în pat cu dușmanul.

Azi ea îl reclamă public și spune lumii în gura mare despre acțiunile lui Silvestru Șoșoacă pe care eu i le tot arăt și le strig de 2 ani. Pe mine nu mă crede, eu nu pot fi mereu în umbra ei la București ca să-i torn ser în urechi așa cum stau conservați o sumedenie de intruși.

Prin urmare afirm cu toată responsabilitatea că Dianei i s-a lucrat sistemul nervos, i s-au „tocat” nervii sistematic precum vinetele coapte pentru salată prin intermediul persoanelor ei de încredere ce au acționat ca antene energetice care i-au transmis câmpul electromagnetic de la surse tot apropiate de ea. Se luptă greu cu Diana Șoșoacă deoarece are un caracter foarte puternic, foarte dur, dar și foarte inteligent.  Și-au dat mâna și conlucrează pentru dărâmarea ei Servicii redutabile din elita mondială, însă deja au scăpat-o în personalitate internațională și este mult mai greu să o elimini… era mai simplu dacă ar fi putut să o facă în urmă cu 5-6 ani când era doar o personalitate  națională.

Ideea este că sunt alții la fel de puternici pe planetă care o apără din umbră și o consideră un important vector al lor, iar eliminarea fizică ar putea aduce o mulțime de alte represalii pe plan mondial și schimbarea regulilor jocului.

Orgoliul incomensurabil al Dianei a fost și este suportul unui comportament  megalomanic, egocentric, numai ei i se datorează toată lupta suveranistă a oamenilor sinceri și curați, carte o susțin și o întăresc continu.

De aici Diana a pierdut simțul proporțiilor și a dependenței ei de alți oameni care o susțin și o aprobă din toată inima. Evident că nimeni nu poate fi ca ea, deoarece nimeni nu are datele ei, cunoștințele acumulate de ea, personajele cunoscute de ea, secretele aflate de ea, dar asta nu înseamnă că în jurul ei nu sunt oameni cu o mare capacitate intelectuală care o sfătuiesc și o consiliază în limitele în care ea acceptă asta.

Greșelile  impardonabile făcute doar la Iași, când la îndemnul unor Japițe a îndepărtat și deziluzionat nucleul dur de intelectuali care doreau o altfel de abordare a vieții de partid, care aveau capacitatea de a aduce Filiala Iași a partidului pe un loc de cinste în țară, a condus pur li simplu la destrămarea Organizației, la îndepărtarea oamenilor cu convingeri sincere și sănătoase în detrimentul oportuniștilor impuși subversiv de Sistem! Se mimează numai activități sterile și false la care nu participă nimeni, la care nu are inițiativă și dăruire nimeni din masa de membri devotați! Parlamentarii de Iași vin pe furiș fără a se întâlni cu toată masa Filialei, se invocă lipsă de timp care se consumă doar la București! Gata! Ce a fost a fost, ce va fi vom vedea cu toții…

Voi vota mereu Diana Șoșoacă și partidul SOS România al cărui membru simplu am rămas. Însă și eu și mulți alții cu credință necondiționată am înghițit mizerii care urmăreau să ne îndepărteze, să ne dezbine și să ne spargă Unitatea.

Nu voi mai scrie Programe, nu voi mai aduce în Organizație experiența mea politică organizatorică și nici anduranța dată de curaj și pricepere.

La  Iași au venit din  „emigrație”, din alte județe ale Moldovei să muncească oameni care nu au altă calitate decât de a executa cu frică ordine stupide date de „șefa”, dar care sunt convertite după dorința Sistemului din umbră.

Nu știu dacă partidul SOS România va mai ieși vreodată învingător la alegeri deoarece este pur și simplu carotat și anihilat de toți  impostorii care vor să treacă pest noapte la suveranism  după ce au distrus o Țară și un Popor.

Asta ți-e crucea Diana! Car-o în spate pe vârful Golgotei în injuriile și loviturile iudeilor… cândva, noi vom deveni poate sfinți în calendarul omenirii. Vom continua să fim discipolii tăi, că și tu vei exista în conștiința noastră!

SUNTEM LA STORS, ÎN CENTRIFUGĂ!

Este departe de mine gândul să vă sperii sau să vă atrag atenția cu inteligența mea superioară, deoarece recunosc cu modestie că sunt un om normal ca tine și ca tine, doar poate cu mai mult timp liber și cu mai multă determinare să scotocesc și să înțeleg viața acum, la sfârșitul ei apropiat.

Sunt însă hotărât să vă determin să deschideți ochii larg și să priviți în gol câteva minute și să reflectați puțin la ceea ce vă voi atrage (poate) atenția. Ar fi bine pentru voi și cei apropiați vouă.

Observ în jurul meu multă lume total înafară de propria viață. Oameni – altfel intelectuali după cum pretind – și totuși nu își pot da seama (încă) de vremurile acestea în care am ajuns să trăim. Ori poate sunt proști cu adevărat și doar o hârtie neigienică în formă de diplomă sau patalama le acordă degeaba un statut de intelectuali.

Războiul din Ucraina nu i-a trezit la realitate. Nenorocirile pe care le văd pe televizor cu orașe pisate de bombe, cu milioane de oameni aflați în diferite stadii ale existenței lor care au împuns fuga pentru că au rămas fără elemente minime de trai precum o locuință, electricitate non-stop sau căldură în casă, cu nesiguranța zilei de mâine deoarece conducerea țării lor stă cu mâna întinsă la capul podului să cerșească bani pentru muniție, nu a trezit în mintea românilor nicio tresărire de teamă.

Aceiași cocălari maneliști cu tatuaje scârboase din vârful sulei până la degetul mic de la picioare sau în cur după ureche continuă să epateze prostimea cu tânguiri pe ritmuri orientale mai ales la bucurie, cu „cadaoale” inculte, cu buzele mari siliconate care îndeamnă la viol oral ca să mai stoarcă apoi 100 de euro de la proștii care nu pot ține în frâu arcurile gâtului de la capul 2,  abundă peste tot și se laudă cu averea lor făcută cu curul în Dubai sau Qatar – toate aceste răgălii umane au copleșit fostul popor român și azi dictează socialul.

Ăștia râd acum când văd că prețul carburanților a sărit de 2 euro/litru într-o țară săracă și neguvernată de oameni inteligenți dedicați semenilor.

Acești idioți se bucură sadic și răspund obraznic reporterilor din carton presat de politic cu cotul pe geamul BMV-ului „stați acasă dracului săracilor, lăsați străzile libere pentru noi jmekerii care știm cu descurcăreala”…

Jalnici idioți, habar nu au ce vine în maxim 2-3 luni.

România va sucomba când această hoardă de inculți cu diplome sau fără, cu tatuajele lor scabroase menite să arate lumii că nu au nimic în creier, se va trezi brusc.

Sursa lor de bani din plăceri carnale și gastronomice DEJA este gata, DEJA  s-a terminat, însă în incultura lor cretină ei nu înțeleg acest lucru.

Planeta însăși este acum în transformare! Populația globului abia acum își arată fața adevărată, după ce timp de aproape două secole a fost dominată de o liotă de emigranți din Europa și Africa pe pământul vechilor indieni incași, siux, din America.

Au dominat lumea prin forța tehnologiei avansate, cu armate bine înzestrate și evoluate tehnologic ca dotare. Au făcut legea pe planetă din Oceanul Pacific în Europa și Orient, din Africa până în America de sud. Erau jandarmii mondiali, forța de ocupație, erau imperiul financiar al jidovimii khazare care a hotărât cine trebuie să moară și cine să trăiască. ASTA A FOST!

Acum, după două secole de fiert la foc mic, alte popoare imense cu o vastă cultură și civilizație cum sunt popoarele din Asia (chinezi, japonezi, coreeni), au înghițit în sec și au acumulat cu disciplină și hărnicie informații noi despre viață, au muncit cu intermediul picăturii chinezești furând idei șți tehnologie ba de la unul, ba de la altul, cu plecăciuni și mâinile împreunate a rugăciune și umilință, cu ochii oblici întredeschiși a viclenie, dar cu meticulozitatea și credința în Ziua care va veni când; ei vor plăti cu vârf și îndesat toate polițele acelor îngâmfați și aroganți ce se cred mult mai deștepți decât Doamne-Doamne și le împart mărgele din sticlă colorată drept diamante cu valoare. A SOSIT în sfârșit  ZIUA DREPTĂȚII ȘI A RĂZBUNĂRII!

Au condus în așa fel lucrurile din umbră încât au contat pe lăcomia și ticăloșia jidovească ce a infiltrat lumea „liberă”, lumea „democratică” pe care au transformat-o într-un Imperiu al Sionului fără ca cineva să fi devenit conștient.

Israelul este Cuiul lui Pepelea al omenirii, este bătut în Țara Sfântă ca să semene furtună continuă, să fi alungat poporul palestinian de pe meleagurile străbune ca să își facă ei loc cu coatele. De aproape 8-9 decenii palestinienii luptă subversiv să-și recapete înapoi Țara luată cu forța. Au căzut prin jertfă mulți oameni, mult mai mulți decât cele 6 milioane de evrei care pretind că au fost asasinați de Hitler.

Evreii s-au infiltrat pe tot globul pământesc și au comis atrocități inimaginabile pentru o minte normală. în scopul dominației lumii prin teroare. De asta s-a iscat războiul în Golful Piersic. Poate că evreii khazari au fost conduși din umbră diabolic să stârnească acolo acest conflict hotărâtor! Ori, ori! Sau Dumnezeu îl învinge pe Mamona pentru totdeauna, sau omenirea piere odată cu viața pe planetă.

Vreau să deschideți ochii mari și să ciuliți acum urechile. Vă îndemn chiar să aveți curajul să ascultași și televizorul pe oricare canal vă place, deoarece ACUM  veți începe să auziți – este drept, încă voalat – frânturi de adevăr spus cu o frică animalică de Japițele Împuțite ce au jucat rolul de unelte ale satanelor globaliste.  Dacă până ieri aceste Împuțiciuni ale Satanei ridicau osanale stăpânilor care au condus lumea pentru a intoxica și suci mințile oamenilor cu minciuni fabricate, azi încep să facă prognoze asupra nenorocirilor care vin năvalnic dar nu din vina lor, ci datorită Războiului din Golf unde Iranul – care are în spate Rusia, China, Coreea de Nord – a spulberat cu o tehnologie de SF vestitele „scuturi” aeriene ale jidanilor și americanilor.

Controlul lumii prin Strâmtoarea Ormuz care a condus la prăbușirea planetară a Imperiului sionist american declanșează mai mult rău tuturor popoarelor cu conducere globalistă decât au produs rușii în Ucraina pisată cu bombe.

Iran și Țările Arabe din Golf sunt un macaz al carburanților pe Terra. De acolo pe acest macaz sunt dirijate „trenurile” vieții planetare pe pământ. Declanșarea conflictului de către Israel chiar unde s-a dorit pe lume pentru a putea fi rasă țara lor artificială de pe fața pământului și alungată nația evreiască a fost cum s-a dorit, asta a lucrat Satana! Dumnezeu lucrează prin persani, chinezi, ruși, etc. la învingerea răului. Dumnezeu a vrut să arate omenirii că El este același și pentru creștini și pentru musulmani și pentru budhiști, care în sfârșit își dau cu toții mâna să-l distrugă pe Satana.

După înfrângerea definitivă a Satanei sioniste omenirea va avea mulți ani de liniște și pace pe pământ, însă asta nu s-a putut întâmpla fără ca popoarele acaparate de Diavol să nu sufere, să nu treacă printr-un purgatoriu care sa fie ca o pedeapsă de la Dumnezeu, să nu sufere cumplit cât să le smulgă din rădăcinile înfipte în Iad.

Români sunt în această categorie din păcate împreună cu restul popoarelor europene!

Vom suferi cumplit, vor muri oameni pe capete care vor cădea jertfe a ticăloșiei lor față de Dumnezeu alegând să trăiască în desfrâu și necredință față de El.

Penuria mondială de carburanți din Golful piersic va stopa planeta! Deocamdată se procedează ca la partidele de biliard, când bila albă lovită cu tacul cu putere din punct fix împrăștie celelalte bile colorate așezate în partea opusă a mesei sub forma unui triunghi precum semnul sfintei treimi și a ochiului ce veghează mereu deschis a lui Dumnezeu.

În scurtă vreme (începând de după Paștele creștin) este cât se poate de posibil să existe o cădere totală a curentului electric, al distribuirii gazului metan la centralele de apartament, la prăbușirea și falimentul băncilor la care avem cardul unde ne intră salariul și pensiile, la frig iarna în apartamente care nu au alte surse de încălzire sau de preparare a hranei, fără televizoare, fără programe Tv care vor fi oprite, fără telefonul mobil în care proștii stau cu privirea tâmpă ațintită și căștile în urechi murind naibii ca victime ale accidentelor de circulație, se vor închide fabricile, firmele care produc orice bunuri de consum, nu vor mai putea circula mașini pe străzi, supermarketurile se vor goli accelerat din lipsă de alte produse, iar cei care acum se cred bogați cu o viață de boieri vor rămâne fără bani, fără vacanțe, fără locuințe la munte și la mare, vor falimenta hotelurile și restaurantele din lipsă de clienți… Asta se va întâmpla în Europa cu precădere, unde încă popoarele tolerează în fruntea lor cretini de orientare globalistă gen Ursula van der Lyen, Macron, Nicușor Dan, Ilie Bolojan, etc. Restul omenirii va prospera pe spinarea noastră a sclavilor mileniului trei rămași cu mâna întinsă câtă vreme vom tolera să ne conducă această hoardă de criminali ai Satanei!

V-am spus de la început. Nu vă spun astea ca să vă sperii și să cădeți în partea opusă a prăpastiei demobilizându-vă și murmurând prostește „Dumnezeu e mare, nu ne lasă El drăguțul” sau „cum o vrea Dumnezeu!”.

Nu. Vi le spun să vă fac să stați o secundă pe gânduri și să deveniți lucizi și cu picioarele în pantofi. Să vă gândiți la consecințe, la copiii pe care îi aveți, la soluții disponibile prin care să supraviețuiți și să vă salvați copiii și nepoții. Cu calm, cu îndârjire, cu determinare, CU CREDINȚĂ în Cel de Sus.

Singurul om care v-a spus și v-a îndemnat cu disperare să vedeți Adevărul a fost și este Diana Iovanovici Șoșoacă! Chiar dacă v-a înjurat, chiar dacă v-a jignit că sunteți oi proaste că nu înțelegeți ce vă spune ea, chiar dacă voi ați preferat să credeți că vă minte, ea NU V-A MINȚIT! Este supărarea unui om cu inteligență care VEDE  și ÎNȚELEGE  și a vrut să vă salveze ca să supraviețuiți.

Ea știe că avem în frunte o clică de conducători trădători cărora nu le pasă de nimeni și de nimic înafara lor și ai stăpânilor care i-au pus acolo. Diana are și ea păcate și face greșeli impardonabile, dar are suflet curat, mintea lucidă și empatie pentru semeni. S-a sacrificat pe ea și pe cei apropiați dânsei pentru mulțime. În istorie putem să numărăm pe degetele de la o mână persoanele de talia personalității Dianei Șoșoacă. Cine i se opune, cine nu înțelege  că numai ea și adepții ei arată calea cea dreaptă pe care trebuie să mergem ca să ne salvăm este un ticălos care își merită soarta și merită să piară în chinuri.

De ce vă temeți acum? Ieșirea în stradă în  fiecare sat, comună, oraș, municipiu, ar fi o dovadă de unire a unei mase de oameni care nu mai acceptă Prostia ca statut de societate. O mulțime unită ar fi semnalul către lume că românii nu vor să aibă soarta ticăloșilor ce l-au hulit pe Dumnezeu.

Nu vă mai faceți planuri prostești de vacanțe aiurea prin lume. Nu mai este siguranță nicăieri pe planetă, nu mai știi ce vei găsi să mănânci în țări străine, nu mai știi cu ce te poți întoarce acasă, nu mai știi câți bani va trebui să cheltuiești și dacă îi ai.

Acum România nu are conducere de țară guvernată, nu are cine să vă reprezinte la nevoie, nu are cine să vă salveze… Suntem Nimeni, suntem frunze pe apă, suntem fulgi de păpădie mânați de vânt. Trebuie să ne eliberăm urgent de aceste hiene de la guvernare și din parlament, trebuie să avem altă clasă politică până la toamnă care să ne deschidă ușile marilor puteri ale Noii Lumi care va conduce omenirea! Nu trebuie să ne prindă iarna viitoare CU ACEȘTI TICĂLOȘI CARE MOR CU NOI DE GÂT!

Curând nu vor mai exista curieri, deoarece nu vor mai avea ce să livreze, nu vor mai fi taxiuri că nu vor avea carburanți, clienți, bani disponibili. Abia dacă va putea fi ținut în mișcare transportul în comun.

Nimeni nu vă spune adevărul pentru că se teme de propriul său viitor și de consecințele unei furii inutile deja a unui Șeptel Național de animale flămânde.

Treziți-vă! Ieșiți în stradă cu mic și mare! Al Treilea Război Mondial a început și suntem printre victime. Chiar fără rachete sau viruși mortali aruncați pe noi.

ALBA / NEAGRA

Penibilă și dezgustătoare este bătălia pe ciolanul b(m)ugetului național în Șparlament la data de ieri – mai întâi în Comisii, lăsând ca rezervă măcelul pe viața românilor pentru meciul decisiv în plen.

Alba/neagra e un joc golănesc menit să golească buzunarele proștilor. „Aici este, aici nu este, aici câștigă, aici pierde, aici pierde, care bagă banul să râdă golanul?!”

Vreau să remarcați după ce veți citi acest articol cât de multă duhoare pestilențială emană aceste excremente și în stare uscată…

Să vedeți jocul la ofside al PSD-ului și trădătorii din „HAUR dă trompetă” care sunt curve din cea mai joasă speță a profesiei – îmbolnăvite de Sistem cu sifilis, șancru și HIV la un loc și se mai regulează peste tot și fără protecție…

Niște jeguri ordinare, niște Împuțiciuni ridicole care se „mut” între ei nemaiavând pe cine să trădeze și să înșele.

PSD este în cădere liberă și au văzut că deși au tras de toate sforile și suspantele avute, parașutele de salvare șli de frânare tot nu s-au deschis, degeaba au desfăcut picioarele că deja gaura lor supurează și nu și-o mai bagă nimeni de frică să nu clambească în mod mizerabil.

Oricare formațiune parlamentară caută să înșele și să trădeze orice alianță prealabilă,  orice făcătură de înțelegere avută pe tema omorârii românilor (că nu se pot uni măcar doi câte doi ca să formeze de conjuctură o majoritate cu care să dea lovitura de grație Șeptelului Național) nu rezistă nici cât gheața în iulie.

PSD – această armată de curve mereu pe ciclu de culoare roșu sângeriu – a înțeles dintr-un sondaj cât de cât real făcut și comandat pe banii lor și avizat de Servicii – că deja sunt pe ducă și faptul că au muncit să distrugă SOS România și să-l ignore în speranța că politica struțului le va asigura victoria, acum se văd cu un procent infim de adepți care nici nu mai calcă pragul Lupanarului cu felinar roșu de frică să nu se procopsească cu un stol de boli venerice. Niște Împuțiciuni obediente Sistemului securistoid globalist cu care au devalizat România prin Trădare de patrie – înțoliți la clift și cu un vocabular prețios sculptat în lemn de salcie plângătoare – se ceartă de ochii lumii cu „adversarii” lor liberali și useriști cu care au devalizat împreună Țara și au împărțit osul cu carne din vitrina Măcelăriei.

Văzând aderența populației la SINGURUL PARTID cu adevărat suveranist adică SOS România și că pe această zonă nu mai sunt locuri credibile în viitor, japițele trădătoare se leapădă de PNL, USR și UDMR și caută acum la spartul târgului, la finalul comediei cu „munca pentru boborul român” să se erijeze în salvatorii neamului în frunte cu excrementul de râmă numit Grindeanu, un vierme de jeg etalon pentru politica românească.

Acum, când nimeni nu mai poate fi nici măcar mințit cu bunăstarea personală și cu eforturile depuse numai de PSD în ultimii 35 de ani de lapte și miere pe care i-am trăit, vin și condiționează votarea bugetului de o dambla a lor ce se vrea cuiul lui Piperea bătut în Grindeanu.

Adică vezi Doamne ca ei toți să aprobe și să includă pe o hârtie neigienică suma de 1,2 miliarde de lei cât ar costa să dea fiecărui amărăștean câte o linguriță cu șerbet de caca-o și un pahar cu apă rece (useriștii să se-n-nece, niciunul să nu rămâie, să se facă praf, tămâie!).

Adicălea vine acum PSD-ul (care a făcut suta cât leul) să spună „da, bă, am votat în coaliție, am fost de acord să nu dăm nimic la nimeni, dar acum venim cu chestia asta și rupem gura proștilor arătându-le cât de buni suntem noi și cât de norocos e Șeptelul Național că ne are în frunte…”

„Noi vrem să trăiți bine, tovarăși, dar liberalii și sorosistii e răi și se opun. Noi suntem alternativa, noi suntem suveraniștii pe care îi vreți voi lșa putere și nu alții, nici HAUR, sau POT, sau SOS România.”

„Care SOS România, ce este sigla asta, că noi nici nu am auzit de ea?!… Prin urmare dacă mai vreți 120 lei impozabili la salariul anihilat de inflație în plus, pe noi să ne credeți și să ne votați masiv, nu este nicio „coalițe” care se vehiculează, iar Ilie de la Sculărie este doar un impostor criminal care atentează la viața Șeptelului Național de bovine, taurine, caprine sau galinacee și suine ce compun averea României împărțită pe cirezi.”

Prin urmare vine în Comisie PSD-ul în frunte cu bărbatul Oanei Zamfir de la Gâdea Show și îi înjură copios la microfon pe „aliații” lor de „coalițe” ce se opun ca românii să moară chinuit mai târziu cu o lună cu măsurile luate de ei pe  ultima sută de metri.

Huoo, nu votăm, PSD ține cu boborul, PSD este suveranist, PSD trebuie să se reinventeze și să dea tot o majoritate covârșitoare pentru moment chiar dacă prin absurd vin rușii lui Putin să facă dreptate.

Huo, liberalilor ticăloși, huo useriștilor sorosisti trădători de neam și  țară, futu-vă nașterea și cristoii mamelor voastre de lighioane! Jos Ilie de la Sculărie, noi suntem boborul, noi nu votăm mugetul!

Dar ați promis și ați propus să ne unim cu voi noi, cei de la HAUR și să-l răsturnăm pe Bolovan ca să preluăm mai repede Puterea!

Nu noi am propus, cine minte mă-sa-i curvă!

Și uite așa și tot așa a trecut și ziua de ieri în ședințe inutile pe tema morții lente sau accelerate a populației din România, a folosirii de cianură de potasiu concentrată, sau sticlă pisată pusă în tainul zilnic?!

La votare HAUR și-a scos-o tocmai când trebuia băgată (de cartela de vot e vorba)!

Hai siktir hoților! Huooo! Ba pe-a mă-ti javră useristă, pe ei, pe mama lor de ciocoi comuniști!

Ce vreți mai mult? Ce nedumeriri mai aveți de nu ieșiți să-i radem pe toți de pe fața pământului, să le strângem nodurile la cravată până vor scoate limba in corpore la noi, deși se spune că nu e frumos!

Merităm din plin asemenea câini de turmă, asemenea ciobani fără cultură și fără scrupule pe care îi avem. Merităm din plin să pierim naibii și să fim aruncați la un loc cu excrementele din olița de noapte a lui Ițic cel Mic și a lui Rifca sau Evika…

Am fost un popor – laș și prost – ne-am trădat și omorât liderul de Crăciun, apoi am fost o populație care ne-am vândut sufletele și acum am rămas o Cireadă de necuvântătoare care mugesc docile la Poarta Abatorului.

Suma de un miliard de lei pentru care PSD-ul face teavatură nu este decât un scuipat în Oceanul planetar față de câți bani au fost devalizați de actuala Cloacă Politică!

Trăiască Nația! Sus cu ea!

ÎMI  ESTE  M(s)ILĂ DE  NOI

Ieri am văzut pe chipul Dianei multă dezolare și furie înăbușită. A fost un amestec de deznădejde și supărare izvorâtă din adâncul sufletului. Probabil și-a dat seama că și-a năruit viața aproape degeaba deoarece nu a reușit să trezească la viață un fost popor care s-a pierdut de mult pe drumul necredinței în Tatăl Nostru Ceresc și Fiul Lui Iisus Hristos

Probabil că a conștientizat în mintea ei că s-a înhămat cu toată credința și devotamentul să trezească șeptelul național de vite  aflate în stabulație care sunt sub anestezie și așteaptă satârul care le va curma efectiv viața. Și lor și tineretului bovin care își imită părinții și așteaptă din senin o mână cerească ce ar putea să le dea înapoi statutul de beizadele saturate cu toate mofturile lumii obișnuite „să li se dea”, „să li se facă”

Diana avea o furie abia stăpânită în glas dublată de un tremur al vocii pe care numai nervii izbucniți involuntar când simt neputința pot să producă asemenea grimase și în același timp să exprime atâta luciditate.

Pur și simplu părea că se adresează cirezii pentru o ultimă dată când mai are posibilitatea să o facă presimțind că în curând mulțimea de dușmani cu pantaloni în loc de fuste o vor copleși.

Câți români vor sări în apărarea ei? Câți vor mai conta și vor continua exemplul ei să strige în gura mare Libertatea? Vite de povară, vite aduse în poarta Abatorului Lumii așteptând trierea și rândul la pistolul de asomat.

Ați văzut blazarea pe chipul Dianei? Este o  blazare nu a neputință, nu a frică de ce  urmează să i se întâmple, ci o blazare a omului care se vede în fața unei vieți dedicate cu trup și suflet nației române, un om care poate se naște o dată la un mileniu ce a fost anihilat printr-o uniune a tuturor dușmanilor care vor să trăiască după mintea lor, în lașitate și minciună, care vor să creadă că statutul de slugă a altui neam ce le garantează pentru trădare o bogăție efemeră și traiul într-un lux aparent printre decorurile lumii.

Împuțiciuni de jeguri care nu mai au scrupule, că de fapt nu le-au avut niciodată, care se fălesc că ei sunt mai deștepți decât semenii lor pentru că au dosit averile furate în țările exotice, că au apartamente de lux și odrasle în locuri scumpe spre deosebire de omul de rând.

Și nu sunt nici deștepți, nici nu au vreo valoare umană în alte domenii care să-i deosebească, ci doar au o doză mai mare de sagacitate, de  hulpavitate călcând pe alții,  claxonând din BMV să te dai la o parte chiar dacă după lege tu ai prioritate, el scoate pistolul și te împușcă pentru că el poate, pentru că el are ce nu ai tu care nu ai furat, nu ai lovit pe nimeni, el a sărit anii de școală  dar are diplome ce l-au făcut Președinte, l-au făcut Premier, ministru, el merge  la „servici” în vile de protocol cu mașini blindate și șoferi de la SPP.

Ce a făcut el? El A FURAT! El și neamurile sale au furat. Ce ai făcut tu? NIMIC! Ai stat cu capul între urechi și cu limba în gură și te-ai lăsat umilit de frică, de laș ce te-a făcut mă-ta și tac-tu care te-au fabricat cu piedica pusă și ți-au spus să fii umil, că sabia nu taie capul plecat…

Cireada stă pe iarbă în fața Abatorului în stabulație. Din când în când iese cineva și anunță să intre un lot.

Profesorii, cadrele medicale, caralii de la pușcărie, veteranii de armată azi pensionari, bărbați buni pentru a fi îmbrăcați în uniforme  și trimiși în Secția de tocat, buni pentru carne de tun.

Cireada stabulează. Rumegă liniștită și nu mai scoate niciun răget.  Fiecare se crede la adăpost. Fiecare crede că alt lot va urma să intre pe poarta Abatorului. Este o resemnare.

Diana a strigat de 6 ani din toți rărunchii la ei să se trezească.  Au râs de ea, au sfidat-o, au scuipat-o, au izolat-o  pentru ca nimeni să nu audă adevărurile pe care dânsa le strigă. Nimeni să nu „se contamineze” de inteligența ei. I-a înjurat ca să-i întărâte, să le excite nervii orgoliilor, dar vitelor li se inoculase deja otrava letargiei mortale.

Într-un total dispreț  față de realitate Marile Puteri care au încurajat-o să se  răzvrătească în speranța salvării  poporului român, ele mimează democrația și lasă călăii să își facă treaba. Îi dau dreptate, dat doar atât. Mai mult nu se bagă deoarece undeva știu că au și ei o muscă pe căciulă cu care românca asta cât un munte le strică și lor niște jocuri și interese. Nu dreptatea îi interesează, nici Istoria adevărată, ci INTERESE PROPRII.

Lumea a văzut. A văzut CĂ ESTE SINGURĂ în fața tuturor. Cireada nu mai are nici tauri. Au fost scopiți și transformați în boi.

Nu voi judeca eu aici și acum cu ce și de ce a greșit Diana în lupta ei. Am văzut la timp greșelile, am strigat la ea, dar mulțimea de reptile mi-a astupat gura, mi-a atenuat vocea. M-au izolat de ea și pe ea de mulțime. Asta a fost tactica. Un singur om nu poate însemna decât teoretic Opoziție, nu are puterea să schimbe nimic. A fost îndepărtată de oameni, împinsă să și-i îndepărteze pentru că Jigodiile au contat pe orgoliul prostesc al idioților care sunt snobi și ipocriți.

Eu unul sunt distrus sufletește pentru că sunt conștient că fără Diana se năruie tot ce a reușit ea să facă chiar și cu mici compromisuri neimportante. Nu are pe nimeni lângă ea care să o poată înlocui, care să poată duce lupta mai departe cu aceeași îndârjire și bărbăție.

Chiar dacă martirajul Dianei ar induce în mulțime o furie oarbă (exclusă la români!) ei se vor îndrepta imediat către chipurile de lut ale unor icoane false. Alternativa este Călin Georgescu șli George Simion, niște trădători ordinari și false personaje suveraniste care ne vor da lovitura de grație și ne vor pecetlui soarta. Diana nu a fost dreaptă cu mine, a fost orbită intenționat de o flacără de sudură fără mască de protecție. Am înțeles și înghit.

Nu mi-am dorit să mor învins. Nu merit nici eu soarta asta pentru câte am realizat în viață și pentru cât m-am zbătut pentru ca Diana și Mișcarea provocată de ea să învingă. Am fost lucrați de Sistem la coeziune. La rădăcină și la gena noastră ancestrală. Vom pieri poate ca sclavi ai iudelor pentru că ne-am bătut joc.

Priviți-vă în ochi copiii și nepoții. Acum priviți-vă în oglindă. Da, voi sunteți generațiile care ați curmat neamul românesc.

Dumnezeu ne-a trimis omul providențial să ne conducă, să renaștem din cenușă. Acum vom deveni cenușă la propriu, însă nu vom mai avea lider de talia Mamei Națiunii. O mamă bună te ceartă, te trage de urechi și te plesnește când faci golănii în ciuda educației pe care ți-o dă.

Împuțiciunile jubilează Au trădat pe toate liniile. Au organizat la Bruxelles să-i fie ridicată cu celeritate imunitatea europarlamentară. Acolo este un cuib de năpârci românești care sunt de partea dușmanilor.

Diana a avertizat: suntem pe cont propriu și nu suntem pregătiți să trăim ce urmează. Degeaba vă exprimați compasiunea.  Degeaba vă exprimați solidaritatea.

I E Ș I Ț I  Î N  S T R A D Ă !

În toate localitățile unde trăiți, ieșiți și manifestați împotriva guvernului care ne-a transformat în ținte vii. A parlamentului cu alte năpârci ale partidelor de trădători. Doar SOS România s-a opus cu adevărat hotărârii CSAT ca să devenim Baze de atac ale americanilor contra Iranului. Bazele lor apropiate din Orientul Mijlociu au fost  transformate în fier vechi. Și cu noi se va întâmpla la fel. Vom fi parte beligerantă fără voia noastră! Asta a tot explicat Diana și acum este scoasă din joc.

Împuțiciunile  v-au adus în halul de dobitocie încât vă dați morții proprii copii fără nicio remușcare. Mame denaturate care nu mișcă un deget în apărarea fiilor, soților, nepoților! Ieșiți și rageți în cor măcar, ca un ultim gest de opozanță la moartea ce vă paște

MESAJ CĂTRE ȘOȘOCARII IEȘENI

„Dragilor!”… după cum se adresează pe Tik-tok o proastă ajunsă deputat de Iași prin ideea mea și nevoia Dianei. Acest cuvânt se vrea de o intelectualitate supremă și vrea să înlocuiască de fapt o sintagmă de început a unui clip emis de o inteligență artificială (AI) care imită omul în mod cât se poate de prost în loc să spună omenește și cald „stimați oameni buni ” „stimați pivitori”, erc.

„Dragilor” este aici echivalentul a „bă idioților care vă uitați la mine, vedeți ce am ajuns io?” sau „bă căcaților, uite că îmi fac vreme și de prostime să vă prostesc”.

Mă rog, așa crede o tipă care se dă mare Doamnă – cea mai inteligentă, cea mai deșteaptă sub căpița de păr pieptănat „claie” la coaforul personal, zilnic de o „suptordonată” hair-stylist. Asta înseamnă în mintea ei puțină și odihnită că a ajuns atât de sus în ierarhia socială a statului român încât își permite ea din înălțimea unde ajungi doar cu F-35 sau Tu-3,14 ππ să se adreseze muritorilor ajunși din nefericire pentru ea în același partid pe care Diana Iovanovici Șoșoacă și l-a dorit curat, la care să adere oameni sinceri cu adevărat iubitori de Țară și de valorile strămoșești românești…

Diana îndeamnă oamenii în rol de Mamă a Națiunii să se ridice din genunchi, să se trezească din letargia asta mortală care a cuprins populația română de pretutindeni și să o urmeze ca să zdrobim șerpăria care colcăie în România iar împreună să o urmăm necondiționat că să renaștem Țara din cenușă. Cel puțin așa propovăduiește de la începuturi, iar eu sunt printre aceia care chiar am crezut-o și o mai cred încă șli acum din tot sufletul meu, că și eu gândesc aidoma domniei sale și eu am aceleași năzuințe, chiar dacă ne deosebesc după decenii în plus de viață ale mele pe care le-am închinat României pe diferite locuri și șantiere pe unde m-a dus viața alături de oameni de toate etniile posibile trăitoare în România.

Ca să nu mai spun – că mă veți acuza că mă laud – de câte lucruri palpabile care rămân după ce voi fi închis ochii pe vecie în urma mea… Câți oameni pe care i-am văzut în impas am ajutat și pe vremea „răposatului” fără nicio altă plată sau așteptare decât dorința mea de a face bine în numele lui Dumnezeu altora mai necăjiți sau mai loviți de soartă pe care viața mi i-a scos în cale.

Am fost însă intransigent cu ticăloșii – indiferent ce funcție au avut dânșii – și m-am luptat de câteva ori cu Sistemul în diverse ocazii fără să am studii juridice, decât ca autodidact care a citit mult despre orice și și-a mărit cultura juridică înțelegând mecanisme și mentalități.

Deci nu voi să mă laud pe mine cu absolut nimic, însă vreau numai să puteți constata singuri diferența simplă dintre mine șli o ciumăfaie impostoare, care prin metode abjecte și interese obscure s-a infiltrat în partidul SOS România la începuturile lui la Iași, când ca „om de afaceri” și damă bine a fost cooptată de interlopii locali din clasa politică ce preluaseră partidul cu ajutorul „Fostului” soț al Dianei Șoșoacă ce ar fi trebuit în mod normal (dacă nu avea caracter de jigodie) să-i fie alături și mână dreaptă pentru salvarea poporului român.

Prostul șli-a bătut joc la propriu și la figurat de o comoară de soție deșteaptă mult peste el și cu un caracter dârz de neînduplecat și a trădat-o crezând că poate construi „dedesupt”, în spatele vopselei de fațadă, un partid interlop gen AUR, cu care să poată face el trafic de influență, să pună contra cost oameni în funcții de unde să pice regulat haraciul. Român sadea!

Diana și-a sacrificat viața personală și familia când și-a dat seama cu ce coadă de câine și-a legat viața și s-a lepădat imediat de satana preluând frâiele în noul partid creat.

De aici înainte m-am alăturat și eu Mișcării deoarece până atunci sufletul îmi plângea când văzusem cum la Iași construcția se făcea pe o fundație din BCA fragilă șu deja îmbibată cu apa mlaștinii pe care plutea.

M-am zbătut să ajungă la Diana adevărul și să-i deschid ochii asupra cloacei existente pe care ea o credea Filiala Iași a partidului ei ce a propulsat-o senatoare alături de AUR.

Pur și simplu mi-am revăzut viața de până atunci – când în ciuda năzuinței mele partiudul era condus la nivel central de un interlop precum dr. Șerban, iar local de av. Dragomir Tomaseschi (un băsist notoriu din stirpea lui MRU), al cărui tandem nociv a distrus România.

Prin urmare am scris un articol public pe „Rechin de Bahlui” despre situație și oamenii care nu că NU au dorința să construiască un partid suveranist onest și patriotic, dar sunt cei mai înverșunați dușmani care provin din scursurile Sistemului!

Foști șefi și șefuleți în structurile MAI erau marionetele perfecte care răspundeau la orice tragere de o sfoară legată de mâini și de picioare. Au nimicit la ordin participarea Filialei Iași al SOS România la concurența și așa neloială la alegerile locale pentru funcția de Primar și la CJ precum și de consilieri locali. Pur și simplu un avocat cu faimă precum Tomaseschi a condus atât de bine Filiala raportând minciuni Dianei, încât nu au fost primiți la alegerile locale.

Atunci Diana a citit articolul meu pe această temă și a venit la Iași să mă cunoască și să stăm de vorbă. Din nefericire pentru mine – în prostia mea de invalid dependent de căruț – am luat lângă mine o năpârcă ce mi se infiltrase la sân trimis de Servicii să mă controleze de aproape pentru expunerea mea publică ca opozant al Sistemului.

Deși știam ce este și mai ales Cine este, Șarpele cu Ochelari avea tot interesul ca prin mine să ajungă cât mai aproape de Diana, care era visul suprem al Serviciilor. A reușit – fiind martor la acea întâlnire din 3 august 2024. Ajunsese deja europarlamentar român.

Când a văzut că am tupeul și curajul să-l înfrunt pe Tomaseschi în fața ei susținând că lui i se datorează eșecul la locale, Diana a hotărât pe loc să-l schimbe din funcție oferindu-i alte funcții onorabile în viitorul parlament și stafful partidului care în acele clipe erau doar o himeră. I se oferea însă postul de nr.1 pe Liste la Camera Deputaților și astăzi (dacă nu trăda pentru PSDI) îl aveam automat precum Clement Sava, la dușmani. Sava și Clement, Sava și Tomaseschi…

Tot atunci, de față cu noi, Diana l-a întrebat abrupt pe Tomaseschi cu cine crede că ar putea să-l înlocuiască la conducerea Filialei. Au rostit 2-3 nume pe care eu oricum nu le cunoșteam și la fiecare Tomaseschi s-a opus exprimându-și scârbit dezaprobarea. Nimeni nu era bun, nimeni nu era capabil… Până la Parlamentare mai erau 2 luni și Filiala Iași era în aer.

Ajuns acasă, a doua zi am transmis un mesaj pe WhApp doamnei Președinte afirmând că după părerea mea de om cu 23 de ani de experiență politică (în PNL Iași) sugerez să aleagă pe funcție o doamnă, o femeie, care oricum are șanse mult mai mici să fie ticăloasă și trădătoare, să facă tot felul de combinații prin barurile Iașiului așa cum Tomaseschi a tocat cu Secretarul lui care fusese pensionat de la 2,15 „punând țara la cale” și făcând planuri de trădare.

În această perioadă tulbure s-a aranjat trădarea SOS la locale, între două șprițuri cu interlopii lui Viorel Blăjuț și ai primarului Chirica Mihai care erau prieteni de escrocherii cu dr. Șerban, omul de încredere al Dianei în SOS, Secretar General (încă) al partidului.

Știind că va fi tras la răspundere și deconspirat, Șerban a demisionat dându-se lovit în aripă și a dispărut din peisaj. La timp…

Prin urmare – fără să îmi arog vreun merit că aș fi nominalizat-o eu pe actuala Șefă de filială pe care atunci nu o cunoșteam efectiv – Diana a numit-o drept succesoare a lui Tomaseschi pe actuala doamnă ajunsă deputat prin Voia și numele Dianei Iovanovici Șoșoacă, Simona Ilie Macovei.

A FOIST NUMITĂ de Diana, că oricum nu era atunci statutar și nici timp să se convoace structurile partidului i să fie aleasă în cunoștință de cauză de membrii ieșeni ai partidului, printre care deja mă număram și eu…

Au trecut 6-7 luni după alegerile parlamentare, Diana era europarlamentar alături de șarpele Luis Lazarus și de Iuda Mossadului, Clement Sava, care din fost consilier europarlamentar ajunsese ales ca senator al României pe listele SOS România luat de Diana în excursie „de studii” alături de Ninel Peiua (altă lepră) la Mar-a-Lago, la un șpriț cu Donald Duck.

„Madoamna” Simona de Iași a intrat fericită în parlament, pentru că suma  de bani cheltuită în campania la parlamentare nu a fost în zadar. Imediat „după”, ne-a comunicat (mie și Șarpelui cu Ochelari care mă însoțea la întâlniri) că a fost numită Vicepreședinte la Comisia Abuzuri și Anticorupție.

Era speriată și disperată că nu va face față, că trebuie să furnizeze „cazuri” și materiale acestei Comisii de Abuzuri. Am asigurat-o că îi pot furniza doar eu un caz extrem de complex care ar da de lucru măcar un an de zile Comisiei al cărei Vicepreședinte era numită ea.  Am muncit non-stop să îi pun la dispoziție dosarul CONJURAȚĂIA. La ordinul Sistemului mi l-a trântit, mi l-a anihilat ascunzându-se în spatele „comisiei”. Două luni jumate de muncă a 10-12 ore zilnice…

Șarpele cu Ochelari i-a spus să stea fără nicio frică deoarece o armată de foști procurori sau judecători îi stă în spate ca echipă și îi furnizează date și documente gata întocmite ca Rapoarte și nu va avea necazuri. Imediat Șarpele cu Ochelari (om vechi al Sistemului) a liniștit-o spunându-i că cei mai buni foști procurori ieșeni maziliți din Sistem, de lucrăturile nemernice ale interlopului procuror Emilian Eva și Laura Codruța Kovesi sunt gata să se reabiliteze și să redevină ceea ce au fost.. Regula de bază că cine este expulzat dintr-o  aripă a Sistemului, automat ajunge în altă aripă a aceluiași Sistem, una antagonică chiar și ostilă, însă Sistemul nu lasă pe nimeni pe dinafară în urmă! Sistemul se transformă continui și revine la Putere!

Prin urmare, O PARTE  a Sistemului dizident „a preluat-o” prin intermediul Șarpelui cu Ochelari – care mi-a dat brânci nemaifiind eu de folos – și primind misiunea de a deveni un apropiat al Deputatei ca să poată ajunge în grațiile și în apropierea Dianei. Atât! Eu am fost folosit doar ca să fiu vehiculul care să ducă Șarpele cu Ochelari în apropierea Dianei și să intermedieze infiltrarea oamenilor Sistemului. Dar astea le-am înțeles abia după Trădare.

Deocamdată, era nevoie să își construiască cu orice preț încrederea și mai ales să-i recupereze doamnei Deputat onoarea pierdută neașteptat de repede atunci când fără explicații publice Diana Șoșoacă a repudiat-o și a destituit-o din funcție.

Să zicem că eu, ca membru de partid nu cunosc să fi fost vreo adunare cu toată Filiala Iași, cu organizațiile de la Pașcani, Hârlău, comunele aparținătoare, dacă or fi existând organizații altundeva decât pe Facebook sau Whatsap…

De fapt toată munca așa zisă de partid la nivelul de jos, în stradă, toate acțiunile ordonate de la nivel central la diferite evenimente au fost făcute și susținute material de o mână de oameni șoșocari devotați ce participau pe cont propriu din banii de acasă la transport sau deplasare – din membri foști activiști civici alături de Diana în timpul când domnia sa nu era încă parlamentar și care i-au fost alături necondiționat. Bineînțeles că eu nu mă pot număra printre ei datorită infirmității dobândite, dar am condus cu abnegație în acea vreme Mișcarea Online Pro SOS România, Pro Diana Șoșoacă. Am făcut un lobby asidu care a crescut numărul de simpatizanți prin revista online Rechin de Bahlui (închisă de Sistem pentru rezultatele ei în vizibilitatea Dianei Șoșoacă), plus paginile conturilor mele pe rețele de socializare Facebook, X sau Telegram.

Nu mai reiterez iarăși în sprijinul meu materialele politice pe care le-am produs și pus la dispoziția partidului pe care în prostia mea le-am, predat disciplinat „șefei ierarhice” ”de Filială să fie transmise doamnei Președinte.

Am luat apărarea doamnei Deputat când aceasta a fost mazilită scurt din funcție, a fost denigrată și repudiată public de Diana la data de 01.04 2025 din funcția de Șef de Filială. Am știut că nu este corect, că nu este statutar și mai ales până atunci nimeni nu a acuzat-o de nimic pentru a fi brusc acuzată de trădare. Mi-am spus cuvântul deschis în apărarea ei considerând că părul alb acumulat de mine în urma anilor împliniți, dovezile de loialitate și materialele produse în folosul partidului care îmi dovedeau capacitatea intelectuală și mai ales devotamentul, vor putea crea un moment de judecare statutară a omului Simona Macovei Ilie.

Rezultatul a fost o furie și mai mare și o înverșunare și împotriva mea că îndrăznesc să înfrunt Șefa Supremă ca să am o părere diferită. Am mărturie și dovezi ale jignirilor la care am fost supus dar la care nu vreau (deocamdată) să apelez ca să-mi susțin punctele de vedere. Nu m-am înscris de bună voie într-un partid ca să ajung să mă cert ca la ușa cortului bulibașei în cuvinte jignitoare cu Președintele de partid, mai ales femeie… Dar dacă va fi nevoie în apărarea onoarei mele…

Dar „cearta” mi-a făcut un mare bine. Am hotărât să cercetez mai profund și mai atent „personajul” Simona și astfel să descopăr conjurația din care face parte fiind membră deplină a Găștii coagulate de Dragomir Tomaseschi și dr. Șerban.

Însuși „consilierul” europarlamentar (fost parlamentar) al Dianei aparține acestei Găști de nemernici care lucrează in corpore contra ei, contra intereselor partidului.

O perioadă – cât doamna Simona Macovei Ilie a fost în dizgrația Dianei – a fost înlocuită verbal numai de consilierul doamnei europarlamentar Demis Rusu, o cunoștință apropiată cu Simona Ilie încă din adolescență a fostului „Secretar” de Filială Sergiu, care o jignește și o denigrează pe Diana în mod public pe grupurile WhAp ale partidului.

Am fost SINGURUL care am luat atitudine după ce am scormonit și am aflat nemerniciile Găștii. Eu nu am ce pierde decât Onoarea de om la care țin și este singura avere. Am fost și sunt singurul care are defectul de a spune deschis lucrurilor pe nume și nu-mi pasă de  acum înainte de calitatea mea de membru în partidul în care mi-am dorit să mor fiind încununarea crezului mei la apusul vieții. Este posibil ca represalii ale oamenilor Sistemului infiltrați să fiu blocat pe toate grupurile și paginile Partidului SOS România, să fiu redus la tăcere și să mi se pună pumnul în gură. Deocamdată „beneficiez” de acest statut pe grupările de Iași moderate de consilierul europarlamentar Demis Rusu unde eu refuz să activez. Am însă Blogul meu care este public și găzduit înafara țării cu taxele la zi.

Nimeni se pare nu mi-a citit lucrările de Propunere-Program de Guvernare Locală, de Propunere de Lege pentru persoanele cu handicap și Regulamentul de aplicare, Propunerea de Reorganizare a rețelei Naționale de drumuri menită să exercite un control strict al cheltuirii fondurilor cu care se fură miliarde de euro din bugetul României, Propunere privind acțiunea Administrației Locale Iași cu privire la persoanele cu handicap, etc.

Așa cum mulți ați aflat din articolele mele Manifest, partidul SOS România la Iași este o himeră volatilă mai mult online, deoarece Gașca trădătoare de nemernici a creat disensiuni menite să îndepărteze de la Mișcare orice om sincer atras de ideile Dianei Șoșoacă! Vechii combatanți proveniți din civic au fost „scuipați” și denigrați în lipsa lor de către „consilierul europarlamentar ” fost teoretic câteva luni numit abuziv Șef al Filialei deși normele europenee nu permit unui consilier europarlamentar să  se implice în politică. Lăsând la o parte capacitatea intelectuală și cunoștințele politice sau de geopolitică a acestui impostor livrat de dr. Șerban și de Silvestru Șoșoacă Dianei Șoșoacă, el este unul dintre aceia care în cel mai bun caz ascunde ADEVĂRUL și nu relatează corect starea de fapte la care contribuie alături de Gașcă să  distrugă Filiala!

Principiul care funcționează acum este dezbină și condu, nu lăsați să se unească forțele adevărate ale partidului! Sistemul trebuie să coordoneze, Sistemul trebuie să controleze!

Prin toamnă un simulacru de ședință condusă de actualul  Secretar al partidului trimis expres de Diana la Iași „să conducă” în interesul ei (a Simonei Macovei) lucrările încât deputata Simona să revină în fruntea Filialei (când și cine a schimbat-o vreodată, că noi nu am participat), membrii prezenți au validat candidatura unei doamne intrată nou în partid ca șefă a Organizației Municipale Iași. Șoșocarii doreau astfel să scape efectiv de tutela unei persoane care nu s-a remarcat cu absolut nimic, nu a participat cu colectivul la niciun eveniment organizat la nivel central sau local… O Organizație locală – mai ales ca acea a municipiului Iași care dă grosul membrilor Filialei – poate și TREBUIE  să aibă o viață proprie de partid, cu inițiative necontrolate de un șef incapabil și tendențios trădător ca în prezenta situație. Pur și simplu trebuie să poată gestiona fonduri la o cotă-parte statutară colectate din cotizațiile membrilor de partid având sediu propriu, unde să achite chiria și utilitățile. Să aibă Secretar de organizație, să aibă 2-3 Vicepreședinți cu diferite atribuții, etc.

După acel simulacru de ședință – conform indicațiilor Dianei de a împăca varza cu capra – „s-a stabilit” să existe obligatoriu o conlucrare cu Gașca trădătorilor în ciuda opoziției majorității membrilor care nu au fost încunoștiințați de nimeni CINE a destituit-o din funcție și pe care motiv, CINE a repus-o în funcție, pentru care merite, CÂND a fost repusă în funcție, în ce adunare statutară, ce răspunsuri a primit subsemnatul la întrebările oficiale puse în legătură cu munca lui proprietate intelectuală, etc.

Nimeni nu înțelege când și de ce doamna Simona Macovei Ilie a fost înlocuită (interimar) cu dl. Demis Rusu, când și cu ce ocazie a fost el schimbat iarăși cu doamna Macovei Ilie fără vreo ședință statutară?

E un partid plin cu juriști, nu? Ei sunt majoritari la putere. Se presupune că doar ei au cunoștințe ca să conducă Țara, că doar ei au limbaj propriu care va întrona Legea și Ordinea în România.

Stimați șoșocari, „DRAGILOR”, doamna Deputat a spus doamnei alese în fruntea Organizației Iași atunci când i s-a predat pe nemerit munca a trei stimate membre în timp de 3 luni când au refăcut  DE LA ZERO Baza de Date a partidului la Iași (stând de vorbă telefonic personal cu fiecare persoană ce a semnat o Adeziune), că EA își VA ALEGE ECHIPA  după plăcerea ei, iar toți proștii care au muncit, au participat la evenimente organizate pe plan local cu cheltuiala lor materială și afectivă în numele partidului nu au decât să-și facă ciocul mic și pasul în cadență cu Gașca conducătoare.

Diana pare pur lși simplu anesteziată, pare chiar injectată de Servicii cu o doză de ură inconștientă la adresa celor care o iubesc și cred în valorile sincere promovate de ea.

Nu vreau să mă gândesc cum este condusă subliminal să-și distrugă singură Crezul și să-și omoare proprii copii pentru care a fost numită corect Mama Națiunii. Oamenii cei mai loiali și mai devotați au fost îndepărtați de cuvinte neconforme și ostile ale Dianei, ceea ce de fapt are de îndeplinit Gașca.

Am atâtea probe și capturi de ecran care îmi pot dovedi cele afirmate, dar probitatea morală pe care o am mă oprește ÎNCĂ să le scot.

Trăiască Nația! Sus cu dânsa!

NU VĂ LĂSAȚI DECIMAȚI CA O TURMĂ DE  OVINE!

Cu un tupeu inimaginabil și de neacceptat, Peștele macrou aflat în fruntea colonialismului francez care ne-a încălecat după ce a primit la împărțirea cărților măsluite de globaliști o Țară servi(l)tă, defectul sexual necrofag Emanuel sfidează Europa și propune țărilor UE o umbrelă atomică deschisă de Franța deasupra Europei de la Chișinău în Golful Biscaia și de la fiordurile scandinave până la mafia siciliană…

Vezi Doamne, ei nu se pot căca acuși de foame în halul în care globalismul rotchildian a adus „sorella” Franța și cu 290 de tiribombe atomice Peștele ăsta mort cu dânsa-n-trânsa (găoaza babei hermafrodite) ne transformă la hurtă în ținte vii menite să declanșeze sfârșitul omenirii.

Dar partea nasoală a feței nevăzute public a suprafeței Lunei este aceea că mortăciunea impune cu anasâna să ne pună în brațe purcelul cu lapte praf și pulbere! Să nu crape numai el și franțujii lui, dar să deschidă el umbrela în culorile cur cu Beului pentru ca apoi să dea cu o rachetă încărcată nuclear peste vreun pescador de hamsi rusesc prin Marea Barents și ăia să apese butonul roșu de nimicire în masă.

Și … din păcate acum România este în cea mai grea perioadă a existenței sale milenare când Peștele Mort cu dânsa-n-trânsa a fost așezat pe oliță la Palatul cu Treicoceni pe funcția de Președinte și Condamnat suprem al oștirii de soldăței de plumb în groapa cu nisip.

Oligofrenul a fost chemat la Varșovia la o „discuțe” cu jegul globalist pus de rotchildieni să scuipe Rusia din fruntea  Poloniei. Popoarele sunt sfidate, sunt chiar anihilate deoarece se cunoaște că o majoritate covârșitoare a ei este contra globalismului și mai ales contra unei poziții ostile față de Rusia.

Hai, la poloni poate mai există datorită unei propagande de ură conduse acerb de structurile securistice globaliste  mai mulți proști care pun mai presus ura rasială  decât interesul național și se alătură prostește și fără discernământ la această stare de ură colectivă care este indusă poporului polonez. Motive istorice sunt  suficient de multe, însă acum este alt context istoric și orice am face salvarea noastră dar și a umanității nu poate veni decât de la Rusia, China și  Țările BRICS.

Cuvântul de ordine pe planetă este „stârpiți globalismul!” și indiferent ce rahat mănâncă Propaganda globalistă care a acaparat TOATĂ MEDIA, tot la exterminarea globalismului se va ajunge.

Javrele din Media mainstream latră din sticla televizoarelor necontenit că Neicușor Danubiu a plecat la Varșovia să își dea el cu presupusul dacă DA sau NU armelor atomice franțuzești în România. Cu alte cuvinte, Țara este în prada lor, CSAT-ul este condus de Oligofrenul „Ales” care se leagănă și râde când îi scapă un pârț pe gură, dar poate hotărî de capul lui de pe umeri sau din prohab cum și cât de repede vom muri. Și noi și copiii sau nepoții noștri care nu au altă vină decât că au părinți și rude o generație de cretini lași și fricoși care acceptă ca vitele să fie duse la Abator fără să mai scoată măcar un muget în timp ce rumegă „Iarbă”…

ProstV. Deștul 2-4, Latrrina a Treia CNN Dâmbovița, ERomanica Guiță Tv, etc. o țin langa căcum faptul este ca și hotărât în cancelariile europene și până în Paștele mamelor lor vom avea tiribombe cur cu B-eu.

Ce face însă Șeptelul de bovine și caprine al României? Păi TACE resemnat și nici nu mai behăie, că și-a dat seama că behăitul nu mai are rost, că deja este inutil dacă au ignorat-o și scuipat-o pe Șoșoacă când țipa și îi înjura pentru prostia și lașitatea lor…

Tot din nefericire nu există azi decât un singur partid politic contra tuturor acestor nemernici meniți să ne lichideze în masă, încurajați să ne pună capătul șli să ne ducă la Oborul de vite că am ajuns costelivi și consumăm prea multă mâncare față de cât producem și cerem.

Din păcate pentru Țară și pentru poporul român partidul SOS România este infestat cu trădători ai Sistemului globalist care dezbină și împiedică coagularea unui tzunami care să rupă malurile la strigătul Dianei. Pentru că numai Diana are dreptul să țipe, să înjure, să acuze prostia umană, deoarece numai ea s-a sacrificat pentru România, numai ea a fost denigrată, scuipată, asuprită de Sistem – care a ignorat-o aplicând politica struțului.

Diana a greșit fatal când – de frica trădării și a trădătorilor – a hotărât ca în partidul ei numai ea poate fi cea mai vocală, cea mai dură, cea mai dreaptă și cea mai înd5reptățită să lupte. Nimeni – cel  puțin dacă nu re studii juridice – nu poate fi capabil să știe ce și cât știe ea, să se revolte mai mult sau mai vizibil decât ea, să își spună deschis părerea (care eventual este aceeași), dar cu alte vorbe, nimeni nu are voie să fie luptător la localitatea lui, să inițieze și să se manifeste contra javrelor ticăloase care macină omenirea fără acceptul ei expres…

Oricum ea are rolul ei primordial, MERITAT, are puterea ei determinată de fazele lunii, oricum buni nu pot fi decât aceia care au păreri similare până la  virgulă ca ale ei, dar afirmate DUPĂ!

Din acest motiv populația care este majoritară în credință nu poate să se manifeste și să facă Opoziție pe plan local –  acolo unde este condusă de câte o maimuță vorbitoare docilă și acoperită de Sistem pentru a controla jocul.

O Filială județeană cum este cea a Iașiului nu poate să ia lupta pe plan local în numele Organizației alegându-și singură conducerea din oameni plini de minte și abnegație deoarece asta ar dăuna mult Prostiei cu care este înzestrată actuala conducere care este pe placul doamnei Șoșoacă – având „studii juridice”. Nu contează că științele juridice nu au produs decât un coafor cu manichiuristă care este „o afacere” prosperă ce asigură Șefei de Filială pieptănarea zilnică a căpiței bogate în clorofilă și nutrienți.

În loc să ne adunăm sub steagul partidului, să abunde conferințe de presă în Media locală, să adresăm petiții în numele organizației locale SOS România prin care să ne exprimăm dezaprobarea ca cineva din conducerea Țării să negocieze în numele populației viața și soarta copiilor noștri, trebuie să așteptăm doar ca Președintele Partidului sufocat cu multiple probleme externe și interne să își exprime singular părerea cu privire la acest subiect. De asta suntem ignorați și luați în derâdere, de asta nimeni nu ne dă importanță, deoarece și partidul SOS România – ca și PSD, PNL, AUR, USR, etc – nu se exprimă în masă și este strâns legat în chingi nevăzute plus că este condus local de persoane oportuniste incompetente care nu fac altceva decât să aplaude și să sărute mâna Președintei Șoșoacă pentru ca să fie pe liste la viitoarele alegeri în detrimentul unor persoane competente care au însă handicapul că nu au la bază studii juridice.

România NU trebuie să accepte umbrela franceză anti atomică! Nu avem nevoie pe plaiuri mioritice de armă atomică sau chimică sau bacteriologică!

NOI VREM PACE!

Eu doar de aici pot să exprim gândirea și curajul majorității membrilor de partid al Filialei Iași al SOS România. Mai mult nu avem voie, nu putem! Dăunăm Japițelor…

Trăiască Nația! Sus cu dânsa!

AMINTIRI DESPRE VIITOR

Scriam în urmă cu vreo trei luni că în situația (situation room   ) când Statele Unite ale Jidaniei vor ataca Iranul, Ițic, Bercu și cu Samy își dau foc la valiză și vor fi risipiți în cele patru puncte cardinale. Este Hotărârea lui Dumnezeu Tatăl să se ajungă la un război hotărâtor pe viață și moarte cu Satana pentru a fi hotărâtă Soarta Omenirii.

De două milenii și mai bine satanele acționează ascunzându-se  prin lume și luând diverse chipuri după asemănarea oamenilor, dar țelul lor final este cel înscris în Talmud: să nimicească pe toți aceia care au împărtășit Învățătura lui Iisus Hristos.

Dumnezeu în înțelepciunea Sa i-a împins pe diavolii evrei să înlăture de pe Pământul Sfânt poporul palestinian și apoi să dorească nimicirea popoarelor arabe din jur.

Tatăl Ceresc a hotărât să-și răzbune Fiul și să risipească pe iudei până la dispariție.

Paradoxul este că ei vor pieri nu uciși de creștini, de cei care L-au urmat pe Iisus Hristos, ci de lumea musulmană credincioasă în Alah, care estre dumnezeul lor.

Au stârnit cuibul cu viespi așa cum am prevăzut și am scris la auzul veștii anul trecut că Israel a atacat Iranul. S-a luat o pauză de ambele părți, dar cei care au profitat din plin au fost iranienii, care s-au înarmat temeinic și masiv ajutați de marile puteri militare precum China, Rusia, Coreea de Nord.  SUA și-a risipit banii și forțele în încercarea de a nimici creștinismul distrugând Rusia, adică pe creștinii ortodocși, care după cum se vede sunt mult mai puternici decât catolicismul ce a devenit cuibul Satanei…

SUA și NATO fiind în spatele jidanilor khazari din Ucraina au consumat cantități masive de muniție și au testat arme de distrugere în masă, însă Rusia este o putere militară greu încercată în timp.  

Tuneluri subterane care străbat granițele Iranului au facilitat transporturi masive cu arme sofisticate  de ultimă tehnologie fabricate de chinezi, au facilitat de asemenea transferul dus-întors cu armament între Rusia și Iran care nu a putut fi controlat și contabilizat de sateliții americani fiind înafara văzului lor. Așa cum Iranul a înarmat puternic luptătorii hibrizi din armatele proxi precum Hamas, Hezbollah, sau pe yemeniți cu transporturi mascate în lungul timpului ce l-au determinat pe Netanyahu să radă Fâșia Gaza de pe fața pământului ca să poată avea acces la tunelurile construite în rețele sofisticate, tot așa Iranul aștepta  clipa când vor fi atacați masiv pentru a fi cotropiți.

Deci esența este aceasta. Nu de mâna  creștinilor vor pieri ucigașii Domnului Iisus Hristos, ci de a musulmanilor și a budiștilor chinezi. Fiecare rasă, fiecare popor are dumnezeul lui, dar creștinii sunt decimați de satanele anticriste și Dumnezeu a  vrut să se aleagă Dreptatea.

Știu că Binele va învinge. Satana este hulită și urâtă azi de toate popoarele și rasele umane de pe pământ. Aceasta este răzbunarea pentru martiriul lui Iisus Hristos. Vor pieri și li se va pierde sămânța. Nimeni nu-i va mai crede și îi va ierta pentru minciunile pe care le tot spun în legătură cu patimile lor care au provocat alte popoare. Ei sunt întruchiparea proverbului „Hoțul strigă hoții!”

În SUA trăiesc mulți creștini. Ei vor fi din nefericire condamnați să tragă păcatele satanelor care i-au cotropit și îi conduc la dezastru. Dumnezeu să apere poporul român. Suntem prea mici și dezbinați ca noi să putem face ceva astăzi în apărarea noastră măcar. Dumnezeu să ne apere și să ne dea înțelepciunea de a vedea cu ochii minții Omul Providențial care ne-a fost dat să ne salveze.

Trăiască Nația! Sus cu ea! Amin.

ÎN AL TREISPREZECILEA CEAS…

Am ajuns inevitabil și în punctul în care am fost avertizați că vom ajunge… Suntem cu toții într-un loc fără întoarcere, într-un loc în care satanele ne-au adus exploatând viciile noastre, ale popoarelor ce au preferat să se lepede de Dumnezeu ca să beneficieze de ispitele Diavolului.

Cel puțin de la Pandalie încoace, de când militau contra otrăvirii forțate a populației cu vaccinurile sataniștilor, Diana Șoșoacă și alți câțiva adepți pe care poți să-i numeri pe degetele de la o singură mână au strigat, s-au zbătut, au suferit pedepse cumplite pentru lupta lor cu călăii globaliști, au făcut tot ce era posibil și chiar imposibil omenește ca niște oameni să facă și să se sacrifice pentru a trezi lumea, pentru a deștepta populația ca să înțeleagă și să fie în cunoștință de cauză UNDE VA AJUNGE!

Îndurând mizerii, fiind scuipată pe ambii obraji de excrementele globaliste componente ale Serviciilor de Intelligence capturate de mai toate agențiile străine care au interzis-o pentru elocința și clarviziunea ei, pentru curajul de a merge până la gestul suprem de sacrificiu, au interzis-o  să apară în public, iar vocea ei să fie auzită de lume; Diana Iovanovici Șoșoacă a reușit însă prin insistență și persistență să fie buturuga mică ce este capabilă să răstoarne carul mare.

V-a informat permanent despre mișcările Sistemului globalist care converg către EXTERMINAREA VOASTRĂ  ca oameni liberi, către anihilarea totală a voastră prin exploatarea slăbiciunilor voastre și a fricii animalice la care ați fost dresați să o trăiți după ce vi s-a exacerbat lăcomia, lașitatea, invidia, ranchiuna, goana după înavuțire ușoară, nemunca, lepădarea de trecutul glorios al neamului.

Ați trăit nepăsători în dezmăț total, în vicii incompatibile cu orice morală sănătoasă și creștinească, ați idolatrizat icoane de lut fără chip și fără omenie, ați luptat cu binele și normalitatea în favoarea Răului și a Satanei care vă furniza plăcerile trupești de care ați profitat cu lăcomie fără să țineți seama la țipetele și certările Dianei Șoșoacă!

Ați văzut (degeaba) cum pier pe rând șansele copiilor voștri să aibă o viață normală și un viitor lipsit de griji, dar i-ați sacrificat inconștienți ca să adunați precum hârciogii averi pe care chipurile să le lăsați voi mai departe din ipocrizia și lăcomia de a le pipăi și voi cu mâinile voastre murdare de sânge, de fecale poleite cu AUR, să beneficiați și voi de aceste averi pe care în închipuirea voastră le veți face și le veți lăsa odraslelor care cresc strâmb după cum îi învățați voi cu nemuncă și idoli goi de valoare.

Ați furat fără scrupule chiar de la gura voastră și a copiilor voștri cărând în pungile cavității bucale fărâmituri lăsate de șacalii care vă conduc crezând că așa veți face și voi avere. V-ați trădat Conducătorii, ați permis uciderea lor bucurându-vă ca proștii că nu vă vor mai opri de la furat, ați acceptat îndobitocirea voastră nemernică pentru a avea statutul de proști care să vă legitimeze aparținerea la Gloată…

Ați trădat-o și pe Diana Șoșoacă, ați denigrat-o, ați scuipat-o, ați înjurat-o, deoarece așa cum mama își pedepsește și ceartă copiii neascultători, ea v-a certat, a țipat la voi când a văzut că vorba bună nu vă deșteaptă, v-a jignit ca să trezească în voi o indignare ce putea să vă fi trezit, să răscolească un orgoliu atrofiat care v-a paralizat orice reacție. Nu ați înțeles nimic niciodată.

Ați continuat traiul în dezmăț dedându-vă plăcerilor carnale, acumulând averi nemuncite cu mintea și forța brațelor, ați alergat după îmbogățire ușoară, după apartamente de lux în Dubai, după viață de lux mondenă în centrul reflectoarelor – chiar dacă prin asta vi se vedeau cele mai intime răni purulente ale sufletului…

Pe toate vi le-a spus Diana! V-a informat despre adevărul vieții din spatele „sticlei” televizorului unde voi nici cu mintea nu ajungeți. Degeaba. Foarte puțini au înțeles mesajele. Foarte puțini și-au scuturat capul pe umeri ca să se dezmeticească și să devină responsabili ca să își schimbe viața și calea! Foarte puțini au dorit să intre în MIȘCARE, să pună umărul la deșteptarea  nației!

Singurul om politic de care are cu adevărat nevoie România este Diana Iovanovici  Șoșoacă! Ea a dovedit că este singurul politician vertical și cu cunoștințe profesionale profunde de Drept Internațional capabilă să vorbească pe înțelesul Marilor Lumii, să pledeze pentru acest popor mic și debusolat care piere inconștient văzând cu ochii. Din lașitate, din vanitate, din nepăsare, din rea voință, din depravare.

Diana Iovanovici Șoșoacă – în ciuda tuturor obstacolelor ce i s-au pus în cale –  a reușit să construiască singură capuri de pod cu Mai Marii Lumii!

Numai ea a fost cinstită cu Țara și populația ei, numai ea a fost dispusă să facă sacrificiul suprem dacă este nevoie ca să dăinuim ca neam și ca nație.

Acum este prea târziu. Acum am ajuns la vorbele ei lovindu-ne cu fruntea de tocul ușii rămase prea scunde pentru înălțimea prostiei la care am crescut noi.

Ca să existe teoretic o singură șansă,  un licăr de lumină la orizontul negru care ne înconjoară trebuie să facem – cei care s-au trezit – un sacrificiu enorm și să lichidăm fizic pe oricare vrea răul poporului român, pe oricare nu este dispus să meargă pe calea salvării neamului românesc! Chiar cu riscul de a  extirpa rude sau prieteni apropiați, cu riscul de a ne lepăda de  părinți, frați sau copii care au ajuns în brațele satanelor  globaliste și își doresc mai mult moartea lor și a noastră decât învierea neamului românesc. Aici suntem acum.

Cei care  spuneți că vă iubiți copiii pe care i-ați făcut să dăinuie și să vă poarte în viitor sămânța nu mai puteți sta nepăsători la ce vă înconjoară și la vorbele dure dar adevărate ale Dianei Iovanovici Șoșoacă.

Și ea greșește. Și ea este Om. Și ea are simțăminte contradictorii și este supusă manipulărilor mărunte și a greșelii, însă tot ce trebuie să înțelegem și să susținem, este Diana Iovanovici ȘoșoacăMama Națiunii, Trimisul lui Dumnezeu să salveze Nația română.

Are poate toate defectele de care o învinuiți, însă are calități neîntâlnite încă la alți oameni politici care s-au perindat la conducerea României în ultimele patru decenii!

Cr faceți în Dubai? Cum mai plecați voi la plajele exotice când Planeta este incendiată?  Viața voastră practic nu mai există, nu mai aveți unde să vă cheltuiți banii furați, unde să vă etalați luxul de prost gust, unde să vă duceți banii dosiți în paradisuri fiscale… Nu mai aveți „acasă”, vă temeți de furia neamurilor, de răzbunarea  săracilor ajunși egali cu voi.

Diana Șoșoacă este omul care adună în el acum toate  simțămintele umane la un loc. Și ura față de adevărul pe care ea îl strigă și care pe voi v-a „oripilat” și ciuda că a avut dreptate mereu în ciuda  dorinței voastre să nu se adeverească ce vă tot țipă în urechi, dar și singura șansă să mai trăiți pe pământ urmând-o!

Jos cu Mafia Globalistă! Fiți lângă Diana Șoșoacă. Susțineți Diana Șoșoacă și partidul ei SOS România – singura formațiune politică neinfestată „încă” de securiști trădători – așa cum sunt la PSD, PNL, AUR, USR, UDMR…

Să trântim (ieșind toată populația în stradă) această guvernare criminală și să o susținem pe Diana Șoșoacă și SOS România să facă o curățenie  generală! Numai așa vom putea dăinui! Numai așa ne vom putea salva!  Sus Nația!

https://fb.watch/FzEvLpp_Lt/

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL, ÎNĂUNTRU RAGE LEOPARDUL

În timp ce primarul Mihai Chirica a dezvoltat în jurul său în primărie un adevărat Studiou Tv (mobilat cu tot felul de boschetari flaifuteri care se erijează în jurnaliști de marcă (gen Buraga zis Brotacul, un ins care linge hemoroizii de două decenii  lui Nichita și apoi Chirica (scriind numai laudatio, pentru care a fost transferat de la ZdI); mai nou, Primarul își consumă orele de serviciu nu în slujba cetățenilor cum poate voi credeți și ar fi normal, ci le dedică numai și numai PR-urlui personal în care joacă și rolul de reporter și de intervievat și purtător de vorbe al primăriei, dar totul este subordonat egoului său hiperbolic așa cum au mai toți inepții proști care se laudă și se respectă.

„Chirica e-n toate.// E-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare,// E-n pruncul din leagăn,//E-n bobul mărunt, e-n viața ce veșnic nu moare”…

Este o politică parșivă finanțată de PNL cu bani murdari cu care vrea să transforme doi pușcăriabili de drept comun în eroi  indispensabili ai oricărei viitoare Administrații.

La fel cum a procedat Chirica plecând din PSD, își cresc imaginea putând foarte bine de mâine să devină exponenți la AUR (sau poate SOS?), că oricum proștii care votează „votează omul!”

Iașiul este blestemat să fi încăput pe mâna unui idiot care are în subordine la  rândul lui alți idioți mai mari și mai profunzi decât el. Pe rețelele de socializare rulează sub diferite sigle ale unor televiziuni de debara menținute la Iași cu bani murdari dați de coaliția de guvernare sub diferite forme de sponsorizări și reclame și care laudă și cântă numai „mărețele realizări” ale unor hoți proști precum Mihai Chirica și Costeluș Alexe, ce fac parte „întâmplător(?)” din același partid (troacă) – PNL.

Dacă vă mai amintiți, Chirica a ajuns primar când Gheorghe Nichita a intrat la Facultatea de Maximă Siguranță de la Vaslui pentru că a regulat la Suceava cu Poliția locală a lui DILIU Zamfirescu după el ca să-i țină lumânarea în erecție – aprodul cu trei cizme ajuns din căprar colonel de poliție! A făcut pârnaie nu pentru tunurile și escrocheriile pe care le-a făcut sau pentru banii prăduiți.

Chirica era viceprimarul lui Nichita în PSD Iași și șeful Organizației Municipale uns cu toate alifiile și mirul cu ulei de PSD de însuși ÎPS Teo-fan PSD.

După expirarea mandatului cioara a zburat în copacul PNL făcând DANIE fostului  premier Ludovic Or-ban un butoi cu masline Kalamata pe post de caca dou de ziua lui de naștere în plină pandalie. Atunci, Chirica – înțelegând că ieșenii nu vor mai vota în veci PSD care s-a compromis cu Nichita – l-a șuntat pe liderul de top al PNL Iași care se și vedea primar al Iașiului – ce a fost nevoit să se ascundă sub minijupa madoamnei Chichirău de la USR. Marius Bo(u)dea a fost înlocuit în ultima secundă din fruntea listei PNL Iași cu Mihai Chirica, alt bou cu costum de taur  și testicule pictate cu AUR, care mănâncă la propriu banii ieșenilor și viața lor de oameni captivi datorită lașității și a prostiei de a se lăsa  manipulați. Ghiveci călugăresc cu proști tuciurii (în cerul gurii), circumciși dimprejur pe șapte coline.

 În jurul acestei Mafii care a puit o droaie de ONG-uri, Asociații sorosiste liberalo-useriste – prin care se pompează bani la greu prin inși cooptați de curând la friptura suculentă cu carne de porci – se exercită persuasiv subliminal o presiune și o intoxicare menită să fezandeze mințile și așa bulversate ale unei majorități de oameni superficiali și neinformați de ieșeni, încât să fie antamate indiferent dacă va cade regimul globalist și va fi înlocuit cu unul suveranist proiecte după ureche, care vor compromite și vor sufoca pe vecie Iașiul. În acest moment la Iași acestei Propagande deșănțate liberalo-useristă NU I SE OPUNE NIMENI! Niciun partid nu face o opoziție reală și nu combate public aceste intoxicări!

Mai nou văd că a fost cooptat ca lider al acestei false Mișculații de prosperitate și gândire de viitor oameni buni profesioniști precum dl. Av. Ciprian Mitoșeru, care nu demult își căuta un partid în care să se înscrie și care să poată să îl accepte ca „new entry” fără condiții. A înființat împreună cu canalii precum inginerul fripturist Urtoi care papă bani murdari, Asociația „Hai că se poate!”, prin care se pune presiune publică pe ieșeni să atragă atenția asupra unor proiecte și idei furate de la subsemnatul de exemplu, dar care pot îmbrobodi pe neofiții care încearcă Noua Religie anticreștină.

Nimic mai fals, nimic mai pervers, în timp ce partidul în care eu m-am înscris pentru a lupta cu Mafia pe ultima parte a vieții a fost capturat de o Japiță incompetentă căzută ca musca în plasa fină de păianjen a Serviciilor ce au transformat-o într-o Miss Pigy din păpușile Mupets.

Acum Partidul DACĂ AR EXISTA  în realitate ar trebui să lupte la baionetă cu impostura ca să arate populației diferența de gândire, să arate că există metode de schimbare radicală în bine a politicii și strategiei în Administrația Locală, astfel încât la următoarele alegeri ieșenii SĂ ȘTIE  că există concurență adevărată, concurență capabilă de schimbări profunde prin care să fie curmate jafurile asupra (m)bugetului, în carte COMPETENȚA  să primeze, iar imbecilii să primească un șut în partea dorsală.

Diana Șoșoacă se încăpăținează spre fericirea javrelor să mențină la conducerea Filialei Iași o impostoare care nu are niciun fel de calitate morală sau intelectuală și mai ales nu este capabilă de o bătălie politică ce poate câștiga într-un viitor apropiat Primăria Iași și/sau Județul Iași.

Diana Șoșoacă nu înțelege că orgoliile personale dăunează grav în politică așa cum dăunează cumetriile de conjuctură societății civile de 36 de ani.

Dragă Doamnă Diana, ți-ai tras partid suveranist curat ca să salvezi România de hiene, de japițe, nu să înlături oameni de onoare care au același țel cu domnia ta și sunt scuipați în lipsă de jigodii!

Degeaba crezi că singură vei face tauri pocnind din bici pe lângă boi, că boul rămâne bou.

A fost dărâmată suprastructura și culeele podului peste pârâul Ciric (de la Kaufland Tătărași) – piața Doi Băieți.

„Comisia de Circulație ” care funcționează pe persoană fizică ca o turmă de mistreți ai lui Chirica sub oblăduirea „încașchetaților” din Poliția Rutieră și IPJ Iași puși ca mărgelele pe ață de „Coalițea” de guvernare au închis pur și simplu strada care continua str. Ion Creangă spre str. Holboca către UM Lupii Negri.

O arteră intens circulată a fost întreruptă fără ca cineva, un bou din Primărie sau Poliție să își facă vreo apăsare că s-a aglomerat inutil intersecția Doi Băieți și Bvd. Tătărași!

Nimeni nu reprezintă CETĂȚEANUL, nimeni nu se gândește la confortul lui. Pur și simplu au închis cu mușchiul plăpând al creierului mic o arteră când în amonte, la cca 80-100 de metri există în funcțiune un alt pod peste același râu Ciric ce ar putea asigura o fluență a traficului în zonă pe timpul cât durează  lucrările de RK al  podului actualmente desfăcut.

Trebuia doar ca „Comisia” (cacofonia este intenționată!) să dea jos indicatoarele abuzive „cu excepția riveranilor” care fac ca podul să devină proprietatea privată a unor locatari din „Paradisul Verde” ridicat la baza barajului Veneția într-o zonă interzisă construcțiilor! Dar investitorul evreu a primit  autorizație (paștele pildei mă-ti jigodie!) în albia minoră, în aval de Baraj!

Deci prioritate au TOȚI  locuitorii Iașului băi dragi tovarăși idioți care compuneți Comisia de Coirculație! O Administrație abuzivă și coruptă până în măduva oaselor  de la portarul primăriei și femeia de serviciu și până la Cel mai Inept și Atehnic fost Director Tehnic – azi Primarul Iașiului! Caralii de la Poliția Locală călare pe câini comunitari ai mareșalului Zamfirescu (în veci fie-i blestemat numele) stau la capul podului cu mâna întinsă întrebând șoferii care trec podul dacă au calitate de riverani! Idioților!

Singura formațiune politică  CAPABILĂ  și în stare să devoaleze, să combată abuzurile primăriei – SOS România – este captivă unei „președinte” incapabile, care face tacit și subversiv jocurile lui Chirica în speranța că acesta va dăinui cât turnurile Goliei! Cuvântul meu nu este vizibil decât pe blogul personal, că Președinta Supremă are numai probleme internaționale ce o țin ocupată…

Am intrat în partid să lupt politic pentru binele ieșenilor, nu să mă supun unei incapabile trădătoare!

Așa cum am prevăzut în Programul Local de Guvernare ȘTIM  ce să facem, cum să facem, pentru ca după un singur an de guvernare în Iași să se înființeze DISPECERATUL GROPILOR  din carosabil cu Telverde și în orice anotimp, pe orice vreme echipele municipalității (REORGANIZATE)  să execute reparații al căror termene de garanție să fie de min. DOI ANI! Cheltuielile cu întreținerea rețelei stradale vor scade la sub 50% din cele cauzate cu reparația străzilor iar banii vor fi dirijați eficient altor nevoi. Niciun leu furat din buget pentru străzi!

LUPTA CU NEMERNICIA

Lansare de carte.

05.12.2015! Muzeul Uniri Iași

În toată viața mea am acționat contra incompetenților șli ticăloșilor aflați vremelnic la butoane. Unii pentru prea multă vreme. 

Unde erau după 2010 „marii” și falșii patrioți puși de D.I.Ș. la cârma Filialei Iași a partidului SOS România? Unde erau acești impostori care se erijează în specialiști în vorbe goale și dau în cap oamenilor care au produs ceva la viața lor?

Nu am pretenție la absolut nimic înafara faptului de a nu lăsa în partidul SOS România (cel puțin la Iași) să ajungă în vârf IMPOSTORII erijați în patrioți de conjuctură mânuiți precum Păpușile Mapets de Servicii – care nu vor cu niciun chip ca România să devină independentă și liberă?! Pur și simplu EU nu doresc să o las pe Diana – care luptă cu sinceritate până la sacrificiul total – să se lase învăluită de iude. Cel puțin pe care eu le-am depistat, m-am lovit personal de ele și pe care le cunosc, aici, în Iașiul meu natal. Despre ceilalți – care sunt puzderie – singur, fără mijloace de mișcare, nu pot face nimic. E treaba ei, este voia lui Dumnezeu.

Sunt indignat peste măsură ascultând podcast-urile Dianei sau frânturi cu „cioburi de idei” extrase care circulă pe net cum spune și gândește aproape exact ca mine, dar procedează de multe ori invers decât gândește și afirmă. Un singur om – oricât de genial ar fi el – nu poate să le știe pe toate, să fie în același timp în mai multe locuri, să suplinească experiența de viață al altor oameni chiar inferiori în pregătire școlară și în cultură, nu poate CUNOAȘTE  adevărul despre cum gândesc mulți în care își pune încrederea și speranța, mai ales în mulțimea care acționează ca un corp comun plin de interese ascunse, de fățărnicie și de dorințe de mărire fără efort!

Cară târâș cu forța după ea ca să demonstreze lumii cu încăpăținarea ei caracteristică care îi este motor, că deși a greșit odată față de un om își poate recunoaște greșeala și îl poate reabilita cu forța ei de lider ca să-și ispășească un păcat…

Nu Diana, PRIMA DATĂ NU AI GRTEȘIT! Flerul tău a funcționat, poate nu ai avut suficiente probe irefutabile așa cum ești obișnuită să ai când pledezi vinovăția cuiva, dar ai declanșat ulterior în mine – după ce i-am luat cavalerește apărarea – curiozitatea de a săpa și am descoperit lucruri care m-au cutremurat dovedindu-mi josnicia oamenilor de parcă îmi mai trebuiau exemple să mă conving.

Diana crede refuză ea să înțeleagă că majoritatea celor care o aprobă aparent și îi sunt alături se tem de fapt să iasă din confortul lor atâta timp cât ei SIMT ACUM  acest confort personal, chiar dacă cu mintea „văd” și înțeleg realitatea crudă din jur…

Nu atât de mult că se tem pentru viața lor propriu-zisă, cât se tem ideologic pentru situația lor materială mult mai bună ca cea avută înainte de 90 care s-ar putea deteriora teoretic dacă ar ieși în stradă să protesteze. Românii sunt lași și cârcotași, se tem pentru locul lor de muncă, pentru privilegiile mărunte pe care totuși perfid le-au căpătat, pentru „serviciul” copiilor, al nepoților, pentru supermarketurile și mall-urile de azi, să nu le dăuneze lor în carieră, în viitorul școlar, etc. Care viitor? La asta nu se întreabă și prin urmare nici nu-și răspund.

„Le este rușine” de vecini, de fam. Ionescu, Popescu, de Xulescu, ce vor spune? cum îi vor privi? că doar ei lucrează în Sistem, cum vor mai da ochii cu dânșii, cum vor mai merge împreună la mare??

Ăsta e românul, ăștia sunt și majoritatea celor „treziți” de tine și de adepții tăi loiali printre care cu modestie mă număr!

Duritatea ta este prost înțeleasă de cine nu trebuie! Enervezi pe cine este deja enervat de viața pe care o duce și ăștia au înțeles cauza. Cei care trebuie smulși din letargie, care trebuie TREZIȚI cu lovituri de palmă peste ochi care să-i zguduie sunt nepăsători și cretini. Ei au acel zâmbet tâmp pe chip cu care te sfidează și ies în batjocură ca să-ți strige „Călin Georgescu Președinte!”

Necazul este că vom pieri curând cu toții chiar dacă noi nu suntem ca ei, chiar dacă noi nu gândim ca ei!

Rușii nu reușesc să-și atingă scopul mai repede în Ucraina și în Europa de est așa cum ne dorim noi și care ar fi poate o ultimă speranță de salvare. Trump și românii de lângă el au alte probleme și sunt sub influența jidanilor din familie…

Nu îți poți permite acum să jignești oameni care îți sunt  devotați și care vor binele românilor ca și tine pe care îi împingi să te lase singură pradă iudelor contra cărora am pornit la luptă lângă tine intrând în Mișcare!

Nu îți cer să mă crezi pe mine, dar respiră adânc, fă-ți o introspecție și analizează de ce s-ar zbate un om ca mine care nici nu mai poate să râvnească teoretic la o funcție oricât de mică?! Ce m-ar mâna pe mine în luptă? Îmi spui că frustrarea, pe care eu am recunoscut-o înainte chiar să mi-o fi aruncat ca pe o jignire… Sunt frustrat când văd niște nulități cum se încoțopenesc și parvin în acest partid pe care îl vrei curat și despre care toată lumea a înțeles că partidul ești Tu, ca și dictonul  Regelui Ludovic. „Le part se moa!”

Unde erau aceste ipochimene nevolnice care au terminat Dreptul să conducă un coafor  și acum citesc acte elaborate de profesioniști în Drept care nu mai sunt în luminile reflectoarelor? Unde a fost lupta lor? S-au speriat când imediat după ce mi-ai dat răspundere în Filială au văzut ce pot produce cu mintea mea?

Unde este acum Proiectul meu de Lege pentru persoanele cu handicap ca și Instrucțiunile de aplicare pe care le-am întocmit și le-m predat să-ți fie aduse la cunoștință ca să avem prioritate legislativă?

Unde este Propunerea mea Program de Guvernare Locală despre care locuitorii Iașiului ar trebui să afle de pe acum cu multă vreme înainte de campania electorală când actualele gunoaie politice vor începe să emane puternic  Împuțiciune?

Unde se află Propunerea mea de Restructurare a rețelei Naționale de Drumuri ca să se elimine jaful practicat astăzi la Ministerul Transporturilor? Unde sunt aceste acte care îmi aparțin? Cine le-a văzut? Cine le-a judecat? Cumva Clement Sava către care m-ai îndrumat să mă adresez când îți era aghiotant de încredere? Păcat…. eu mult timp nu mai am. Aș fi dorit măcar să știu că SOS la Iași a încăput pe mâini bune. Poate că suntem blestemați de crima asupra lui Ceaușescu să pierim ca neam. Așa comunist cum a fost el, a fost probabil agreat de Dumnezeu care ni l-a dat să ne izbăvească. L-am omorât… Și tu vei avea oare aceeași soartă?

Și ești sub  pedeapsa să nu-ți vezi camarazii loiali? Adică plătești și tu, ca și mine, individual?

De 6 luni scriu despre haldăul Hartman că este un ticălos care te pupă în cur ca să te poată înjunghia la spate. La fel am spus și scris despre Gușă, DD, etc. Pe toi i-ai tolerat, dar pe mine m-ai scuipat.  Știu și înțeleg că avem nevoie de vizibilitate și sunt puțini care îți dau voie să îți expui ideile. Majoritatea sunt tot Sistemul care vrea să aibă un cap de pod pentru orice eventualitate.

M-am șters. Îți întorc șli celălalt obraz. Pentru mine Adevărul este mai presus de orice. Dumnezeu te va lumina. Dumnezeu te va face să vezi Adevărul. Începi să ajungi la el. Nu îți fac morală, îți expun doar gândurile unui provincial care gândește ca și tine dar nu este numaidecât de acord cu greșelile pe care le faci ca și un om.

DOAMNE AJUTĂ! SUS NAȚIA!

 IUDA VA TREBUI EUTANASIATĂ PENTRU CĂ L-A VÂNDUT PE IISUS!

Cu o nerușinare caracteristică viermilor de hoit care colcăie pe trupul României muribunde în aceste momente, când armata rusă eliberatoare își dă sângele pentru stârpirea nazismului globalist, ticăloșii trădători  aflați încă pe poziții cheie speră ca până în momentul când vor fi nevoiți să se dea învinși de armata creștină de eliberare a lui Vladimir Putin, caută să ne învăluiască mințile atrofiate cu fel de fel de otrăvuri de intoxicare.

De curând Chirica a fost folosit de șefii europeni dirijați de jidanii khazari prin Mossad la negocieri de taină cu Maiaua Sandu, altă japiță trădătoare a românismului.

Pentru aceia mai naivi dintre voi cărora nu vă pasă din prostie că veți plânge în curând cerând Îndurare de la un Dumnezeu în care nu mai credeți de multă vreme – că Satanele și-au făcut jocul datorită vouă și au pus la punct alți pași importanți pentru atacul României cu NATO asupra Rusiei, care va începe cu un conflict cu Armata 14 din Transnistria – pentru a atrage acolo și operațiuni militare cu armata ukraineană dotată de UE și SUA cu armament modern. Cu muniția stau ei mai prost, dar atâta cât să izbucnească un conflict deschis, se găsește.

Cum Nicușor Dan sau Bolojan Ilie au prea marte vizibilitate care ar putea stârni curiozități nedorite, hop și Tzigainerul gitan care este Bulibașa iudee a Iașiului și este folosit drept cărăuș de ordine pentru Maia. Mutarea i-a fost dată în plic cu prețul huiduielilor spontane ale ieșenilor la venirea bolovanului la Palatul Culturii din Iași.

După cum vă tot explică doamna Diana Șoșoacă de atâta timp ca și la copii mici în speranța că vă va trezi la realitate și un tresărit de orgoliu că sunteți părtași la moartea propriilor voștri copii și nepoți vă va determina să reacționați în ultimele minute și să ieșiți milioane în stradă în localitățile unde agonizați, vin și eu acum cu acest videoclip pus ostentativ pe Facebook de reptile și vă întreb: ce calitate ar putea să aibă Chirica – ce calitate oficială? – ca să fie trimis la Chișinău la Maiaua Sandu? El, care este doar Primar numit 90% al Iașiului prin mașinațiuni perverse ale Serviciilor globaliste? Vă spun eu: NICIUNA !

Prostia lui legată cu a dobitocilor care îl coordonează a făcut să meargă chipurile  (din partea PNL?) la podul rutier de la Ungheni ale cărui culee și o primă pilă pe uscat deja s-a executat cu viteza întăririi betonului! Când NATO și UE care au interzis de atâta vreme demararea lucrărilor la A8 (Iași- Ungheni – Chișinău) se temea să nu creeze cale ușoară tancurilor rusești și a coloanelor auto cu muniție în cazul că Rusia ar fi trecut Prutul, nimeni nu rostea o vorbă pe această temă  înafară de Propaganda liberală ce își făcea la ordin reclamă falsă ținând ciorba călduță ca să nu se răcească.

La Iași Presa e năimită, Opoziția nu există, fiind captivă prin actuala conducere a Filialei Iași a SOS România hienelor globaliste controlate de Servicii!

Actualii parlamentari de Iași alături de Filiala partidului SOS România ar fi trebuit să  devină foarte vocali și să aibă un  țipăt continuu ca să strepezească urechile nemernicilor din partidele de opoziție care pregătesc a doua Mare Unire…

Acum nu are CINE să facă munca de partid în mod firesc așa cum ar trebui cât se poate de normal. O lasă numai pe Diana Șoșoacă să suplinească ea singură Opoziția față de actualul Sistem!

În mod intenționat Filiala este dezbinată, este ținută în tăcere fără ca cineva competent să poată organiza săptămânal Conferințe de presă cu jegurile obediente din Presa Locală a Moldovei! „Întâmplător” Președinta n(ăi)umită de Diana în fruntea Filialei este prietenă apropiată de famiulie cu… Primarul khazaro-gitan Mihai Chirica! A fost invitată de onoare la botezul puradelului beizadea al Bulibașei! Doar trebuia să decarteze darul în euro pentru privilegiul primit în afaceri.

Nu ai să vezi la Iași nicio acțiune de mobilizare a membrilor și simpatizanților partidului SOS România – SINGURUL  partid adevărat de opoziție – să iasă la sacrificiu la acțiune pregătind românii de moartea clinică iminentă în care vor intra! Românii de pe ambele maluri ale Prutului!

Diana menține în mod masochist actuala conducere a Filialei Iași fiind și ea la rândul ei intoxicată (sau șantajată?) de reptile în ciuda capacității ei fenomenale de a  cunoaște adevărul în timp real pe care îl expune lumii largi.

Sunt și greșeli mărunte impardonabile care pot costa enorm în economia războiului inegal pe care îl duce. Reptilele au  ajuns acolo în urma lucrului asupra psihicului ei cu oameni specializați care i s-au pus aproape încât nu mai are încredere și nu mai poate discerne cine îi este prieten și cine dușman.

Videoclipul cu Chirica la capul podului rutier al Autostradei A8 are aceeași însemnătate pentru oricine cu aceea de a fi vizitat un căcat de câine maidanez pe câmpul de lângă Unghenii moldovenești.

Români! Treziți-vă! Lăsați letargia morții să vă omoare dulce și lent?  Deschideți ochii larg să vedeți cum cade ghilotina!

https://www.facebook.com/reel/754292330716974

MONORAYL-UL DE LA IAȘI – O PROSTEALĂ PE FAȚĂ!

V-am spus că pe Newsfeed-urile din Moldova a rețelelor de socializare își face loc cu coatele lovind în stânga și în dreapta din ce în ce mai tare o entitate care poartă numele de „Moldova Invest”

Nu ar fi nimic nou sau deranjant cu asta dacă atunci când doar zgârii vopseaua din titlu – fără să mai și scrijelești dedesupt – dai de o oficină ordinară de propagandă liberală cu sediul în… SUCEAVA! Nu am nimic cu Suceava, ba chiar admir bucovinenii cu bun simț și recunoscuți pentru ospitalitatea lor, dar să te întinzi tu tocmai la Iași să intoxici grupurile din această zonă de țară pe Facebook și alte rețele de socializare cu poze aiuristice cu monorayl-uri care trec deasupra Pietonalului pe Ștefan cel Mare ca să menții subiectul cald în ideea că azi puțin, mâine un pic, picătură cu picătură vei săpa șanțuri prin circumvoluțiunile ieșenilor și le vei băga la cutiuță că Tu, „anonimul” care la momentul oportun vei ieși de la fotograf și cu un rânjet care afișează chipurile șiretenie și viclenie vei spune „da, noi suntem, noi am luptat pentru această idee care ne aparține nouă, liberalilor ieșeni, suceveni, vasluieni sau botoșeneni! Noi am gândit asta și noi am băgat bani din buzunarul drept în cel de la piept al sacoului spunând că am făcut studii de pre-fezabilitate, apoi de fezabilitate, noi știm, noi cunoaștem subiectul, noi suntem în temă să punem mâna pe această viitoare mare investiție la Iași, chiar dacă nu se știe dacă ea se va face în timpul vieții voastre!”

O Lae bă, ideea îmi aparține mie de pe vremea când v-am scris Propunerea de Program de Guvernare Locală când Adomniței a candidat la funcția de Primar al Iașiului contra lui Ghiță Nichita. Un sucevean a concurat cu un botoșenean din Dorohoi la funcția de Primar al Iașiului, că nu s-a găsit nici în PNL nici în PSD un hoț mai capabil concitadin ca să ajungă în fruntea unuia dintre aceste partide…

Atunci, prin 2012-13 am scris prima dată un Program de Guvernare Locală care de „aplicat” în practică ce era și de minuțios gândit a lăsat cu gurile căscate pe flaifuterii imberbi din PNL Iașți – era imediat după ce Relu Fenechiu fusese admis la Universitatea de Maximă Siguranță, iar în fruntea Filialei ajunsese volens-nolens locotenentul său mafiot Cristian Adomniței care și-a tras nevastă judecătoare ca să-l spele de păcatele vieții.

Puștimea liberală adusă de Fenechiu în partid ca masă de manevră și mașină de vot – deși mulți studenți proveneau din Facultatea de construcții habar nu aveau de viitoarea meserie, visând la statut de șefi în politică, de constructori cu țoale Armani și papioane albastre asortate cu cămăși galbene care învârt „meleoane” de verzișori din biroul zgârie norilor de sticlă.

Ei se alintau proaspăt cu programul Power Point și nu înțelegeau că lumea care trebuie să-i voteze în cel mai bun caz citește un text pe măsura nivelului de pricepere a vulgului.

Aui făcut o campanie electorală „en-fanfare” cu surle și trâmbițe, cu prezervative galbene umflate la ușă pe post de ghirlande festive la hotelurile de lux ale Iașiului în care banii erau aruncați pe coktail-uri pe care tinerii liberali le îngurgitau visând că au câștigat alegerile locale.

A fost un fiasco, așa cum am prevăzut personal și ăsta a fost momentul când am hotărât să mă ejectez spălându-mi rușinea de a-mi fi fost pătată onoarea lângă actualele reptile portocalii ce aveau atunci statut de pui de șerpi.

Atunci, acum aproape un deceniu și jumătate, am antamat ideea monorayl-ului la Iași ca o variantă mult mai normală și mai ușor de realizat decât de exemplu metroul, care ar fi impropriu având în vedere relieful Iașiului, dar și natura solului foarte slab coeziv și mișcător din lunca Bahluiului și al Nicolinei. Eu am propus pur și simplu să „tăiem” Iașiul în lung și pe diagonale cu trenuri suspendate care să lege extremitățile cu intersecții nodale fără să înfigem piloni în străzile și bulevardele acum aglomerate sau de-a lungul albiei Bahluiului!

Tot atunci, în acea Propunere Program am adus și ideea corectării malurilor Bahluiului care s-a betonat după mintea și priceperea lui Dan Cârlan, un alt liberal de conjuctură care s-a perindat la conducerea Filialei Iași până ce Relu Pușcărelu i-a luat caimacul.

Malurile râului Bahlui de la ieșirea din Lețcani și până la Dancu-Holboca  trebuie transformate în cheuri cu ziduri prefabricate verticale la secțiunea actualului parapet cu ecluze și unificare prin amenajare hidrotehnică în  complex cu râul Nicolina și poate chiar pârâul Ciric. Asta poate fi o gândire liberală cu viziune în viitor! Avem Facultate de Hidrotehnică la Iași, avem specialiști aici acasă.

 Asta a fost soarta Iașiului dragi concetățeni, nulitățile atehnice au ajuns prin hoție și corupție să ne conducă, iar acum dezamăgirea mă încearcă atunci când constat că se prefigurează alte japițe umane care s-au infiltrat șerpește în sânul Mamei Națiunii.

Nu că sunt supărat, dar sunt FRUSTAT de-a dreptul, sunt înfuriat și sunt pornit să demantelez cât voi trăi pe lume această colcăială de reptile ajutate prin interpuși de securiști expirați care au pierdut  puterea și funcțiile în detrimentul jidovimii khazare adusă de Mossad la conducerea structurilor de Intelligence.

Sunt indignat să văd  lipsa de pricepere a Dianei Șoșoacă în a-și alege oamenii de lângă ea, lipsa ei de fler care i se datorează în principal unei vieți trăite mai mult printre  cărți și texte de legi decât printre categoriile diverse de oameni cu interesele lor proprii, cu vicleniile lor ascunse și fățărnicia de care dau dovadă (mai ales în regiunea Moldovei)!

O deformație profesională a doamnei Președinte al partidului SOS România i-au dat imaginea deformată că tot ce are ea de înfăptuit pe lumea asta o poate face numai cu colegii domniei sale de breaslă, iar toți ceilalți, ingineri, economiști, profesori, medici, taximetriști, furnaliști în șomaj sunt umpluturi care în cel mai fericit caz pot aduce voturile necesare și în rest „ciocul mic”.

M-am născut (din nefericire pentru mine) în Iași, fostă capitală a României, nu în București sau măcar prin Oltenia frățească. Calitatea de intelectual îmi este alterată de apartenența mea la baștină de Moldova, iar așa cum probabil bărbații se nasc misogini, tot așa și regățenii din Muntenia și Oltenia se cred buricul pământului românesc.

Chiar dacă ai un partid pe persoană fizică – la care am aderat necondiționat – pentru că întrunea ABSOLUT  toate calitățile visate de mine dinainte de a se naște legal, nu poți să vii la un moment dat și să ți se cășuneze pe un om pentru că luptă cu îdârjire pentru ideile sale, pentru cunoștințele sale acumulate în experiența de viață trăită probabil ca și tatăl domniei tale pe șantiere și locuri în care a coordonat mii de oameni și de caractere, care să-a întâlnit cu sute de situații limită în viață și îl compari datorită neputinței sale fizice în care a ajuns cu un bucureștean prin adopție eventual care îți este la îndemână în București și căruia i-ai dat corect și cinstit  toată încrederea dar numai erudiția lui nu este de ajuns să formezi oameni, să torni caractere din beton armat în cofraje pe care mai înainte trebuie să le sculptezi ca din negativ să iasă POZITIVUL! Nu toți8 bărbații cu carte intri în contact cu diferite ocazii aau caracterul fostului soț Șoșoacă care te-a dezamăgit și te-a trădat! Nu sunt cu toții misogini chiar dacă asta crezi.

Ori de câte ori voi avea ocazia voi publica pe blogul personal  gândurile și frustrările mele care decurg din nepriceperea cu care vă înconjurați de iude care sunt  păpușile Sistemului împotriva căruia luptați, pentru care ați făcut atâtea sacrificii și ați pătimit atâtea trădări!

În mine vedeți un dușman care dorește să distrugă partidul(!) pentru că am curajul să spun lucrurilor pe nume și să lupt în același timp pentru Cauză, deoarece în primul rând Cauza este șli scopul vieții mele atât cât a mai rămas din ea.

Da. Eu n u pot să vă însoțesc în alaiul de coriști de care sunteți înconjurată. Eu nu pot fi mereu în preajma domniei voastre să vă torn otravă dulce în urechi și în farfuria cu mâncare. Eu nu pot să fiu mereu în apropiere și să vă spun măcar din priviri „e iudă!” „Nu pune botul!” „Îți vrea răul!” „E doar marionetă!”

Nu pot, iar toți aceștia care vă vor da într-o zi lovitura de grație spre durerea acestei cohorte de fani care vă urmează necondiționat și nu mai gândesc cu capul lor ca să discearnă care vă este prieten și care nu, care om are valoare adevărată și care este doar oportunist, arivist, care urmărește numai propășirea sa și a familiei sale, în sinea lor îmi dau dreptate, dar a devenit proverbială frica românilor de a rosti adevărul! Ne învățați, ne strigați, ne certați să deschidem ochii și gura să strigăm adevărul, să-l țipăm! Eu îl țip demult în scris.

Noi – cei care vă iubim și vă stimăm cu adevărat – apreciem și înțelegem tot ce ați făcut până acum pentru Țară și popor, suntem conștienți, vedem și printre rânduri ce nu puteți să vorbiți! Nu suntem foarte mulți, dar cei care suntem cu adevărat nu merităm oprobiul domniei voastre, nu merităm jignirile pe care le aduceți  public la hurtă gloatei de cretini care trăiesc pe  lume și nu știu scopul, care au în fața ochilor doar o capă roșie cu mutra lui Călin Georgescu într-un chenar de AUR… Scot aburi pe nări, bat din copite și se reped ca cireada la abator. Din cauza lor vom pieri toți, cu aceștia fără minte trebuie să ne luptăm înaintea dușmanilor!

Nu voi accepta până închid ochii să vă las să ne înjosiți în asemenea hal încât să ne puneți în frunte la Iași (ca să ne pedepsiți?) asemenea specimene provenite din lumea interlopă, care tot ceea ce „produc” au în spate oameni  cu carte în drept aflați datorită Sistemului în dizgrație și care speră jucând la Qintă spartă că vor trage cu noroc cartea câștigătoare să meargă la Qintă royală, culoare, sau măcar o Qintă la decar…

Merg și cu Sistemul actual și cu cel vechi căruia i-au aparținut – și cu rușii și cu americanii și cu francezii și cu globaliștii și cu jidanii și cu Georgescu și cu AUR și cu Șoșoacă!

Ideea este că ei trebuie să fie lipiți de domnia voastră, să ȘTIE mereu cine face jocurile, să poată interveni dacă nu le convine și să schimbe în ultimul moment jocul. Să vă toarne minciuni, să denigreze, să micșoreze importanța unor oameni de valoare care pot construi! Atunci când nu vor avea alternativă vor fi sacrificați dacă este nevoie oamenii în care credeți. Doar atunci! S-au întrebuințat enorm să poată întoarce dizgrația în care a fost la data de 01.04 2025 deputata de Iași! Au reușit denigrându-mă pe mine și mai ales ascunzând din toate puterile tot ce am produs cu mintea pentru partid de a doua zi după ce v-am cunoscut personal,.

Cum poate avea unul ca mine (rodat bine de viață) încredere că o femeie pe care nu ați cunoscut-o aproape de loc ați învestit-o cu o încredere oarbă după ce a fost racolată și dresată de Sistem? Prietenă veche și de familie cu Primarul interlop al Iașiului și prietenă de familie în anturaj cu consilierul în care aveți mare încredere?! Nu aveți nici timpul și nici mijloacele necesare să scormoniți prin trecutul oamenilor apropiați.

Oameni care NU AU INIȚIATIVĂ, care NU SE PRICEP la aproape nimic, care NU DORESC   să fie o Organizație puternică la Iași (asta le este misiunea), care nu lasă nici pe alții dovediși mai capabili să performeze măcar cu  mintea lor, deoarece asta le-ar micșora lor vizibilitatea! Sunteți bombardată cu intrigi otrăvite de oamenii apropiați în care aveți încredere, sunt denigrați toți ceilalți care le sunt potențiali dușmani. Ați înlăturat nedrept oameni care și-ar da  și viața pentru domnia voastră, dar vă supără că nu sunt Diane Șoșoacă. Asta le este vina… Păcat. Totuși v-au rămas credincioși și se roagă la Dumnezeu să răzbiți. Pentru cine? Pentru care popor?

Doamnă, ați construit atât de  mult, dar mai ales ați construit SPERANȚA  a unei importante părți de popor, încât azi NU AVEȚI VOIE să dezamăgiți! Nu puteți să sucombați și să lăsați de izbeliște România și pe români! Ca să fie clar pentru șoșocarii ieșeni de ce lupt eu atât de înfocat contra acestei Japițe care ne este așezată în frunte hai să arăt lumii de ce a fost în stare acest om să vorbească la adresa Dianei Șoșoacă la 01. aprilie 2025 când personal i-am luat apărarea în fața doamnei Șoșoacă atrăgând prin asta ura ei atavică când m-a făcut cu ou și oțet… Un caracter josnic, duplicitar, după ce a ajuns parlamentar de Iași datorită numelui Diana Șoșoacă și a partidului creat de ea.

 Iată capturi din convorbirea mea privată avută pe WhAp imediat după ce doamna Președinte a anunțat sec pe grupul SOS Iași că deputata de Iași a fost destituită din funcție. Nu îi eram totuși un prieten apropiat sau cineva în care să poată avea încredere. Mă percepea probabil – influențată de șarpele pe care și eu l-am încălzit la sân – un om care gândește ca și gașca lor de trădători, ca și deputatul Ciubuc de la P. Neamț cu care a fost acuzată că complotează. Un astfel de om nu vă poate fi loial, nu poate fi un om care vă este devotat până la capăt.

Zău? Dar ura cu care îi spui Di(h)an(i)a înseamnă onoarea de a conduce tu Filiala Iași? Înseamnă să asculți mașinațiunile și malversațiile unui securist acoperit care te controlează mental? Să „îți dea subiecte” după interesele Sistemului să le ridici în Parlament blocând „întâmplător” materiale politice elaborate de mine care ar însemna luptă politică? Să te interpui și tu și consilierul doamnei Președinte unui dialog firesc pe care ți-l predam în calitate de șef ierarhic care ar fi putut ridica Filiala? Blochezi tot ce nu vine de la voi, tot ce ar putea scoate în evidență competența altora, superioară ție!

Fac mențiunea că aceste capturi i le-am transmis pe două căi doamnei Președinte. Prima dată pe cale  poștală la Bruxelles și mi-a spus că nu le-a primit și a doua oară printr-un curier personal apropiat domniei sale și nu am niciun semn că a luat cunoștință de ele că a urmat iertarea iudei.

Această izolare în care am ajuns eu, care am dovedit prin tot ce am făcut loialitate și determinare – ca să nu mai spun de influența exercitată asupra multor oameni care măî citesc și mă apreciază – mă îndârjesc să lupt pentru Adevăr. Așa mi-a fost sortit să fac în PNL și așa voi face dacă sunt obligat să fac și aici unde sunt azi. Există alternativa să fiu expulzat pentru diferență de opinie. Îmi rămâne tribuna blogului personal așa cum cineva poate avea Certitudinea că a înțeles că politica nu este doar literatură.

Voi vota necondiționat SOS România și Diana Iovanovici Șoșoacă Președinte! Dar nu voi înceta să arăt adevărul care ne ucide.

Și când te gândești că totul a pornit de la otrava cu care PNL ne otrăvește mințile la Iași deși avem întâietate și paternitate a ideii!

TAKE (IT) EAT! – IA CE-ȚI DAU ȘI CRAPĂ!

Îmi vine amocul deodată azi și am un chef nebun de o ciorbă de burtă și 3 mititei cu cartofi prăjiți… Mănânc acum așa ceva foarte rar, poate o dată la un trimestru. Îmi aduce aminte de vremurile tinereții când mâncam frecvent la diverse crâșme din Ardealul unde mi-am desfășurat bună parte din carieră. La Miercurea Ciuc, la Sf. Gheorghe, la Brașov sau pe trasee la diferite cabane și „împinge tava” de cartier care își făceau renume cu bucătărie neaoșă cu fasole, ciolan, afumături, cu varză călita și ciorbă de burtă.

La Sfântu Gheorghe de exemplu într-un cartier cu blocuri de la marginea orașului era o autoservire tip împinge tava unde era bucătăreasă o doamnă care fusese aleasă în lotul de bucătari ai României care au însoțit sportivii la Olimpiada de la Munchen și le-a gătit „ca la mama acasă”. Cică echipa avea 12 oameni aleși pe sprânceană din toate regiunile țării și femeia asta ar fi fost selecționată numai pentru ciorba de burtă pe care o gătea. Legenda cu care a venit acasă spunea că pentru ciorba ei veneau la cantina românească și sportivi din alte loturi, mai ales europene…

Știam locurile unde se servea „a la cart” ciorbă de burtă pe arealul a două județe. Știam că locul acela este renumit pentru bob-gulyas, dincolo pentru ciorbă de burtă, colo pentru varză călită sau varză a la Cluj, sau cârnați cu fasole, etc.

Băutura nu se prea consuma în acele crâșme, nu intrai la bodegă să dai pe gât rachiu de pufoaică. Intrai pentru mâncare și 1, maxim 2 sticle cu bere Ciuc sau Bucegi, sau Caraiman…

Când m-am reîntors acasă la Iași a trebuit să fac la picior turul restaurantelor în aprecierea unei ciorbe de burtă. Le dădeam note în gând așa cum alții acordau stele Michelin. Mi-a luat 2-3 ani până am făcut harta felurilor de mâncare de top.

În sfârșit, de peste 15 ani am rărit-o cu sportul acesta, nu mai am chef, nu mă mai atrag astfel de mâncăruri. Sunt mai mult vegetarian înafara unor grătare din ceafă de pork al cărui adept am rămas pe vecie.

Din copilărie – de fapt de prin adolescență – mi s-a pus pata pe carnea de pasăre. De când vedeam vinețelile de „frați Petreuș” în vitrinele congelate din alimentarele goale de marfă ca niște nuduri pictate de studenții de la Arte!

Mai  ales că și mama cu tata discutau între ei și mama spunea că  îi este silă să gătească acei pui (2 buc la kg) care erau  suspecți că erau morți fără lumânare deja de la Avicoila, înainte de abator. Câteodată mama găsea la țărani câte o găină vie la piață și măî punea pe mine să-i tai gâtul pe care apoi o gătea cu măiestrie în fel și chip. Folosea și  măruntaiele separat, o desfăcea în părți componente (piept, pulpe, spate, aripi, tacâmuri, târtiță, etc) pe care le gătea în alte feluri. Atunci acceptam să mănânc o pulpă prăjită sau o bucată de piept – obligatoriu cu cartofi prăjiți și murături de casă. Altfel… nema!

Deci am aproape o jiuma de secol în care eu nu pun limba pe carne de pasăre – de niciun fel de pasăre – indiferent dacă din asta ar trebui să mor lent de inaniție, dar nu este cazul.

Prin urmare la ciorba de burtă nu poți să mă convingi că este aproape identic gustul cu ciorba rădăuțeană!  Au aceleași ingrediente cu excepția cărnii de burtă de vită și de pasăre. Aici mi se pune un nod în gât și sunt gata-gata să măî cert cu japonezii doar dacă o văd. Fiecare om are câte o dambla – înafară de „să dea la toți să bea”...

Caut așadar pe la ora 11 pe internet să comand (azi fiind duminecă) o ciorbă de burtă și 3 mititei pentru mine. Soția „e pă invers”, adică ea are ca preferință carnea de pasăre. Ea nu gătește pasăre știind că „spurcă oalele” pentru mine, dar când e vorba de restaurant se regalează cu tot felul de păsăret sau în cel mai rău cu pește.

Ea își alege  o  ciorbă de văcuță la felul unu și „Pui Alfredo”! la felul doi. A studiat puțin pe Meniu componentele și  până la urmă hai să vadă cine este și Alfredo

Scurt pe doi, salivând puternic de foamea care mi se urcase în gât, sun la numărul afișat pe site și comand conform listei făcute. Mi se spune prețul (corect, cca 22 eur total) sunt de acord și mi se comunică timpul maxim de livrare 60 de minute.

Numele crâșmei de catering „Takr eat”!, adică ia și halește! Interesant, nimic de zis.

La 12 05 – după aproximativ 50 de minute – sună interfonul, vine curierul (o femeie!), dau lovelele și trecem la despachetat potolul. Fierbinte, apetisant…

Intenționat nu am comandat și ingrediente adjuvante lângă ciorba de burtă și mici deoarece fiind acasă aveam  tot ce îmi trebuia, adică usturoi pentru mujdei, oțet și piper, aveam ardei iute în oțet. De altfel le pusesem pe masă în așteptarea ciorbei și salivam la gândul că îmi voi încânta papilele gustative.

Adaug în ciorbă de toate fără să o gust, le amestec cu lingura direct în caserola ei, soția începe să mănânce ciorba de văcuță pe care o laudă, iar eu când amestec dau la iveală câțiva tăiței de carne. Mă opresc brusc și scot lingura cu carnea din ciorbă. Pe loc mi s-pa părut suspect și simțeam că un avion plin cu turiști japonezi tocmai a aterizat la Aerodromul liberal cu ceață Iași…. Iau cu teamă între dinți un „tăițel” alb de carne, dar văd textura cărnii de pui! Imediat sun la firmă și le spun supărat (supărat sunt Doamne, supărat!) că în loc de ciorbă de burtă mi-au trimis din greșeală ciorba radăuțeană și le cer să-mi trimită ce am comandat și am plătit.

Gagica de la capătul firului wirrles se scuză că li s-a terminat „tocmai” (la ora 11 dimineața!) ciorba de  burtă și pentru „că e la fel” s-au gândit să-mi trimită ciorbă rădăuțeană (ca nu cumva să piardă ei 27 de lei). Am simțit că „explodez cu nervile”, îmi venea înapoi pe esofag gustul unei mâncări pe care din fericire nu am apucat să o bag în  gură! Muream dracului astăzi și nu apucam să o văd pe derutata de Iași pe post de Ministresă la Justiția Oarbă.

Le-am spus să vină și să-și ia  lăturile de pasăre, că eu  vomit numai la gândul gustului de găină moartă. Te caci în gustul omului? Le închid nervos, dar mă sună  muierea iarăși, imediat și îmi spune candid că îmi oferă ca o  compensație o ciorbă de văcuță. „Nu vreau doamnă, că îmi puteam comanda și eu dacă asta doream!. Voi aveați trecut pe site în mod mincinos ciorba de burtă, dar ați terminat-o de vineri sau de ieri și nu ați operat asta pe site! Dacă ați fi corecți mi-ați trimite înapoi  contravaloarea ciorbei plătite degeaba!”

A rămas în pronunțare, dar următorul termen e fixat pe 30 februarie.

Prin urmare dragi ieșeni, măi drăgălașilor, recomand să evitați dacă vă este cu putință acest nume de catering „Take eat” care se traduce de fapt „na și crapă ce îți dăm noi”, nu ce dorești tu…

CONTROVERSELE DIANEI ȘOȘOACĂ

De curând avocatul Gheorghe Piperea – membru AUR ostracizat de scursurile lui George Simion cu ordin de la Sistem astfel încât nu cumva să ajungă în partid un etalon de inteligență și moralitate, într-un partid pretins suveranist, în care abundă Golănimea vulgului înapoiat mintal și unde avocatul Piperea ar fi putut la un moment dat să câștige simpatia unei majorități care să-l propulseze în vârf și astfel să-l scape din mână securismul-globalist – a trecut în lipsă de o susținere firească a unor politicieni suflați cu AUR de trompetă la a prelua pe persoană fizică (măcar  teoretic) o pierdere a controlului sistemic și a unei posibile apropieri reale între partidul AUR și SOS România.

Urmăresc de mult din lateral acest „joc nupțial” între doi fluturi elitiști ai suveranismului precum Diana Șoșoacă și Gheorghe Piperea.

Fără niciun fel de alte conotații tendențioase cei doi se admiră (cel puțin Diana) și își recunosc fiecare la celălalt erudiția și profesionalismul celuilalt, educația și inteligența.

Piperea a fost curtat de Diana să i se alăture în Mișcarea suveranistă a SOS România, însă din motive de acord fin și de temperament Piperea nu a făcut pasul înainte, preferând să se lase ademenit ca un novice de golanii prăfuiți de Servicii cu praf de curve masculine…

Și eu am văzut înainte de a se fi alăturat AUR-ului în domnul Piperea un om valoros care ar fi meritat să fie un conducător de frunte al României, dar Serviciile au acționat prin metode specifice și l-au deturnat înainte ca doamna Șoșoacă să poată să-l convingă că alături de ea și de SOS România ar putea găsi fericirea sigură.

Piperea este un om bătăios, un om cu convingeri și principii sănătoase, însă nu are acea fire vulcanică și tupeistă care i-ar permite să înfrunte jegurile împuțite culese din scursurile societății și urcate în vârful Cloacei Politice de globaliști.

Prin urmare a fost o „nepotrivire de caracter” și actul de căsătorie nu s-a mai consumat.

De câte ori Diana Șoșoacă a transmis – cel puțin electoratului ei, fanilor talibanizați – cu o cultură de bază, dar fără cunoștințe politice sau de istorie  națională care să-i fidelizeze prin convingeri similare ca să fie devotați Cauzei, ci numai biciuți cu vorbe de ocară de „il lidero maxima”, deci de câte ori a transmis spre ei poziții inconsecvente în legătură cu niște persoane de vârf, cu unele fenomene sau acțiuni asupra cărora și-a exprimat clar convingerea și poziția ei personală? Rar!

Asta a bulversat pe adepții ei deveniți din ce în ce mai mulți și mai înfocați. Când ridică în slăvi pe soclul înalt al unor statui niște persoane, când imediat – atunci când nu-i convine ceva – le dă două palme și îi aruncă grămadă la pământ…

Așa a fost și cu domnul Piperea, cu Claudiu Târziu (am dat două exemple de la AUR) care pe rând au fost lăudați de Diana în ciuda jocului lor la ofsaid care se înscria în tiparul dictat de Sistem pentru ca mai apoi să tune și să fulgere contra AUR dând exemple precise despre trădarea de dânșii a Mișcării și despre lupta sinceră a Dianei Șoșoacă pentru Unificare dar care nu poate fi făcută din cauza trădărilor de ultim moment…

Eu unul – ca novice anonim totuși și insignifiant între somitățile impostoare care au împresurat-o pe doamna Președinte și cărora le dă credit total până la dezamăgirea finală – am scris de multe ori fără să fiu băgat în seamă (ci în originile materne) pentru că am curajul să îmi dau cu părerea unde numai „il lidero maxima” are dreptul!, am afirmat ca simplu membru de partid că dușmanul nostru nr.1 pe eșichierul politic nu este nici PSD, nici PNL, USR, etc ci AUR, care este un partid creat de Sistem înainte chiar de a se contura mișcarea naționalistă de opoziția Dianei Șoșoacă, pentru că Sistemul știa că va urma o perioadă când globalismul va intra în cădere liberă și popoarele se vor coaliza în mișcări suveraniste naționale care să se opună globalismului.

Așa că a creat… AUR, în care a introdus tot felul de scursuri acoperite din partidele de pe tabla de șah cu origini în FSN plus oameni „de bine” de bună credință hotărâți și „treziți” în final să facă opoziție și să lupte când a ajuns deja prea târziu pentru alte percepte morale.

De câte ori Diana v-a povestit în live-urile ei pe Tik-tok sau Facebook, sau DISTV despre afinitățile și unele acțiuni comune cu Gheorghe Piperea pe avionul cu care fac naveta la Bruxelles sau în lupta politică în favoarea României?! De multe ori.

Ei bine, imediat nu uita să precizeze că Piperea sau Târziu – arareori generalul Chelaru – a mai fost apreciat pozitiv, câteodată Gheorghe Funar – jegul care i-a luat cu japca partidul România Mare Tribunului Vadim Tudor, etc. Ghiță Funar, alt trădător de referință a Dianei Șoșoacă.

Tot dânșii au fost scoși răspunzători ulterior că lovesc SOS cu cuțitul în spate și fac front comun cu Sistemul ca să răpună chiar în parlament partidul SOS România.

Alt exemplu este cu BOR…

Când îl slăvește pe PF Daniel pentru meritele sale imense în aceste vremuri vitrege când a reușit contra diavolimii globaliste să ridice Catedrala Mântuirii Neamului (o clădire a cărei imensități o face soră cu Casa Poporului), când blestemă și afurisește popimea începând cu ÎPS Teo-fan PSD, PNL la Iași că face jocul Sistemului globalist și participă doar la evenimentele AUR… În ambele situații are dreptate!

Pe mine unul nu mă influențează niciuna dintre aceste luări de poziție, sunt și eu scorpion ca zodie și am părerile mele fundamentate, izvorâte dintr-o cultură mai multă sau mai puțină dobândită în viață, însă se pare că noi, ăștia care pretindem că suntem intelectuali „dă provincie” și nu melteni „dă Muntenia” nu prea avem aceeași cotă de apreciere la Diana Șoșoacă atâta timp cât ea a salvat de câteva ori nația de la pieire și țara de la dispariție…

Da doamnă, aveți dreptate! Eu unul afirm același lucru că sunteți Omul providențial care până acum a amânat dispariția noastră în istorie ca populație și ca nume de România de pe Harta Lumii! Dar asta nu vă îndreptățește nicicum să ne jigniți, să ne umiliți, să ne  obligați să ne supunem ca și la PSD, PNL, USR, UDMR, AUR, etc unor lideri care se perpetuează veșnic în frunte în timp ce „prostimea” rămasă „ante-portas”  murmură nemulțumită pe holuri.

Nu puteți – conform Statutului  care se supune prevederilor Constituției și a Legii partidelor – să pretindeți să acceptăm a-priori în frunte impostori care nu au valoarea ce le-ar permite să ne conducă în comunitate să impună conduite morale sau de comportament pentru că din diferite motive îi apreciați domnia voastră?!

Ați creat și continuați să creați frustrări care dăunează partidului și Mișcării pe care domnia voastră ați creat-o!

Știți ce este curios pentru plebe? Că dumneavoastră faceți aprecieri valorice asupra calității unor oameni cu precădere la aceia care au aceeași profesie cu domnia voastră, aceleași studii juridice, doar ei au valoare socială, restul lumii cu alte profesii, cu alte domenii de activitate care pot proba cu viața lor că au făcut lucruri importante pentru România, că lasă ceva în urma lor care dăinuie li astăzi, care sunt specialiști dovediți pe unele domenii importante de care societatea are nevoie nu-i puteți „prețălui”, îi aruncați apăsând butonul mașinii centrifuge la periferie. Și ăstora le cereți să vă urmeze! Valoarea imensă pe care o aveți nu poate fi impusă cu forța decât de Dumnezeu!

Nu se cade doamna Președinte, ucideți singură ce ați născut, vă acuz de pruncucidere.

Pentru aceia dintre voi care aveți răbdare să urmăriți o juma de oră acest podcast al lui Piperea cu Crin Antonescu la Bruxelles vă rog să fiți atenți la niște nuanțe.

Eu l-am avut Șef de partid pe Crin Antonescu și atunci l-am divinizat deoarece a fost o vreme simbolul politicianului român care avea coloană vertebrală, era un om educat, manierat, un om echilibrat și care a rezistat eroic presiunilor Sistemului pe care le-a avut asupra lui, dar și el a fost trădat de împuțiciunile din jurul său ca să poată fi îndoit. Și a fost! Vulnerabilitatea lui s-a numit Adina Vălean – colegă de partid – carte i-a devenit soție când Crin Antonescu a rămas văduv și era tată de fată de nici 9 ani. Ea a fost cheia globalismului securistoid care a făcut din Crin Antonescu o persoană șantajabilă și a  devenit o marionetă inutilă când a fost înlocuit cu nemernicul Klaus Johannis..

Piperea și Antonescu sunt doi oameni de cultură implicați în politică. Unul este suveranist de factură liberală, celălalt este un liberal patriot care au intrat acum în „hora europenismului globalist” pe care îl propovăduiesc și îl venerează în ciuda bunului lor simț care le dictează în urechi că urinează contra curentului vremii.

Veți vedea că la un moment dat se referă la momentul 2024 legat de raportul americanilor asupra imposturii actualei conduceri a României și deși rostesc numele Curții Constituționale niciunul nu pronunță cuvintele devenite TABU  Diana Iovanovici Șoșoacă! Ea nu există, nu a auzit nimeni de ea, e hologramă, ESTE FEMEIE!

Nici ei măcar ce sunt doi oameni cu discernământ și cu capul pe umeri nu ies din conduita generală dictată de globalism! În numele unui „europenism”(!) căzut tare în declin continuă să mintă cu nerușinare deși nu aui contract cu nicio televiziune mainstream… De ce?

Pentru că sunt doi misogini, pentru că Lumea mondială e misogină, pentru că nu vor în ruptul capului să admită măcar o clipă că ar putea să se supună teoretic unei femei „bărbate” care și-a sacrificat TOTUL ca să își salveze poporul și patria.

Dar marele paradox pe care eu îl simt pe pielea mea este acela că deși Diana Șoșoacă a devenit o feministă ca o reacție a misoginismului planetar, care a acumulat atâtea frustrări personale datorate eșecurilor (mai ales la persoanele pe care și le apropie greșit), încât furia îi întunecă mintea și nu mai poate vedea în alți bărbați cu caracter și cu moralitate măcar un camarad de luptă, că despre prietenie nu poate fi vorba. „Ori te supui total,  ori ești o cârpă în fața mea!”

Bărbat puternic este acela care își calcă fără probleme pe mândria personală și acceptă să devină camarad cu un lider al cărui păcate sunt bărbăția de care dă dovadă și frustrările izvorâte din loviturile primite continu.

„Este de preferat să îți subordonezi un prost slugarnic decât un deștept cu păreri pe care ai putea să te bazezi!” Domnă, nu toți bărbații poartă numele Silvestru Șoșoacă!

Priviți vă rog fără reticențe videoclipul  următor și să nu îndrăzniți măcar să-l dezaprobați pe Ghe. Piperea pentru misoginismul lui dovedit pentru că vă atrageți imediat mânia Doamnei Președinte.

ORAȘUL  INEPȚILOR

De câte ori merg cu mașina pe orice stradă, bulevard cu n-șpe benzi minus n-șpe,- – de cartier mărginaș sau buricul târgului, aproape de primărie –  înjur în gând ca să nu provoc șoferul de lângă mine…

Satisfacția mea rămasă acum este că de câte ori roata mașinii cade în hăul sub care există o gură de canal (pluvial sau nu), gândul care mă mai răcorește e acela că roata calcă îndesat pe căpățâna lui Chirica și al unor ingineri inepți din subordinea lui ce trebuie musai să fie mai proști și mai inutili decât șeful lor.

Ingineri și edili făcuți la apelul adidașilor vomitați după beții crunte prin bodegi sau camere de cămin studențesc în timpul cursurilor de Întreținere a drumurilor ținute de „nea Gogu” sau de discipolii săi Popoviciu sau Hârhui au făcut din Iași un oraș mare rudimentar și înapoiat cu minimum trei decenii față de civilizația europeană normală!

Am chiulit și eu la viața mea, dar totuși eram nelipsit de la obiectele care mi-au definit cariera profesională pe care am ales-o din pasiune.

Fiecare zdruncinătură a mașinilor cu care circul mi se pare că apasă căpățâna ineptului primar pe care nu-l interesează și nici nu știe lucruri elementare despre gospodărirea și gestionarea unui oraș precum Iașiul.

Ce să vezi? S-au băgat sute, miliarde de euro de când acest Jnapan cretin a ajuns primarul orașului pe la mai toate partidele existente doar-doar ca sistemul globalist și jidovimea khazară vor rămâne la butoane pe veșnicie. Asta îl ține pe ovreiul jitan în funcție – pe el și pe cei 40 de hoți ai lui Ali Baba.

S-au turnat zeci, sute de kilometri de covor asfaltic nou pe străzile Iașiului în ultimii ani cu firmele de casă Citadin și Conest… Toate canalele din carosabil au fost acoperite odată cu trecerea repartizatorului de asfalt lăsându-se semne din bețe, crengi de copac, PET-uri de plastic, etc pentru ca imediat din urmă muncitorii să decupeze zona cu capacul atâta timp cât asfaltul era fierbinte și după cilindrare acele canale rămân îngropate cu cel puțin grosimea stratului de covor ca niște gropi programate pe o stradă lină ca hârtia velină.

Doar niște boi procedează așa din  lene și ca să nu piardă timp cu câștigarea unor sume mari de bani necheltuiți dar încasați pentru  ridicarea canalelor la cotă! Ei spun oricărui fraier care i-ar întreba că după ce termină de asfaltat strada  echipe ale lor se întorc și aduc canalele la cota nouă a străzii, dar asta nu se mai întâmplă niciodată!

Așadar de câte ori roata cade în gol și îți zdruncină ouăle dintre picioare sau bidoanele fără lapte la doamne și domnișoare, oamenii spun involuntar în gând: „ba pe-a mă-ti țigan borât!”

Am văzut multe țări de la Ungaria încolo, spre Vest… Există utilaje speciale montate pe cap de buldo-excavator cu picon, picamer, cârlig de greifer care decapează, ridică la cotă și  așează milimetric un capac de canal imediat ce s-a trecut cu covorul asfaltic. Pur și simplu pe o zonă de 15-20 cm racordarea dintre capcul metalic de canal și stratul covorului asfaltic înconjurător se face cu o mixtură stocabilă rece care este adezivă la metal, lemn, beton, etc. și poate fi modelată milimetric fără să se simtă nicio denivelare! Dar pentru asta trebuie să fii preocupat de meserie, de noutățile care apar și sunt disponibile, nu de cât este șpaga dacă achiziționezi acel produs!

În Propunerea-Program de Guvernare Locală pe care am scris-o pentru   partidul SOS România al cărui membru sunt cu mândrie am prevăzut reorganizarea mucii în domeniul Gospodăriei Comunale printr-o nouă structurare administrativă a suprafeței municipiului în 5 zone care au culori diferite, ca niște sectoare în București, dar numai pentru regiile din subordinea primăriei care ar permite să se acționeze  punctual cu o mare promptitudine la intervenții în carosabil pe orice anotimp și  pe orice vreme.,

Nu s-ar mai putea vedea pe nicio stradă – de la bulevarde centrale la alei de cartier asfaltate sau betonate  – gropi denivelate față de cota străzii!

Însă asta depinde de CINE  va fi propus să candideze la Iași la funcția de primar din partea partidului (sper să nu fie propunerea unei habarniste ca persoana aflată acum în fruntea Filialei) și apoi de inteligența oamenilor care să se intereseze de Programul de Guvernare propus de fiecare formațiune politică.

Viața este în mâinile voastre!

COMISIA DE NULITĂȚI

Circotecă mare la Iași iscată de hotărârile luate de „comisia de circulație” care funcționează de trei decenii la Primăria Municipiului Iași.
este o comisie de inepți, de „șoferi de duminică” posesori ai permisului de categoria B sau numai pentru „moped”, dar care hotărăsc soarta traficului rutier pe raza municipiului. Poate vă întrebați cine se află în componența acestei faimoase Comisii? Începeți cu Bulibașa Chirica supranumit „Cel mai atehnic Director Tehnic din UE” de pe timpul când ajunsese pe această funcție numit de Tătuca Simirad ot Coțușca.

Recunosc cu mâna la popou faptul că dacă este specialist în ceva anume, atunci Chirica este maestru atestat în arta ingineriei financiare cu care a delapidat bugetul Primăriei Iași sub acoperirea directă a parchetarilor de la DNA Secția Iași, dar în special a unei parchetărițe cu numele O.A. Nica, de pe timpul când aceasta era doar o parchetăriță simplă care l-a avut naș de cununie pe Parchetarul interlop Emilian Eva și căruia i-a luat locul după ce acesta a fost dus cu fanfara militară la DNA Central de Laura Corduța Kovesi ca să-l doboare pe Varan din ordinul Javrei Ceacâre Băsescu.

Gurile rele din parchetele ieșene spun că OA Nica ar fi o tută proastă și habarnistă, dar cu spatele puternic datorat lubrefierii cu limba ei băloasă a multor popouri de granguri care fac jocul Sistemului. Ei, bine, mamaia asta latifundiară a apărat prima dată „onoarea nereperată” a Tzigainerului din Perieni când a decimat teii de pe Ștefan cel Mare – Pietonal, înlocuindu-i cu salcâmi niponi. Atunci nebunaticul de mine și cu alți tovarăși șturlubateci care ne puneam contra Sistemului corupt, am răsculat ieșenii care au ieșit în stradă impunând replantarea teilor tradiționali. De atunci, de când a dat NUP plângerii noastre penale depuse prin ACAR Iași (Asociația Cetățenilor Abuzați din România) muierea asta a pus palma la găoaza lui Nichita și Chirica să nu le fie spartă roza vânturilor prin pușcărie.

Acu muierea asta stă cloșcă la DNA București la macaz precum Acarul Păun și deviază toate plângerile adresate către DNA despre clasa politică mafiotă ieșeană.  Asta până când Iranul și Lumea Liberă va mătura cu jidovimea khazară pe pământul arid al Palestinei și așa se vor elibera statele lumii de dominația jidovească. Chirica va sparge  piatră cu barosul pentru canalul Iași – Timișoara pentru a uni Bahluiul devenit navigabil cu Canalul Bega – Dunăre.

Acum că v-am pus oarecum în temă cu situația și contextul geopolitic pe linia 660 Iași – București, să trecem la noi acasă.

După cum vă spuneam Chirica refuză cu obstinație ca în Organigrama Primăriei Municipiului Iași să funcționeze eventual în subordinea Direcției Tehnice o Direcție de Sistematizare și reglementare a traficului rutier, cu angajați specialiști în diverse domenii conexe precum arhitect urbanist, ingineri drumuri și poduri-siguranța circulației, ingineri electroniști, IT-iști, etc capabili să emită prognoze, să gândească planuri științifice privind traficul rutier pe raza municipiului Iași așa cum este normal și cum au mai toate UAT-urile din țară de la Vaslui la București.

Chirica vrea să stea ca moțul pe căcat pe o mogâldeață urât mirositoare care s-a uscat  demult, dar care face jocuri și  autorizează inepțiile hotărâte la un șpriț cu sponsorii domnului „premare” în interesele Mafiei sub privirea slugarnică a cașchetelor din Poliția Rutieră.

Acum li s-a cășunat pe intersecția de la Cotnari interzicând ei cu de la dânșii putere virajul la stânga din toate direcțiile deși sunt și alte măsuri necesare.

Ca să vedeți că sunt unul care a făcut ceva pentru Iași lșa viața mea și că m-aș pricepe la ce spun oareșcum vă dau ca reper că sunt autorul invenției nebrevetate încă (probabil după moartea mea) a semaforului cu verde intermitent pentru virajul la dreapta în intersecțiile cu 2 și 3 benzi de circulație pe sens, care se aplică deja prin toată România prin imitație, dar care nu a fost omologată prin STAS-ul 1848 care reglementează semnalizarea rutieră și elementele drumurilor și a străzilor.

Am primit la acea vreme felicitări de la capii Poliției Rutiere de atunci (1996-97) și viața a mers la Iași înainte. Unii au luat grade pe epoleți, premii mașcate cu lovele pentru „contribuții” neștiute, dar important este că Iașiul este pionier pe un domeniu delicat.

Apoi au venit o pleiadă de inepți de la Simirad încoace care au monopolizat circulația rutieră și au dus-o de râpă deoarece nu au  dorit să se supună părerii  specialiștilor, ci să dea autorizații imposibile la „prietenii sponsori”. Avem ceea ce vedeți și ce merităm.

În Propunerea – Program de Guvernare Locală pe care l-am scris pentru partidul SOS România (al cărui membru sunt cu mândrie) am prevăzut în mod expres ca un prim lucru după preluarea guvernării  DESFIINȚAREA  Comisiei pentru Circulație și înființarea unei Direcții pentru Circulație subordonate Direcției Tehnice și de Gospodărie Comunală, a „city-manager-ului”, o Comisie de a cărei directive și prognoze, de a cărei hotărâri și avize va trebui să țină seama în viitor orice autoritate publică (inclusiv Poliția Rutieră) sau instituție, începând cu Primarul Municipiului.

Numai ei vor putea reglementa, numai ei vor putea autoriza orice detaliu în legătură cu STRADA  și cu traficul rutier.

Acum cca 50 de ani în urmă îmi dădeam lucrarea de diplomă la Facultatea de drumuri și poduri Iași sub îndrumarea ilustrului profesor dr. ing. Rudolff Mulbacher cu o temă „de viitor”: adică un pod mobil de șosea demontabil, un „pod de inventar” al unei entități oarecare din România așa cum erau deja în Marea Britanie sau Japonia, etc ce se monta/demonta sub trafic în intersecții mari aglomerate conducând deviat circulația pe o direcție deasupra intersecției pentru descongestionarea imediată a traficului rutier.  Podul era modular, cu pile metalice din țevi filetate cu un diametru de 400-500 mm pe post de piloni înfipți în pahare betonate peste care se așezau tabliere metalice modulare și apoi plăci de beton precomprimat peste tablierele metalice.

În Marea Britanie (parcă) la Mancester su Birmningham – nu mai țin minte de atâția ani – s-a făcut o astfel de lucrare provizorie în lungime de cca 800 m în curs de 2 săptămâni începând cu sfredelirea primului stâlp de pahar de susținere și până la darea în folosință. Ceva gen pasajul superior de la Fabrica de țigarete Iași, doar că era demontabil și după demontare putea fi mutat la Ploiești sau Vaslui de exemplu.

Oricum hoarda de neofiți anticriști habarniști care își dau cu părerea în circulația din Iași este aproape de  părerea unor taximetriști fără studii de specialitate care se exprimă public după ureche.

Chirica asta dorește, asta poate, asta are el interesul sacrificând cu bună știință o jumătate de milion de oameni ca să-și rezolve propriile interese. Chirica șli liberalii, Chirica și PSD-ul USR-ul, apoi poate cu AUR-ul de trompetă care dă din coate să-l preia pe inept ca viitorul lor primar.

Înțelegeți drăgălașilor? Continuați să vo(mi)tați proști care vi se bagă în ochi deja ca musca în poșeta iepii. De voi va depinde dacă doriți să aduceți în fruntea urbei oameni specialiști care să dorească să facă ceva real pentru Iași înafară de interesul lor personal…

Dixit!

https://www.facebook.com/share/v/1AYxPYDqMd/

CINA CEA DE TAIN

Încă o dovadă dacă mai este nevoie că Biserica Ortodoxă Română este băgată până la prăsele în politică deși susține că nu-i pute gura a usturoi după ce bagă la greu pârjoale moldovenești la felul 1, 2 și desert.

 De parcă Iașiul nu are Cantină  Socială în subordinea Tzigaiunertulu ovrei de ne este  Bulibașă de mai bine de un deceniu juma’, Oligofrenul Nației a fost dus să crape de branch la „Palatul Mitropolitan” de lângă Mitropolia Moldovei și Bucovinei unde s-a alimentat toată cohorta de lăcuste venită de la Mucurești având drept amfitrion pe ÎPS Teo – fan PSD, PNL, USR, AUR, etc. Doar SOS România le cășunează la lingurică.

Crăpelnița oficială de Ziua Unirii a fost oferită de General de brigadă artistică SRI Teo-fan-ul politicienilor (în lipsa generalului cu patru stele căzătoare pe patrafir prea fericitul, imens de fericitul Daniel)…

Cu siguranță s-au făcut glume și răutăți la adresa Dianei Șoșoacă și al membrilor partidului SOS România care a venit la Iași în ciuda interdicției și le-au dat puțin englezul la maimuță.

Scârnăviile – deși sunt în minoritate evidentă față de populația României din țară și străinătate – a fost încăodată umilită, fiind ignorată de viermii care colcăie sub protecția jândarilor ce au devenit slugile stăpânilor vremelnici.

Poporul nu iartă, poporul nu uită și promite că atunci când îi va veni rândul să preia puterea – chiar cu forța dacă apare ocazia și conjuctura – va plăti cu vârf și îndesat toate aceste nemernicii.

Este proverbială inconștiența acestor hiene liberale care conduc azi Iașiul după ce trădarea lui Chirica față de PSD când a adus liberalii cu forța la conducerea municipiului și al județului.

„Cina cea de tain” dată de BOR haitei de lupi flămânzi este de fapt un semn de mulțumire pentru toleranța la jaf ca la drumul mare din banul public ca și a degetelor răsfirate cu care împart și BOR din pradă. Dumnezeu nu stă cu ochii închiși, iar El vede și va da fiecăruia după merite – inclusiv generalilor cu barbă de un cot care joacă rolul de trimiși ai lui Dumnezeu, în odăjdii AUR-ite.

Să sfidezi un popor este un păcat mai mare decât preacurvia zilnică și a păcatului sodomiei.

Va veni ziua când acești bărboși cu potcapuri aurite și tiare cu cruce bătute în perle vor fi puși să se târască în genunchi la ceruri în scopul căinței și Bunul Dumnezeu va da Poporului dreptul să îi judece pe toți în locul Său.

Când se pune problema ajutării adevărate a reparării unei mânăstiri precum cea de la Plăviceni, când i se cere ajutorul să propovăduiască unirea enoriașilor în eliberarea neamului de Satana, diavolii cu chip de om din capul BOR afirmă că nu pot, deoarece asta ar însemna ca „Biserica să se implice în politică”, ceea ce ar contravine Legii scrise și nescrise. Întotdeauna de-a lungul Istoriei BOR a făcut politică la vedere sau mascat, dar întotdeauna de partea Puterii!

Când neamul românesc se va curăți de Satana va veni ceasul socotelilor cu toate categoriile de ticăloși ai neamului care ne-au adus în pragul pieirii. Atunci va trebui să-i judecăm noi pe ei prin Împuternicirea dată de însuși Dumnezeu și apoi să o luăm de la capăt! Cu călugări asceți – învățați și curați la suflet, luați din mânăstiri pierdute prin coclaurii munților – puși în locul ciocoimii actuale! Să fie oameni credincioși și evlavioși în capul Bisericii în locul ciocoimii politizate!

Așa să ne ajute Dumnezeu! Blasfemie! Oamenii Satanei în Casa lui Dumnezeu! Au spurcat cu prezența lor clădirile Mitropoliei Moldovei!  Este ca și cum populația merge și se pișă în Palatul Cotroceni pe pereți. Scârnăviilor! Nemernicilor!

Blestemați să fie Nicușor Dan, Costel Alexe, Mihai Chirica, Andrei Muraru și toți păduchii din alaiul care i-a însoțit la Cina cea de tain!

Se putea oferi de către municipalitate o masă festivă de concordie la un restaurant din Palas Mall, sau organizată pe Holul Central la Palatul Culturii, dar fără implicarea Bisericii!

„Cine se aseamănă, se adună! Corb la corb nu-și scoate ochii!”

Bată-vă Dumnezeu să vă bată hiene hulpave și trădătoare!

https://www.facebook.com/reel/832558296502702

https://www.facebook.com/share/v/1C1oVXyRxM/

CUGETĂRI  DE  PERIGEU

Dacă stau și mă gândesc bine, la Iași nu a existat niciodată un Partid Național Liberal adevărat, care să urmeze doctrina marilor Brătieni. Am intrat în PNL la data de 23 aprilie 1990  – aproape imediat după reînființare – și am demisionat de scârbă la data de 01 aprilie 2013.

23 de ani m-am zbătut ca peștele pe uscat să fac ALTĂ  politică decât PCR sau partidele fătate după 1989.

În toată această perioadă am luptat personal mai mult pe plan intern cu conducerea perindată formată din ariviști și fripturiști care s-au rotit în sediul insalubru din Podu Roș și mai puțin cu dușmanul declarat PSD care reprezenta rămășițele fostului PCR pentru care eu m-am înscris în partid.

Mai ales după ce Relu Fenechiu a luat cu japca funcția de Președinte de Filială de la avocatul Adrian Mogoș și apoi Rectorul Universității „Al. I. Cuza” Ioan Oprea, care a fost un PD(L)-ist feroce și a adus diareea portocalie în fieful liberal.

Fenechiu nu a fost șef de la început, dar a acționat malefic și a adus în PNL o mulțime de puștani din studenții din căminele T. Vladimirescu racolați de el personal și de fratele lui, ca și din sublocotenenții Adomniței, Brătescu, A.I. Cuza sau Marius Danga. Când au știut că formează o majoritate l-au dat jos pe Mogoș și apoi pe Oprea preluând funcția.

A fost o perioadă măcinată de lupte interne pentru putere în care ieșenii nu au simțit nicio luptă cu PSD – care a devenit un partid cvasi-prezent până la ultimul cătun.

Liberalii nu au dorit să pună mâna pe putere decât pentru căpătuială proprie și pentru a putea devaliza în grup Bugetul țării!

Atunci am demisionat și le-am, prezis un sfârșit în chinuri care încă n u a sosit…

Nu am întâlnit în cei 23 de ani de politică liberală nici măcar un singur om similar mie care să fi dorit să intre în politică PENTRU OAMENI, pentru a distruge baronii PSD corupți până în măduva oaselor  și să întroneze în Iași, în Moldova în general, un climat de cinste și onoare de a fi politician.

După alți zece ani de „societate civilă” în care mi-am pus viața în slujba dreptății am găsit în partidul SOS România întrunite așteptările și năzuințele mele.

Din păcate sunt din ce în ce mai deznădăjduit și dezamăgit când constat că și aici se conturează o viitoare ciocoime bazată pe nonvaloare și pe impostură care se impune prin mijloace „neortodoxe” în ochii actualei conduceri a partidului. Din lipsă de timp pentru profunzime.

Am muncit degeaba în ultimii doi ani de când sunt membru SOS România, am fost îndepărtat, discriminat (nu de conducerea partidului!) și de fapt anihilat pentru faptul că am deranjat cu experiența mea de viață și cunoștințele  mele multidisciplinare.

Lipsa de timp dedicată partidului pe plan  intern și lipsa unor oameni de valoare în jurul Președintei – cu aceeași dârzenie și curaj, cu aceeași anduranță a  spiritului – au făcut ca partidul să devină nu o Mișcare Națională așa cum dorește Președintele, ci o mișcare superficială pe rețelele de socializare care arde ca un foc de paie!

Totul se face pompieristic, totul se face cu frâna de mână trasă de oameni care nu au coerență șți mai ales nu au capacitate organizatorică capabilă să coordoneze  dezvoltarea partidului de la bază la vârf.

Dacă cuvintele mele deranjează pe cineva m-aș bucura enorm și asta ar fi  pentru mine un semn că ar  exista o tresărire de orgoliu, că nu asta se dorește ca să „intrăm” în rând cu PSD, PNL, AUR, etc

Încăpăținarea doamnei Președinte de a ține lângă domnia sa din orgoliu pentru a-și repara poate o greșeală de  apreciere făcută asupra unor oameni din „avântul revoluționar” care îi este caracteristic  asupra unei persoane, a produs o mică „catastrofă” pe plan local care au acționat distructiv în dorința și entuziasmul unor persoane deosebit de competente care refuză să se mai afirme când trebuie să depindă de ifosele unei mironosițe fără o valoare intelectuală solidă.

Manifestația de la Iași de la 24 ianuarie se datorează organizării pompieristice din afara Iașiului (cu excepția unor mici detalii) și dovedește doar dorința românilor de a fi reprezentați de oameni curați, de adevărați lideri pe tipul și sacrificiul Dianei Șoșoacă. Ieșenii au preferat să fie anonimi chiar dacă au ieșit masiv la protestul de sâmbătă în puhoiul de oameni. Iașiul nu s-a simțit reprezentat plenar, Iașiul nu ARE  lideri proprii demni de stimă și de respect! Este dorință, dar nema putirință!

https://www.facebook.com/share/v/1823CsbR4T/

COMUNICAT DE PRESĂ

Atențiune, atențiune! Atenție la mine că vă pălesc!

Elicopterul  MAN cu indicativul YR-3745 – 14 care zbura din direcția Focșani – Bârlad – Vaslui – Cârchiți – Tomești (bă Chirica să trăiești) către Aerodromul liberal cu ceață Iași s-a ciocnit deasupra Stației de Epurare Dancu cu elicopterul WRM – 6454 – 12 aparținând tot de MAN, dar cu detașare stabilă la Chișinău în Republica Română Moldova.

În primul elicopter zbura către moarte domnul Nicușor Dan – fost primar general al Mucureștiului, iar în al doilea venea parașuta Maiaua Sandu, marioneta Președinte al Republicii Române Moldova.

Al doilea elicopter nu a păstrat partea dreaptă a cerului ciocnindu-se frontal de cel cu Oligofrenul de la București.

Din ciocneala în aer au  rezultat doar două cadavre – al unui bărbat și al unei femei – deoarece ambele echipaje s-au salivat sărind din mers.

Din acest motiv azi nu mai are loc Unirea celor două state surori și eșuează planul peștelui Macrou cu ochiul vânăt în urma loviturii grațioase ale distinsului ei soții.

Transmite Betrică Frăthilă – Tele Moldavian Press.

NAZISMUL LUI HITLER A FOST BOARE DE ZEFIR!

Astăzi este 24 ianuarie 2026! Zi sfântă pentru românii din „Regat”. Acum 167 de ani strămoșii noștri au reușit – în ciuda unor puternici dușmani ai românismului – să HOTĂRASCĂ  și să ÎNFĂPTUIASCĂ  Mica Unire de la 1859.

Eroii timpului au fost români de mare caracter și de mare curaj și determinare politică. Începând cu Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, proaspăt uns Domnitor al Moldovei și ulterior al Munteniei s-a făcut Mica Unire.

Cuza avea în jurul său cărturari de mare valoare precum Kogălniceanu, Rosetti, Alecu Russo, etc, oameni care au format Clasa Politică unionistă. Boieri pământeni, oameni cu mai multă sau mai puțină stare materială, dar care au înțeles că este musai să jertfească orice orgoliu, orice dorință de mărire personală în favoarea afirmării poporului român care nu poate fi făcută decât prin unirea a două provincii pur române sub același steag. Numai așa vom fi dovedit lumii că suntem un mic popor trăitor într-o țară cu tradiții și cu rădăcini nepieritoare în negura Istoriei.

Au avut împotriva lor Imperii puternice care au dominat Europa precum Imperiul Otoman, Imperiul Austro-ungar, Imperiul țarist rus… Și atunci ca și astăzi trăgeau cu dinții  înfipți adânc și hulpav în trupul țării hiene și șacali cu balele turbării prelingându-se lacom  de pofte.

Nu aveam oștire care să li se opună, dar aveam bine impregnată în fibra neamului, în fibra bătrânilor cu părul alb, al  oamenilor de la țară în putere, a copiilor care învățau să buchisească literele din ceasloavele bisericești acea memorie a înaintașilor lor, acel curaj nebun de a nu se teme să moară în luptă dacă era nevoie insuflat de domnitorii înaintași începând cu Bogdan Vodă, cu Ștefan cel Mare, cu Mușat, cu Alexandru cel Bun, cu Dimitrie Cantemir, cu Mircea cel Bătrân, cu Vlad Țepeș, cu Neagoe Basarab,  Constantin Brâncoveanu…

Toate aceste nume au făcut ca vitejia dovedită de români și curajul cu care s-au opus vasalității față de imperii puternice au funcționat mereu ca un motor care a dat curaj nației române. Tot timpul cu fruntea sus, tot timpul cu privirea dârză și cu pumnii strânși.

Azi? Azi românii și-au pierdut aproape credința în Dumnezeu, practic majoritatea mimează și are în vocabular sintagma „Doamne ajută!” fără a conștientiza profunzimea acestor cuvinte în care odinioară își punea toată nădejdea.

Chiar popimea care a ajuns un aparat funcționăresc ce execută timorată ordinele venite de la Clasa Politică de a mima pentru prostime o credință convertită mai mult către Satana este falsă și ascultătoare de capii statului, nu de Dumnezeu Tatăl.

Cu cât au funcția mai mare, rangul mai înalt, cu  atât popimea este mai AUR-ită, mai îndoctrinată cu perceptele Satanei.

Acest jidov tzigainer de la Perieni care ne este în frunte drept Bulibașă –cine se lasă condus de Bulibașă nu poate fi decât trăitor la șatră – este Omul Diavolului, omul care a pactizat cu ucigașii lui Iisus să extermine și să alunge pe creștini din Grădina Maicii Domnului.

Ne sfidează cu acceptul nostru tacit de râme târâtoare care se tem să nu fie strivite de tălpile dușmanilor, se lasă scuipate între ochi cu umilință de niște jeguri împuțite de oameni care sunt însemnați pentru crima lor împotriva Învățătorului de toată omenirea.

În zi de mare sărbătoare pentru creștinii din Iași, cele mai mari în rang iude sataniste – începând cu oligofrenul Nicușor Dan și cățeaua turbată Maiaua Sandu de peste Prut – vin la Iași „să cinstească?” Marea Sărbătoare a Unirii Moldovei cu Țara Românească „la invitația” Țiganului Împărat Bulibașa Mihai Chirica! Trei curve umane, trei târâturi împuțite pentru care vor să legifereze Prostituția ca să îi legitimeze cumva și pe ei, se vor uni la Iași în Piața Unirii ca să întineze cu prezența lor marea sărbătoare.

Frații de peste Prut au aceeași soartă ca toți românii, li să-a impus o parașută globalistă care urăște creștinismul românesc, care folosește dorința firească a poporului român de a se uni frate cu frate de pe ambele maluri ale Prutului ca pe o impunere venită de afară, de la UE condus de sionismul iudeu – în scopul de a apropia un cap de pod lângă teritoriul Rusiei care luptă eroic cu nazismul khazar să ucidă șarpele  globalișt.

Și-au anunțat cu surle și trâmbițe participarea Marele Oligofren (de pe olița de la Cotroceni) și Parașuta tricoloră care va ateriza azi în Piața Unirii din Iași.

Ieșenii – cu mic cu mare – ar trebui să fie conștienți și mândri de originile lor ancestrale, de memoria străbunicilor și a  bunicilor lor și să îi huiduiască copios pe unde îi prind, să-i fluiere și să le arate ura și  disprețul lor față de întinarea valorilor strămoșeși având tupeul să se prezinte la Iași în astă zi de sărbătoare!

Ieșeni, fiți demni, fiți neînduplecați și cinstiți memoria înaintașilor noștri care au înfăptuit Unirea Moldovei cu Țara Românească și scuipați dușmanii care ne pun talpa pe gât, huiduiți tupeul lor de a ne sfida și de a ne întina onoarea și memoria!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

HAU-HAU! MAC- MAC! UNII LATRĂ, ALȚII FAC!

Bro, așa de bine mă distrez când văd strofocarea mondială a globaliștilor pe Media și așa de mult mă bucur de pieirea lor în chinuri, încât asta estre singura bucurie pe care sincer o mai am. Am așteptat de mulți ani aceste clipe am luptat mult cu arma cuvântului pentru distrugerea globalismului  și am trăit numai cu dorința de a răzbuna toată această populație proastă din care fără să-mi doresc fac parte și eu, care pur și simplu din ignoranță și nepăsare nu a înțeles niciodată punctul în care vom ajunge – deși șli eu și alți oameni dotați cu inteligență și cu viziune am tot strigat să le deschidem ochii și să le luminăm mintea.

Ca unul care a fost de partea lui Trump în lupta cu moș Bidon, cu Black Obama și Hillary Trabuc – ce au jucat pentru distrugerea omenirii, fiind trași de sforile jidovimii khazare – am tot publicat pe „Rechin de Bahlui” să deștept pe proști articole din tabăra „pălăriilor albe” ale suveraniștilor republicani, în timp ce japițele globaliste râdeau strâmb ca să minimalizeze „Efectul razelor Gamma asupra anemonelor”…

Bro, am scris în plină pLandemie (și stau mărturie articolele mele) despre Planul secret făcut de Triumviratul Trump-Putin- Xi Jinpeng alături de Țările BRICS în legătură cu extirparea completă a globalismului, de fapt al satanelor „iluministe” care vor distrugerea omenirii.

Am avut acces la surse la care m-am abonat cu bani din buzunarul meu ca să pot fi informat și din partea cealaltă a baricadei, nu doar cu balele scurgându-se pe bărbie ca majoritatea românilor la canalizările pestilențiale care put a canal cu dejecții.

Îmi pasă cum trăiesc, îmi pasă de ce este în jurul meu și refuz să fiu o moluscă oarecare dusă de valurile ce se sparg de  mal.

De asta EU ÎNȚELEG  și VĂD ceea ce mulți dintre voi nu înțelegeți și nu vedeți.

Deși la început am rămas puțin descumpănit când am văzut jocul lui Trump, al lui Putin și Xi Jinpeng după ce Rățoiul Donald Duck a ieșit învingător și a recăpătat cuibarul, acum pot spune cu mâna pe inimă că activitatea și cunoștințele mele acumulate pe acest subiect îmi pot da azi o explicație apropiată de realitate și  mai ales o înțelegere a lucrurilor în acest teatru în aer liber pe care îl joacă actorii Marilor Puteri.

Donald este clovnul, este rolul principal negativ care face scandal pe planetă ca să fie centrul acțiunii, să atragă toate privirile asupra sa, asupra replicilor pe care le dă oricui. Ba… chiar trebuie să abată atenția și privirile prin scandaluri provocate cât mai departe de America, de populația americană, că popor nu prea sunt nici dânșții.

Trump are la dispoziție doar UN SINGUR MANDAT să ducă la îndeplinire nimicirea globalismului și mai ales de lichidare a jidovimii sataniste reprezentate de familiile Rotchilld, Rockefeller, etc și a slugilor lor apropiate care au  contribuit la distrugerea omenirii. Indiferent care este numele lor și funcția deținută în sistemul lui „deep state”, sunt mulți, enorm de mulți .și infiltrați adânc prin toate cotloanele. Trump are în jur foarte mulți trădători, ca și prietenii săi apropiați care l-au ajutat să ajungă iarăși și care îl susțin necondiționat. Există dacă vreți un jurământ secret făcut între cei Trei Moguli din vremea când Globalismul era la apogeu – condus de moș Bidon, care era marioneta lui Black Obama și Hillary Trabuc.

Mai mult decât atât, ascensiunea tânărului Trump în materie de afaceri se datorează exclusiv rușilor, care l-au racolat de multă vreme ajutându-l pe Donald când era practic în pragul falimentului, iar vizita sa intempestivă la Sankt Petersburg a fost macazul redresării sale  miraculoase de unde a început să urce străpungând tavanul norilor…

KGB-ul (FSB) l-a văzut și l-a deturnat după ce se dedase viciilor cu fetițe în compania lui Epstein (alt jidan globalist). Prin urmare Donald joacă de multă vreme în tabăra rușilor lui Putin (suveraniști) așa cum Mihail Gorbaciov a jucat în tabăra jidovimii rotchuildiene care a distrus URSS. Pare o acțiune de chit pe chit.

Între timp jidanii satanici khazari nu au stat degeaba. Cum a început Donald să zboare și să ia înălțime, imediat i-au băgat în  așternutul lui fiică-sa pe ovreiul Kuffner. L-au făcut pe Donald frate cu dracul. Rușii știu absolut toate mișcările și stau cu ochii cât cepele ca pe butelie,. Au înțeles că trebuie să slăbească zgarda ca Rățoiul să rămână acoperit în pasăre de curte, iar Donald trebuie lăsat să joace la qintă spartă la două capete. Au refăcut Planul și i-au dat lui Donald un rol principal de Bufon care îl prinde cel mai bine.

Prin urmare Trump este lăsat să spună și să facă aproape tot ce vrea ca să abată atenția de la acțiunile lui de cobră în inocularea mușcăturilor fatale unor piese de bază ale globalismului. Începe cu caracuda. Giulianni, procurori federali, CIA, FBI, Judecători, etc. Între timp a format o armată de încredere secretă care colaborează cu Rusia și China, cu Turcia și țările arabe (Iran) ca să depisteze, să localizeze și să supravegheze Molssadul și capii globalismului. Tribunalul Internațional este deja format și funcțional, așteaptă doar cu ciocănelele în mână să bată în masă și să anunțe verdictele. Locuri secrete de detenție deja funcționează și dispar oameni fără urmă din tabăra „pălăriilor negre”. Sunt   urmăriți pe toată planeta și sunt păzite și filate în principal găurile de șarpe. Americanii sunt aburiți cu armata scoasă pe străzi să prindă emigranți ilegali care este doar o acoperire în statele democrate care sunt armata globalistă  acoperită.

Nu se face rabat de la resurse financiare  îndestulătoare. Prăbușitra controlată de BRICS a dolarului american este lovitură de grație dată Finanței mondiale globaliste! Globaliștii ori sunt proști de-a binelea, ori se prefac doar că nu se tem…

Armata SUA este împânzită acum pe toată planeta. Țările lumii nu mai vor să susțină costurile ei de hrană și de staționare. Au aderat la BRICS și acum sunt cu BRICS.

Donald Trump trebuie să aibă o motivație serioasă ca să-și retragă milioane de soldați și tehnică energofagă din așa zisele teatre de operații. Zonele de influență au fost de mult stabilite și sunt acum bătute în cuie. Putin preia toată Europa – fieful globalismului – parte din Asia centrală și din Africa. China este cu Australia, Oceania, parte din Asia. SUA rămâne cu America de Nord și cât va putea din America de sud. Gata cu hegemonia plannetară!

Trump este șantajat de jidovii lui Netanyahu să apere în continuare interesele Israelului globalist expansionist deși evreii au acum dușmani toată planeta, nu doar nemții lui Hitler. Asta au făcut pentru poporul evreu jidanii khazari ai familiilor conducătoare! Au atras ura mai  multor popoare.

Trump ȘTIE – ca și rușii sau chinezii – că ONU, OMS, alte organisme mondiale ca băncile transnaționale, firme mondiale, etc sunt armata globalistă și luptă pe toate planurile să le anihileze. Deja țările BRICS nu mai fac comerț folosind dolarul ceea ce conduce la prăbușirea acestuia, devine hârtie neigienică fără acoperire. Lovitură după lovitură vor conduce la falimentarea corifeilor.

Trump urlă. Trump epatează. Trump stârnește indignare în rândul globaliștilor.

Puttin și Xi zâmbesc în barbă și pare că îi dau lui Trump câte o lovitură înfundată, însă de fapt este lovit globalismul mondial.

Rolul lui Trump a fost și este să destabilizeze Europa care este fieful sionismului globalist. Aici, prăbușirea economică a Europei va declanșa furia popoarelor care se vor răscula.

Trump inventează noi foruri internaționale conduse de el personal, nu de SUA! Cu contribuții în bani. Intenționat face brieffing-uri mondiale unde îi cheamă pe toți ca să nu zică cineva că el nu a fost chemat la Cașcaval.  De fapt, țările globaliste se izolează încet și sigur țipând „noi nu!”.

Totul este spectacol în direct, totul este „one man show!”, „reality show!”

Nu puneți botul, nu judecați superficial, adevărurile despre oameni încep să iasă la iveală. Care e curist, care o suge, care o ia în brațe, etc. Jigodiile de teamă că vine scadența au ajuns să se scuipe public, să nu care cumva ei să fie pedepsiți .și partenerii lor de jaf și de orgii, nu.

Totul este teatru. Să fiți atenți la zonele despre care nu se aude nimic (încă), unde se dorește să nu fiți atenți.

Iluzioniștii vă arată și vă bagă în ochi o mână cu inele strălucitoare în timp ce cu cealaltă scot din ureche o bilă. Așa este și Trump. El este Iluzionistul, el este Vrăjitorul. Din umbră acționează și îl ajută Putin, Xi Jinpeng, Kim John Young, ayatolahul Khomeini, etc

Hai, că am dat prea multe lecții dintr-o dată și care este prost tot prost va rămâne. Botul băă! NU PUNEȚI BOTUL!

SOS IAȘI! SOS  IAȘI!  SOS IAȘI!

Sunt sigur că șoșocarii mei se vor lăsa imediat păcăliți de titlu și vor da buzna cu inima cât un purice să citească vreun can-can în legătură cu partidul Dianei Șoșoacă pe meleagul ieșean. În principal nu are nicio legătură cu partidul sau cu Diana decât tangențial, ca un reproș pe care îl fac deschis PARTIDULUI și a unor acuze directe contra unor japițe de jigodii care au căpușat acum Filiala de la vârf folosindu-se de impostura lor proverbială, de nulitatea făpturilor lor, de caracterul execrabil al unei mironosițe precum este actuala femelă de păduche pusă de Diana din motive necunoscute nouă, „prostimii” – ca „să ne conducă”… Cât trăiesc eu nu va putea decât numai după ce mă vor exclude din partid, dar și atunci nu îmi vor putea pune pumnul în gură să mă exprim liber și fără echivoc așa cum am făcut toată viața mea! Să o luăm „ușure, ușure”, cu începutul…

Așa cum am mai scris în articole diverse pe blogul meu personal (fără să mă laud cu nimic prin asta) viața m-a adus prin meandrele ei să dobândesc niște cunoștințe solide în varii domenii profesionale. Am avut funcții executive și onorifice de conducere pe mai multe planuri, am lucrat în Administrație publică, am făcut studii pe cheltuială proprie în domeniul Transporturilor și al căilor de comunicații până ce am pus la punct un „know-how”  pentru un material de vârf în domeniu – fabricat și în România cumpărându-se licența de la englezi.

Aici nu am alt merit decât acela că eu am cunoscut din tinerețele mele pe deținătorul licenței.

C u acest material am dezvoltat mai multe aplicații practice, care folosite ar duce la scăderea costurilor cauzate cu întreținerea unei rețele de drumuri, străzi, alei, trotuare, etc la sub 50 % din costurile de astăzi. Plus că s-ar ELIMINA  în proporție de 99% orice risipă, orice furt din banul public! Din acest motiv oferta mea făcută oamenilor politici aflați la putere s-a soldat mereu cu eșec…

 Nimeni nu a dorit să se închidă robinetele furtului și banii să fie cheltuiți eficient. Nici Nichita, nici Chirica, nici Adomniței de la PNL cât a fost  Președinte al Consiliului Județean Iași, deși atunci eu eram membru PNL.

În  fine, m-am înscris cu toată încrederea și dorința în partidul Dianei Iovanovici Șoșoacă deoarece am constatat că gândim exact la fel în proporție de 90%. Restul de 10 % este o rezervă venită mai ales din lipsa mea de posibilități de exprimare pe domeniul Dreptului Constituțional și al Dreptului Internațional care sunt punctul forte al doamnei Șoșoacă și de a fi deplasabil în locuri unde mi-aș putea afirma competența.

Aseară am urmărit Știrile ProTv cu Andreea Esca. Acolo –  de la min.21,00 până la 24,17 s-a dat Știrea că municipiile Craiova și Iași „se gândesc” să implementeze în orașele lor ca soluții de viitor în transportul public acele monorayl-uri pe care românii le văd ca pe filme SF în Japonia și China. Acum 30 de ani erau pentru noi SF, dar tehnologia a evoluat ultrarapid în Asia încât să spui azi așa ceva poți doar să dai cu roțile în sus niște moșuleți sau băbuțe aflați de aseară la „meno” și andropauză.

Pentru că așa cum am spus am viziune bazată pe cunoștințe profesionale în mai multe domenii conexe, am „visat” aceste soluții pentru Iași încă din primul deceniu al noului milleniu când am întocmit de unul singur un Proiect-Program de guvernare Locală pe care i l-am pus la dispoziție lui Cristian Adomniței când a candidat la Primăria Iași contra lui Gheorghe Nichita de la PSD…

Nu am fost luat în seamă pentru că erau o liotă de  cățelandri umflați cu pompa de bicicletă de Relu Fenechiu ca masă de manevră care să-i aducă lui voturi ca să-și pună în aplicare toate șmenurile și tunurile date în tandem cu PSD.

Planul meu a fost înlocuit cu un surogat IT bazat pe Power Point care era atunci la modă, cu prezentări eclactante la Hoteluri de lux unde se spălau bani și  chiloței tanga ale unor fufe „liberale” din staff.

Ce mi-a dat aseară să aud și să văd la ProTv m-a adus la concluzia că „cineva” dintre reptilele care AU DISTRUS prin incompetență Iașiul pe parcursul celor peste trei decenii – începând cu al doilea mandat al lui Constantin Simirad și până în prezent, la mandatul Celui mai ATEHNIC, Inept și Incompetent fost Director Tehnic devenit primar „ales”, Mihai Chirica –  sunt pe cale să pecetluiască pe vecie soarta acestui oraș care a fost cândva și capitală a României, dar și capitală culturală.

Vreau prin acest articol SĂ ȚIP! Nu știu a câta oară o mai pot face, aproape că nu-și mai are niciun sens la acest moment când Țara este în pradă și practic e populată de zombi cretinizați și spălați pe creiere.

De când am „revenit acasă” din 1990 de pe meleaguri transilvane unde m-am format ca adult, am încercat asidu să pun umărul și să dau din experiența mea urbei natale, să o modernizez, să o împing la o viziune fără îngrădiri artificiale. Nu am reușit deoarece mie îmi lipsește acea meteahnă de care sunt cuprinși aproape în totalitate politicienii români și anume TRĂDAREA  și JAFUL PUBLIC.

După anul 2007 – DUPĂ CE România a aderat la UE – la Iași s-au primit fonduri europene ca să începem reabilitarea  liniilor de tramvai vechi și rudimentare de aproape 100 de ani. Ca unul care a țipat public când Simirad și Chirica au jefuit Iașiul de liniile din cupru de contact pe care circulau  troleybuzele pe motivul pueril că sunt unități mari, cu burduf, care „îngreunează” circulația, așa că au vândut cuprul la fier vechi fără a recupera măcar un singur leu la primărie.

Ei, bine, era evident că viitorul transportului public va fi cel electric, dar tâlharii aflați în fruntea obștii au distrus cu bună știință o investiție a socialismului cât se poate de utilă. Simirad a fost exponentul globalismului pus pe funcții să distrugă economia României.

Din  studenție eram la curent că Iașiul și Aradul sunt singurele orașe din țară unde circulau tramvaie pe ecartament de 100 cm („linie îngustă”) în timp ce Bucureștiul și celelalte orașe cu tramvai rulau unități pe ecartament de 144 cm care era considerat linie „normală”. În lume predomină ecartamentul „normal” și fabricile de tramvaie acest tip îl dezvoltă cu precădere. Ca student la „drumuri” mă gândeam ce bine ar fi dacă s-ar reabilita liniile de tramvai și la Iași s-ar mai adăuga suplimentar în exterior o șină și am avea din start ambele ecartamente să putem rula orice tip de tramvaie…

V-am spus că tata a fost economist stagiar la primărie din anul nașterii  mele și m-am învârtit printre picioarele edililor vremurilor când peria mecanică era trasă de 2 cai ai  primăriei așezată sub tulumba cu apă…

Când s-au început lucrările de reabilitare a liniilor de tramvai la Iași am făcut un Memoriu către primărie prin care le-am cerut să stopeze pe moment demararea lucrărilor și să adapteze proiectul care a demarat pe tronsonul Gara Mare – Canta. Am cerut să se modifice traversele și să se mai adauge o șină suplimentară pentru a se crea și ecartamentul de 144 cm. Primăria mi-a răspuns că este prea târziu, că UE a aprobat Proiectul în acea fază cu ecartament îngust ți nu mai poate fi modificat deoarece era deja  finanțat. Nici  măcar nu au încercat să facă un demers la UE în incompetența lor! Măcar pentru restul orașului care urma să înceapă!

Apoi s-au apucat de „reabilitat” albia împuțiciunii de Bahlui. Când am văzut la cât i-a dus capul am crezut că turbez de nervi. Nici măcar nu au mai făcut acel „stăvilar” cum îi spunea țărănește ca la Coțușca Simirad… Ar fi ridicat pana de apă limpede la limita albiei betonate, ceea ce era oricum altceva decât pișatul de rândunele care se scurge azi pe gârlă.

Iașiul are Institut Politehnic cu Facultate de Hidrotehnică ce a scos mari specialiști pe vremea socialismului care au construit baraje și diguri. Prin colaborare cu ei, Primăria Iași ar fi putut gândi ceva cu adevărat de viitor ce ar fi scos orașul din statutul de târg înapoiat.

Cu cheltuieli poate duble ar fi trebuit create cheuri verticale la secțiunea albiei mari racordate cu fundație de beton sau piatră macadam compresată, eventual cu așternere de cauciucuri uzate pe fund ca și la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Racordate la secțiunea albiei minore betonate în V de acuma. Din mal în mal s-a fi obținut o pană de apă cu o oglindă de cca 30-50 m lățime și o adâncime maximă de 3-4 m, care înafara aspectului de curățenie, cu sălcii pletoase pe margini și terase cu belvedere pe maluri ar fi creat locuri de agrement în mijlocul municipiului. Totul printr-o gândire mai îndrăzneață, inginerească, totul lăsat la liberul concurs al gândirii oamenilor neimplicați politic și plini de orgolii care nu vor să recunoască superioritatea altor idei mai bune ca ale celor aflați la putere!

În emisiunea de Știri de la ProTv de aseară, la Iași apare un nene cu numele Cătălin Urtoi care nu știu ce funcție are în acest regim de nenorocire, dar limbricul ăsta de profesie inginer constructor este și printre gâștele guralive care au trâmbițat prostește tema cu autostrada Iași – Tg. Mureș transformând-o în subiect politic național, apoi au impus-o cu liberalii în parlament transformând-o în Lege cu care guvernările ulterioare PSD+PNL s-au șters la curte. Oricum s-a făcut cum am spus eu, adică s-a început A7 Siret – Constanța adică așa cum a vrut NATO și cum se știa că va fi astfel și nu cu Ungheni – Tg. Mureș așa cum trâmbița Urtoiul ca să aibă capital politic.

Limbricul a pornit împins de M10 al Monicăi Macovei, cea care avea mintea înecată în aburii de alcool cu coniac Milcov și o bănuiesc că îi ținea în cavitatea bucală ouăle lui Soros să nu se ciocnească între ele.

Acest Cătălin Urtoi s-a băgat în față la Chirica și a prins reabilitarea termică a unui bloc turn din Piața Unirii cu bani de la UE care a făcut scandal de presă după prima ploaie. când locatarilor le-a trecut Bahluiul prin casă…

Dacă la Craiova acest proiect se află în stadiul de „visare” al Olguței Vasilescu cu arhitecta ei șefă Monica Marin care NU FURĂ, ci fac chiar treabă pentru comunitate,, la Iași „un Grup al unor Oameni de Afaceri (relu Fenechiu?)” au băgat cică deja 200000 de euro în „studii de prefezabilitate” care sunt deja un preambul al unor lucruri demarate deja, doar că PROST!

Prost ca gândire, prost ca viziune, „se studiază” pe bani privați ceva utopic dar care vor conta la o adică la o prezumție de preemțiune când se va pune problema serios cu întrebarea cine a fost mai întâi, oul sau găina?!

Vor fi întocmite planuri sau proiecte la cererea unor idioți care gândesc limitat, care nu pot avea o viziune mai largă de ansamblu!

În Propunerea – Program pe care eu am scxris-o în 2024 la intrarea mea în partidul SOS România ca să fie înregistrată ca fiind viziunea noastră, eu am gândit acest monorayl, dar nicidecum să ocup traseul albiei râului Bahlui care astfel va acoperi ochiului albia de acum! Ar duce ca și telescaunul lui Nichita&Chirica (Nichirica) din pădurea Ciric de nicăieri către niciunde!

Bănuiesc că niște flaifuteri urechiști au citit prin Programele mele (cel vechi, liberal) așa ceva și s-au gândit să fure startul și să îl treacă drept proprietate intelectuală o idee despre care nu prea au haba,r așa cum sunt multe altele. La fel au copiat din Programul meu ideea căilor ferate industriale acum  dezafectate șli reintegrate în trenul urban, doar că nu au specialiști cu viziune care să le pună în practică.

Monorayl-ul trebuyie dimpotrivă, să unească suspendat cu trenuri rapide de suprafață trasee de la Motel Bucium spre exemplu, de la Pietrărie, Copoul, Agronomia, cu stații intermediare la Universitate, Podul Roș, facultăți eventual, Tg. Cucu. Apoi să unească Tătărași cu capăt CUG-Ciurea, Tătărași – Păcurari spre Era Park sau Antibiotice. Astea sunt doar supoziții, însă specialiști adevărați, aduși din China sau Coreea sau Japonia ar putea face studii tehnice adevărate care să ne spună trasee și stații nodale. Da. Deasuprea STRĂZILOR și zonelor cu trafic terestru aglomerat, cu dese ambuteiaje.

Bahluiul trebuie lăsat liber să devină o oază de  natură și zonă de agrement cu bărci de mici dimensiuni, un râu domolit care să poată fi făcut navigabil cu ambarcațiuni ușoare electrice de la Antibiotice până la  ieșirea spre Tomești la Stația de Epurare!

La fel șiu Râul Nicolina, integrat într-un sistem hidrotehnic cu Bahluiul.

Toate acestea sunt cuprinse în Planul-Program de Guvernare Locală ale partidului SOS România Iași pe care l-am pus în mâinile acestei Japițe aflate acum la conducerea Filialei Iași!

L-a ascuns de conducerea partidului de ciudă și de frică să nu cumva să-i uzurp eu postul! Fa proasto, eu oricum nu am cum să mai dețin vreo funcție din cauza stării mele de acum, sunt conștient de mult de asta, dar am pretenția ca NOI să avem prioritate la paternitatea ideilor și ale proiectului în viitor!

Gestul tău de curvă politică i-o fi determinat pe liberali să legalizeze Prostituția!

Cătălin Urtoi este un NIMENI în stradă! El are pe cineva în spate care îl manevrează doar să dea cu târnăcopul în gheață ca să o crape.

Sub gheață sunt piranha care așteaptă să pună mâna pe o conductă magistrală cu bani! Nu contează că Iașiul va fi pecetluit pe vecie în idei și proiecte proaste, ci contează ca EI  să fie cei care au robinetele!

Dacă ieșenii ar citi Propunerea – Program (deocamdată ascunsă) de Guvernare Locală ar afla despre  lucruri adevărate menite să schimbe viața  copiilor și nepoților noștri! Un Program de asemenea  anvergură care se prefigurează nu poate fi lăsat doar la mâna unor inepți care poate că au bani, dar nu au minte destulă! Bani preconizați a fi înmulțiți de zeci de ori prin devalizări ai banului public!

Implicați-vă! Eu de aici încolo nu mai pot face nimic singur. M-ați avut, dar nu m-ați crezut. Facă-se voia lui Dumnezeu!  

https://voyo.protv.ro/emisiuni/19-stirile-pro-tv/episodul/126626-stirile-pro-tv-19-00-14-ianuarie-2026

DURERILE ROMÂNEȘTI DE CUR

Pe români îi doare de fapt în cur de toată strofocarea Dianei Șoșoacă și a câtorva mii de adepți ai ei treziți cu adevărat, care luptă „la baionetă” cu împuțiciunile globaliste – conștiente sau nu – care stau în espectativă și „așteaptă” să vadă ce va mai fi, „cum evoluează lucrurile” ca să știe ce vor face, „cum se vor situa” față de țipetele disperate ale șoșocarilor…

Aceste răgălii umanoide încă      O DUC BINE, încă      AU CE CRĂPA, chiar la restaurante în weekend, la KFK,. La Mc Donald’s sau la mall-uri, la PizzaHOT.. ÎNCĂ mai au destul de mulți (prea mulți!) bani să satisfacă mofturile beizadelelor, să-i scoată la 300 de km  departe de casă la sky sau săniuș, să se cazeze la hoteluri de 4 *, să se scalde în piscine încălzite  sau prin ciubere cu apă fierbinte în plin viscol pe terasă…

ÎNCĂ sunt prea multe muhaiele care percep ce li se spune, dar care nu pot încă să transpună în propria gândire că astea sunt deja existente și că în foarte scurtă vreme li se vor întâmpla chiar lor, iar „cândva” fi prea târziu.

Pentru această liotă de tâmpiți „SUFICIENȚI” – îndestulați datorită furatului cu trenul, cu basculanta, a șefilor lor de la multinaționale care jecmănesc România este în colaps iminent – pe măsură ce rușii câștigă cu sacrificii umane și cu  superioritate tehnică fiecare metru de teren în Ucraina, când cretinii puși de globaliști în fruntea UE să ne dea muie fac prostii din ce în ce mai mari și mint cu nerușinare în cel m ai grosolan mod despre  viața reală în care a căzut Europa, TOATE  țările din Europa de Vest!

Tembeliziunoile mainstream încă mint cu nerușinare la ordin, ÎNCĂ primesc dolari și euro cu camionul pentru că ÎNCĂ mai au cerneală să tipărească bani, dar ea vine din China cea hulită de globaliști și deja țevile prin care ea venea deja râgâie pe traseu a goliciune. Voi înțelegeți de ce este urâtă China și poporul chinez, indian, iranian, etc? Deoarece nu au nimic cu creștinismul și cu Iisus Hristos așa cum sunt creștinii și jidanii! Acele popoare necreștine nu pot fi acuzate de jidani de nimic religios serios!

Toate aceste amibe (cum bine le spune în puseele ei de furie Diana Șoșoacă denumind cele mai rudimentare ființe considerate vii pe Terra) se vor izbi cu fața în mod violent de un zid al neantului care îi va zdrobi, vor muri sau vor fi răniți de moarte la impactul cu realitatea, deoarece ea va apare brusc și cu putere atunci când este prea târziu ca să mai spui „a avut dreptate Diana!”.

Sunt ultimele clipe care se petrec și liota de cretini aud cum „vrăbiile țârâie, găinile cârâie, cocoșii cotcodăcesc și plugarii la câmp pornesc!”

Încă există suficient de multe muieri cu mintea pe moațe că nu au auzit că s-a inventat bigudiul și salonul de „hairstylist-beauty” UNDE ESTE PATROANĂ  o japiță intrată în grațiile Dianei care a rupt Filiala Iași separând-o de conducătorii trădători și „restul lumii”, sunt muieri care „fac politică”, precum și purtători ilegali de sulă care se bagă în seamă arătându-și „atașamentul imens” față de Diana (nu față de adevărurile și de strigătele țipate de ea să deschidă ochii oamenilor) care se prefac doar că sunt devotați Cauzei…

Cum să existe o susținere populară a Dianei Șoșoacă cu atâția trădători în jurul ei? Cum să poată avea succes zdrobind aceste rămășițe ale globalismului care se zvârcolesc azi în chinuri acum când populimea din gloată ÎNCĂ nu simte și preferă să creadă minciunile Media, când încă o mai consideră pe Diana o mahalagioaică grobiană și vulgară, „necizelată”, care jignește public pe viitorii potențiali votanți?

Păi în comparație cu excrementul globalist Călin Georgescu sau tânărul comandant de partid George Simion – unul deosebit de blând și de politicos, altul „bărbat” cu sula în curul șoferului personal – sunt mult mai frecventabili și mai acceptați?

Cel puțin există senzația că prin acțiunile lor proaste sau inexistente – de oameni trași de sfori –   NU te obligă” ca fiind singura alternativă viabilă să le dai votul sau crapi, să-i votezi la o adică sub protecția marilor puteri ca fiind SINGURA ALTERNATIVĂ  de salvare?… Cel puțin ăștia tot le mai dau o șansă să rămână „amibe”, să lâncezească cu furturi ușoare de pe azi pe mâine…

Până la urmă este ceva cât se poate de normal la această turmă de vite rumegătoare aflate mereu în stabulație care rag numai la ordinul văcarilor sau la mușcatul  câinilor de pază?

„Lor nu șli se întâmplă”, „pe ei îi apără Dumnezeu”, că doar țin cu sfințenie sărbătorile la care crapă și râgâie cu plăcere ca să marcheze praznicul!…

Încă salariul lor pe familie furajată ajunge pentru coșul zilnic, iar cei cărora nu le mai ajunge nu pot decât să tacă șți să înghită, să îndure în tăcere de sub patul de acasă pentru că se simt vinovați că nu s-au opus  la timp când Diana i-a trezit prin „țipetele ei de nebună”?!

Tăcem cu frica în sân să nu ne sune careva la ușă să ne mai  anunțe de vreun bir,  să ne mai aducă vreo factură cui vreo taxă rămasă  neplătită? Aprindem  candela în casă și ne prosternăm în genunchi cu mâinile împreunate rugându-ne la Dumnezeu ca și luna aceasta să ne mai dea pensia specială sau să ne luăm integral salariul de profesor de tumbe, de istorie a jidanilor, sau de profesor de „Artimetică” la care se învață doar adunarea și risipa?!…

Cum să se adune sub pumnul strâns al Dianei această armată de muribunzi și să iasă în stradă câtă vreme mai există un pachet de unt în frigider, o sticlă de lapte ca o apă chioară de culoare albă cu care ne amăgim că ne hrănim progeniturile?

„Las-o pe nebună să urle, nimic nu mai poate fi sigur!” „Să vedem ce va mai fi și apoi ne hotărâm!” sau „Spunem ca ea și votăm Georgescu și AUR, că totuși par mai puțin radicali!”

„Rușii sunt singura alternativă a viitorului? Americanii au fugit?” „Tot jidanii guvernează lumea, iar Simion măcar a bătut palma cu ei dacă cumva se întâmplă ceva!”

Da, Diana, ăștia sunt oamenii, i-ai timorat tu cu vocea ta puternică și i-ai speriat „trezindu-i din somnul cel de moarte în care îi adânciră dușmanii de Tirani…”

Da, Diana, ești om, ai făcut și multe greșeli omenești, nu ai fler la oameni, ai strâns la sân șerpi veninoși care acum s-au încălzit și nu le mai simți răceala lor de reptile, ei însă mușcă în jur pe furiș pe cei devotați cu adevărat ție. Te consolezi că și Trump are o sumedenie de dușmani în jurul lui, apropiați de el, iar Trump spre deosebire de tine are un aparat colosal de reprimare!  Este adevărat, dar tu Diana și dacă vei  ajunge în vârf nu vei putea  recunoaște dușmanii de prietenii devotați, iar  iudele te vor omorî și te-ai zbătut degeaba să reînvii acest popor! Va fi doar victoria ta personală, efemeră, nu a Cauzei!

Ai în jur mulți oameni devotați, dar printre ei ai .și mulți dușmani care îți distrug casa pe care ai construit-o cu migală  cărămidă cu cărămidă, deoarece nu poți deosebi cine pune cărămizi în zidul casei și cine le dărâmă pe furiș. E un blestem? De la mine în niciun caz!

TEORIA INSPIRAȚIEI

Teoria mea despre răpirea lui Maduro – „extragere” îi spun ei – este total diferită de a majorității analiștilor politici, economici, militari sau de show bizz ai Serviciilor de Inteligență.

Eu susțin pentru mine și cine vrea să mă asculte că acest gest a fost premeditat cu complicitate tacită internațională a țărilor BRICS…

Lucrurile sunt de  mult convenite, deoarece trebuia găsită o dezlegare a controlului și a comercializării țițeiului venezuelean care rămăsese „închis” în adâncul pământului după ce fostul Președinte dinaintea lui Maduro (Hugo Chavez) a naționalizat prin lovitură de forță tot petrolul și a alungat practic capitalul american care a investit miliarde multe de dolari.

Maduro s-a urcat ca și cocoșul pe găină și o ținea langa că „ba pe-a mîă-ti”…

Trump a fost împins de miliardarii americani din petrol înainte de a fi recâștigat tronul de la Whasington DC să facă orice ar face și să dea jucăriile înapoi celor ce le-au fabricat. Așadar nu numai militariștii americani aveau interes să revină Trump pe  olița de lșa Casa Albă, dar și  petroliștii, AUR-ul și ardelenii…

Despre China ce să mai vorbim, era mereu însetată de ceva pe care ei nu prea au din restul bogățiilor subsolului și au băgat și ei masiv bani și muncă după ce Chavez a închis în pumnul său petrolul dând cu tifla americanilor.

Rușii – aliați cu interese cu China – au și ei tehnologie de extracție și prelucrare și vor să-și conserve pe termen cât mai lung petrolul siberian. Așa că… era o bucurie să fie un ghimpe în piciorul american care căra petrolul arab cu cârca, din Orient.

La Marea Înțelegere care a avut loc între Trump, Putin țși Xi Jimpeng s-a convenit cum se împarte planeta, adică SUA – cele 2 Americi, din Groenlanda până în Țara de Foc și Antarctica, Rusia – în Europa și Africa, iar China – Australia, Asia, Oceania, Antarctica…

Dar ca aceste lucruri să nu se vadă cu ochiul liber că sunt perfectate, s-a mers pe burtă.

Trump se ușchește perfid din Eurasia în timp ce a băgat pretextul cu drogurile furnizate de Venezuela. Imediat, Rusia și China s-au buricat și au „avertizat public” (ca și Javra Ceacâră Băsescu) SUA, că nu care cumva, că ele vor riposta.

În perioada asta Maduro dădea petrol  printre degetele rășchirate și Chinei în marte parte, dar Rusia a adus niște lansatoare de rachete inofensive făcute din plastic. China la fel. Totul s-a făcut pentru umflarea cu pompa de bicicletă a importanței SUA în jurul Casei Albe și a personalității Rățoiului.

Hau-hau, miau-miau!

Maduro a căzut cloșcă și în același timp Țap ispășitor. Conflictul a fost alimentat cu drogurile ce distrug pe tinerii americani, ceea ce este adevărat, dar parcă Columbia și Mexic ar fi mai barosani în fabricarea drogurilor de mare risc.

A sosit ziua Z, regizorii de la Hollywood și actorii s-au  pregătit de filmare conform  scenariului, iar Donald s-a așezat  lejer în fotelul de la Mar-a-Lago. Brioșe, suc natural de portocale, o măslină, o scobitoare, o atenție. Diana Șoșoacă tocmai plecase acasă să sărbătorească  Crăciunul și Revelionul cu câțiva parlamentari  acoperiți de la AUR în care are ea încredere…

Motor!

Și au ridicat elicopterele Apache  silențioase ca o mașină „pe electric”, au desantat pe corzi niște luptători din Delta Force și zbang! America este iar pe cai mari, e chiar ca în filmele americane cu negri mânjiți pe față cu vopsea neagră mai albă totuși ca tenul lor.

Rusia și China au condamnat pe loc Răpirea din Serai, s-a excitat și Macroul de la Paris, iar Diana s-a pus în situația Venezuelei care încă totuși ar mai fi fost o țară suverană. A reacționat corect, în ciuda faptului că tocmai fusese la masă la Trump cu fripturi și murături. A jucat „politically correct”!

Trump se dezice, îi pun lui Maduro în buzunarele hanoracului 2 pastile de ectasy și un antinevralgic fără rețetă de la medicul de  familie și i se dă 187 ani de  pârnaie pentru că nu avea bască în ziua răpirii.

Îi asigură pe Putin șți pe tovarășul Xi că el e băiat salon și vorba rămâne vorbă. Adică vor primi în continuare  petrol venezuelean conform contractelor – fără embargo, pe față – dar de la companii americane cum a fost cândva…

Pupat Piața Endependenței. S-a eliberat livrarea de petrol din Venezuela, care nu mai este închis cu lacăt sub pământ de embargo american, America este mătreață din nou, iar Împărțeala funcționează cum s-a stabelit în tren.

Europa e praf și pulbere, Putin lasă Ucraina cu județul Kiev și metroul, China în sfârșit își va ateriza flota aeriană pe insula Taiwan fără ca „vampoarele” americane să se mai  afle în zona Mării Chinei de Sud.

„Să trăiți bine!”

ROMÂNIA S-A FĂCUT ROMAN-IA

S-a dus în mă-sa anul vechi 2025 și a venit de acum 2026…

În noaptea de Revelion am fost „invitatul” televiziunilor… Cum care? Alea de le avem și sunt lăsate să otrăvească! Lăsate să distrugă ultimele picături de românism care mai curge în sângele unora rămași ca pedeapsă în țară să fie torturați că nu vor să predea cheia jidanilor și să se prosterneze în fața lor.

M-am „axat” în principal să mă uit la PROTEVELION, dar frecvent am comutat (fiind apropiate) pe canalele TVR1, TVR2 și Latrina 1. De departe, pe TVR a fost mai bun ca toate, deoarece dispun și de o arhivă veche de 70 de ani din care se înfruptă spre bucuria noastră, a celor care vor să vadă și un dram de cultură, și o muzică „ascultătoare”, dar și soliști care au intrat pe mâna globaliștilor în desuetudine.

La TVR a abundat muzica românească melodioasă, cu versuri care spun ceva plauzibil, cu har și talent, cu orchestrație polifonică „lucrată”, cu virtuozi ai instrumentelor fără deosebire de gen și rasă. Au fost evitați maneliștii la maximum și a ajuns la rang de etalon muzica lăutărească adevărată, muzica unor lăutari care fac cinste etniei rome și care te ung la inimă și la suflet cu tezaurul lor viu pe care îl reprezintă.

La ProTv însă – chiar dacă producătorii nu au făcut exces de „magraonisme” cu manele pe ritmuri indiene și arăbești au avut totuși ca fir călăuzitor „sarea și piperul” din abunndență – „cu femei goale și pistoale”, cu cadaoale împopoțonate care se legănau pe ritmuri dând lasciv din craci și din cur într-un specific stil românesc în care și prostul și deșteptul salivează când vede un cur și o țâță de muiere trecută de 45 de ani.

Pe lângă artistele și  vedetele autentice care s-au impus prin  talent și numere de calitate au fost presărate o sumedenie de  „țigănisme” care aveau menirea să  mulțumească gustul din ce în ce mai alterat al acestei nații de români dați la export și de alogeni mascați după nume care nici măcar nu mai sunt interesate să pară românești.

La Latrina Întâia însă a fost  același fiasco de doi bani cu aceiași obosiți „găzdoi” împărțiți în două  echipe teoretice care „se întrec” cu gluma și cu  grobianismele. Aceiași „nea Mărin” care a ajuns o stea care strălucește pe  bolta cu reflectoare alături de un actoraș de Cămin Incultural de la sat, Liviu Vârciu, care a fost papagalul din colivia cadaoalei Adelina Pestrițu, o fufină bine pavoazată de Dumnezeu care a făcut avere deschizându-și larg papaioagele „și cui o vrea și-o mai putea.”

 La Trina Întâia adună și aspiră toate scursurile  pământului românesc (și nu numai) în încercarea de a fi o televiziune „generalistă!” în care „divertismentul” este amestecat cu minciunile foștilor colegi de Trust din La Trina a Treia. Este o mare concurență între La Trina Întâia și Primula Tv de la „Trustul Intact Media” la care patronii abuzează de „farmecele” și nurii Oanei Turcu, fostă prezentatoare de știri la TeleM Iași în vremurile pe când Ticu Isari  nu primise viză să-și reîntregească familia peste Ocean, acolo unde avea să se ocupe de nunți și botezuri americănoase.

În fine, familia Turcu și pistolul cu apă Cristi Brancu au fost declarați expirați de La Trina Star și doamna Turcu a făcut rost de „servici” pentru toată famelia ei, inclusiv tânărul Brancu căruia a fost nevoie să-i pună logoped și psiholog pediatru ca să poată fi adus în fața camerelor Tv ca să i se construiască de mititel o carieră în Show Biz. Aceasta este România, acesta este nivelul culturii care se mai practică în țara noastră, iar cei rămași sunt nevoiți să consume aceste subproduse care le-a modificat și nivelul de percepere al culturii.

Doar La Trina Întâia, la Primula Tv și la Coteț Tv al lui G(u)hiță Sebastien „dân Serbia” (El Fugitivo, David Jansen as Richard Kimble) mai poți vedea asemenea dejecții unde abundă țigănimismele din România, ceele „care face legea” și dictează mode și curente, cele care au adus „show-biz-ul” românesc la nivel de șatră nomadă, care ne-a făcut de râsul curcilor pe toată planeta cu al lor Saleam țiogănesc, cu Adi de la Craiova, Ticu de la Caracal, cu Nelu de la Țăndărei sau cu un Vali Vijelie c,are a ajuns să se dea și mare amant național, care regulează în draci la cadaoalele cu curul gol și care dau din fofoloancă împingând pelvisul aproape în camera Tv.

Împuțiciuni, jeguri împuțite începând de la producători, regizori de transmisie, de la „directori de programe”, de la scenografi și marketing! Toți aceștia ar trebui urgent puși sub acuzare că au asasinat lent și sigur cultura românilor cu bună știință, că au confiscat Media video cu subproduse preluate de la minoritatea romă în disperarea că țigănimea tânără nu știe și nu pot ajunge la fel de virtuoși și de fini culegători de folclor al mahalalelor marilor orașe precum predecesorii lor, având drept bază filonul folclorului tradițional românesc – marii lăutari stimați și recunoscuți chiar pe plan mondial.

Dacă aș avea o putere – după ce suveraniștii vor alunga globalismul și vom porni pe drumul de reconstrucție din temelii a poporului român – aș da o Lege (al cărui draft îl am mai de mult în minte) prin care aș interzice nu maneaua, ci difuzarea acestui gen de muzică pe orice mijloc Media, indiferent că este post de radio, de Tv,  spectacol, că se cântă în public la un restaurant, terasă, tăiere de moț sau înmormântare publică că „asta i-a plăcut  răposatului”, aș curăța site-ul Yputube de acest gen muzical.! Să-l preia alții dacă vor, italienii, franțujii, englezii, belgienii, care măp-sa vrea și le place. „Înterzis în România!”

Să asculte manele fiecare la el acasă până i se topește ceara din urechi, să cânte la el în closet, în bucătărie, în debara, dar cu condiția să nu afecteze vecinii sau  trecătorii de pe stradă.  Nu au decât să  circule casete audio, video, sau linkuri online cu manele și maneliști sau manelizde, însă fără să poată fi interceptate de mai mult de altă persoană căreia o adresezi! Nu la  nuntă, că e lăcaș public, nu la cort, că deranjezi lumea din vecini! Aaa, dacă îți pui cortul în mijlocul Bărăganului sau pe la Bug, spre Odesa, acolo poți face și nuntă și înmormântare cu manele. 

Nu aș da pușcărie pentru difuzarea ilegală de manele, ci amendă penală de 1000 de eur de persoană fizică prinsă în flagrant ori de câte ori se repetă contravenția. Se sancționează cu contravenție, nu cu pârnaie, că transformăm pușcăriile în Opere Naționale.

Există două posibilități: PIB-ul României se înviorează brusc, sau toți cretinii care se fac fotbaliști până în echipa națională vor începe să savureze muzica cultă, cea lăutărească, folclorul românesc. Subtil și pe parcurs aș adăuga pe listă muzica rap, trash, cea electronică fabricată cu inteligența artificială. Cu FORȚA  aș readuce cultura ancestrală a poporului român izvorâtă din Imperiul Geto-daco-pelasgo-tracic.

În 2-3 generații ne revenim ca popor și în 3 decenii  abrogăm  legea ca fiind inutilă.

Suntem ajunși în acel punct în care ne-a fost distrusă fibra, ne-au nimicit genele noastre ancestrale! Asta s-a petrecut în ultimele trei decenii și Show-bizz-ul globalist a avut un rol determinant punând umărul la desființarea poporului român!

Trebuie să fac totuși remarca corectă că la „famelia Brancu” la televiziune se promovează asidu și muzica autentică românească cu artiștii de valoare, însă chiar și artiștii români ca să reziste „concurenței” au acceptat să se prostitueze și să copie cultura magraonilor romi. Tatuați și în găoază, cu lanțul câinelui AUR-it la gâtul gros de bulgari, cu kitch-uri de costumație de la casele de modă din Milano, cu stil de viață de miliardari în bani românești, magraonii au ajuns o specie aparte copiată și de românii rămași din ce în ce mai analfabeți dar cu diplome in utile cu care își valorifică prostia.

În categoria „manele” putem trece liniștiți și scrijelirea scârboasă a pielii pe brațe, pe gât, pe față, pe buci și clăbuci care devine necrozată cu simbolurile diavolești îmbietoare la coit.

Degenerarea națiunilor, a popoarelor transformate în poponari a fost ținta globalismului! O națiune degenerată este ușor supusă viciului, a subculturii și cumpărării de conștiințe.

Refugiul a fost  totuși TVR. Cu folclor, cu muzică de petrecere autentică, cu costume populare românești originale, cu melodii de neuitat pentru toate gusturile și generațiile.

Acum nu ne putem opune. Acum suntem copleșiți de incultură, de sex la vedere, de degradare morală, de agramați deveniți artiști, mari vedete, de o epatare a unei bogății false dublate de un PR exagerat.

Doar noi, adevărații suveraniști care ne-am trezit, doar noi, singurii români doritori adevărați ai păstrării originilor strămoșești putem înfăptui TREZIREA !

Aferim.

URÂTURĂ…

A-huoo, a-huoo

Copii și frați, mari și mici, îndurerați,

S-a sculat mai an boul Bolojan

Și-a încălecat un popor argat.

Un popor de proști, de snobi și țâfnoși,

Peste umăr s-a uitat a văzut că e arat

Și apoi el a semănat. Ură și discordie,

Teamă și minciună, norii de furtună.

Un cretin vândut la grofi, are grijă la pantofi.

Tot ce s-a furat în țară, românii plătesc să piară…

Hai cu toții să-i urâm să crape pe-acest tărâm!

Huooo, huooo!

Premier pe post de bou. Președinte – alt erou.

Un erou handicapat, mâncător de mult rahat.

Când îl vezi doar cum se mișcă,

parcă este-un coi cu frișcă.

Stă cu mâinile de mort, țeapăn, bun doar la export!

Care-l vrei, care-l dorești, i-al acum! Te pricopsești!

Când trebuie să primească-onorul,

Parcă-i cioplit cu toporul. Johannis era robot,

Un nazist cu cap de mort,  Nicușor e doar un prost

Freacă menta cu un rost. Globalist, școlit de mic Pipidi i-a dat lăptic.

Lapte cu otravă-n două, i-a băgat și-n cap și-n ouă!

Zurgălăi și clopoței ia răcniți români la ei!

Huoooo Huooo!

I-am avut ca premieri hoți și proști, ajunși prosperi.

Dar pe Ciucă și Ciolacu, uite că i-a luat și dracu!

De la noi pe cap i-a luat și-uite acum ce ne-au lăsat.

Floarea neagră globalistă, cu masculi  dotați cu pistă.

Sunt pe invers sau pe bune, ăștia n-au nimic pe lume.

Au arat ogorul măi, cu români pe post de boi.

Roade ei vor încasa, fără ca voi să primiți ceva,

Doar o viață foarte-amară ca voi să vă cărați afară!

Să lăsăm loc la jidani, să rămână cinci țărani

Să are culturile, să crească pădurile.

Huooo, huooo!

Ia ieșiți cu mic cu mare cu ciubotele-n picioare,

Puneți mâna pe vătraie, la palate dați văpaie

Prindeți, legați și jupiți, prin foc să-i tăvăliți.

Arză-i-ar focul de vii să nu mai fete copchii,

Să crape inima-n ei că sunt javre și mișei,

Praf și pulbere s-aleagă, nimic n-au bun, nu-s de ispravă!

Hopuri hopuri hopurele, să spargem multe ulcele,

 Cioburile s-aducă noroc, mai băgați lemne pe foc!

Hopuri, hopuri, hopurate, un An Nou cu sănătate!

Că în anul nou ce vine să scăpăm noi de jivine!

Creștinismul să trăiască, Dumnezeu să ne iubească!

Iar pe Diavol arză-l-ar focul să-i rupem acum cojocul!

Să rămână-ntr-un ilic să-l ia Tătâne-su de frig!

Opriți plugul dragi  români și strigați ca în străbuni: AHOOOO !

SPASMELE  MORȚII

Observ de o bună bucată de vreme pe toată presa de Iași, pe toate site-urile primăriei, Consiliului Județean  -unde dăinuie forțat reptilele liberale ce au furat cam totul începând cu votul la urne și până a devalizat bugetele locale luând cu două mâini parandărătul – că au început un val imens de laude de sine și că „vopsesc” toate ruginiturile din ultimele decenii în mari succese ale lor, deși aproape toate sunt niște catastrofe tehnice, niște aberații prost calitative și care au costat pe ieșeni triplu de cât ar fi trebuit.

Și Chirica și Alexe de la județ au băgat cangea în caraimane  și au îndesat la sân cu toptanul sfidând nu doar legea care cu ajutorul procurorilor și a judecătorilor  corupțți de mult nu mai funcționează, dar și un minim bun simț…

Niște prostii imense de care în străinătate (spre toate punctele cardinale) lumea râde și strigă „CA LA IAȘI!”, acum sunt trecute că ar fi pe agendele lor imediate ca posibilitate de execuție începând de mâine!

Când tocmai reptila lor șefă s-a îmbolnăvit de diaree a austerității și taie de oriunde doar să taie, să mai scoată din  baguba furtului lor imens, subalternii lui Ilie de la sculărie se cacă- în pălărie și încă cu  spume!

Ca unul care m-am  ocupat în viața mea în ultimul sfert de secol cu scrierea unor PROGRAME de dezvoltare și de acțiune pe domenii diferite, dar înrudite în ceea ce privește transportul public, rutier, în ce privește o viziune de viitor și de restructurare urbanistică a Iașiului – programe pe care le-am pus la dispoziția și a liberalilor al cărui membru am fost, dar și le-am făcut publice adresând invitația oricui să le preia și să le aplice sau să le adapteze ca să aducem și noi Moldova, Iașiul, în rândul lumii civilizate, dar NU! S-au ferit ca dracul de tămâie să le citească măcar, pentru ca nu cumva prostia lor proverbială să se contamineze cu profesionalism și inteligență practică creativă. Panseluțe și albăstrele pe Pietonal și gata!.

Am acumulat în viață multă experiență pe diferite domenii conexe, am lucrat direct la înfăptuirea mai multor obiective sociale și administrative sau de agrement încât pot să mă laud fără a-mi fi rușine că pot fi un sfetnic oricăror edili din orașul meu natal.

De câtăva vreme javra asta tuciurie cu kipileauca jidovească pe scăfârlie numită și  recunoscută ca fiind actualul Bulibașă al Iașiului se  resuscitează  punând poze prelucrate în Photoshop cu un fel de SF care ar fi circulând ba peste albia Bahluiului, un monorai ca în Japonia de acum 50 de ani,  ba țâșnind de sub Palatul Culturii și înălțându-se pe stâlpii unor estacade către Mitropolie…

În primul rând că ideea doar de a ocupa albia existentă a Bahluiului cu stâlpi de estacadă ar fi o imensă inepție!

Scârba dracului a înțeles că în cazul că suveraniștii ADSEVĂRAȚI  pun mâna pe putere și trec la plătirea polițelor pe el nici Gheorghe Dracu (Nichita), nici Bunul Dumnezeu – cu care nu are nimic de a face  -nu-l pot salva de la linșaj public, iar apoi de la muncă silnică pe viață să sape la hârleț fundațiile de stâlpii pentru monorai

Cred că prin 2006 dacă nu mă înșeală memoria – când eram încă membru în PNL Iași iar Adomniței candida la funcția de primar al municipiului, am scris pentru PNL o Propunere pentru Program de Guvernare Locală. Liota de imbecili fără păr pe față și fără altă experiență decât programul Power Point nici nu l-au citit, deși era scris pentru oameni normali cu intelectul, dar ei nu aveau nici măcar noțiuni minime despre inginerie deși se dădeau mari ingineri și directori în firme de construcții ce îl aveau pe Relu Pușcărelu apropitar…

Au umplut un laptop cu grafice și indicatori economici plagiați de la Statistică, au făcut „prezentări” fastuoase cu Moca Bola ca sponsori, gagici cu chiloții mai lungi decât fustele care îi sorbeau din priviri pe „șefii” de partid – viitorii „demnitari” care controlează borcanele cu bani din cămară – și înafară de ei nimeni nu a știut despre Programul de guvernare al PNibiL.

Nichita PSD a câștigat „en fanfare” la pas scrutinul dar apoi i-a luat pe liberali la împărțirea prăzii cu USL. Au căcat pur și simplu la Ciric în pădure acel telescaun de poveste care pornea de nicăieri .și ducea spre niuciunde, au defrișat pădurea pentru a amenaja parcări de duminică și alei pavate în desișul pădurii, au devalizat și distrus Iașiul cu străzi „reabilitate” peste tot, cu înlocuirea prostească a liniilor de tramvai, etc.

Și atunci – când s-au schimbat șinele de tramvai am scris primăriei să adopte cu această ocazie un Proiect prin care să mai adauge câte o șină suplimentar în paralel pentru a obține două ecartamente: pentru tramvai normal și îngust, ca să ne permitem ulterior să rulăm orice tip de tramvaie. Mintea puțină pe care o au nu m-au înțeles și a ieșit iarăși un mare rahat.

Simirad cu Chirica au devalizat orașul  scoțând și fructificând pentru buzunarele lor toine întregi de cupru când au desființat degeaba liniile de troleu din Iași pe motiv că „troleibuzul are unități mari de transport și încurcă traficul”. Cretinii parcă nu au văzut în Europa troleibuze mici, funcționale, de mărimea unui autobuz… Pentru asta i-aș împușca (a mai rămas Chirica) fără nicio judecată sumară.

Transportul electric era și este soluția viitorului în concepția mea pe care am trecut-o în Programele de guvernare locală.

Tot cu acele ocazii am cerut să se studieze toată rețeaua „ceaușistă” de căi ferate industriale care traversau orașul, să se facă legături logice între linii cu desființarea și refolosirea acelora care sunt eliminate și astfel să avem trenuri urbane care să lege zona metropolitană din jurul Iașiului cu transport electric.

Când Fenechiu a scos din frigider oala cu ciorbă veche de pe timpul lui Nea Nicu cu autostrada Iași – Tg. Mureș am scris de atunci că nici în 20 de ani nu se va putea face,    pentru că nu ne lasă NATO! Toți se făceau că plouă și să-a declanșat un PR furibund cu milioane de euro sifonate pe propaganda liberală preluată ulterior și de M10, useriștii de azi.

De atunci Mafia Liberală mănâncă o carne macră de pe osul cu autostrăzile, iar acum, când NATO globalist vrea să atace Rusia cu blindatele, li s-a dat scuipat la furcă. Deja sunt peste 20 de ani de când „se pune problema”.

Ca plan de viitor pentru următorii 100 de ani, ca o perspectivă nu chiar îndepărtată, am gândit pentru Iași – așa cum clujenii au gândit și început cu finanțare austro-ungară – și deoarece cele 7 coline ieșene nu sunt potrivite tehnologic, să avem nu metrou, ci un monorai. Să scoatem la licitație internațională proiectarea și construcția lui și să gândim 2-3 direcții diametral opuse precum Bucium – Copou, Tătărași – Nicolina CUG (de exemplu) cu intersectare să zicem în Podu Roș sau în Tg Cucului ca să comunice între ele și jos, pe sol să existe deja alte posibilități de transport terestru.

Am mai propus ca să se înceapă un Program de construire cu fondurile primăriei și a unor învestitori privați de PARKINGURI cu 5-7 etaje de la subsol la suprafață la distanțe de cel mult 500 de metri unul de celălalt pe toată suprafața orașului în clădiri compacte care să fie și reședință de noapte a zecilor de mii de mașini, dar să și se interzică parcarea pe străzi pe timp de zi. Așa am avea o circulație simplă și corectă fără ambuteiaje.

Am gândit ca râul Bahlui să fie astfel amenajat încât să devină o zonă completă de agrement cu terase pe malul apei, cu ambarcațiuni  ușoare de sport și plimbare.

Având Facultate de Hidrotehnică la Iași să i se dea prin  Contract cu Primăria și Consiliul  Județean ca temă de cercetare o unificare a albiei râului Nicolina cu Bahlui în zona municipiului prin execuția a unui canal de legătură cu comunicare gravitațională sau cu ecluze care să formeze un complex hidrotehnic navigabil, cu albii betonate dar nu cum este acum Bahluiul, ci cu cheuri verticale la nivelul actualei albii, cu racordarea actualei secțiuni betonate la cheuri. Un stăvilar la ieșirea după podul Sf. Ioan spre Tomești ar putea crea o pană de apă pe tot parcursul Bahluiului de cca 2-3 m adâncime pe mijlocul actualei albii minore cu un Nivel de Etiaj care să asigure sub poduri o lumină de 2-3 m.

La fel, să se amenajeze la actualul gabarit și albia râului Nicolina cu cheuri verticale pe ambele maluri, care să fie ecluzat la Moara Balaia la confluența cu Bahluiul! Amenajarea Bahluiului ca albie se poate face din zona Valea Lupului și până spre Tomești.

Asta înseamnă să gândești limpede spre viitor! Nu să faci poze în Photoshop să prostești lumea  nepregătită tehnic să viseze frumos ce bine ar fi să te mai aleagă pe tine încăodată și încăodată, boilor!

Acum vă pregătiți să deveniți suveraniști, nu? Blestemați să fiți ticăloșilor, să vă putrezească oasele în lagăre de muncă.

Tot Bahluiul, toată Nicolina – cât străbat orașul – cu sălcii pletoase, cu terase pe malul apei pe care plutesc ambarcațiuni ușoare, cu pescari care „dau la pește ”în liniște, într-o zi de odihnă…

Programul de Guvernare locală pe care l-am scris pentru SOS România prevede toate acestea. Depinde dacă lumea rămâne la fel de proastă ca să mai dea votul unor bandiți. Poate  înscriși de astă dată în AUR sau SOS România?

Dan Tănasă - trădător al românilor de AUR...

SOS ROMÂNIA (se)  POT UNIFICA (cu) AUR?

Se pare că NU…

De cel puțin doi ani scriu pe tema asta. Cred că am fost printre primii care și-au exprimat scepticismul că AUR ar putea deveni vreodată aliat cu SOS România! De ce?

În primul rând pentru că Diana a fost membră în AUR de unde securiștii au expulzat-o. Este împotriva firii umane să înghiți odată otravă din neatenție și apoi să vrei să mai vezi încăodată cum este și dacă reziști și de data asta așteptându-te doar că ai să vomiți și vei scăpa cu niște spălături stomacale. M-a preocupat foarte mult relația asta toxică. Mereu m-am întrebat ce găsesc oamenii normali cu capul care nu au fost nici turnători măcar la securitate sau securiști de adevăratelea la AUR?

Ce magnet este acolo? Ce le promite? CINE le promite? Simion nu are carismă, Simion nu are multe calități care să-l facă un lider îndrăgit. Simion nu are în primul rând calități de lider! Și atunci? Care estre chichirezul? Că a fost un  partid care „a explodat” brusc  fiind format de Servicii ca să devină un partid bidon în care să intre patrioții români cu idei suveraniste, a fost evident!

În Europa izbucnise curentul suveranist ca o reacție la globalismul sorosist practicat de conducerea UE, oamenii au  deschis ochii, lumea a înțeles că cel  mai corect ca să scape este îndepărtarea de UE și revenirea la normalul specific național, iar România nu avea cum să nu se contamineze la cât de tare fusese siluită și jecmănită!

Prin urmare strategii din Servicii au făcut un pas înainte în întâmpinarea curentului suveranist și a spus „veniți aici băieți, vă așteptăm cu brațele larg deschise! Avem marfă pentru toată lumea!”

Și pe lângă oamenii sinceri, cu bună credință, au început să fie introduși acoperiții de prin alte partide, dar și scursuri din peluzele stadioanelor de la mai toate sporturile care să- formeze „Masa de Manevră”.

Un autocar pus la dispoziție gratuit „de club”, un pachet cu mâncare de drum de la „sponsori”, 10 eur bani de o bere și o cafea și după un autocar a fost nevoie de 2, 3,… 6

S-a format un grup din ce în ce mai mare de  cunoștințe – în general fără serviciu, fără  obligații, oameni care trăiesc de  azi pe mâine, „mitingiști” fără grijă și fără vreo  țintă precisă în viață. De aici până a simpatiza „sponsorii” care luptă pentru un ideal frumos și patriotic nu a fost decât un pas.

Așa s-a format în mare parte și în principal AUR!  Au fost fidelizați oameni cu un pospai de cultură, fără prea mult discernământ, dar cărora li s-a spus până la saturație „vedeți că securiștii și globaliștii vor încerca să vă destrame, să nu puneți botul! Câini până la moarte!” Și prostimea a fost îndoctrinată, vaccinată cu patriotism șți „antisecurism”.

Simion a devenit după instruirea prin care a trecut comandantul unei oștiri estimate la cca 10-20000 de oameni de pe mai tot cuprinsul țării unde se joacă fotbal, handbal, unde se practică kikboxul și MMA… Oștirea este chemată în timpul săptămânii, când nu „are meci”, la „evenimente” politice ordonate, gen Jos cu aia, huo cu ailalți, menite „să critice” sau să dea jos guvernul. Dat nu de tot, nuuuu!  Doar puțin, de ochii lumii, ca să pară un adevărat partid de opoziție!

Sunt în antiteză totală cu SOS România! Aici deviza lui Șoșoacă a fost de la început „fără securiști”, „fără acoperiți în politică, în jurnalism!”

Mișcarea suveranistă națională formată în jurul Dianei Șoșoacă și a  partidului ei SOS România s-a format greu.  A  trecut prin chinurile facerii cu țipete de durere, cu „moașe  militare” pe post de  mamoși, cu trădări și bisturie tocite, cu infecții nosocomiale luate din Parlament…

Masa importantă de electorat o formează acum oamenii cu instrucție școlară solidă, oameni care au fiecare personalitatea lui și concepții proprii despre viață, oameni care înțeleg prea bine geopolitică chiar dacă nu sunt experți pe acest domeniu. Ei au fost cel mai greu de trezit. Ăștia sunt cel mai greu de convins, deoarece se consideră fiecare deștept și nu acceptă să fie tratat drept prost, cu gloata, nu acceptă un limbaj dur, sunt snobi, sunt mereu cu buzele țuguite a inteligență sceptică. A durat mult timp până ce au reușit să „o citească” pe Diana, mai întâi au pus botul la Propagandă, au scuipat-o, au jignit-o, au renegat-o!

Pe asta au contat securiștii Sistemului care au făcut tactica de luptă. Interzicând-o complet la Tv s-au gândit că nefiind în imagini cu niciun prilej sau în vocabular, majoritatea populației nu are timp să caute internetul pentru politică, se rezumă la ce aude întâmplător la emisiunile de știri Tv și gata! Așa a gândit Sistemul.

În realitate alături de Diana au fost și câțiva intelectuali cinstiți și onești, cu o cultură și o experiență de viață suficient de mare încât să recunoască faptul că au în față un politician atipic, practic un luptător civic intrat în politică exact să schimbe, să răstoarne, să nu profite în interes personal, iar acesta este motivul pentru care Sistemul îl lovește.

Acești oameni au început să lucreze benevol și liberi în  interesul Cauzei promovate de Diana, în mod voluntar. Scopul lor era acela de a forma un curent de opinie în primul rând al intelectualilor care să fie treziți, să li se deschidă ochii chiar cu o palmă dată puternic care să-i trezească și apoi să-i dezmeticească. Ulterior,  fiind din ce în ce în ce mai mulți intelectuali treziți și ei au radiat în jur cultură și au răspândit mesaje de trezire.

A fost foarte greu să se miște, să se rostogolească bulgărele inițial, a fost greu de urcat pe creastă, dat odată ajuns în vârf, la cumpănă de ape, a fost prăvălit la vale cu un conținut solid, nedestructibil. Acum a ajuns o masă din ce în ce mai mare ce vine cu un vuiet de tăvălug și mătură totul în calea lui.

Această luptă a fost mult mai grea cu structurile Sistemului! Aici s-a dat o bătălie surdă cu acoperiții infiltrați să trădeze, cu trădători de ocazie pentru bani și privilegii, cu oportuniști, ariviști și carieriști care s-au alăturat cu intenția de a prinde un tren nou care să îi ducă mai departe în confort și siguranță.

Acum mulți dintre intelectualii anonimi care au pus umărul să amplifice Mișcarea sunt atacați și scuipați de lepre de frică să nu fie devoalate și alungate. Acuză, țipă, zgârie, se trântesc în praful drumului și se zvârcolesc să arate ei devotament și determinare. Intelectualii adevărați care au muncit anonim ca influenseri din umbră au fost aproape anihilați, au fost eclipsați și minimalizați. De fapt, ei și-au îndeplinit misiunea, au creat acest curent favorabil în care Diana Șoșoacă a devenit credibilă, a devenit cunoscută și în țară  cu adevărata ei față, cu adevăratul ei scop și astfel s-a putut anihila Propaganda dușmănoasă practicată de globaliști. Efectiv Diana a avut de contracarat și personalitatea politică numită Viktor Orban, care având funcția de Premier al Ungariei și partidul de  guvernământ a întreprins politici similare cu ale Dianei în favoarea Ungariei! Conducerea României a acționat exact invers trădând interesul național.

Acum mulți au început să înțeleagă ce vrea și ce spune „mahalagioaica” asta „care jignește” la hurtă pe toată lumea crezându-se ea cea mai deșteaptă, cultă și puternică. Asta a insuflat Sistemul în mintea oamenilor! Asta a dorit el să facă pentru a distruge statuia de partriotism și sacrificiu numit Diana Iovanovici Șoșoacă!

Diana a încercat unificarea forțelor suveraniste de mai multe ori, însă Sistemul a anihilat din fașă orice inițiativă. Are oamenii săi peste tot și să destabilizezi este cel mai ușor.,

De data asta Diana a primit la Whasington, la ultima ei vizită acolo indicația precisă să facă tot posibilul să unifice pe suveraniști ca să acționeze ca o forță.

Americanii și rușii cunosc precis situația „de facto” în România. Știu prea bine cine și ce jocuri face, însă i-au spus Dianei că ar trebui să încerce măcar până sunt răsturnați globaliștii să adune lumea sub același steag.

DUPĂ… se va schimba mult situația.

Atunci SE VOR IMPLICA! Și unii și ceilalți… Acum nu pot. Este prea pe față, prea la vedere, ori „ei fac democrație din umbră, nu la lumină.”

Diana a lansat chemarea la unificarea suveraniștilor imediat ce a venit din America. Este nevoie de o forță majoritară a populației care să justifice o răsturnare a globalismului prin forță.

Țineți minte cei mai seniori dintre voi cum a fost în 89? Ruși, unguri, sârbi, englezi, francezi, austrieci, toată floarea globalismului și-a dat mâna să dea lovitura de stat și să-l omoare pe Ceaușescu. Acum estre cam invers. Acum răsturnăm globalismul!

Lui Diana i s-a spus că sunt cunoscute perfect condițiile existente acum în  România, că sunt „fișate” toate leprele și curvele, se știe despre fiecare cu cine este și pentru cine trădează. Sunt mulți trădători, prea mulți! S-au alăturat Fișele CIA și FSB. Se cunoaște și mărimea de prezervativ sau cupa de la sutiene.

 Prin urmare e nevoie de o contrapondere care ulterior să dea populației lașe din România sentimentul că ei au răsturnat globalismul. Să îi crească artificial stima de sine… Altfel nu e bine, nu va avea baze solide.

De asta i s-a indicat lui Diana să unifice EA  suveranismul! Apoi restul vin de la sine cu ajutor internațional. Ei știu încercările repetate ale Dianei, știu și eșecurile datorate AUR și ale Serviciilor românești amestecate cu Mossad, francezi, Mi6, etc.

Ideea este că și Simion a fost chemat la „o cafea” undeva și i s-a explicat pentru binele său că unificarea cu Diana ideologic și în acțiune va fi benefică pentru el, pentru viitorul său. Se știe că are sfori legatre, se știe cine trage de ele, dar i s-a spus că va regreta dacă nu se urcă în tren pe scară din mers. Diana a făcut ULTIMA  strigare!

 Pa, Simioane! Acum sau niciodată! Rămâi cu proștii pe peron, sau ești prea legat de homalăii tăi din Servicii?!

Ce ar mai fi de spus? Cumva se vor precipita lucrurile și se va întâmpla ce va trebui să se întâmple. Gloata de prostălăi a lui Simion va vedea că este în minoritate. Nici Guru, nici  Simion. Viitura culege toate gunoaiele și  le duce puhoiul. După viitură gunoaiele se vor trezi pe uscat înghesuite într-un ungher de viroagă. De aici vor fi încărcate și duse la Groapă.

Așa cum am prezis (pentru mine) Anul Nou ne va elibera de globalism! Cu multe sacrificii, chiar colaterale, de oameni nevinovați.

Rog șoșocarii să fie încrezători. Construcția noastră ESTE SOLIDĂ! Soarta face să nu ne unim cu dușmanii noștri. Așa vrea Dumnezeu. Asta nu este numaidecât de bine, dar așa este corect. Noi credem cu adevărat în El, noi credem în Dreptate și Onoare! Să ne ducem crucea și s-l iubim pe Dumnezeu! Amin.  

DE  LA  FANATISM  LA  TALIBANISM

Scriu acest articol cu FURIE! Cu multă furie!

Am intrat în SOS România ferm convins că acesta este în sfârșit partidul în care trebuia să fi fost dintotdeauna. Cei 23 de ani în PNL Iași mi-au folosit să observ și să mă călesc în lupta politică. Din păcate nu cu adversarii noștri politici „tradiționali”, adică PSD-ul, ci am luptat mai mult în interior contra unor jeguri împuțite precum Relu Fenechiu și liota lui de frați, cumătri, copii de trupă, niște puțoi proaspăt „majorați”, oportuniști, din primii ani de facultate pe carte frații Fenechiu i-au îmbârligat să poată deveni o masă de manevre și de voturi în favoarea lor. Desigur că avea și locotenenți precum Cristian Adomniței, Liviu Brătescu, A.I. Cuza, Marius Danga, Marius Bodea, etc

Eram ca și măgarul între oi acolo. De unul singur mă opuneam în ședințele săptămânale când vedeam ce ticăloșii se pun la cale „în numele partidului”, ce mulți sunt promovați pe funcții la care pălăria le cădea pe bărbie fiind cu câteva numere mai mari. Fenechiu avea afaceri directe profitabile cu PSD-ul și Gheorghe Nichita în timp ce se scuipau în ziare.

  23 de ani i-am observat, am lipit afișe, am inițiat și participat la evenimente organizate pentru propagandă în campania electorală… Atunci abia PSD ne erau adversari oficiali. Prin urmare când am aderat din fermă convingere la SOS România aveam 23 de ani de experiență politică și peste 10 ani de „civic” în societatea civilă lucrând fără să știu prin intermediul cuvântului scris la propagarea ideilor acestui partid suveranist care coincideau cu ale m ele. Am avut drept țintă formatarea și coagularea unei părți a intelectualității care să devină apoi oșteni simpli în propagarea și combaterea globalismului.

Nu știam ÎNCĂ de Diana. Ea a „explodat” public în 2020 la declanșarea „pLandemiei” și a campaniei globaliste de vaccinare.

Ideea de dezbatere este însă alta.

Ocupându-mă de politică din pură  pasiune am avut timp destul să studiez diverse tipologii – în primul rând al adversarilor politici. Dacă la PNL linia  conducătoare era că fiecare are cap să judece și este  liber să-și spună părerea, să aibă o opinie chiar contrară liniei, chiar dacă în culise hotărârile erau luate de conducere fără să țină seama de majoritate, la PSD era o talibanizare de doi bani, o masă de inepți fără multă cultură care se zbăteau să devină obedienți șefilor ierarhici pentru ca să conteze, „să intre în cărți.”

Azi sunt cuprins de furie când văd în jurul meu această  talibanizare extrem de dăunătoare  a membrilor SOS România. Și nu pentru că ar cere asta Diana, nu pentru că fanaticii de suprafață chiar mor de dragoste  necondiționată obligatoriu afișată față de Diana, dar asistăm acum la o segregare a electoratului, de „șoșocari” cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, versus un electorat talibanizat, fanatizat, care nu judecă nimic pentru că NU POATE  să judece, care sar la beregata ta în momentul când lor li se pare că ai atins cumva cu pana de porumbel onoarea Dianei sau că nu ai lăudat-o atât de tare pe cât sunt unii dintre ei dispuși să  o facă. Ăștia nu stăpânesc bine arta cuvântului, citesc doar titlul ca să-și formeze o părere și deja te trezești că o astfel de gospodină cu liceul terminat prin anii 60-70 îți sare dintr-un ungher al Facebook-ului în spate cu cuțitul de tăiat zarzavat în mână pe post de pumnal, cu un aer doct, menit să te pună șa punct.

Deși am și eu vârsta senectuții și mă consider moș comparativ cu majoritatea celor care se exprimă cât de cât coerent, mă scoate din sărite o babăî din această categorie care își dă cu părerea după ce s-a șters pe mâini de apă de pestelca înflorată de dinaintea ei. Proastă tare nu este, dar pâțnp ieri a votat „conțtiincios” așa cum a îndemnat-o televizorul și acum în sfârșit i „s-a deschis mintea!”…

 Din ce am observat, scorpioana Diana Șoșoacă este un om la fel de  echilibrat ca și mine (tot scorpion) și îi repugnă să fie lăudată libidinos de tare, să fie linsă și pupată cu exces de zel. Pur și simplu am văzut că îi repede pe aceia care au asemenea manifestări și caută să-i izoleze.

 Mai mult, în sfârșit nu mai pierde timp din viață mângâind pe creștet idioții cărora le explica ca o mamă de ce este bine aia și de ce este rău cealaltă. A înțeles că se risipește inutil, că mai bine spune adevărul același tuturor și care nu înțelege mai are o șansă dacă se găsește careva să-i explice. Dacă nu, intră în batalionul de talibani. Buni și ăștia să moară pentru Cauză, să voteze, dar din păcate doar atât… Suntem SINGURI  contra tuturor!

Diana vrea să se deștepte masele, să se manifeste reactiv la ce se petrece, să capete curajul să iasă cu pieptul dezgolit fără frică de moarte, care vine ca o consecință a stării de prostie și de prosternare.

Eu din prima zi de când am devenit membru de partid mi-am spus că voi spune din prima clipă lucrurilor pe nume, că îmi voi spune și susține punctul de vedere și dacă e bine și dacă nu, îmi voi spune părerea deschis și dacă  convine sau nu, pentru că un PARTID nu își are rostul să existe dacă nu ești lăsat să-ți spui punctul de vedere, problema așa cum o vezi tu, iar majoritatea să hotărască democratic.

SOS România este format în majoritate din membri și simpatizanți care nu au mai făcut niciodată politică! Majoritatea au fost doar simpli anonimi ascunși în gloata Societății civile. Azi „s-au trezit”, „s-au deșteptat” și au înțeles că nu poate fi o schimbare adevărată decât dacă se bagă efectiv în politică, dacă acceptă să facă lucruri cu mâinile lor, dacă acceptă să riște, să se  contrazică, să accepte că trebuie să fie și compromisuri ca să atingi un scop, că ce pare bine la suprafață poate fi fals și în final nu aduce rezultate.

Nici Diana nu a fost politician, dar profesia ei de bază îi conferă niște atuuri suplimentare și i-au deschis orizonturi largi pe care ea știe să le exploateze. Ea acum face școală și concomitent cu ea transmite lecțiile și celorlalți. Mulți au înțeles-o prost, mulți cred că a fi fidel  înseamnă să te prinzi cu mâinile strâns de poalele ei, să-i strigi în urechi” și să-i bagi degetele în ochi ca să te vadă doar pe tine cât de multă dragoste ai tu pentru ea.

Diana urăște astfel de comportament. Cui cât te zbați tu mai tare să-i dovedești loialitatea și iubirea  necontrolată, cu atât are ea o părere mai proastă despre tine.

A greșit mai ales în a-și alege oamenii apropiați. Ea însăși recunoaște asta. A fost inocentă și sinceră. A fost lovită. Și-a lins rănile și a devenit circumspectă. Cere supunere, dar nu supunere oarbă!

Nu o ajutați cu nimic dacă ați devenit simpli yesmani! Ea are nevoie de oameni  echilibrați cu care să se poată sfătui și în care să aibă încredere. Ce să facă ea cu sfaturile unei talibance care sare ca proasta în bazin doar părândui-se că nu spui fix un lucru pe care proasta l-a înțeles greșit?

De asta e greu. De asta nu ne merge atât de bine pe cât s-ar putea. Sunt prea mulți trădători, oportuniști, lingușitori, părerologi, prea multă lume proastă care crede că la politică se pricepe oricine și oricine poate face politică înscriindu-se doar în partid și țipând ca un șef?!

Va trebui să devenim profesioniști în ale politicii.

Am  scris câteva cuvinte pe  pagina mea de Facebook prin care am afirmat (pentru  proști) că dacă nu aș ști că a venit „de afară” indicația, ordinul, ideea, tema, etc. să unească Diana tot suveransmul din România ca să devină o forță care să se opună Coaliției de reptile, iar Diana asta a făcut acum cerând lui Simion și lui lelea Gavrilă să i se alăture că șterge pentru ultima dată scuipatul de pe obraz pentru binele României, imediat au sărit în bazinul fără apă niște „unii” care au văzut în asta un afront cumplit transmis de mine Dianei și că ce politică fac eu, nu cumva fac jocul AUR? Asta m-a înfuriat la culme și doar eterul a putut face acele persoane să evite scuipatul meu în obraz…

Băgați-vă mințile-n cap! Învățați să faceți politică, învățați să citiți printre rânduri și la Diana, că nu poate spune pe față secrete pe care oricum nu le-ați înțelege și care v-ar dăuna grav sănătății neuronilor.

Diana nu poate vorbi, nu poate spune direct ce ar putea spune de exemplu un anonim ca mine sau ca alții care ar trebui să se manifeste și să ducă mai departe mesajele subliminale transmise de Diana.

Se aude mamaielor?

ÎN ANUL CARE VINE VOM DA CU MINE-N TINE!

Că tot este timpul amintirilor și al comemorărilor în decembrie…

Cei care am trăit acele timpuri din 89 poate că își mai amintesc vremurile tulburi prin care am trecut. Vă mai amintiți acel haos generalizat, acel hiatus al statului român când fiecare îl suspecta pe fiecare, când lumea se acuza reciproc, vremea când cuvântul de ordine era „JOS CU ăla sau cu celălalt”..?

Nu era Președinte legitim, premier, nu era guvern, parlament. În pădurile patriei găseai abandonate uniforme de milițieni superiori în grad și securiști. Foștii ștabi de la partid se evaporaseră în neant fără să fi putut trece granița, care era închisă. Prim secretarul de la Iași s-a ușchit pe la Turnu Severin sau Brăila într-un sat care nu avea nici primărie, ăla de la Turnu Severin la Suceava și tot așa.  Ilici a preluat puterea fără să i se opună nimeni. Doar Caramitru și Dinescu îi mângâiau cu limba cuibarul cu ouă clocite… Ba, la un moment dat el sunase pe firul roșu la Moscova să ceară întăriri armate în caz că nea Nicu se scula așa ciuruit de gloanțe și răscula ”popogrul”. Gorbi l-a asigurat că 7 divizii de blindate vor fi aduse cu avioanele TU 147 de la Vladivostok dacă este nevoie, că Soros plătește.

Ei bine, 2026 va fi un astfel de an, nu de alta dar să apuce și copiii sau nepoții noștri ca să aibă ce povesti nepoților lor, „cum s-a călit oțelul!”.

Azi „sărbătorim” ca proștii tot felul de evenimente petrecute atunci, dar puse la cale de globaliști prin intermediul lui Ion Ilici Iliescu și Mihail Gorbaciov, omorârea familiei Ceaușescu care s-a opus vehement URSS intuind că acolo numai comunism nu mai este, ci bolșevism „progresist”  pur, reînviat de jidovimea khazară internațională care deja îl aveau pus pe Gorbaciov la butoanele care au fărâmițat imperiul rus.

Tot ce s-a întâmplat de exemplu la Timișoara a fost exact cum s-ar fi dat cep la butoiul cu bere de la Octomber Fest. Butoiul era plin, sub presiune și trebuia o scânteie să explodeze.

Popa Tokes – agent al statului maghiar – umbla printre „enoriași” cu pregătire militară înaltă pe post de fitil detonator incitând lumea la răscoală. Erau grupuri paramilitare escamotate în enoriași care își apără discipolul, religia, de parcă Ceaușescu sau stratul român asuprea vreo religie rămasă după desființarea Bisericii Romano-Catolice…

Ungurimea din România se mișca mocnit ca un tzunami care acumula energii în adâncuri și se pregătea să măture malurile. Lor le spuneau popii în biserica lor protestantă la predica de duminică adevărul și ce se pregătește peste graniță dându-le indicații de3spre ce vor avea de făcut. M-a prins „revoluția” la Miercurea Ciuc în fieful secuimii și vorbesc în cunoștință de cauză.

Azi „canalizările” globaliste mainstream ne arată pline de mândrie și de evlavie „locuri încărcate de eroism” prin Timișoara sau București, locul unde a căzut primul om împușcat pe  treptele catedralei, etc

Lumea a murit „pă bune”, de adevăratelea, doar cauza pentru care s-au sacrificat era falsă! Era un produs tipic al Propagandei globaliste la care s-a adăugat și un program special de pedepsire exemplară a României!

De fapt suntem puși să ne sărbătorim înfrângerea! Atunci am fost cuceriți fără război declarat, ne-au omorât Conducătorul și am fost aduși în stadiul să urlăm de bucurie. Propaganda globalistă acționase prin eter atât de bine, încât deliram pe străzi văzându-ne teoretic cu toții miliardari, capitaliști, bogații lumii carte vom sta tolăniți cu bucile la soare pe nisipul alb al plajelor scăldate de   apele azurii ale oceanelor… că vom fi liberi să fugim în lume și să fim vecini de curte cu Rokefeller, Rotchild, Regina Mamă sau Sultanul din Brunei… Gata cu școala, gata cu învățătura, ce bine este să fii prost și liber, să muncească proștii! Cine nu e cu noi, mă-sa e curvă!

Ce comemorăm noi în decembrie? Cumva etapele distrugerii noastre ca țară și popor? Pentru asta au murit ca proștii sute de români la Timișoara, la București, la Sibiu, etc?

Unde ne sunt fabricile? Alea energofage cum le-a prețăluit jidanul Petre Roman care a fost iute pus de khazari premier „că era inginer și vorbea o limbă străină!” Restul eram proști și aveam „limbaj de lemn”.

S-a ales Iliescu, neam de tzigaineri khazari precum azi Bulibașa Iașiului! Saul Brukner  (Silviu Brucan, azi Silviu Wexller) ne-a prezis 25 de ani să ne revenim, dar după 35 suntem și mai rău! (tz zast!– să crăpați! În idiș n.a.)

În 89 a fost o lovitură de stat mascată de o revoluție „a poporului român”. Nu, poporul român a fost doar figurant în filmnul ățsta. Pe post de cai, de grăjdari… caii noștri și actorii lor.

Acum va fi REVOLUȚIA NOASTRĂ! Revoluția poporului român izvorâtă din piepturile noastre unde inima bate de frică să ne spargă piepturile, unde inima s-a făcut mică ca un purice. Acum nu este nimic aranjat, nimic pus la cale, dar acum – ca și atunci – avem de partea noastră alt popor rus, alt popor american, ba chiar și poporul chinez, poporul arab, sudamerican, în mare parte. Acum este anul în care România va renaște!

Avem un conducător care este trimis al lui Dumnezeu să ne călăuzească și să ne îndrume. Este Diana Iovanovici Șoșoacă, liderul de necontestat al Mișcării Renașterii Naționale!

Este numai meritul ei că a scos adevărul despre România în lume, că ne-a dus solia de pace și de suveranitate la Marile Puteri ale lumii, este numai meritul ei de necontestat că „ne-a ținut încă vii pe aparate”, că ne-a injectat demnitate și onoare, curaj și dorința de trezire aducându-ne la viață.

2026 este anul în care vor cădea hienele globaliste împinse în prăpastie de Marile Puteri și atunci mai multe popoare – în special din Europa – se vor fi  eliberat de acest jug, acest cancer al începutului de mileniu trei și își vor recăpăta prin forțe proprii, sub protecția Țărilor BRICS o nouă viață.

Să nu vă temeți, SOS România este pregătit să preia Puterea, este pregătit să conducă prin oameni buni profesioniști, este pregătit să prindă și să pedepsească toate jigodiile, toate jivinele satanei care au atentat la viața poporului român, la toate bogățiile acestei țări, vom fi pregătiți să o luăm de la zero și să trecem la reconstrucția acestei țări ce va redeveni și mai mare și mai puternice economic și mai onorabilă decât a fost ea vreodată! Veniți cu multă încredere lângă noi să ne schimbăm  împreună soarta!  Avem nevoie de oameni tineri, oameni dornici de muncă, dornici de afirmare, dornici de a renaște din propria cenușă.

TZIGAINERUL FACE SALTUL LA SUVERANIȘTI !?

O bombă are fitilul aprins și flacăra se apropie vertiginos de detonator…

Hauleo teteoooo! Haraselu bulibașă al Iașiului Mișu Chirica care are cortul șatrei pe Platoul Însorit de la Miroslava și-a dat arama de spoitingiri pe față și fără să-și dea seama a devoalat planurile lui de tzigainer ovrei de ziua a opta.

Haraselu își pregătește măiastru hușcheala din Partidul Nemernicilor Liberi (PNL) – unde a poposit ultima dată după ce epuizase toate posibilitățile avute – să mai fie primar ales al Iașiului din partea unui partid suveranst de data asta…

Între timp au răsărit partidele suveraniste AUR, SOS România, PRP, etc. Pe ăia de la POT nu îi mai punem, că matroana stabilimentului a rămas iar gravidă și este pe cale de avort spontan.

Mișu Chirica a avut grijă din vreme să se înfrățească pe la spate cu Georgică Senmiom și poartă și dânsul boxerii cu șlițul în partea opusă prohabului. A luat cu o mână și a dat cu două, de la PSD la AUR. Adică parterul unui bloc pe cât de lung și de lat l-a luat de la ciocoimea PSD unde a fost el primaș dată ales-bules și i-a împroprietărit pe securiștii lui Semiom în spatele Gării internaționale Nicolina, la capătul Bvd. Dimitrie Cantemir.

Eee, dar când prietena sa de famelie a ajuns derutată de Iași la partidul SOS România s-a  schimbat modificarea, iar la lingușelile doamnei a  cedat o juma de bloc de la AUR pentru SOS România, „ca să se împrietenească” și să nu se vadă când patroana de la Beauty Styl trece pe șestache pe coridorul din spate dintr-un partid în altul…

Dar cum să fie el, ditamai Bulibașa credibil și plauzibil? Păi în primul rând  să iasă în evidență cu ceva în care să uimească  șatra, ceva „ca cum” ar fi să se taie cu șișul pe piele cu Împăratul Hoților, ăla de-i frate cu ambasadorul romilor la Washington Post. Nimic nu poate fi mai credibil dacă îl face pe ăla să-i dea un șut în tuhăs (cur in ivrit n.a.) din PNL!

Ok. Ia un șut în cur de la PNL, devine liber de contract și de partid și cu Semiom aranjează să treacă la cutia cu AUR de trompetă. Devine suveranist înfocat, imediat se afișează și cu derutata aia a lui Șoșoacă, face pace în stil „pupat piața Endependenți”, iar până la alegeri devine cel mai iubit dintre țiganii ovrei pământeni!

Ian să vă uitați voi de azi înainte la Bulibașă cum va purta panglica tricolor la pălărie! Ian să-l vedeți cu cocarda tricoloră în chept pe la nunți și botezuri unde va merge în campanie electorală!

Șoșocari, fiți tari, fiți mândri!  Derutata voastră s-a urcat pe burta calului câștigător și a voastră va fi mărirea, a voastră va fi puterea! Veți avea și voi Premarele vostru – chiar dacă a fost și a lui și a ta și cine o mai vrea și va mai putea!

Huoo PNL, huoo Murăturilor! Trăiască suveranitatea Iașiului! Bahto delo Haraselu!

https://www.libertatea.ro/stiri/mihai-chirica-injurat-alexandru-muraru-pnl-iasi-whatsapp-dobitocule-laba-trista-risca-excluderea-5556891

NICHIRICA PUPAT ÎN CUR-TEA PIAȚA ENDEPENDENȚI!

Hai că-i tare, bro!

În iureșul luptei cu furculițe AURite  la „ristorantte” de lux – care se desfășoară în prezent în România cu șosete împuțite și  lipicioase și chiloți de damă rămași cu tampaxul la purtătoare (declanșat la semnal de globaliștii mânați de la spate de generalissimul Florian Coldea și subțiitoarea lui Laura Corduța Kovesi care au primit misiunea de la UE – via Macron- Sula van der Lyen) să pună benzină pe foc, au sărit în jar fără frica de dogoarea cărbunilor încinși și mai mașcați foștii tâlhari cu notorietate națională NICHIRICA, „să repereze” dânșii onoarea justiției nejuste din timpul când erau ei la butoane și cică era mai bine ca acum cu Săpunea și javrele den prezent.

 Gigi Amoroso Nichita și fostul său aprod Mișu  Bulibașa Chirica  ce au fost sunați pe firul scurt și au fost întrebați dacă mai au sentimente de mulțămire față de Luluța, pen’că nu au făcut pârnaie decât pentru vârful ice-bergului, rămânând cu lovelele manglite neatinse, ei au grăit în koor, DA, sunt conștienți, iar atunci au trebuit să trimetă în publicul spectator o scrisoare de mulțămire către Sistemul coldist-koveșist-macovist pentru că se cam strâng rufele murdare de pe sârmă.

Fostul Sistem cică era mai bun și mai omenos. Ăla de anțărț, cu nea Florică fără frică și Cordeta Kovesi, nu „hăstălant” a lu’ „duoamna” Săpunea.

Amândouă jigodii – și Mișu Chirica, dar și Gigel Sulă Tare (acu moale) – au răspuns prompt și superlativ cererii sosite prin emisari evrei și au scris cu pastă albă (de dinți) câte o scrisoare de mulțămire și aducere aminte cu drag, scrise de Gigi, pen’că Bulibașa Mișu a beneficiat DEOCAMDATĂ de scutul Mossadului…

Bă, dragi conțărani ai „muncipiului”  Iași! Bă, fii ai durerii! Vedeți voi care este șmenul cu justețea Justiției? E hoha, bro! Fără să fie nevoie să belești ochii prea atent uitați-vă numai la cine este pe strasse să sară pe tocurile pantofilor cu pancarte în mânuri cu „Jos Săpunea!”!

 Sunt fix acei globaliști scoși de multinaționale contra cost în stradă acu cân se dau „preme” de Revelion, când cu Dracnea și cu Jordache cu „Apărăm Justiția!” și „Art. 13 înapoi!”, că s-au isterizat ăștia de azi care halesc bananele sugându-le și au blugii rupți între papaioage.

De acu pân’ la Crăciun și Anul Nou îi veți vedea sărind ca popândăii sau suricatele  prin orașele mari unde există materie primă cu proști plătiți să manifeste simpatie pe o temă dată de jidănimea lui Soros.

Păi cum să nu răspundă prompt pozitiv niște excremente uscate precum NICHIRICA

Să fi avut o Justiție corectă și necoruptă ei ar fi făcut deja 10 % din cei câte 100 de ani de muncă silnică pe viață pentru jaful bugetului local, pentru jaful banilor europeni…

Îl vezi acum pe țigainerul Bulibașă cum se bate el cu cataroiul în pieptul de aramă de tingire că el face și el drege ceva ce tot auzim deja de 15 ani de când are cheile de la (v)isteria orașului…

Acum l-a luat dracu să înceapă el cică să desfacă Piața Unirii dupăî căcatul mirositor de pe esplanada Teatrului Național, ca să scoată în evidență cafeneaua ce-i aparține și să tragă bourul lui Dragoș  mai aproape de pășunea lui. Nu îl duce gândul lipsit de cultură să dedice toată energia și toți banii de investiții să amenajeze în oraș pe toată suprafața Parkinguri supraetajate care pot folosi și ca parcări de reședință pe timp de noapte și parcări pe timp de zi ca să aspire sutele de mii de mașini ce au blocat orașul! Nu, că nu ies lovele negre și murdare din lucruri curate! Le dă de lucru acum la Conest-ul lui cumătru și al muierii sale de i-a puit moștenitorii.

Împuțiciunea de Gigi tot bântuie la BZI Live invitat de sclaveții săi Simionescu & Son care i-au fost slugi și-i mâncau din palmă iar acum caută să-l reabiliteze…!!!

Cu actuala conducere de la Filiala Iași al singurului partid suveranist SOS România nu ar fi de mirare  ca să-i vedem pe cei doi interlopi membri înfocați ai suveranismului la Iași, mai ales că actuala Japiță din fruntea Organizației ieșene este o apropiată a familiei Bulibașei interlope Mișu de la Perieni.

Lumea a luat-o razna, țara e-n pradă, pușca și cureaua lată, lichidați-i bre odată!

Pentru bugetul delapidat, NICHIRICA  lichidat!

https://www.libertatea.ro/stiri/mihai-chirica-primarul-iasi-scapat-doua-dosare-prin-prescriptie-nu-i-a-placut-ancheta-recorder-5555118

POLITICA ÎNSEAMNĂ INVERSUL LUI „POLITICALY CORRECT!”

Șoșocari adevărați ai Iașiului… Măi drăgălașilor…

Știu că sunt mulți care aveți încredere în mine și știți ca și mine că o iubesc pe Diana, iubesc SOS România și Mișcarea Suveranistă inițiată și condusă de ea.

La vârsta pe care o am, la înțelepciunea dobândită de cucuiele din cap din  câte am adunat până am înțeles că pragul de sus era mai jos de cât m-am așteptat, am curajul să afirm că nu mi-aș permite să fiu ticălos la apusul vieții… Nu am fost niciodată, cu atât mai puțin acum în pragul despărțirii.

M-am alăturat partidului acum doi ani, în vara lui 2023 deși mă simțeam membru înainte de înființarea lui legală cu acte.

Gândesc liber, spun numai adevărul la care ajung fără ocolișuri, fără menajamente, chiar dacă acest adevăr este adesea deformat de alții sau ascuns oamenilor de rând care NU se încăpăținează să-l afle prin muncă asiduă. Căutatul adevărului încă este „la liber”-  atâta timp cât mai există internet. Chestia este să vrei să-l afli, să ai vreme și răbdare să scotocești cotloanele eterului unde colcăie sateliții.

Observ că mulți șoșocari care mă cunosc personal și care s-au convins că nu am alt interes sau gând ascuns în partid, ci doar ca el să răzbească și odată cu el și noi, românii, mă contactați și îmi dați informații din interior sau îmi puneți întrebări lămuritoare din dorința firească să vă ajut pe cât pot să vă  lămuresc cu unele chestii care vă preocupă.

Unii – deși habar nu aveți nici un sfert decât aflu eu prin muncă grea – încercați să mă contraziceți doct, ca și cum și voi vă pricepeți la politică, la fotbal și la agricultură sau la drumuri ca mine… Asta mă enervează cum o enervează și pe Diana că trebuie să explice „proștilor” ca la preșcolari și ăștia se deșteaptă brusc dându-i ei sfaturi. E nasol, dar am suficientă răbdare să rezist cu „nervile” mai mult decât ar trebui.

Am intrat și eu fără să-mi dau seama într-o luptă surdă între cele două tabere existente în prezent care macină din interior Filiala Iași a partidului SOS România.

Și știți de ce? Pentru că am avut ținut la sân un șarpe  care mi-a fost „prieten interesat”, de conjuctură, trimis prin 2013 de Sistem să se lipească de plicul meu ca timbrul de scrisoare pentru ca să mă „ontroleze” strâns că prea le ziceam cu foc. Iuda s-a făcut frate cu mine ca să treacă puntea, m-a aprobat, m-a lăudat scrâșnind din buci, dar misia e misie și șarpele își schimbă pielea rămânând șarpe. Ce nu înțelegea el (că n u l-a învățat Școala de surdo-muți din Servicii, este că eu spuneam ca el și făceam ca mine dându-i mereu impresia că el mă controlează.  Faci compromisuri să câștigi lupte, iar Diana a început să facă și ea multe compromisuri, pentru că asta este viața. Nu mă îndoiesc nicio secundă de loialitatea ei față de oameni, față de partid, în ciuda spermatozoizilor eșuați căzuți din palmele cu bătături ale jegurilor împuțite pe Internet cu misiunea să ejaculeze constant copii cruzi care să scuipe România și pe români. Sunt multe de spus la adresa mea și a terariului plin de reptile otrăvitoare care colcăiau în Filiala Iași de la înființare încă, pe multe am călcat și eu, dar faptul că port cizme groase de toval până la genunchi plus o sapă pe umăr cu care le retez capurile și mor sigur la apusul soarelui… m-a salvat.

La venirea mea – și după devoalările făcute într-un articol pe „Rechin de Bahlui” am reușit să deschid ochii Dianei că la Iași – în fieful ei, este plin cu năpârci introduse de Sistem prin intermediu leu Silvestru Șoșoacă ce s-a făcut mare prieten cu doctorul interlop Șerban Iulian, un băsist pedelist notoriu cu care s-a format lumea politică interlopă locală.

Diana nu avea de unde să cunoască aceste lucruri, timpul ei era dedicat total luptei politice cu Sistemul, așa că atunci nu își putea imagina că o lucrează exact soțul ei în care avea mare încredere cum era și normal. Presa locală a vremii vorbește multe despre jigodia de doctor care o vreme a manglit complice banii CNSAS în calitate de director las Iași, dar nu numai…

Succint, Șerban l-a numit pe Tomaseschi  pe funcția de Șef de Filială, Diana l-a preluat pe inventar la „recomandări” la fel cum l-a preluat și pe puiul de lele care i-a devenit „consilier personal”…

Așa cum stau mărgelele pe ață, fiecare a adus pe fiecare – toți de aceeași teapă! – și Filiala a devenit Terariul cu năpârci

Asta știți, asta v-am spus de multe ori. Sunt încă doamne în partid – sufletiste, înfocate, sincere și bune gospodine – care nu prea cred sau nu prea le interesează ce a fost și cum a fost, o țin una și bună că ele au urmat-o pe Diana peste tot și că și-au pus sufletul în palmă cauzei odată ce s-au dedicat „politicii”… Civicul nu este politică drăgălașelor, da, de la civic se ajunge la politică, dar mai e mult până departe! Civică a fost la început și coafeza de lux care azi ne este șefă! Adică așa crede ea, că noi oricum nu o recunoaștem! „All righjt now!  Baby its all right now!”- rok and roll.

Pe aceste doamne le voi dezamăgi amarnic acum! Pe cele mai corecte, mai cinstite și mai devotate persoane pe care le poate avea Diana în această viață de partea ei eu vin și le voi explica spunând lucrurilor pe nume, punând degetul pe rana vie și provocând țipete de durere, dar spre deosebire de Diana, eu POT  să spun orice sub semnătură proprie, în timp ce ea NU POATE, NU ARE VOIE.

Și pe mine mă animă același țel cu doamnele despre care am făcut vorbire, doar că eu am timp să văd lucrurile, iar ele nu, din cauză de gătit, spălat rufe, cumpărături, cafele cu  prietenele, etc.

De două zile s-au precipitat brusc lucrurile și Japița derutată pe care Diana o strânge puternic în brațe  după ce a târât-o de păr pe holurile Parlamentului s-a întors în partid „reabilitată”, spălată, călcată (bine), rujată și „scoafată”, cu tencuiala reperată și cu privirea ei trufașă ți sfidătoare dar și ceva spume cu clăbuci la colțul gurii cu rictus triumfal.

De unde fusese numită PROVIZORIU  pe funcția de Șef de Filială după în timp ce exista înainte de alegeri un vid de putere,după demiterea lui Tomaseschi, a urmat după accederea ei în parlament pe baza muncii furnicilor din partid – care au strâns semnături suficiente de care și ea s-a folosit – a fost validată să fie și Derutată și Șef de Filială. Ce frumoooos…

Am relatat de multe ori amănunte din viața Filialei și situația existentă de fapt. Nu am înțeles atitudinea Dianei față de membri vechi veniți din civic – devotați și loiali – în antiteză cu iudele. Sunt convins acum că știe prea bine că am dreptate în ce am afirmat public și am scris, sunt convins că și ea s-a convins de dușmanii mulți pe care îi are la Iași, care o denigrează și o sabotează vădit, pe față, dar…

Dar de mai mult timp încoace Diana a devenit politician în adevăratul înțeles al cuvântului, a început să adune răni pe care și le linge și se vindecă precum pisica.

Sunteți la curent electric cu ce s-a întâmplat dăunăzi cu POT? Bine, borfeta din frunte (AMG) a fost părăsită la ordin(?) de câteva alte curve penale cu care s-a format partidul SRI/SIE și hop! S-a dus în paza mării Grupul parlamentar al POT din Parlament. Adio LOVELE, adio facilități, adio privilegii! S-a închis robinetul cu bani din care se plăteau chiolhanuri, excursii, orgii cu orga Roland și lăutari cu epoleți.

Le-au plecat câțiva – atâția cât trebuiau  să plece – ca să destabilizeze efectiv partidul și să-l scoată practic înafara jocului politic. Sistemul nu mai are nevoie acum de el! Nu mai are nevoie de balastul proștilor aduși să facă partid suveranist deoarece acoperiții au fost mutați la AUR în general, sau la PSD. Nu mai sunt buni nici de vreo  alianță cu oricine sau să mai facă o „Poțiune de centură”…

Diana și cei din partid care nu au trădat-o au intuit ce urmărește Sistemul și după plecarea avortonilor evadați care s-au detonat la ordin, cei care au rămas au hotărât să închidă ei de la cămin robinetul ca să-l salveze pe cel de la bucătărie intrat în hemoragie cu garnitura defectă. Asta a prins-o pe derutata de la Iași – Japița destituită inițial de pe funcție – fiind prinsă crăcănată cu picioarele desfăcute pe malurile Bistriței și ale Siretului, tocmai când i se întindea mâna să fie smulsă pe malul opus.

Dar Sistemul – sub al cărui control strict intrase prin intermediul șarpelui devenit scutier – a hotărât să nu care cumva să se întâmple asemenea prostie, pentru că se muncise mult ca derutata să fie bine derutată și să pună botul la șantaj sau la alternativă. Adică ești cu noi, exiști, nu ești cu noi, ești ceea ce ești, adică zero barat și treci la coafat!

Fiind de acum omul Sistemului și ajunsă lângă Diana, derutata nu trebuia să plece după turma de trădători care oricum erau pe fals și uz de fals, ea trebuia să rămână conservată și să reintre în grațiile Dianei. Sistemul e prost bâtă, el se crede singurul deștept pe lume, dar mai sunt și nărozi neinfectați cu microbul trădării suficient de deștepți.

Ei, bine, s-a trecut la tânguiri, plânsete  cu sughițuri, cu lacrimi șuvoaie, cu juruieli de credință infinită, s-a făcut o listă cu nevoile stringente ale partidului la Iași, a fost sunat Bulibașa Interlopă Chirica și i s-a ordonat să acorde imediat (în comun, aproape cu celălalt partid „de opoziție”  sub numele de AUR, deși tot prostu știe că este PSD acoperit), să cedeze iute aproape 200 mp care să iasă de 2 cabinete parlamentare pentru un derutat și un senator ai SOS România.

Mai mult, onoarea și gloria rezolvării „amiabile” a cazului a revenit onor Japiței derutate care fost menținută în partid în mod tacit; s-a angajat că ea suportă cheltuielile toate cu chiria și întreținerea (chiar dacă mascat este în acte SOS România)… Desigur, partidul duce mereu lipsă de bani pentru acțiunile lui adevărate pe care le face singur în interesul oamenilor, iar o economie este foarte bine apreciată!

 Necazul cel mare este însă că toți membri aflaseră că Japița era o trădătoare ordinară devenită ciocoiță cu frizerie de damă la stradă și era o apropiată a Bulibașei infractoare.

Când Sistemul a văzut că a rezolvat problema acoperitei sale în partid, a hotărât să pluseze și să-i consolideze ascensiunea Japiței. Așa că derutata s-a dus la Diana cu „tecstul” învățat ca pe apă și a solicitat unele pretenții cu titlu de ultimatum. Adică să îi fie clar că „ea rămâne” doar dacă i se satisfac „hambițiile” ei de muiere trufașă și „superinteligentă” comparativ cu țațele din partid, că ea este de partea SOS doar dacă i se dă un cal troian alb cu mătărânga sculată și intră în cetate triumfal cu sceptrul în formă de falus pe post de buzdugan.  

„Ori ei, ori io!” a zis coafeza având în spatele Serviciile care îi scriu materialele profesionist pentru parlament și îi dau informații precise despre CE să atace și mai ales PE CINE, ca să plătească unele  polițe unde au ei interes.

„Scutierul” este omul de legătură între Sistem și derutata revenită ca Șef de Filială.

În munca ei de mare om politic pe care o face în aceste zile pentru România și români, în lipsa unor oameni siguri ca loialitate și cu putere de muncă aidoma cu a ei, Diana s-a văzut nevoită să joace politic cartea pe plan intern în lupta cu Sistemul, deoarece acesta poate să desființeze partidul prin mijloace neortodoxe „apelând la lege”, iar restul devin doar vorbe goale.

Între aceste alternative Diana a jucat politic, adică „politicallyincorrect”. A făcut un compromis cu mare durere călcându-și pe conștiință și a fost nevoită să sacrifice loialitatea unei majorități de membri pe care Filiala Iași îi are acum, iar asta și datorită infuziei cu  oameni de mare caracter și putere de muncă și a intrat în jocul Sistemului care o vrea pe derutata lui cu funcție, ca să-i potolească nesațul de falus pe post de sceptru.

Diana a fost nevoită să facă ce a făcut de bună voie și din alte interese, precum George Simion – evident, la altă scară și proporții – când și-a înjurat electoratul înainte de „finala pe aparate” cu Neicușor Dan… a repezit dur niște doamne din partid care „i-au înghițit” multe Dianei în primul rând datorită diferenței de firi și de temperament.

Șoșocarii știu că s-a făcut la presiunea lor o ședință care a fost de fapt un simulacru cu „domnul Brânzovenescu” venit de la Centru să liniștească spiritele folosindu-se de funcția sa și asta a făcut cedând un deget prin numirea unei doamne socotită de șoșocari un simbol al  luptei lor din civic tocmai, (similar cu un preistoric) acordându-i o singură funcție remunerată în Filială: să facă secretariat.

Un singur păcat ar avea această stimată doamnă. O doză mărită de oportunism și obediență față de Diana pentru că are mare nevoie de o funcție oricât de mică retribuită – având o situație financiară destul de șubredă, că are o profesie liberală de artist plastic și este greu din punct de vedere financiar în aceste vremuri.  Personal am fost deranjat când am văzut că este gata la compromisuri cu tabăra trădătorilor acționând împăciuitor cu Trădătorii, doar pentru a face pe placul Dianei care i-a trasat această sarcină. Ceea ce Diana a dorit să împace și capra și  varza, a fost imposibil, deoarece memoria colectivă este mult mai puternică, iar această doamnă a reușit să fie adversară și a șoșocarilor curați, dar și al iudelor Sistemului. Culmea ghinionului, trădătorii o percep pe doamna secretară ca pe un dușman de neiertat care „i-a mâncat serviciul subalternei coaforului de lux, serviciu care a trebuit numaidecât recuperat. Deși diferența muncii depuse este net superioară pentru secretara numită „provizoriu”!! Gașca ce are în spate Sistemul și-a impus prin forță punctul de vedere și a destituit-o la pachet pe doamna numită din rândul șoșocarilor.  Victorie pe toate planurile!

 Dar Adunarea – la care a participat și derutata ca „observator” cu ochi negri, sfidători la adresa „prostimii” – a hotărât să definească și să delimiteze Organizația Municipală și a ales în funcția de Președinte și de secretar două doamne destoinice și deosebit de competente care și-au dedicat puținul timp liber unei munci de refacere a bazei de date, a actualizării ei. Deși nu era treaba lor – fiind responsabile doar de municipiu – „au primit dispoziție” de la Șefa nevalidată legal de Adunarea Generală  a Filialei să își extindă munca și asupra evidenței județene, care de fapt exista și era furată efectiv din sediu de „echipa trădătorilor Sistemului”. În batjocură, au fost puse să muncească pentru                              interesul lor niște femei cu serviciu full time, care au stat mai bine de o lună câte opt ore/zi dând telefoane și vorbind cu fiecare membru în parte care avea adeziune la SOS actualizând o Bază de date ținută manual de la înființare. Noua șefă a Organizației municipale a muncit separat și a făcut și o Bază de date  electronică introducând în calculator toată evidența scriptică. Fără niciun alt interes asc uns decât săp facă un lucru util de la care să poată porni pe baze sănătoase munca cu o Organizație Municipală puternică. Doar pentru Municipiu, că acolo se simt ele responsabile.

În această perioadă Diana a dispus niște măsuri cu deplasare la unele evenimente. Dacă până atunci când secretariatul era ținut de două „ajutoare” de coafeză fidele patroanei Salonului participau 10-12 oameni, cu munca noii secretare a partidului – cea remunerată și cu  Secretara Organizației municipale voluntară – la Alba Iulia de exemplu au participat cca 70 de persoane umplând 2 autocare. S-a vorbit personal telefonic cu oamenii care au fost convinși să meargă să reprezinte Iașiul.

Drept răsplată, secretara a fost demisă ca fiind necorespunzătoare pentru conducerea impusă prin viol, așa că i-a fost luată funcția fără multe justificări, motivându-se că au trecut cele trei luni „de probă” și nu corespunde.

De fapt există o stare veche de conflict între această doamnă ce vine alături de Diana încă din perioada luptei civice, iar gașca coafezei derutate a început cu o lună înainte de a se alege derutată la Iași, când a profitat de conjuctură. Lăsăm la o parte forța Sistemului care vrea controlul total asupra secretariatului partidului și implicit asupra membrilor. Scurt circuitul s-a produs ieri, când la sediu a venit „echipa morții” care a preluat cheile sediului și toată arhiva în mod samavolnic dar triumfal.

Diana este în SUA, înlocuitor cu putere și discernământ pentru probleme interne nu are, dar știe absolut totul la secundă în timp real.

Plânsetele doamnelor lovite în amorul propriu și  durerea lor pentru nedreptatea făcută cu girul Dianei a condus la o demobilizare aproape totală a membrilor Organizației Iași care își văd visurile năruite și organizația căzută iarăși în mâinile trădătorilor care au reușit să se impună.

Este probabil un blestem care există asupra Filialei, dar asta cu siguranță ne va întări și mai tare și vom lupta cu și mai multă putere să ne recâștigăm dreptul de a lupta alături de Diana pentru țelul Mișcării.

Și noi ca și Diana vom pedepsi crunt la momentul potrivit pe Trădători și vom face totul să le dejucăm planurile.

În primul rând membri simpli vom boicota acțiunile dictate de impostori. Va veni momentul strângerii de semnături pentru alegeri diferite și vom lăsa la puterea banilor Salonului de coafură să plătească la bucată semnături de pe piața liberă și să facă Sistemul ce se realiza prin munca „albinelor” care munceau în stup ca simpli membri devotați.

Vor achita ei facturile eșecului și atunci poate se vor organiza alegeri libere și democratice în Filială. Hai băieți, că puteți, care nu, mai rămâneți!

 Vor mai fi desigur, multe evenimente la care partidul va avea inițiativă și va cere suportul oamenilor. Care oameni… nu vor avea încredere și aplomb să răspundă prompt chemărilor derutatei patroane de „salon”.

Când nu ești lăsat să trăiești, faci pe naiba în patru să nu îi lași nici tu pe dușmani să moară. Îi ții în viață pe aparate și le dai oxigen cu porția ca să apuce ziua Judecății!

Dragele mele drăgălașe, nu fiți supărate, căliți-vă în politică, deveniți  luptători adevărați în oastea Dianei. Nu poate menține partidul fără compromisuri. Acum ați fost voi sacrificați pentru salvarea partidului. V-ar fi explicat dacă ar fi putut și dacă ați fi putut voi înțelege și accepta cu bună știință, dar așa ceva trebuie să înțelegeți maturizându-vă.

Sentimentele nu-și au locul în politică! Luciditatea trebuie să primeze! Dar lupta se poate duce începând din interior! Este o treabă în plus, dar numai așa vom răzbi. Vom sabota conducerea impusă de Sistem fără a sabota Mișcarea și partidul. Derutata va sucomba oricât ajutor va avea de la reptilele Sistemului. Fiți atenți la detaliile pe care Diana le poate spune. Deși a fost un moment când îndemna să fim prietenoși cu AUR, deși ne spunea că sunt oameni de valoare cu care ea a colaborat din AUR, azi discursul ei este puțin nuanțat. Eu am reperat de multă vreme că AUR estre de fapt inamicul cel mai mare al partidului SOS România deoarece este infestat cu reptile care sunt oamenii Sistemului și nu vor să recunoască în noi suveraniștii adevărați. „Ori ne acceptați, ori vă distrugem!” – acesta pare a fi sloganul și crezul lor. Azi Diana spune răspicat că AUR este un partid de trădători! A făcut încercări să facă concesii,  dar Sistemul vrea totul sau nimic!

Nu o judecați pe Diana prea aspru. Nu sunteți în locul ei, nu știți ce știe ea, nu gândiți cu datele ei, așa că nu o judecați cu datele voastre,.

 Fiți curajoși, aveți răbdare, mai avem mult  până departe, dar a noastră va fi izbânda! Cu Dumnezeu înainte!

https://www.facebook.com/share/v/1BsPRVFVCA/

TICĂLOȘIA, „AUR-ul”  ȘI MOLDOVENII

Studiez cu atenție internetul și aproape tot ce conține unele cuvinte „cheie” pe care mi le-am im pus… Doar așa pot face legături între oameni și acțiuni, între evenimente și poziții politice. Îmi apar poze dintre milioanele care circulă pe „Internet strasse”, videoclipuri… Sunt foarte atent la vorbele rostite de Diana cu diferite prilejuri ca să înțeleg care sunt acelea rostite voluntar, din mintea ei, care i se introduc subliminal sau prin „alte metode” de către alții. Înțeleg majoritatea semnalelor transmise printre rânduri… Când am hotărât să-mi aloc ultima parte a vieții Mișcării inițiate de Diana, am hotărât de fapt să o susțin cu toată ființa mea, cu toată energia mea, pentru că Diana putea să miște (spre deosebire de mine sclavul căruțului de invalizi), ea îmi putea îndeplini dorințele și gândurile.

Desigur că mai sunt multe persoane devotate Dianei și cauzei, doar că eu am „Certitudinea” clară că sunt la fel de implicat și de devotat scopului pentru care luptă Diana sacrificând aproape tot ce are ea mai de preț pe lume.

M-a izolat o parte de familie, de prieteni de-o viață care văd în mine un fanatic al unui „extremism” inexistent, o încrâncenare de a reuși împotriva dorinței lor prostești în aparență de a nu reuși, pentru că eu am înțeles, doar că am ajuns într-un punct pe care l-am țipat în urechile tuturor încă de acum 20 de ani când încă se mai putea face ceva, dar azi nimic nu mai poate fi rezolvat NUMAI  cu vorbe blânzi și mângâieri pe creștet sau rugăminți.

„Extremismul” și duritatea limbajului folosit vine tocmai să biciuiască mințile celor nepăsători, să doară, să-i revolte, să simtă plumbii cnutului cum le mușcă pe dinăuntru carnea – și așa putredă – de hoit care încă se mișcă.

Mi-a dat Dumnezeu harul să înțeleg, să văd, să rezonez cu aceia ca și mine. Pentru asta am avut și încă mai am de tras câte zile mă mai lasă Dumnezeu pe pământ, deoarece eu sufăr chiar fizic atunci când văd și simt că lucrurile nu se petrec așa cum Dumnezeu mi le arată că ar trebui să se întâmple.

Desigur, experiența mea în politică m-a învățat să știu că regulile sunt ale unor lupanare, ale unor Case de toleranță cu cele mai perverse și mai abjecte boarfe care se regulează deși au sifilis și sida. Cloaca Politică are alte reguli decât orice învățătură creștină, are alt comportament față de moralitatea în care ne-au crescut și educat părinții.

Sunt plin de amărăciune când constat că Diana este copleșită de șerpii care îi colcăie în jur cu sâsâitul înșelător lângă cerceii din urechi pe care îi schimbă, adesea, dar se pare că acolo e puterea reptilelor…

Să te lepezi de Satana într-un moment de luciditate și apoi să te întorci cu fața către ea copleșită de mrejele Diavolului, este pentru mine o mare suferință…

Are un drum foarte sinuos, trece de la agonie la extaz, este folosită în lupta politică mare ca bila albă de la biliard, care este lovită mereu ca să lovească la rândul ei altă  bilă…

Și știți de ce? PENTRU CĂ ESTE SINGURĂ  în lupta asta de fiare masculine făcute să sfâșie. Ea știe enorm de multe, a acumulat enorm – mai ales în ultimii doi ani de când este europarlamentar – acum are contacte externe la cel mai înalt nivel cu Marile Puteri, a fost verificată și instruită de cele mai puternice Servicii de Intelligence din lume, a citit multă Geopolitică, Artă Militară, totul fiind consiliată probabil de 1-2 oameni care nu sunt în staff-ul ei, precum Gen. (r) Emil Streinu, Prof. Amititeloaie și cine o mai fi.  Problema cea mare a Dianei este că fiind SINGURĂ – și aici mă refer că nu are pe nimeni în partid la fel de capabil să-i fie mână dreaptă, să aibă încredere totală – pe plan  intern a abandonat partidul, îl conduce de la distanță prin mesaje și commenturi cu toți proștii și toți boții sau trolii oferiți de SRI și SIE…

Nu este nimeni în partid „cap limpede”, nu are nimeni capacitate organizatorică să gândească la fel ca și ea, nu sunt comunicatori de valoarea ei, nu are nim,eni curajul să dispună măsuri de frică să nu fie în dezacord cu Diana. În jos, lumea intrată în partid de dragul Dianei nu are curaj să vorbească, să-și exprime deschis punctul de vedere asupra unei probleme de disfuncționalitate deoarece se teme să nu fie apostrofat abrupt de Diana că nu gândește ca și ea!

Partidul s-a întărit enorm – și pot spune că este pe cai mari – prin acțiunile ei externe la cel m ai înalt nivel – dar are și dușmanii cei mai de temut din lume, însă pe plan intern, partidul SE ZBATE neputincios să se organizeze și să fie puternic jos, la bază, acolo unde soldații trebuie să fie viteji și să lupte la baionetă, să aibă comandanți capabili, motivanți și să fie de exemplu trupei pe care o comandă! Asta o determină pe Diana să fie mereu circumspectă, să dea crezare și să se lase influențată fără să poată pune  bază pe „Statul Major”, pe „generalii” comandanți de Armate pe Moldova, pe Muntenia, Transilvania, Banat sau Dobrogea.  Pe niciunul nu poate fi sigură, pentru că exact asta au făcut Serviciile de Intelligence, au semănat neîncredere în trupe, au adus mai la vedere sau mai  acoperiți fel de fel de infiltrați  oportuniști care au rolul evident să semene incertitudine, să creeze disensiuni între  membri, să se formeze „bisericuțe” mânate de invidie, să ajungă exact ca la PSD și PNL să conducă proștii pe deștepți.

Să zicem că știe. Să zicem că este conștientă.  DAR NU POATE! NU ARE TIMPUL FIZIC NECESAR SĂ FIE în mai multe locuri în același timp! Este conștientă poate, dar în acest moment nu are ce face. Lasă totul LA VOIA LUI DUMNEZEU!

De la începuturile partidului Diana a făcut muncă de educație cu adepții. A insistat pe faptul că doar SOS România reprezintă cu adevărat Mișcarea Suveranistă, că doar SOS România este singurul partid curat și neinfectat cu bună știință cu acoperiți obedienți și salariați ai diverselor Serviciiașa cum există la PSD, PNL, UDMR, USR, AUR și POT: De la început a explicat că ea însăși provine din AUR și după ce a fost expulzată de acei oameni acoperiți ai Serviciilor care au reacționat la lipsa ei de dorință să le facă jocurile murdare, au izolat-o și au trecut la denigrarea ei în fața prostimii în timp ce aceștia erau împinși de Propagandă către AUR sau către acea „cracă” suveranistă „de ziua a opta” din PSD.

Incultura politică a societății românești au făcut să se activeze masa de idioți și cretini utili, congenitali, ca să prindă muște cu gura alergând după o lepră precum Călin Georgescu sau George Simion, doi avortoni controlați care au fost făcuți politicieni de Servicii la apelul bocancilor. Renumitul Departament de Inginerie socială a populației – controlat și condus de Generalul SRI Rog – a avut materie primă din plin și s-a desăvârșit în experiență ducând turmele de oi mioritice pe Plaiul de Vânătoare al culmilor înverzite ecologice…

Membrilor SOS România li s-a inoculat de către Diana că AUR este un partid artificial alcătuit cu grijă de securiști, din scursurile stadioanelor cu „ultrași”, ca masă de manevră și din acoperiți adunați din alte partide vechi precum PSD, PNL, etc – pentru a se răsuci pe călcâi către suveranism.

După trădările nenumărate la care a fost supusă și ea și partidul – începând chiar cu fostul soț ce ar fi trebuit să-i devină mâna dreaptă cu care să meargă umăr la umăr – după ce a fost trădată de cei doi „locotenenți” apropiați o vreme, Clement Sava și Luis Lazarus, apoi de japițe cărate în Parlament precum deputații Ciubuc de la Piatra Neamț, de șleahta de senatori trădători care au făcut în bloc, la ordin, „pasul la ofsaid”, după alte trădări care au anihilat dreptul de a participa la alegerile locale cum s-a acționat la Filiala de la Iași a partidului, Diana pare să refuze să accepte că nu poate lupta de una singură, că are nevoie ca de aer de cineva  în care să aibă încredere, acum nu poate avea încredere decât doar în persoana ei înconjurată cu o mulțime de hiene care vor să o devoreze.

Ce este drept, acum și cretinii ăia din securitatea globalistă au scăpat-o liberă să ajungă o personalitate internațională, să fie tratată de la egal la egal cu capii Marilor Puteri ale lumii, să aibă o notorietate imensă pe plan mondial, că acum orice șicană îi fac, orice acțiune de defăimare sau de ostracizare ar duce asupra ei – fie că este de la Bruxelles sau de la București – îi creează involuntar un și mai mare halou, un și mai puternic nimb în jurul ei, chiar dacă idioții se chinuie și contează pe contrariu…

Embargoul impus tuturor, această Omerta mafiotă pe plan intern o ridică și mai sus pe soclu și o apără cel  mai tare de orice armă ucigașă. Toate aceste loaze globaliste rămase azi – cu pretenții de lideri – nu prea pot să-i facă mare lucru Dianei deoarece sunt conștienți că orice ar păți, ochii omenirii s-ar aținti asupra lor și dorința de a o răzbuna pe Diana ca un bun al umanității i-ar transforma pe ei în ține vii și ar fi căutați pentru a fi lichidați de cele m ai sofisticate trupe de elită, atât dânșii, cât și familiile lor…

Observ din culise că Diana s-a schimbat enorm caracterial, nu mai este nici pe departe cea de la începuturi, cea din vremea mișcărilor civice, când forța și elocința ei au mișcat o majoritate de oameni „cu intelect sau fără” din societatea românească.

Acum Diana este conștientă de forța ei, de statura ei morală și de notorietatea imensă pe care o are și s-a rupt parcă de legătura ei cu masele care o susțin – acum și formal – înregimentate în partid.

Nu mai are răbdare să educe mulțimea din punct de vedere politic! A ajuns într-un punct al existenței ei când nu mai are răbdarea necesară să educe și să „școlarizeze” proștii veritabili sau pe aceia escamotați în troli și boți pe care Serviciile i le aruncă în cale.

Intenția lor este să-i macine nervii, inima, să o macine ușor în interior ca să-i  șubrezească sănătatea. Deși nu este  fumătoare, consumatoare de alcool de niciun fel, ea gâfâie din ce în ce mai mult atunci când depune efort să vorbească, atunci când se înflăcărează și îi plânge sufletul a neputință  când vede că turma de oi mioritice rumegă oarbă și surdă colorată cu Photoshop pe calculatoare, că este lașă și prea comodă să-și schimbe soarta preferând să ajungă curând la Abator împreună cu mieluții…

Asta este cu siguranță o metodă de decimare a ei pusă la cale, dar hienele acționează pe toate fronturile.

Eu – care o țin sub lupă de prin anii 2020 – rămân uimit când văd cum își schimbă discursul trecând la incoerență în gândire și vorbind despre partidul AUR, când cu furie și devoalând structura de trădători ai neamului coordonată de George Simion și câteodată de Călin Georgescu împreună cu alți locotenenți de ai lor la fel de acoperiți în Intelligence, când îi dezmiardă afirmând că totuși sunt oameni de valoare  care sunt ca și membrii partidului SOS România! Presupun că este condiționată și de „afară” de unele sau de altele dacă acceptă cu orice preț să se unească o Mișcare Suveranistă pe care ceilalți doar o mimează!  Asta a bulversat enorm electoratul compus din șoșocari, care este de multe ori siderat și nu înțelege nimic din ce vrea Diana să transmită. Nu toți șoșocarii au  discernămâmtul și cultura necesară să poată deosebi pe „auriții” buni de cei falși, sau AUR-ul bun de aurul coclit de trompetă…

În SOS România Diana a deschis larg Cutia Pandorei! Au năvălit fel de fel de indivizi care declarau peste noapte că ne iubesc și ne strâng de gât cu patos de atâta iubire până ce ne sugrumă…

Funcții cheie din partid au fost date unor oameni care numai Dumnezeu știe dacă ne vor binele sau nu, că Diana oricum nu știe sigur. Sau poate că ea se iluzionează că sunt siguri, dar cât de ușor poate fi păcălită…!

Există o ofensivă a otrepelor contra oamenilor vechi veniți din civic la vremea când partidul nu exista poate nici în mintea Dianei. Ei sunt bănuiți de otrepele Serviciilor globaliste că sunt fideli și că este nucleul dur al partidului și pot alcătui o „gardă pretoriană”. Asupra lor se fac acțiuni concentrate de intimidare, de denigrare, de dezbinare, de anihilare! Cei  curați nu-și mai pot dovedi în fața iudelor perfide devotamentul curat și loialitatea neatinsă, pentru că nici nu sunt ascultați! Au ajuns proscriși tocmai de idolul lor, au ajuns repeziți, insultați, reduși la tăcere tocmai de omul pentru care ar fi în stare să-și dea  viața!

La asta se lucrează, pentru asta se consumă bani și energie din partea trădătorilor! Probe sunt suficiente dacă ar avea timp și răbdare să le vadă Diana, să le analizeze cu atenție, să le „rumege”. Nu asculți părerea doar a unei singure părți în situație de conflict deschis ca să afli Adevărul! Un om al Dreptului nu trebuie să fie influențat atât de ușor, dar totul provine din LIPSA DE TIMP  și din inexistența unor mâini drepte și stângi valide, pe care să se poată baza în timp ce mintea ei este distribuită pe alte direcții. Are? Nu are! Nici gât nu are care să transmită la corp tot ce emite  creierul. Treaba mea pe carte mi-o asum este SĂ VĂD!  Să observ și să trag mânerul semnalului de alarmă.

Am rămas siderat că în live-ul de la New York pe un vânt tăios de iarnă care îi tăia respirația – în dorința de a plăti o poliță Japiței (b)Anca Alexandrescu de la Realitatea mincinoasă Tv (de altfel o  impostoare execrabilă) a invocat o emisiune în care ea și FOSTUL(?) și    regretatul(?)” ei „Secreta(u)r General” al partidului,  dr. Iulian Șerban de la Iași, au fost în emisiunea ei și madama Alexandrescu i-a tăiat ăluia macaroana că zicea lucruri „adevărate” care nu conveneau Sistemului…

Pe lepra asta impostoare a apucat să o care și la Ambasada Rusiei în acele vremuri că apoi l-a luat frica și s-a ejectat singur din partid chiar înainte de a ieși la lumină Trădarea.! I-am deschis ochii arătându-i cine este dr. Șerban, ce lepră i-a adus Silvestru Șoșoacă cu care erau prieteni de curve și chiolhanuri, că așa fac oportuniștii Sistemului și escrocii dirijați de Servicii…

Într-un moment de uimire Diana a spus atunci în fața noastră și a fiicei sale că „bărbatu-meu mă acuza că mă culc cu el, că de asta l-am pus Secretar General!”… Nu Doamnă, El, Silvestru, l-a pus Secretar! Vi l-a vopsit în tricolor și dumneavoastră l-ați adoptat încântată deoarece nu puteați concepe ca omul cel mai drag care vă este soț ar putea să vă trădeze ca un ordinar care a fost toată viața sa.

Dr. Șerban vi l-a adus în partid și vi l-a băgat pe gât pe av. Tomaseschi, alt oportunist pe care Javra Ceacâră Băsescu l-a făcut peste noapte Prefect de Iași ca bun amic și fost coleg cu MRU…

Tomaseschi a făcut echipa completă din Filială ignorând voit foștii .și devotații dumneavoastră activiști cu care ați luptat umăr la umăr, care v-au urmat pe banii lor (puțini) peste tot unde era nevoie, cei care nu au avut loc, nu au mai încăput decât la munca de jos la strâns semnături și acțiuni  și nu și în conducerea veche a partidului. Când l-ați destituit din funcție cu el au plecat 5-6 indivizi prea    „mașcați”  din vechea conducere a Filialei, pensionari de la 2,15 dar au protejat conservele expirate cărora Serviciile le-au schimbat doar eticheta cu termenul de valabilitate! Până și consilierul personal de la Biroul Senatorial pe care îl cărați la sân ca să-l încălziți făcea parte din acea schemă,  până și iubita dumneavoastră în recidivă ajunsă  din hazard derutată de Iași – pe carte inițial ați  mazilit-o pe bună dreptate și acum o puneți pe poziția din care v-a trădat. Tot Serviciile s-au întrebuințat serios să o spele, să o fardeze și să o parfumeze la Salonul ei de „Beautty” ca să vă poată intra iarăși în grații, iar  totul se bazează pe multe metode de a vă înmuia caracterul dur și puternic, fapte  pe care nu le puteți poate conștientiza…

Păcatul cel  mare nu este însă ACESTA!   Păcatul cel mare este că astfel distrugeți niște suflete care chiar dacă nu au atâta creier inteligent cât pretindeți duaneavoastră de la ele dar nu și la „madam Beautty” , au totuși ceva de care aveți mare nevoie și acum și în curând: LOIALITATE și putere maximă de muncă, să fiți sigură că cineva nu vă înșeală, că strânge pe bune semnături, că răspunde prompt la orice oră dorințelor dumneavoastră care se cer înfăptuite.

Dacă chiar nu sunteți sigură și vă este frică să luați măsuri radicale și să nu mai greșiți și care se impun, încercați să stați de vorbă separat cu ei, eliminați DIN FUNCȚII pe trădători și înlocuiți-i o vreme cu cei loiali care acuză, vedeți dacă trădătorii acceptă să muncească cu devotament și fără onoruri, vedeți dacă mai rezistă în partid.

Doamna Japițăderutată” v-a arătat și ne-a arătat caracterul ei de divă prihănită la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, când caracterul ei lacom și pervers a alăturat-o parlamentarilor fripturiști de la AUR care nu și-au călcat pe inimă să nu stea în loja diavolească a demnitarilor – pusă intenționat în fața mulțimii simple de către ÎPS Teo-fan PSD. Acolo sau dezbrăcat de adevăratele țoale ale oportunismului și carierismului care îi mână și animă – spre deosebire de membrii SOS România ce v-au  urmat exemplul și au stat la rând atât cât a fost nevoie să ajungă la raclă.

Aceștia sunt oamenii pe care îi cocoloșiți și îi mângâiați pe creștet în detrimentul celor mulți și loiali!

Eu am curajul să spun lucrurilor pe nume! Eu nu sunt nici acoperit, nici nu alerg după vreo funcție sau vreun privilegiu! Eu – în scurtul timp cât am acceptat să fiu pe o funcție pe carte m-ați numit și am demisionat – am muncit și am produs materiale pentru partid ce v-au fost ascunse intenționat – de care puțini sunt capabili să le producă, fără nicio falsă modestie.

Nu vă învinuiesc absolut de nimic, ba dimpotrivă, vă compătimesc pentru că știu și sunt conștient că sunteți SINGURĂ, sunteți înconjurată de multe iude „cu nume de greci” ascunși în burta calului troian și nu aveți cum să discerneți corect.

Sunteți prea obosită, sunteți prea împovărată de griji și de nenorocirile care ne pândesc pe toți că nu mai puteți constata asupra unor oameni – cei mai mulți puși să vă înșele și să vă dejoace munca pentru poporul român.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dea sănătate și să izbândiți!

Doamne ajută!

https://www.facebook.com/share/v/17j3VT8WZo/

ROMÂNI, PENTRU CINE BAT CLOPOTELE?

De data asta vă spun cu mâna pe suflet că live-ul Dianei de la Washington DC m-a surpat în interior…

Pur și simplu am primit un cuțit  direct în inimă. Mi-aș dori să fiu un prost din gloată, mi-aș dori să fiu un bou ca oricare vită din cireadă și să rumeg nepăsător mai departe viața de zi cu zi, să-mi treacă veștile pe lângă urechi și să-mi văd mai departe de grijile cu organizarea distracției de Crăciun și Revelion, să mă preocupe să fac rost de vreo gagică cu care să merg prin Bucovina de Crăciun și alta în Poiana Brașov de Revelion. Singura grijă și stres să fie acela că încă nu sunt sigur pe rezervări, că îmi bate un telescop de la „merțanul SUV” și că piesa pe care o aștept vine tocmai din Germania iar transportatorii sunt în grevă…

Să îmi bat capul cu cadourile la muierile cu care m-am iubit anul ăsta ca să nu mă fac de băcănie și să-mi bată obrazul că Moșul (adică io) nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor…

Astea sunt preocupările curente ale majorității românilor care au distrus această țară – în antiteză cu aceia care plâng noaptea de necaz că nu îi pot lua copilului nici măcar un brăduț sterp, nevândut, din piață.

M-a cutremurat monologul Dianei Șoșoacă și strălucirea ochilor ei frumoși umpluți de lacrimi când relata cu nodul în gât cum a luat în plină figură vestea că am ajuns o provincie de care trag toți câinii să rupă o halcă din acest hoit…

Da, este primită, este invitată de Marile Puteri ale lumii, dar ce folos? Are  respectul Marilor Puteri, al celor mai puternici lideri ai lumii, dar aproape degeaba…

 Este privită cu milă, dar nicidecum pentru persoana ei, ci pentru că toată omenirea a văzut și știe că reprezintă un popor care nu mai este, reprezintă o populație care dispare tacit din ochii lumii, din vocabularul altor popoare! Așa cum au dispărut tracii, geții, dacii, iar acum poporul român.

Cândva – pe vremea când aveau cu toții săbii, hangere, buzdugane, archebuze și puști cu baionete, când aveau cu toții tunuri trase de boi și cai, când aveau avioane de luptă biplane, când dispuneam de petrolul folosit masiv de alte armate cu care ne aliam forțat de nevoie – am putut rezista. Chiar cu trădări înalte, cu mișelii ale conducătorilor vremelnici, am putut dovedi vitejie și spirit de sacrificiu cel puțin egal cu al dușmanilor, dar astăzi… astăzi se luptă perfid. Numai cine are arme supersofisticate îndeajuns ca să poată duce lupte cu superioritate luni de zile, ani întregi, își poate permite să fie obraznic cu cei mici, să-i încaiere și să-i facă să se muște între ei ca să fie în grațiile unor mari puteri, dar noi avem de pătimit și pentru că Bunul Dumnezeu ne-a pus în curte într-un spațiu restrâns toate bogățiile lumii la un loc pe care nu le-a pus și vecinilor care ne pizmuiesc.

Ne-a dat aici, pe lângă noi, pe care ne-a făcut buni la inimă și la suflet mai multe semiții minoritare pe care să le adoptăm și să le ocrotim până ce bunătatea noastră proverbială s-a transformat în prostie imensă care ne apleacă grumazul și capul prosternându-ne în fața falșilor prieteni, care când ne-au văzut cât de umili și de proști putem fi s-au gândit că nu merităm tot ce ne-a dat Dumnezeu.

Atunci Cel de Sus a hotărât să ne pedepsească, să-și întoarcă fața de la noi, să ne pună la grea încercare, să întindă corzile vieților noastre ca să vadă până unde rezistă până se rup…

Ne-a mai trimis Dumnezeu în ultima oră un Om special, o femeie dârză și deșteaptă capabilă să ne trezească din somnul de moarte, să ne mobilizeze și să ne ridice la luptă să ne scuturăm de blestem, să ne trezim la realitate și după ce am căzut în mrejele Necuratului – docili și prostiți – să ne ridicăm la luptă și să devenim uniți, să ieșim puhoi în stradă, fiecare în locul său de trai. Atât doar trebuia să facem, să stăm fără frică cu pieptul dezgolit în fața jandarmilor proveniți tot din fiii acestui popor, să arătăm lumii largi și javrelor care ne guvernează că NU NE ESTE FRICĂ, să arătăm că suntem urmașii părinților, bunicilor, străbunicilor noștri, a stră-stră-străbunicilor care au sărit din tranșee cu puștile fără gloanțe dar cu baionetele la armă și am pus pe fugă dușmanii bine înzestrați…

Râmele românești nu au mișcat și nu s-au opus la nicio măsură din ce în ce mai  represivă și restrictivă! Au acționat exact cum știa sasul nazist Johannis că este neamul cățelei sale de nevastă! Era prototipul de laș și de ticălos precum a știut Javra Ceacâră Băsescu! Lacom și ușor de încovoiat așa cum au învățat austro-ungarii, franțujii, nemții, ucrainenii și bulgarii. Neamuri de cârpă, așa ne considerau și fiecare a tânjit să ne ia locul. Proști  grămadă și lași împuțiți ne-au considerat jidanii puchinoși și fără Dumnezeu, care acum au venit să ia de gata ce nu au putut lua în vremea bărbatului Nicolae Ceaușescu pe care l-au omorât ca să poată trece de tăria lui de caracter. Eu cred că și atunci eram la fel de fricoși și de cârcotași la grămadă, doar că în ochii lumii și în fața noastră a fost Nicolae Ceaușescu. Acum este doar Diana Șoșoacă pe care ticăloșii au învățat că trebuie să o facă cât mai mică pentru ca să nu ajungă mare.

Diana Șoșoacă strigă din toate puterile ei să ne trezească. Noi, nuu! O înjurăm copios că ne deranjează la urechi, ne deranjează pe noi, curvele cu ștaif care trăim super bine ca escorte de lux cu fătălăi finanțatori cu sula flască  dar cu anusul cu bătături, ajunși mari politicieni, ne deranjează să ne trăim viața în lux și plăceri masochiste. Cântec, bairam, petreceri, manele și râgăieli de satisfacție, țâțe, țoale, buci și scrijelitul scabros al pielii cu dușmanii lui Dumnezeu.

O facem nebună, o insultăm și o izolăm de lume pentru ca vorbele ei să nu ajungă la oameni, sau dacă ajung să fie contorsionate și răstălmăcite ca să nu devină credibilă. Păcătuim cu toții în draci pentru ca nu cumva Dumnezeu să mai fie vreodată dornic să ne smulgă din Talpa Iadului și să ne salveze…

După 90 încoace Școala a devenit la cerere și cu intenție o Fabrică de idioți care au fost îndepărtați de cultură, de noțiuni despre țară și popor, au fost alungați de la Istorie „care cică era falsă și deformată de comuniști”.

Au venit în locul comuniștilor alții și mai feroce, alții denumiți „progresiști” și mai cretini și mai hulpavi și mai trădători.

Din păcate multe familii au fost mai întâi „infectate” cu microbul îmbogățirii fără muncă, a trădării aproapelui al  hulirii lui Dumnezeu! Din ce în ce mai tare ei s-au înmulțit până au ajuns astăzi dominanți în detrimentul oamenilor de valoare.

România nu mai este a românilor.

Diana Șoșoacă ne-a ținut mereu la curent cu adevărul care se petrece sub ochii noștri, noi am rămas imuni și nepăsători. Nu mai există nicio reacție în societate!

Am fost cumpărați și sclavizați de Companii  transnaționale, ascultăm fără crâcnire de ordinele  date de ei la  noi acasă, asistăm cum se deformează viitorul copiilor noștri, cum sunt crescuți cu statut și mentallitate de sclavi, de carne de tun al viitoarelor războaie…

Văd în jurul meu mame – care deși au instrucție, deși au o educație cu  rădăcini sănătoase par paralizate în gândire și nu vor să vadă că Diana le strigă adevărul, că le zguduie, le dă palme să le trezească din letargie! Femei „gospodine” interesate doar de modă, de amantlâcuri, de trai de lux, căutătoare de nulități de profesori făcuți la apelul de seară al globalismului care se erijează în specialiști de valoare și sunt plătiți cu bani grei să mediteze odraslele care în școală învață doar violul, droguri, prostituție și viața de lux în infracționalitate.

Au distrus Moralitatea, au distrus și convertit preoțimea care nu mai apără și nu mai aplică de mult Învățătura lui Dumnezeu, ci pe cea a Satanei! O armată de bărboși cu sutane lungi și straie aurite pe deasupra care să acopere păcatul onaniei în altarele bisericilor care au devenit Centre de îndobitocit dobitoci.

Prin Biserică „se domolesc” și mai mult oamenii adormiți, în loc ca Biserica să devină o unitate de luptă surdă și de rezistență a poporului în fața vrăjmașului care ne-a copleșit cu armele Satanei.

Diana cunoaște proporțiile dezastrului, își dă seama de mărimea neputinței când se vede singură cu o mică mână de oameni devotați și inteligenți care o înțeleg, în fața unei imense mase de cretini amorfi și în transe care stau lâncezi și fără reacție!

Își dă seama că țara este pierdută în proporție de 99% fără ca populația să mai poată fi trezită și capacitată! Nimic nu poate fi recuperat fără o revoluție ADEVĂRATĂ și nu indusă a populației – care ar trebui doar să iasă în stradă cu milioanele în adunări tăcute în fața primăriilor și a prefecturilor din fiecare localitate – cerând numai „Jos guvernul trădător!”.

Jandarmii sunt cel mult 1-2% ca efectiv și în fața unei asemenea mulțimi unite și hotărâte s-ar retrage imediat în cazărmi. Un singur foc de armă dacă ar fi tras, ar legitima marile puteri să intervină cu forța și să ajute la salvarea noastră ca popor. În stradă cu copiii și invalizii!

Dar nimeni nu vede dorința românilor de a dăinui! Nimeni nu vede că românii fac front comun și scut în jurul Dianei Șoșoacă!

„Prostimea” cretină – cu bale de oligofreni care se scurg la colțul gurii în fața României Tv și Realitatea Tv – este setată la neuronul singular ce plutește în creierul care înoată în lichid amiotic în tigvă să urle isterizată „Turul doi înapoi” și „Georgescu Președinte!”  Este exact ceea ce vor să schimbe conducătorii viitorii stăpâni!

Ăștia sunt cipurile sistemului de hiene globaliste care le-au fost plantate și care acționează singular, contra rațiunii.

Ăsta e rezultatul școlii române de cretini cu diplome, le-au fost modificate genele părinților și li s-a inoculat neuronul inteligenței artificiale dependente.

Diana face ce a promis. Luptă până la ultima ei suflare pentru salvarea poporului român. Măcar este loială bunului Dumnezeu căreia i-a promis că-i va fi mireasă până la infinit. O înțeleg și o urmează în martiriu proprii ei copii.

Românii nu sunt în stare să se sacrifice pentru copiii lor chiar dacă știu că îi pierd curând. Lași, comozi, neîncrezători, suficienți, cu gură mare și minte puțină. „Lor nu o să li se întâmple nimic, găsesc ei în ultima clipă o cale de scăpare!”

 Asta e gândirea păguboasă. Să crape curând cu un teanc de bani iluzorii în bănci…

 Țara nu mai este. Țara nu mai are mijloace de subzistență. Țara nu mai are români dârzi și patrioți.

Proștii preferă să moară cu „dânsa într-ânsa”, cu paharul la gură și burta plină cu  haleală. Toate pline, înafară de creier, unde locul e gol.

„Tu, unde faci Revelionul? Cu ce te îmbraci? Eu trebuie să-mi iau pantofi ca să se asorteze cu dantela de la chiloței.”

Javre, fufe, umanoizi cretinizați care nu înțeleg că de azi înainte nu mai au țară, că nu mai au viitor! Ar mai fi o luminiță cât un licăr de lumânare dacă un vânt de praf stelar suflat de Dumnezeu i-ar scoate pe toți în stradă – doar să tacă amenințător și să transmită hienelor că urmează să îi  linșeze.

Dar nu,  hienele sunt neamuri, sunt prieteni șif oști colegi, sunt parteneri de jaf al bugetului, sunt cei din tagma lor…

Regret enorm că am apucat aceste timpuri., Mai bine măî lua Dumnezeu în una din cele trei ocazii din viață când m-a smuncit din ghearele Morții. Acum mă schingiuiește, deși eu sunt printre puținii care am fost curat și de partea cea bună. Pătimesc împreună cu Diana și cu alți fideli ei și lui Dumnezeu, pentru păcatele acestui popor de cretini și lași care se complac mai bine să piară decât să trăiască demn și cu dragoste față- de Dumnezeu.

Diana a îmbrăcat Cămașa Morții și am ales să îi fiu alături. Undeva, în Neant, de pe o stea îndepărtată, un Server al infinitului a înregistrat pieirea poporului român.

Vezi aici live-ul în linkul de mai jos!

https://www.facebook.com/share/v/1HDy9GRUAz/

SCRISOARE  ÎNTREDESCHISĂ PENTRU ȘOȘOCARI

NE CĂLIM ÎN LUPTE INTERNE CA SĂ AVEM DREPTUL SĂ LUPTĂM CU DUȘMANII…

Moto:

”…nu suport proștii, pentru că nici Iisus nu i-a suportat. Citiți «Jurnalul fericirii» a lui Nicolae Steinhardt să vedeți ce vorbea despre proști, este o încălcare a Bibliei să fii prost. Așa că dăm afară toți proștii!”

„Corect! Trebuie să clădim o națiune puternică și dârză” a zis Elena, bun, numai că cu niște proști ca voi, niciodată! Ook! Afară cu proștii!”

„Încetați să mai discutați cu proștii! Să-i dați afară, să-i blocați, iar în viața de zi cu zi nu-i mai băgați în seamă. Proștii, deși spunea Iorga c ă nu e  bine să răspunzi unui prost că te trezești cu prostul în discuție. Și s-a ales praful de toată discuția. Da? Bun. Deci mergem înainte numai cu oamenii deștepți, singurii care vor putea să renască această națiune. Nu avem nevoie de proști! Proștii s-au înmulțit atât de mult, mama  proștilor este mereu gravidă, trebuie oprită asta să mai facă copii, eu nu știu cine naiba e, dar face proști pe bandă rulantă. Nu sunt necesari deloc proștii, proștii au distrus România, proștii au distrus lumea, proștii au distrus tot! E CAZUL SĂ MAI CONDUCĂ ȘI DEȘTEPȚII! Da? Ook!”…

(Diana Șoșoacă – Live din 04.12 2025 din Bruxelles) 

…………………………………………………………….

Este culmea culmilor ce ne potrivim la gusturi! Mi-a furat Diana gândurile, fraților! Mi le-a scos cu o putere paranormală din dibla pe care o am pe umeri. Nu știu cum face ea nici eu, dar și eu gândesc exact ca ea, doar că ea le spune și este auzită, pe când eu le spun doar cu capul în debaraua asta pe care o numesc pompos blog, să nu mă audă nimeni. Și chiar nu mă aude…

De când m-a acceptat în partid ca „simplu cetățean  membrotei” și până acum, am fost și pe creasta valului, dar și la baza lui din depresiune. Nu are rost să îmi afirm iarăși lupta mea din civic pe rețelele de socializare pe care am condus-o când Diana și alte cca 150-200 de persoane de la Iași militau în stradă încasând bocanci la fluierul piciorului și amenzi  care eludau legea, alături de Diana Iovanovici Șoșoacă de acum 4-5 ani,  când s-a impus prin activitatea ei ca lider al Mișcării Suveraniste din România. Până atunci eu am muncit ca furnica cu fruntea sprijinită de palmă la adăpostul arestului la domiciliu impus de lipsa unmei rampe pe care am reușit să o construiesc cu forțe proprii deoarece Chirica nu dispunea de ele fiind inept, am luptat să formez cumva Societatea civilă ieșeană, să-i dau curaj, să o coagulez, să o deștept în sensul de a o trezi, pentru ca într-un moment dat să fie aptă și conștientă că trebuie să se revolte, să se răscoale chiar contra călăilor care o vor exterminată.

 „Rechinul de Bahlui” – închis mișelește de Sistem – îmi este martor la ce spun și este dovada care atestă că nu mint nicio secundă.

De două decenii aproape am muncit alături de niște foști prieteni care între timp au lepădat onoarea și nevinovăția luptei civice înhămându-se la căruța aurită, ba a lui Simion, ba a lui Călit Georgescu, de fapt a Sistemului. Am rămas singurul cu onoarea nepătată și mintea trează fără să cedez nici tentațiilor și nici șantajului, deși am dus de unul singur lupta pe mai multe fronturi.

Unde erau, dat mai ales ce făceau cei din gașca de TRĂDĂTORI oneroși, de oportuniști ordinari, care prin metode oculte și intenții vădit de sabotare au fost aduși să umple Filiala pentru ca prin mulțimea voturilor lor să poată fi eventual o masă de manevră care alege lideri falși, care pot acoperi cheltuieli cu dedicație? Eu cunosc prea bine azi ce făceau dânșii, dar și mai bine văd cum jubilează acum când văd zbaterile mele și al restului de luptători civici din vremea când nu exista partidul și o urmau pe Diana!

Da, avem cu toții FRUSTRĂRI  și suntem revoltați că un om cu atâta inteligență și determinare precum Diana poate fi atât de ușor manevrată și indusă în eroare apărând cauze false și pierdute în detrimentul celor mulți care chiar trăiesc cu inima, mintea și sufletul pentru Mișcare?

Într-o zi vom învinge, într-o zi Dumnezeu va scoate adevărul la lumină, dar acum măcinăm inutil frustrările unor oameni înșelați și chiar umiliți pentru că se ascunde adevărul. Va veni poate odată – cu voia lui Dumnezeu – Ziua Iertărilor, când Diana va avea regrete că diavolul i-a luat pe moment mințile și i l-a ascuns privirilor pe Dumnezeu…

Pentru că eram țintuit în căruțul de  invalizi cinci ani de „arest la domiciliu” ca un condamnat politic protejat de Sistem nu am putut fi efectiv în stradă pentru scopurile luptei Dianei Șoșoacă împreună cu câteva sute de adepți și susținători ai luptei declanșate de domnia sa – cel puțin la Iași.

Oameni mai simpli sau mai  complicați, mai instruiți sau mai subțire instruiți, s-au alăturat Dianei să dărâme Sistemul dictatorial globalist.

Profilul unor activiști civici este cel al unor oameni neînfricați, al unor oameni cu principii  corecte și sănătoase care pot ușor recunoaște din mulțimea activă pe adevărații lideri care sunt curați și curajoși, ce nu depind de Sistem și pe care îi urmează. Așa a fost!

Înființarea partidului SOS România la Iași a fost „opera” directă a lui Silvestru Șoșoacă. Diana se bătea ca o leoaică la București în Parlamentul României cu Instituțiile statului globalist corupt, iar la Iași Silvestru făcea și desfăcea organizație cu interlopii politici, cu impostorii și fripturiștii de ocazie gata să muște hulpavi din șoldul cu jambon sau să elimine potențialii membri curați la suflet și „flămânzi” care ar putea apuca măcar o mușcătură din zgârci…

Partidul se forma concomitent cu luptele civice desfășurate în stradă… Concomitent, dar separat! Strada îi era atât de devotată Dianei, o urma oriunde cerea ea susținere, încât nimeni nu a sesizat că la Filiala județeană Iași a partidului se umple bidonul cu funcții și apă cu impurități care erau pe măsura trecerii timpului o apă mai infectă decât cea a Bahluiului înainte de interzicerea deversării poluanților.

Pe o parte vopseau gardul, să ascundă leopardul. Consecința o vedem astăzi, când impostorii ajunși parlamentari prin lucrătura diavolului pun frână și botniță mulțimii care a făcut posibilă înființarea Filialei Județene Iași prin lupta lor civică și care a dat voturile pentru doi parlamentari de Iași în ciuda piedicilor puse.

Această mulțime curată a umblat pentru strângerea de semnături suferind huiduielile și atacurile venite de la AUR și forțe sub acoperire în timp ce gașca impostorilor stătea în sediu și în baruri „supraveghind” munca plebei. Nu cei care au beneficiat de rezultate le-au câștigat prin munca lor directă.

Paradoxul este că deputata de Iași care a fost repusă teoretic „în drepturi” de Diana după ce fusese mazilită în mod nestatutar și chiar defăimător, a acționat între timp și prin atuurile pe care le are – obiective și subiective – „a înfrânt” mulțimea pe care o sfidează și o ignoră.

Nu luptăm pentru funcții, ci luptăm pentru ELIMINAREA TOTALĂ  din partid a acestei găști de impostori ca să ne putem face treaba și să devenim o Filială de referință pentru onoarea Dianei cea care a început cariera politică ca senator de  Iași.

Să fie foarte clar. Noi nu avem posibilitatea să fim de multe ori în fața doamnei președinte și să îi turnăm în urechi adevăruri false pe care ea nu le poate verifica pe loc în timp real!

Noi nu putem să intervenim „ocult” la Împuțiciunea de Primar al Iașiului, jegul tâlhar transpartinic, capul lumii politice interlope, ca să ni se aprobe un sediu pentru parlamentarii partidului cum de fapt stipulează și îl obligă Legea, dar putem prin voință politică și atac în Justiție să-l obligăm să vină la masa negocierilor și prin metode politicianiste să-l determinăm să respecte legea.

Acum NU SUNTEM LĂSAȚI,  pentru ca să nu dovedim că putem munci cu rezultate  bune fără metode și prietenii oculte!

Culmea tupeului dovedit de nemernicii trădători este și faptul că  A FOST ASCUNSĂ ARHIVA CU DOCUMENTE  a partidului după simulacrul de alegeri gândite pentru reabilitarea trădătorilor prin trimiterea la ședință a Secretarului General al partidului suflat cu AUR cu ordine precise ca să îndeplinească  niște formalități aparent statutare, dar fără a se încheia corect și legal al unui Proces  Verbal prin care să fie consemnată voința membrilor majoritari de a alege o conducere separată a Organizației Municipale care să aibă viață proprie și să nu depindă de imixtiunea inexistentei conduceri a Filialei din care am făcut și eu parte până în ziua când am constatat că sunt  tratat ca un intrus care le strică jocurile de culise – prin care să dovedească faptul că ar avea capacitate de muncă și intelectuală.

Asta a deranjat vădit vechea conducere as Filialei care a sabotat din acea zi toată munca noului colectiv ales de conducere a Org. Municipale, ascunzând efectiv toată arhiva cu acte de până în ziua acelei ședințe organizatorice, a ascuns ștampila filialei deși conform statutului era necesară o ștampilă proprie Organizației Municipale care este  cvasi-independentă față de Filială!

S-a reluat de noul colectiv ales toată munca de creare a unei noi Baze de date care de astă dată s-a creat și electronic – pierzându-se timp prețios luând la bucată fiecare adeziune și sunând personal la telefon fiecare membru pentru actualizarea datelor. Să înțelegeți că doamna ce a fost desemnată de Președinta Org. Municipale să ocupe funcția de Secretar al Organizației a muncit 10 ore/zi VOLUNTAR, fără nicio pretenție de retribuire! Conștiință și responsabilitate! Cum să acceptăm niște Japițe să ne conducă Filiala???

Totul s-a desfășurat cu o vădită dușmănie și boicotare a vechii conduceri care a trădat partidul și care are alte interese ascunse decât cele normale ale majorității membrilor.

Mahalagisme de joasă speță proferate pe grupurile de WhApp care funcționează la Iași  din partea găștii fostei conduceri stârnesc o stare de silă și dezamăgire printre membri care vin din civic și nu-și găsesc azi locul în partidul acaparat de reptilele trădătoare.

Diana nu vrea în ruptul capului să creadă că încălzește șerpi la sân și care o vor mușca inoculându-i otravă la un moment oportun.

A ajuns să considere prost sau idiot pe oricare nu este de acord cu poziția ei și se opune direct sau tacit supunerii oarbe față de o imbecilă cu aere de mare cucoană din elita intelectuală. Deși are studii juridice la stat ,nestimata doamnă nu a profesat nicio zi Dreptul absolvit, iar acum inteligența ei care flatulează pe Tik-Tok se datorează unor foști magistrați expulzați de Sistem pentru nesupunere și care de atunci luptă pentru plata unor polițe cu o altă parte din acest Sistem din care încă fac și ei parte!

Prin acești magistrați care o consiliază, „madoamna” derutată este și controlată de Sistem, îi dau teme de ridicat și chiar îi formulează profesionist materiale pentru Parlament, au capturat-o efectiv la ordinul Sistemului și o manevrează prin interpuși să execute indicațiile lor. Asta s-a urmărit și asta s-a obținut. Lucrurile din amănunte neimportante fac jocurile întregului, dar Diana nu are timpul necesar să asculte sau să disece informații ce i se ascund.

Acum ea dă bătălia pentru țară pe plan extern, dar acasă nu are o mână dreaptă capabilă și de încredere care să poată  ține în pumnul strâns partidul!

Noi nu mai vrem ca otrepele plantate de Silvestru Șoșoacă să mai poată răspândi diversiune în Filială! Așa cum afirmă Diana, și noi vrem ca ea.

„AFARĂ CU PROȘTII și cu trădătorii!” Ne biciuiești să fim duri și intransigenți Diana! Nu putem tolera să crezi în  oameni care te jignesc și te denigrează pe față în prezența  noastră și domnia ta să îi dezmierzi pe creștet în timp ce pe noi ne scuipi în  obraz!

La o adică și în aceste condiții doar pe noi poți să contezi la vot, dar nu șli la munca premergătoare votului, în care suntem sabotați fin cu metode securiste!

Am „întredeschis” special această scrisoare pentru ca șoșocarii să aibă curajul să se exprime fără frică în partid chiar dacă azi se simt în pericol, deoarece nu vor mai avea frică să apere cauza Mișcării  public în disputele cu adevărații dușmani dacă au curajul să  tranșeze direct problemele în propriul partid.

Nu avem nevoie de ajutor care se face interesat de interpuși! Știm ce avem de făcut așa cum am și dovedit cât am fost lăsați să muncim, ne trebuie doar încredere și mână liberă, ștampilă și arhiva Filialei. Să fie eliminate iudele care au infestat grupurile WhApp șli Facebook cu „moderatori”  și Admini părtinitori care filtrează după bunul plac doar ce le convine.

Moldova nu a fost a lor, nu este a lor, ci a  urmașilor noștri în veacul vecilor!

ZVÂRCOLIREA  JAPIȚELOR

„Cu gogoși și minciunele, te-ai făcut vornic mișele!”

Îl cunosc pe Chirica din 1998-99..Eu eram Șeful Atelierului de siguranța circulației rutiere și mobilier urban la «Citadin», care făcea muncă de moașă comunală pentru primăria lui Simirad, cam un fel de DSP de azi. Simirad tocmai câștigase al doilea mandat consecutiv de primar pe baza rezultatelor de excepție ale «Citadinului» condus de ing. Mihai Teodorescu în primul mandat al lui Moș Chiorpec de la Coțușca.

Drept mulțumire l-a determinat pe Teo să plece de la conducerea  «Citadinului» că prea vorbea lumea că Simirad nu are niciun merit, este un oportunist  trufaș și mitoman, iar Iașiul „a explodat” datorită emulației create la «Citadin»,  printre inginerii și tehnicienii lui Teo, lucru care nu l-a suportat nemernicul și la al doilea mandat s-a înconjurat de lepre furăcioase care să-i umple buzunarele.

Ce a fost, a fost, dar să vedem ce a rămas. Cum vă spusei Teo a fost înlocuit de o femeie cu studii economice cu un soț alcoolist notoriu care făcea serviciu în baruri, dar profita din plin de funcția nevestei dată rapid cu PDL-ul. Nu ar fi fost nimic dacă femeia își vedea de treaba ei, dar din nefericire pentru oraș avea în sânge parvenitismul și căpătuiala cu orice preț. Ghinion!

Transformată dintr-o funcționară oarecare din primărie în ditamai directorul general la «Citadin», care era inima și plămânul Gospodăriei Comunale a Iașiului – o întreprindere pur tehnică – muierea asta s-a trezit într-o dimineață mare șefă peste 15-20 de ingineri și maiștri conducători ai diferitelor puncte de lucru. Ea credea că toți inginerii șli maiștri sunt după tiparul bețivanului de acasă, un incult și puturos care era la serviciu doar dimineața la apel mahmur, lovit la față și cu ochii bulbucați, cu mâinile tremurânde și apoi, abia a doua zi. Prin urmare directoarea ținea ședințe „operative” la orele 15,30 obligatoriu la Baza de producție „să stabelească” ea programul fiecăruia pentru a doua zi. Asta presupunea ca toți inginerii și maiștri să părăsească pe la orele 14 -14,30 punctele de lucru care erau poate la 5-10 km depărtare ca să ajungă cu tramvaiul sau o basculantă scoasă din program la ședința cu cucoana directoare. Înafara șefilor de punct de lucru erau chemați și cei 4 șefi de Secții, care aveau în subordine pe șefii de punct de lucru.  Se executau lucrări cu continuitate de 1-2 luni, așa că nu era nevoie de a chema atâția oameni. Șefii de secții aduși în biroul ei din sediu ar fi fost suficient pentru „operativă”. O singură dată am fost acolo la început, dar când am văzut despre ce estre vorba am băgat-o în mă-sa în gând și nu m-a mai prins. Dirijam marcajele prin oraș pe care tot eu le proiectam din mers și ne prindea seara pe la 6-7 pe punctul de lucru. Profitam de zilele cu vreme bună, plus că exista acea satisfacție a muncii făcute și al rezultatelor de final. Muncitorii erau plătiți în acord și chiar doreau să facă treabă. După capul muierii care se dorea un zbir cu fustă trebuia să las oamenii singuri ca să vin să-i ascult înjurăturile și prostiile. Nu puteam, deoarece tot ce munceau oamenii mei era în mintea mea. Adaptam la fața locului din mers. Dimineața nici eu nu puteam prevedea ce probleme voi avea de rezolvat în fața mea.

Nu cred că am auzit vreodată un bărbat – chiar ieșit din pârnae sau Școala de  corecție să se adreseze unui grup de bărbați cărora le era „șefă” în asemenea mod de buruienos, de grobian, de scabros, de golănesc, de termeni care depășeau jargonul lupanarelor cum vorbea Directoarea cu inginerii la ședință. Așa credea ea în mintea ei proastă că se face populară printre constructori care ar fi pleava societății…

Alcoolistul ei nu era de față, pentru că nu era pus pe nicio funcție, atât de iresponsabil și incapabil era.

Îmi puneam Dacia breack la muncă pe cheltuiala mea. Era și mașina mea „de serviciu” cu care mă deplasam de la punctul de lucru la Bază pentru un penson, un bidon cu diluant sau vreo unealtă pe care mi-o confecționau colegii la Bază. Mă interesa să meargă bine treaba, să avem spor la muncă. Îmi mutam periodic mașina pe străzi concomitent cu mutarea punctului de lucru și adesea uitam unde am parcat. Îmi lua un sfert de oră să o găsesc și să o mut. Intram în Bază la Atelierul nostru de producție, îmi luam ce îmi trebuia, dădeam ordinele necesare și la Atelierul de pictură industrială ce era tot în subordinea mea, luam un indicator de circulație de care aveam nevoie și mă grăbeam înapoi la punctul de lucru.

Într-o dimineață aflu de la colegi că la ședința „operativă” directoarea interzisese „categoric” să mai fie permisă intrarea oricărei mașini particulare pe raza Bazei de producție. Paznicii au primit consemn cu riscul pierderii serviciului. Scurt! Cică se fură la greu! Ce? Ciment, cuie, lopeți, cherestea, carburanți, orice! Umblau vorbe că mulți din primărie își ridicau vile la marginea Iașiului, dar și șoferii de pe autobasculantele Citadinului, maiștri, etc. Locuiam în buricul târgului pe Lăpușneanu. Prin urmare nu aveam nevoie nici de un capăt de ață, ba cheltuiam din salar pe deplasarea la serviciu cu mașina în interesul serviciului, să îmi meargă treaba bine.

Ordinul mă afecta direct, deoarece de la poarta Bazei până la Atelierul de pictură unde îmi aveam biroul ar fi fost cca 40-50 m. Când veneam să iau o unealtă sau un material, trebuia să le car cu mâna la mașină și nu asta mă deranja cel mai tare, dar de foarte multe ori erau indicatoare rutiere metalice și asta îmi mânca timpul.

Într-o zi, sosesc la Bază, parchez mașina la barieră și când ajung la atelier găsesc o Dacia de culoare verde cu mici zgârieturi pe o aripă. Băieții mei de la pictură erau și vopsitori auto la nevoie pentru utilajele întreprinderii. Intru și văd un tinerel țigănos la ten în birou stând de vorbă cu băieții.

„Ce este cu mașina aia la ușă?”  întreb.

„Este a domnului inginer de la primărie, l-a trimis doamna directoare să-i retușăm puțin zgârietura pe aripă” îmi răspunde vopsitorul.

A sărit muștarul din mine direct pe pereți. „Afară imediat! Te rog în clipa asta să ieși afară din curte cu mașina, nu ai voie să intri aici pentru că se fură în draci!”

„|Dar am aprobarea doamnei director”, îmi răspunde cu voce  tremurată tinerelul care era poate cu 10-15 ani mai tânăr ca mine.

„Mă doare fix în cur!” îi  răspund eu pe un ton mai puternic. „A dat ordin clar: „NIUMENI, nici primarul nu mai intră în Bază cu mașina particulară!”. Ea avea mașină de serviciu cu șofer slugă la purtător.

„Acum pleci de aici, pentru că voi suna la Poliție!” Vădit speriat omulețul a bâiguit ceva cu domnul primar și a ieșit în trombă. Subalternii au rămas muți când au văzut îndrăzneala mea de a înfrunta directoarea și pe primar. Cum nu ați avut voi probleme, nici mie nu mi-a spus nimeni nimic. 1-0

Mă duc cu închiderea de lună la primărie la Serviciul Tehnic să-mi „verifice” și să-mi aprobe Situația de Lucrări în vederea decontării.

Pe holul de la etajul întâi îl văd pe omulețul meu la sacou și cravată venind spre mine. Femeia de serviciul cu mopul și găleata cu zoaie în mână mergea spre dânsul în capătul opus. Când a ajuns în dreptul ei „dom injiner” s-a lipit de perete și și-a supt burta imaginară de spate – deși era suplu ca un soldat cu inaniție. A spus mărunt „săru mâna” politicos și a intrat într-un birou. Nu știu dacă avea treabă sau nu dorea să se încrucișeze cu mine și să fie nevoit să mă salute.

La „Tehnic” inginera care a făcut apoi carieră ca Șefă la Serviciul „Străzi” mă ruga cu insistență. „Gabi, te rog taie tu de unde crezi, ce vrei tu, orice, cât de puțin, să nu zică ăștia că nu tea-am verificat!” Pur și simplu mă enerva pentru că mă obliga să umflu situații de lucrări pe care apoi să le tai cu mâna mea „ca să meargă treaba” lunar fără probleme.  Stăteau numai în birou și habar nu aveau de meserie. Și asta a ajuns mare șefă sub Nichita și Chirica, iar soțul – un alt inept –  mi-a luat locul la circulație după  mulți ani de zile – având cu totul altă specialitate. De decenii întregi în Iași marcajele se copie după proiectele mele din anii 90.

Chirica a fost, este și va rămâne un bou. Un mare inept. Este numit inginer,  dar de profesie este geolog. Nu are nimic cu ingineria decât în mină. Acolo da, sunt ingineri geologi care au altă profesie și atribuții.

De 25 de ani Chirica fură, delapidează,  înșeală și conduce Mafia. Dacă ne referim la ingineria financiară este un mare inginer, un mare specialist!

Este foarte puternic. A creat o lume interlopă a Iașiului care îi este obedientă! Nu contează din ce formațiune politică faci parte, important e să îi fii fidel și să-i răspunzi la chemare când are el nevoie. Și-a fidelizat servitorii. Îi ține pe lângă el ca și regele Curtea regală…

Mai nou, am aflat din prostia ei că o Mare  Japiță aciuită în partidul SOS România care s-a infiltrat sub pielea Dianei Iovanovici Șoșoacă și i s-a cuibărit și la sânul generos precum șarpele care are nevoie de căldură face parte din această lume interlopă din siajul lui Chirica. „Cine se aseamănă, se  adună!”

Cum de la începuturi partidul nostru curat a fost și încă este repudiat de aceste reptile politice din „veșnica coaliție” de ticăloși și trădători, Chirica a refuzat să „dea” conform legii un sediu pentru parlamentarii de Iași ai partidului. Nici senatorul de Iași nu a avut mai multă trecere, fiind driblat cu eleganță.

A fost nevoie doar un telefon sau o audiență „privată” pentru ca Japița să obțină ceea ce oficial nu s-a putut. Ba mai mult, plătește ea din banii ei de „stylistă” cu ștaif chiria lunară. Poate că acesta este prețul Dianei Șoșoacă? Doar atât? Pare prea puțin. Trăim vremuri de restriște. Asta ține în viață teoretic Filiala Județeană a partidului. Spun lucrurilor pe nume deoarece așa am făcut mereu și 23 de ani în PNL.  Minciuna și ipocrizia nu îmi sunt în caracter.

Azi Japița a fost iertată și s-a întors pe un cal alb cu mătărânga sculată și a descălecat la Alba Iulia ca Mare Șefă, scuipând în capul proștilor pe care i-a trădat și i-a umilit cu trădarea ei. Nu este singură, are paji și „muieri de onoare” care îi țin de șase, îi fac galerie și îi frecventează coaforul.

Chirica? Un biet veleitar al acestei cloace politice care încă mai face jocuri. Se folosește azi de minciuni „că va face și va drege” lucruri importante cu mâna corifeilor care sunt acum la butoane. În 25 de ani nu a făcut nimic decât să jefuiască bugetul local. A știut mereu să fie util și să profite. Un mare  politician? Nu, un mare mincinos și fariseu care și-a bătut joc de credulitatea și de incultura votanților.

Din nefericire partidul meu de suflet depinde prin Japițe de el.  

Adevărul TREBUIE ROSTIT! EL NE VA ELIBERA!

PELERINAJUL  SERAFIMILOR

A mai trecut  o caznă…

Am arătat românilor și lumii întregi cine sunt adevărații suveraniști ai României care sunt însemnați de Dumnezeu să devină martirii Renașterii poporului român.

Așa cum am avertizat într-un articol anterior de pe blogul personal cu ocazia Zilei Naționale de 1 Decembrie SISTEMUL  a urmărit mai multe aspecte în câteva variante posibile..

Știind că poate aceasta a fost ultima sărbătoare de 1 Decembrie când a mai fost la butoane și a putut trage de manetele autodistrugerii, SISTEMUL  a dorit – mânat de satanele globaliste – să mai ardă odată cu fierul roșu carnea suveraniștilșor curați și dârji din jurul Dianei Iovanovici Șoșoacă.

În mai multe mesaje anterioare transmise pe canale proprii Diana a făcut apel la românii de pretutindeni care sunt cu adevărat patrioți, care își iubesc neamul șți țara să se întâlnească pe 1 Decembrie la Alba Iulia.

SISTEMUL  a reacționat și a ordonat preventiv lui George Simion să organizeze în această zi un Congres al partidului AUIR exact la Alba Iulia – tocmai ca să motiveze într-un fel prezența masivă a unui electorat captiv și anihilat psihic de Propagandă cu intoxicări metodice și persuasive de un deceniu – să participe „motivat” la Alba Iulia.

SISTEMUL  avea nevoie să dea o amploare de simbol sărbătoririi Zilei Naționale la Alba Iulia ca să coaguleze la un loc o populație vădit ostilă guvernării globaliste  care își petrece ultimele clipe de viață și rănit fiind, poate în spasmele morții să își adune puteri nebănuite dictate de simțuri și să rănească de moarte oameni nevinovați și inocenți.

Eu de asta m-am temut și de asta am făcut apel la vigilență și la atenție sporită din partea colegilor „șoșocari” care au făcut deplasarea din toată România către Alba Iulia.

AUR s-a folosit de prilejul Congresului ordonat de SISTEM  ca să poată mitui și răsplăti participanții îndoctrinați cu metode fasciste folosind fonduri bănești în număr suficient încât orice participant AUR la Alba Iulia să fie mai mult decât motivat să vină ca într-o excursie cu sejur plătit la „all inclusive”, cu cazare, masă și transport asigurat la Ziua Națională.

În contrapondere, Diana Șoșoacă și partidul SOS România nu dispun de alți bani care le-ar fi putut permite și lor să motiveze oameni, ci doar să asigure transportul cu autocare din toate județele țării cu banii puțini la număr – comparativ cu alte partide primiți legal ca și de SOS România. Diferența este enormă și modul de gândire între Diana Șoșoacă și ceilalți lideri de partide din tot spectrul politic este diametral opus.

Ce a urmărit SISTEMUL?

 Înafara coagulări adepților suveranismului într-un singur oraș – unde întrevedea ca printr-o mișcare de provocare să încaiere cele două tabere – ale adevăraților suveraniști curați, cu cea a suveraniștilor de conjuctură, de operetă bufă, care sunt o falsă armată globalistă din prostie și incultură, sau din oportunism politic a unor ticăloși care nu mai au loc în partidele consacrate din actuala Coaliție și își caută un alt tren politic în care să se urce din mers.

Mai mult ca sigur Diana Șoșoacă a fost informată și a intuit intenția dușmanilor din SISTEM și nu a marșat făcându-le jocul. După ce au onorat cu prezența lor Marea Sărbătoare de Ziua României în orașul simbol al Marei Uniri „șoșocarii” au participat la o adunare festivă într-o sală neîncăpătoare  pe care au putut-o închiria după multe piedici puse în cale. S-a văzut că spre deosebire de AUR spre exemplu – care a făcut risipă de mijloace de propagandă  electorală – participanții SOS România nu au avut decât sfântul steag tricolor, buchete de flori și icoane. Începând cu copii de toate vârstele, tineri și bătrâni, acesta a fost corpul de români sinceri care au venit cu inima deschisă la Alba Iulia la chemarea liderului lor trimis de Dumnezeu, Diana Iovanovici Șoșoacă.

O altă mișcare de destabilizare și de deviere a situației pașnice a evenimentului pusă la cale de SISTEM a fost aruncarea în luptă a lui guru Călin Georgescu pe care același  SISTEM  îl are acum sub presiune „în custodie”” cu acuzele de poliție politică, pentru o anihilare a sa atunci când a văzut că Propaganda scăpată de sub control din mâinile lui murdare, SISTEMUL  era gata-gata să sucombe și Georgescu să câștige necontrolat alegerile.

Acum  același SISTEM  l-a dezlegat pe guru pentru bulversarea electoratului suveranist, să încerce o resuscitare a identității lui false și o încercare de dezbinare și scindare a suveraniștilor.

Gândirea Diviziei de Inginerie Socială a generalului Rog din SRI este că electoratul suveranist nu trebuie în niciun caz să poată să se unească sub un singur stindard, dar mai ales sub acela sub conducerea Dianei Șoșoacă.

De altfel alt aspect care s-a urmărit în această zi a fost acela ca toate televiziunile românești – începând cu gurile de canal  insalubre și pestilențiale precum ProTv, Antena 3, Digi 24, etc și terminând cu cele „suveraniste” după cum încearcă ele să se bage în ochii lumi derutate și neștiutoare ca și Ghiță Coteț Tv (România TV) sau Realitatea Mincinoasă Tv unde se înfruptă cu rahat Anca Alexandrescu, o securistă împuțită devenită prostituată pe  trotuarele de la marginea Bucureștiului – au tăcut mâlc despre Diana Iovanovici Șoșoacă și SOS România!

Cu toții au respectat cu sfințenie embargoul comun impus de SISTEM numele Dianei Iovanovici Șoșoacă, al partidului SOS România și al membrilor și simpatizanților acestui partid veniți din toate colțurile României în număr de peste 50000 de oameni la Alba Iulia.

Faceți diferența între oameni curați și patrioți înfocați ce au făcut deplasarea având doar transportul gratuit, iar ei au suportat mâncarea de drum și oboseala acumulată parcurgând pe o vreme defavorabilă sute de kilometri la o deplasare de 24 – 30 de ore și restul „suveraniștilor” veniți ca într-un city-break „all-inclusive”.

Televiziunile au vorbit nonstop pomenind continu numele lui Călin Georgescu (indiferent dacă de bine sau de rău) și al lui George Simion, în timp ce nimeni nu a suflat o vorbă de partidul Dianei Șoșoacă SOS România ca și cum el nu ar exista, ca și cum nimeni nici nu a auzit vreodată de el.

De asta vă spun că suntem pe cont propriu numai noi și cu Dumnezeu, de asta vă spun că ne vom răzbuna cumplit atunci când Dumnezeu va face dreptate și noi vom putea pedepsi crunt aceste umilințe și atrocități la care suntem supuși!

Nimeni și nimic nu va rămâne nepedepsit, inclusiv aceste hiene mârșave care se autointitulează jurnaliști suveraniști și care balează pe o sârmă întinsă între Dreptate și Adevăr deasupra hăului numit minciună.

Aceste jigodii se complac în a executa ordinele venite de la SISTEM care servește pe guvernanții actuali pentru a-și încasa tainul pe care nu vor să-l piardă și lasă loc în mintea lor de iude de salt de pe sârmă în curtea suveranistă chiar și a Dianei Șoșoacă dacă cumva printr-o minune dumnezeiască tabăra ei va fi impusă la un moment dat cu forța la preluarea puterii.

Atunci hienele hulpave vor lătra cu bale la colțul gurii în strigătul lor nebun de fiare turbate că pierd ciolanul cu carne că ei au fost de partea Dianei și au pretenții, că fără „munca” lor…

Un alt aspect care reiese vizibil din mișcarea SISTEMULUI cu ocazia acestui 1 Decembrie este mișcarea făcută cu Bolojan – în încercarea disperată de a se menține încă la putere, sacrificându-l pe acest antiromân după ce l-au folosit pentru luarea acelor măsuri criminale de austeritate care au menirea să dreagă busuiocul și să achite din datoriile imense ale țării cu sacrificiul  populației, salvându-l astfel pe oligofrenul aritmetician de pe olița de la Cotroceni. Premierul a fost adus de la București după parada militară cu avionul la Alba Iulia să prindă și aici parada garnizoanei decalată intenționat pentru a-și primi porția de huiduieli – menite să deschidă supapa de refulare a furiei mulțimii.

Deși a fost înconjurat de o haită de  useriști fideli menită să țină la distanță o mulțime înfuriată care nu l-a votat nici cu gândul și care l-au huiduit copios, Nicușor Dan nu a fost scutit de „iubirea” românilor! Și-a luat și el șuturile la popou care indică starea națiunii.

Cât timp mai au Cotroceniul ei consideră că au în pumnul lor instituțiile de forță, cu SPP, STS, SRI, SIE, Jandarmeria și armata de sacrificiu pentru Ucraina, cu sigla NATO.

În aer plutește un miros de fum și sânge. O fi de la porcii care se vor sacrifica de Crăciun și de la afumătorile care conservă cărnurile din PSD care e aceeași mizerie? Bolojan va fi debarcat la sacrificiu după ce a scos castanele cu mâinile lui din focul iadului. Mișcarea e simplă. PSD face pasul la ofsaid și „albitru” fluieră o moțiune de cenzură pe centură.

PSD iese de la guvernarea „toxică” pentru ei care cică sunt, au fost și vor rămâne un partid „pentru oameni”. Ei se delimitează de restul hienelor! Vor să intre în „lumea bună” a „celor care nu cuvântă” a lui Emil Gârleanu… Fac o majoritate alături de AUR și ceilalți suveraniști. Poate fără SOS, care nu îi recunoaște ca fiind suveraniști! 

AUR estre acum un bidon aproape gol, dar gata de a fi umplut. Conține un lichid puternic „alcoolizat” de SRI, dar care va fi strecurat prin tifon să rămână floarea ce va fi aruncată.

Pesediștii veniți mascat ca antemergători în AUR,  cu mult timp înainte, pentru a  constitui un cap de pod,  vor forma drojdia. PSD și AUR, egal „love”.

POT, Partidul curvelor cu epoleți la sutiene cu grad de capre (femininul de la căprar) va fi absorbit la timp tot în AUR. Ținta este să fie o alternativă la SOS România și să îl depășească numeric să nu poată da ei guvernul. Asta e treaba jurnaliștilor „suveraniști” preluați de SISTEM.

SOS nu poate fi controlat. Nu suportă lighioane securiste. Cum va fi viitorul mâine? Cum va da Dumnezeu minte românilor! Ei vor trebui să aleagă la următoarele alegeri care vor fi garantate libere de puterile BRICS. Hienele globaliste europene („progresiste|”) vor pierde total puterea, simultan, în momentul când Rusia va înfrânge zdrobitor Ucraina și o va obliga la capitulare! Acea zi nu este departe, dar până atunci va trebui să îndurăm.

Situația internațională și geopolitica dictează ritmul și direcțiile de desfășurare al evenimentelor care pot lua întorsături diferite și neașteptate.

Tot ce a fost ne demonstrează faptul că lumea este foarte înfricoșată, că este foarte bulversată și neștiutoare de adevăr în ciuda singurului om care se zbate riscându-și viața proprie să îl spună: Diana Șoșoacă.

Sunt foarte, foarte muți români curați treziți la realitate care o susțin pe Diana din toată ființa. Ei nu pot fi întorși sau îndoiți de adevărul pe care îl cunosc și de direcția bună pe care Diana și țările BRICS au  ales-o pentru România!

Dă Doamne ca aceasta să fie ultima sărbătoare a Zilei Naționale a României sub semnul capului plecat și al umilinței!

Trăiască Nația! Sus cu ea!

https://www.facebook.com/share/v/1DfqKCcVRD/

BĂTALIA PENTRU IDENTITATE

Să trăiți cu toții, că viața de acum este foarte periculoasă.

Diana a îndemnat pe suveraniștii adepți ai partidului SOS România să vină în număr cât mai mare și să onoreze prin prezența lor Marea Sărbătoare de 1 Decembrie la Alba Iulia care este Catedrala Unirii neamului românesc . Inima patriotică a Țării bate la Alba Iulia. Acolo a descălecat marele Mihai Viteazul, în pumnul căruia a strâns pentru prima dată sceptrul unui domnitor român peste toate cele trei provincii românești – pentru ca mai apoi, la 1918, tot la Alba Iulia să se înfăptuiască dorința de neclintit a tuturor românilor.

Trăim astăzi vremuri cumplite, de nepomenit, trăim cu talpa imperialiștilor globaliști apăsată pe grumaz, avem satârul călăilor neamului ridicat asupra capetelor noastre așezate pe butucul copacilor retezați din fostele păduri seculare românești.

Diana ne cheamă să ne înfrângem teama și să nu ne lăsăm omorâți ca niște simple oi proaste de turmă și să acceptăm să fim fripți pe masa  ospățului fiarelor împuțite care ne vor pășunile!

Partidul SOS România a organizat pe cheltuiala lui, din banii alocați după lege partidelor politice, transportul cu autocare și microbuze din fiecare județ către Alba Iulia – tocmai pentru ca toți aceia care vor și simt românește dar și pot, să o facă, să aibă mijloace de transport gratuite. Timp de aproape o lună au stat pe grupurile partidului șți pe rețelele de socializare anunțuri pentru persoanele doritoare  să onoreze Marea Unire de la Alba Iulia cu ocazia Zilei României. Pot face deplasarea nu numai membrii cu legitimație al partidului SOS România, dar și membrii din familia acestora și chiar simpatizanți ai partidului.

Așa înțelege Diana Iovanovici Șoșoacă să întoarcă la cetățeni banii  alocați prin lege de Guvern  partidelor politice.

Scriu aceste rânduri cu oarece strângere de inimă pentru că  mintea mea îmi transmite un oarecare semnal de alarmă ca o  sonerie care piuie în încercarea de a mă face atent.

Am postat cu câteva zile în urmă un articol al lui guru Georgescu ce își anunță „simpatizanții” că și el va fi prezent pe data de 1 Decembrie la Marea Sărbătoare și invită pe adepții săi să participe și să susțină prezența sa la eveniment ca să dea un semnal eventual organelor de  anchetă care îl acuză politic de diferite lucruri, printre care și de o tentativă de Lovitură de stat.

Nu voi analiza eu acum și aici motivele false sau nu pentru care a fost pus sub acuzare Călin Georgescu, dar toți patrioții adevărați ai României care s-au integrat de bună voie în Mișcarea Suveranistă Națională SOS România știu că personajul Georgescu Călin este o diversiune ordinară a Sistemului securistr Globalist inițiată doar ca să anihileze ADEVĂRATA  Mișcare suveranistă inițiată și crescută din fașă de Diana Iovanovici Șoșoacă. Tot ce s-a coagulat în timp prin mașinațiuni ale aceluiași Sistem prin intoxicări și manipulări ale Propagandei progresiste au avut menirea să distrugă și să fărâmițeze șuvoiul de patriotism din jurul partidului SOS România care are drept singur lider pe Diana Iovanovici Șoșoacă.

Prezența la Alba Iulia a lui Georgescu – și evident, al armatei lui de gherilă formată din golănimea rudimentară a stadioanelor românești înregimentate în AUR și care este creată tot de Sistemul globalist cu metode securistoide, cu finanțări cu bani negri proveniți pe filiere khazare menite să  destabilizeze și să distrugă UNITATEA românilor suveraniști – trebuie să ne dea un plus de vigilență și de atenție.

Șoșocarii trebuie să fie atenți la provocări, la acțiuni de intimidare și de șicanare ce este posibil să li se pună în cale. Să nu se lase înșelați de false efective (poate) de jandarmi în uniformă care declară că sunt acolo să apere ordinea publică și de fapt să fie de partea unor provocatori meniți să acuze ulterior pe membri SOS că au făcut gesturi ofensatoare sau provocatoare care pot naște conflicte.

Acesta este poate un ultim prilej al Sistemului globalist să provoace o ciocnire fizică cu adevărații suveraniști ca să existe apoi încă un motiv suplimentar de a o acuza pe Diana Șoșoacă de diverse acțiuni sau cuvinte în apărarea Dreptății și a  oamenilor care o susțin și merg acolo cu toată credința cu gânduri pașnice și pioase.

Îmi doresc pentru toți colegii mei din partid care pot face deplasarea la Alba Iulia să nu piardă nicio secundă din vedere multiplele  posibilități ale hienelor  globaliste să se răzbune, să intimideze și să  destabilizeze. Un conflict între membri SOS România și AUR (care este și armata susținătoare a impostorului trădător de neam Călin Georgescu) poate fi visul Sistemului să provoace un măcel fratricid între români motivându-se ulterior că au fost depășiți de amploarea evenimentului și a conflictului „spontan”, că nu au putut asigura un număr suficient de luptători, de dotări, etc.

Îndemnul meu este să nu vă lăsați provocați și intimidați și să chemați imediat prin 112 reprezentanții Legii în cazul unei provocări.

Doamne ajută-i pe români! Dă-ne Doamne izbânda în numele Tău!

„IN GOD WE TRUST”

Am stat mult pe gânduri până am hotărât că DA, este musai să aștern pe hârtia imaginară a blogului personal aceste gânduri…

Nu am acceptat niciodată în viața mea să fac compromisuri esențiale de niciun fel, în niciun regim în care am apucat să trăiesc și în care m-am implicat din plin în societate, fie în viața socială, fie în activități profesionale unde nu m-am complăcut în rutină.

După cum mă cunosc unii – și acestora mă adresez în principal – după 23 de ani de apartenență la PNL Iași unde am deținut doar funcția de membru simplu și de „responsabil” al Organizației de Cartier Tătărași Nord – am fost nevoit împins de conștiința mea să demisionez după ce am simțit că Partidul a părăsit doctrina și principiile  pentru care eu mă înscrisesem  și activasem atâta timp cât adversarul nostru politic a fost PSD-ul pe care românii îl percepeau și îl asimilau în mintea lor cu fostul Partid Comunist. Tot ce gândeam, tot ce întreprindeam era îndreptat împotriva PSD local și Central, împotriva corifeilor baronizați ai acestui partid – în ciuda faptului că vedeam și în juriul meu în PNL că se ridică o ciocoime tânără, niște pui de burjui imberbi ale căror tuleie abia mijeau sub nas iar bărbile aveau trei fire și un zâmbet…

M-am ejectat deci în 2013 aprilie, după ce Crin Antonescu a fost înfrânt în verticalitatea sa aparentă care incomoda afară și în interior și i s-a găsit punctul vulnerabil din călcâiul lui Ahile: fiica și noua soție în persoana lui Adina Vălean – o carieristă devenită globalistă de vârf, pe față, recrutată de  Bruxelles. 

M-am aruncat cu încredere în mulțimea  anonimă a societății civile și am acționat cu trup și suflet prin intermediul revistei  online ”Rechin de Bahlui” pe care am înființat-o  alături de doi amici stabiliți în Norvegia  – azi fanii PNȚcd și C. Georgescu(!) –  să servim societatea civilă românească dar mai ales să spunem tare și apăsat tot ce ascundea Clasa Politică și liota de guvernanți trădători de țară care au condus la nenorocirea unui fost popor. Am fost Redactor șef și Senior editor al acestei reviste care nu o singură dată a suportat mizeriile Sistemului globalist mafiot și nu o dată a suferit ostracizări, șicane sau blocaje pentru materialele explicite anti regim, anti guvernare, pe care le publicam în revistă selectând articole scrise de anonimi aparținători ai publicului cititor de pe Facebook sau alte situri și care nu aveau calitatea de jurnaliști profesioniști. Munceam cu disperare SĂ TREZIM LUMEA, să dăm impuls intelectualității să deschidă ochii și să vadă adevărul, să poată să-l extragă din noianul de minciuni care intoxicau populația prin televiziunile mainstream finanțate de Sistem mascat, prin publicitate inutilă. Picătură cu picătură, prin metoda chinezească. Îți trebuie o răbdare și o determinare imensă, o încredere în Dumnezeu că vei reuși. Nu știam când va fi, doar știam că SE VA ÎNTÂMPLA.  Binele întotdeauna reușește, întotdeauna învinge răul.

Nu mi-am dorit niciodată mai mult decât sănătate și prosperitate a întregii populații și poate într-un colțișor din sufletul meu să apuc să trăiesc ziua când să-mi revăd și să strâng în brațe copiii emigrați în Canada în 2007 la îndemnul Javrei Ceacâre Băsescu ce a spus răspicat că „România nu poate să asigure în acest stadiu o bunăstare a întregii populații ca în Vest, așa că cine își dorește mai mult nu are decât să plece unde vede cu ochii și să-și facă fiecare viața așa cum îi place”.

Pentru doi absolvenți de facultate la stat cu medii mari în economie și inginerie în anii 90 care munceau ca vânzători într-o librărie pe un salariu de mizerie ce nu ar fi ajuns nici pentru hrana unui cuplu, acest îndemn a fost  imediat înțeles și tradus ca atare și am fost anunțat doar de hotărârea luată.  Acel moment a declanșat în mine o ură teribilă asupra ticăloșilor care vindeau țara la bucată și care făceau orice fărădelegi nepedepsiți de nimeni…

M-am născut cu simțul dreptății adânc imprimat prin educația primită, cu simțul ridicolului foarte ascuțit, cu perceptele religiei creștin-ortodoxe imprimată de mama mea care s-a ocupat personal să cresc după regulile morale ale religiei creștin ortodoxe. Deși am fost singur la părinți nu am fost un copil alintat și răzgâiat, nu am primit niciodată lucruri mai mult decât un copil normal, înconjurat de mai mulți frați. De aici am devenit un adult  normal al acelor timpuri. Un om responsabil în ceea ce face, atât față de profesia aleasă, cât și față de oamenii care mă înconjoară. Nimic epatant, nimic ieșit din comun, dar un om intransigent cu oportuniștii, cu impostorii, cu lichelele și proștii ajunși șefi peste oameni pe care îi puteau domina obligându-i să facă numai ce și mai ales cum vor dânșii.

Desigur, asta mi-a atras în viață și destui dușmani – de obicei ierarhic superiori mie – dar siguranța că vreau binele altora înainte de al meu, că sunt de partea cea bună a baricadei mă făceau fără frică și fără să am în gestică mișcarea de aplecare a capului.

Am înfruntat oameni grei la acele vremuri, comandanți de securitate județeană, Inspectori șefi de poliție și securitate, Prim secretar de județ, Prim Vicepreședinte de Consiliu Județean, directori generali ai unor mari întreprinderi sau instituții.

Dreptatea de partea mea mi-a dat imunitate și lipsa fricii în fața unor sisteme. Este drept, că în acele timpuri sistemele nu erau atât de mafiote și fără scrupule ca azi, nu aveau atâta forță să lucreze mână în mână ca să distrugă un om – chiar dacă abuzurile făcute de statul comunist au distrus vieți  nevinovate, doar pe criterii politice.

Am făcut acest „remember” ca o retrospectivă a vieții   mele tumultoase pe care am trăit-o din plin și în care am dobândit multă experiență profesională și mi-am tăbăcit pielea fără să îmi dau seama, fără să am un scop în viață din asta, însă toate la un loc au făcut un om cu o bună judecată, cu un caracter dur și  intransigent care nu ar omorî o muscă, dar ar lua fără remușcări gâtul unui nemernic care atentează la viața sau binele unor semeni doar pe criteriul că el a ajuns vremelnic într-o poziție care îi permite să exercite o forță vremelnică asupra lor. Chiar dacă întrevăd că pot pierde o luptă inegală, nu preget nicio clipă să lupt.

Am ajuns la o vârstă mai mică cu un an față de aceea la care a decedat tatăl meu și am o „colecție” de comorbidități care mă fac conștient că numai Bunul Dumnezeu m-a ținut  până acum în viață și mai cred că asta se datorează în principal rugăciunilor mele de a trăi clipa când populația română va  reuși să învingă – împreună cuDiana Iovanovici  Șoșoacă – diavolimea globalistă și ne von smulge din ghearele Necuratului pentru a ne reîntoarce la mângâierea lui Dumnezeu.

De aproape doi ani m-am înscris în partidul SOS România. Am luptat pentru acest partid fără să cunosc nimic despre cum se va numi el, despre cine îl va conduce, despre metodele pe care le va aplica, am mers poate concomitent cu turma și eu în unele direcții greșite crezând în icoane cu chip de lut, înșelat de abundența de otravă turnată cu jetul  furtunelor în ochi și urechi! Însă Dumnezeu mi-a arătat calea, Dumnezeu m-a adus pe drumul corect imediat!

După ce am rămas invalid țintuit în căruț dint întâmplare – datorită condițiilor existente în România cu care sunt contemporan – am simțit că sunt brusc exclus din societate, că sunt eliminat pur și simplu în ciuda a ceea ce gândesc, a ceea ce știu și vreau să ajut ca să dau imbold altora mai tineri și cu mai puțină experiență de viață. Mentalitatea societății noastre românești a rămas neschimbată din timpul comunismului, când teoretic societatea se preocupa de tine, dar nu aveai niciun fel de condiții practice să te simți integrat, să te simți egal în limitele tale cu ceilalți.

Am trăit să fiu acuzat doar pentru că am prins epoca dictaturii comuniste,  că sunt „dictator” și eu deoarece un om care a trăit în dictatură nu poate fi altfel decât un dictator! Societatea a degenerat intenționat, s-a răsturnat anume scara de valori a oamenilor, o puzderie de proști și habarniști acoperiți cu patalamale cu titluri pompoase dar fără conținut ajung în funcții de conducere cu salarii mari și nejustificate pentru aportul lor la binele colectiv…

Ai un defect vizibil? Gata, ești expirat, mintea ta nu ne trebuie, experiența ta nu ne este de folos, chiar dacă ești în pas și în ritm cu știința, chiar dacă mânuiești suficient de bine un PC pe care mulți tineri încă nu au habar măcar cât știi tu…

În Diana Șoșoacă am crezut din prima secundă în care am auzit-o vorbind. Nu doar că am crezut-o, dar mă regăseam în ideile ei, în spusele ei în proporție de  99,99%. Ne uneau fire nevăzute ale unei telepatii pe care nu mi-o explicam. Am aflat apoi că suntem în aceiași zodie, în ciuda faptului că după vârstă i-aș fi putut fi tată…

O asimilam în gând cu o fiică a mea căruia îi vorbeam când eram singur cu voce tare. Strigam la ea prin televizor sau calculator când simțeam pericolele pe care i le întrevedeam, o imploram să nu spună aia sau ailaltă, să nu se lase pradă nervilor care în cea mai mare parte îi erau induși de la distanță prin „oameni antenă”, prin amplificatori de energie negativă transmisă de persoane foarte apropiate din anturajul ei.

Un om care nu are posibilitate de mișcare, un om care nu poate fi acolo unde trebuie când trebuie, care să poată comunica direct prin vorbe, care să nu își poată spune în secunda oportună punctul de vedere ce poate deschide mintea celui mai deștept și mai înțelept, este practic inutil și condamnat la necunoscut.

Asta a fost șți a rămas drama mea. Chinurile mele au început când mă zbăteam să îi strig, să îi țip în urechi imediat ce a înființat partidul că este înconjurată de șerpi. După ce ea a devoalat drama prin care trece alături de cel care îi fusese ultimul soț și îi devenise cel mai înverșunat dușman am putut în sfârșit să o abordez prin terți și să-i atrag atenția asupra felului cum a fost înconjurată de reptile. Munca mea de pseudo-jurnalist de investigație țintuit în scaun în fața calculatorului mi-a dat  posibilitatea să îmi dezvolt aptitudini nebănuite de analist, de „profiler”, de orb care are dezvoltate alte simțuri.

Dar pielea simte numai haina lipită de corp, nu și cea care o apără de frigul iernii.

Printr-o acțiune curajoasă și asumată am reușit să-i arăt că este înconjurată la Iași de trădători care au făcut să nu putem participa la alegerile locale. Atunci a auzit ea de mine și de strigătul meu disperat și a dorit să mă cunoască. A avut din prima clipă încredere în mine și în sinceritatea cu care i-am relatat niște lucruri de față cu omul pus de ea Șef și în care avusese încredere. L-a demis pe loc, în stilul ei impulsiv cu care s-a făcut temută și apoi l-a acuzat în față mea și tot lui i-a cerut părerea cu cine să-l înlocuiască. Timpul era foarte scurt până la alegerile parlamentare și europarlamentare. Iașiul era în vid de putere. Haosul și degringolada domina gloata de nemernici care au lucrat contra Dianei și a partidului.

Într-un mesaj scris pe WhAp mi-am permis să sugerez să numească interimar măcar ca înlocuitor la conducere o femeie, deoarece în concepția mea era mai puțin supusă unor tentații și coterii de crâșmă la care se dedau bărbații muncitori mai mult cu gura. Bărbatul vrea doar să conducă, să dea ordine și să stea cu paharul în față lamentându-se la rezultatele lui minunate care sunt mai mult imaginare. Nu pot spune că mi-a urmat mie sfatul sau că așa gândea și ea ca și mine, dar a numit o femeie.

Imediat ce fusesem numit vicepreședinte în Biroul Executiv Județean ca Președinte al Organizației județene de persoane cu dizabilități de a doua zi m-am pus serios pe treabă cu gândul că vom intra în parlament ca partid și trebuie să avem proiecte, să avem propuneri de legi de stringentă nevoie pentru țară… Câtă utopie! Câtă infantilitate din partea unui om matur cu atâta experiență de viață!

Mi-am dat seama că sunt înconjurat numai de neofiți habarniști, de oameni în general tineri ce îmi puteau fi fii sau fiice care nu aveau experiență de viață, care nu stăpâneau nici cele mai elementare noțiuni desprte politică.

Atunci am văzut pentru prima dată că încurc, am văzut că dorința mea sinceră de a ajuta, de a-mi aduce aportul la munca de partid cu experiența mea politică de 23 de ani sau cea de luptă civică de peste 10 ani sperie, inhibă! Îmi cunosc forța, îmi cunosc abilitățile, am experiență în domenii variate, de la presă la administrație publică, de la construcții la siguranța și sistematizarea traficului rutier, de la întreținerea drumurilor și podurilor la gospodăria comunală, de la investigații prin internet până la abordarea unor instituții de forță ale statului pe care le-am acuzat că nu își îndeplinesc menirea. Mulți nu știu să întocmească o Adresă către o instituție, să formuleze un text sau să se adreseze unui for competent.

Am elaborat în maxim o lună de zile un Program de guvernare locală pentru Iași pe care îl aveam în minte dar nu avusesem oamenii unui partid care să aibă determinare să-l implementeze, să aibă acea voință politică pentru a se debarasa de hoție în favoarea cetățenilor contribuabili. Așa ceva trebuie lansat spre dezbatere a doua zi după alegerile de acum pentru cele viitoare!

Am elaborat un Proiect de Lege pentru partid înainte de a accede în Parlament pentru persoanele cu dizabilități, o lege care să apropie condițiile de viață și de trai ale acestor persoane de cele normale, pentru integrarea acestora în societate. Venea de la un inginer constructor ajuns invalid care știe și înțelege principii.

Am elaborat un Plan de restructurare a rețelelor naționale de drumuri și poduri cu reorganizarea CNAIR astfel încât să existe un control sporit de bani și de activități la nivelul județelor.

Am scris un Program de acțiune la nivel județean și local în vederea unor rezolvări mult mai prietenoase și de implicare ale Administrațiilor locale de la nivel de județ până la comună și sat pentru Iași cu implicarea ONG-urilor ce ar fi trebuit să fie parte directă în aspecte esențiale…

Ei bine, toate aceste sute de ore și de pagini care conțin muncă elaborată și inteligență practică, know-how și inovare, au fost predate printr-un intermediar care îl consideram atunci prieten apropiat și ajutor care îmi suplinea imposibilitatea de deplasare direct femeii căreia i-am acordat sprijin și susținere totală din clipa numirii în fruntea organizației județene ca interimar. Deși are studii juridice la bază  nu a avut nicio experiență politică – drept pentru care m-am dedicat cu tot sufletul să o ajut, să-i dau sfaturi utile în abordarea unor oameni sau probleme, sau să întreprindă unele acțiuni specifice perioadei electorale prin care treceam. Partidul atunci nu avea finanțări de la stat, era „pe cont propriu” al candidaților puși pe liste. Atunci am sesizat că nu doar lipsa ei de experiență politică este pregnantă, dar și își făceau treaba multiplele lacune în profesia ei juridică – pe care nu a apucat să o practice niciodată – sunt un serios handicap care vor ieși la suprafață.

Și Diana poate că a fost conștientă la începuturi că poate trimite în Parlament doar oameni ai hazardului, pe care nu-i cunoaște de loc și s-a bazat numai pe flerul ei în materie de oameni care a înșelat-o mai mereu, sau pe baza sfatului unor persoane din viața ei care i-au șoptit la ureche nume mânați de interese meschine.

Nu mă interesează asta. Pe mine m-a interesat și continuă să mă preocupe MIȘCAREA, pe care chiar eu am numit-o Mișcare în mintea mea fără să vorbesc cu nimeni din staff.

M-a interesat și mă interesează ca Iașiul meu natal căruia mă consider că îi sunt dator să-i las  un testament politic, dacă nu am putut face cât timp am trăit și am fost activ  lucruri mărețe pe care le-am gândit și am fost împiedicat să le fac deoarece dejucam planurile tâlharilor inepți.

Mi-am dăruit cu frenezie puterea mea de muncă izvorâtă dintr-o energie care pâlpâie acum din ce în ce mai stins, care îmi șoptește că în curând totul va fi uitare; va fi totuși ceva, va rămâne totuși ceva în urma mea dacă vremurile se vor schimba și dacă Diana va ajunge vreodată în funcția supremă să poată ea să aibă și o guvernare cu oameni fideli. Acei ani aș prefera să-i trăiesc  eu, acei ani în care să pun umărul la reconstrucție, la pedepsirea crudă a celor care s-au dorit călăii noștri, a trădătorilor și iudelor fără scrupule ce nu au avut nicio apăsare să ne extermine pentru câțiva bani furați de la gura  copiilor noștri.

Deși sunt în tabăra cea bună, deși sunt între oamenii care gândesc și acționează ca mine în Întâmpinarea Domnului, am fost trădat personal de niște oameni de nimic, niște nulități funcționale lipsite de caracter, de elementare cunoștințe folositoare comunității, de oportuniști cu aere de mari politicieni urcați unii în brațele celorlalți ca să formeze un ghem, să încapă cu toții în tramvaiul căpătuielii…

 Am transmis în partid în mod ierarhic toate materialele concepute și scrise de mine acestei femei de nimic pe care de azi înainte o voi numi JAPIȚĂ.

Este șefă de clan, este șefa unei familii de alte japițe aciuite pe lângă ea, unde au făcut front comun să o înșele pe Diana. Au fost devoalați inițial de oameni apropiați Dianei, care însă a reacționat la rândul ei dur și contrar unei cutume – dar și al Statutului de partid. Atunci s-a comportat impulsiv, neașteptat pentru mine care am fost două decenii membru al unui partid istoric  și a demis Japița de Ziua Păcălelilor. Scurt. Nemilos. A denigrat-o public și a jignit-o inuman de dur.

Diana este acel scorpion cu o vastă cultură, care posedă un vocabular cu o infinitate de cuvinte ca șți mine. Asta vine din cultura care are bazele în copilăria mică, din atenția cu care a fost înconjurată de adulții din familie. Ca și mine, care am citit mult din plăcere beletristică și am trăit printre golanii de cartier am dobândit versalitatea comportamentului, iar experiența mea de viață printre multiple etnii și rase, religii, mi-au adus un plus de cunoaștere a altor limbi străine și a  altor culturi și obiceiuri.

V-am spus. Ca vârstă, teoretic aș putea fi tatăl idolului meu. O cunosc. O simt. Mă enervează când nu se poate stăpâni, când nu-și poate controla nervii și când furia neputinței de a-i face pe români să se trezească mai repede la realitate să se salveze, o aduc la delir, la acuze colective.

Din păcate în această gloată  intră ca inculpați oameni care îi sunt devotați, pe umerii cărora s-a sprijinit la începuturi, oameni fără de care ea nu ar fi ajuns azi ce este și unde este dacă nu ar fi existat EI, dacă nu ar fi urmat-o pe cheltuiala lor la mitinguri, la proteste, unde au fost amendați și hăituiți de jandarmi… Sunt momente când în mod public Diana jignește la nimereală chiar persoane care au devenit fanatice, nu doar fani Diana, oameni care nici nu mai gândesc cu mintea lor și au încredere totală în cuvintele ei. Cu toate că viața i-a dat prea multe dovezi că nu știe să vadă oameii dincolo de aparențe și de lingușeli, de vorbe mieroase care nu vor ezita să o lichideze pentru un preț corect – așa cum au făcut-o un Luis Lazarus, un Clement Sava, un Makaveli, etc

Diana se încăpăținează să lingă unde ea a scuipat. Pentru că a scuipat-o tare pe cea pe care a numit-o șefă interimară doar la câteva luni după ce i-a dat încredere. Atunci m-am revoltat. Am apărat-o public pe Japiță în ciuda furiei pe care am stârnit-o Dianei. Am apărat onoarea unei femei care a fost demisă fără a ni se spune de ce se face vinovată, pur și simplu a sărit etapele prevăzute de Statutul unui partid care deși ESTE PARTIDUL EI, a fost înființat după legislația partidelor politice din România.

Diana susține public că în SOS România Colegiul Director este organul suprem care ia hotărâri esențiale. Atunci când o cuprinde furia care îi întunecă mintea demite și numește oameni fără a mai ține cont de prevederi statutare. Deși există o mulțime de grupuri de WhApp și Facebook – până la organizațiile de cartier – ele sunt controlate de iude care stau conservate și manipulează acoperit, arătându-și o fațetă falsă plină de miere și propolis. Organizațiile sunt infestate de ticăloși infiltrați sub acoperire. Au drept sarcină să izoleze subtil oamenii devotați, au  misiuni trasate de Sistemul Globalist să anihileze și să dejoace devoalarea iudelor.

Un singur lucru este cât se poate de cert! Poziția la care a ajuns azi Diana Iovanovici Șoșoacă pe plan mondial, notorietatea pe care și-a câștigat-o ea prin sacrificii enorme și muncă proprie – cu riscuri  incredibile care i-au pus în pericol  viața ei .și a familiei – sunt surse de stres și de nervi care nu sunt ușor de stăpânit și de  controlat.

Am afirmat de nenumărate ori că privind din depărtare, ea ESTE SINGURĂ! Nu are lângă ea oameni de încredere totală care să fie capabili să preia de pe umerii ei atâtea probleme de care ar trebui s-o degreveze. Oameni care la rândul lor să îi fie loiali și cinstiți în evaluarea altor oameni pe  criterii de cinste și corectitudine, de devotament și curaj. I se prezintă numai lipitori împinse de interese meschine, numai oportuniști și fripturiști care văd în partidul Dianei o oportunitate de viitor, un partid „neocupat”… încă de ticăloși unde ar putea să se aciuiască și să fie membri ai unei viitoare clase politice „curate” după Marea Schimbare a lumii.

 Eu am simțit pe pielea mea rezultatul acțiunii japițelor care m-au izolat de la început când au văzut ce capacitate de muncă am, ce energie creatoare și ce baze profesionale la care ei au fost conștienți că nu vor putea ajunge niciodată. S-au temut că în situația că eu chiar nu revendic nicio funcție oricât de mică sau vreo recompensă financiară, practic nu prea pot fi nici manipulat și nici șantajat, dar  pot oricând să cântăresc capacitatea unor  nulități care ar fi expulzate.

Când am văzut că am intrat „în dizgrație” după ce am luat apărarea Japiței care a muncit cu clanul ei de excremente umane să se reabiliteze, am hotărât să mă retrag din viața publică a partidului. Am demisionat din orice funcție, dar am rămas simplu membru de partid. De aici nu pot decât să mă excludă, pentru deranj. Mă doare în Curtea cu juri de asta dacă o vor face. Oricum nu vor putea să mă facă să votez orice altceva decât partidul unde este Președinte Diana Șoșoacă.  Este crezul meu, este idealul meu cu care o să mor împăcat că a apărut ca alternativă de a pieri ca națiune, ca popor.

Măcar vreau să apuc ziua când voi putea vota Diana Șoșoacă Președinte și să știu că a câștigat detașat alegerile susținută de o  populație pentru a cărei Trezire am contribuit și eu umil cu  picătura mea chinezească.

Diana nu are puterea și priceperea să recunoască oamenii buni din gloată. Este parcă blestemată să îi sacrifice și să-i jignească pe cei devotați – spre satisfacția celorlalți care muncesc în scop invers – și deocamdată ultimii reușesc. A ajuns să nu mai creadă în nimeni, dar asta nu este de bine, ci de  foarte rău! Dimensiunea ei ca personalitate nu-i mai lasă timp pentru amănunte care să o ajute să controleze partidul până jos. Efectiv s-a rupt legătura între cap și restul corpului. Lipsește gâtul care să țină capul pe umeri și să transmită comenzile clare. Cel puțin așa este la Iași! Este poate ținută intenționat în stres, ca să se facă hulită de popor. Se dorește să jignească pe fanatici, pe cei care o urmează neabătut din anii 2020, când viața i-a unit contra pLandemiei.

Este ca un blestem  ca Iașiul să nu poată închega o Organizație normală, cu oameni care să tragă numai pentru partid. Când am ieșit din viața publică am adus în locul meu o persoană de înlocuire în care am avut încredere totală că are capacitatea de a fi mult mai bună decât mine în ciuda faptului că ar avea vârsta apropiată Dianei. 

Din prima clipa fost tratată cu ostilitate de Japițe, deoarece au simțit că fără mine aproape au o altă persoană care îi poate devoala. Un om venit din iubire pentru Diana și Mișcare să muncească fără gândul la recompensă, care a atras alte persoane de aceeași factură intelectuală să i se alăture, a format o echipă cu alte doamne și s-au apucat de treabă de la zero.

Japșițele aveau Baza de date, dar le-au lăsat să muncească inutil la ceva care exista. Credeau că vor abandona munca. Le-au fost lipită o persoană incompatibilă, care avea menirea „să apropie taberele”. Este ideea fixă a Dianei. Să lipești cioburile să refaci un obiect total stricat. Nu sunt bani pentru lucruri noi în bună stare. Până nu își face ea damblaua și nu pune iarăși Japița în frunte ca să-și curețe probabil conștiința deteriorată că i-a greșit inițial, nu se lasă, chiar dacă este împotriva unei majorități scârbite de atâta oportunism și trădare, doar că ea dorește să știe oricine că face doar după voința ei, că e partid pe persoană fizică.

Într-un partid în care nu am voie să spun lucrurilor pe nume așa cum le gândesc eu și le supun judecății majorității, nu merită să exist. Primesc oricând să fiu exclus. Sunt aici pentru doctrină și pentru principii, nu pentru a face jocul nimănui. De forma a fost făcut un simulacru de ședință de alegeri ca să se sufle în chibrit. Să nu se aprindă de la el și fața de masă.  Dacă vrei să poți denigra, anihila și boicota un om, numește-l într-o funcție și nu-l ajuta deloc, ba chiar ignoră-l!

Japițe au fost, sunt și vor fi mereu.  Important este ca numărul oamenilor buni să depășească japițele.  Să-i copleșească pentru a le anihila și pentru a  le dovedi impostura, însă descurajați, cei buni au căpătat o lehamite care îi îndepărtează de ideal.

Toți vom vota  „Diana Președinte” și SOS România, dar numai pentru că noi NU CREDEM ÎN ALTĂ ALTERNATIVĂ, însă avem în gură un gust amar.

Țara are nevoie de noi toți ca să-L urmăm pe Dumnezeu, însă chinul este mai mare.

Diana reproșează când vrea să pună pumnul în gura cuiva că „nu are habar de politică”.

Uite, eu am habar, eu recunosc că în ultimii doi ani Diana a acumulat enorm mai ales în politica internațională, nu însă și  în politica internă de partid. Se vede clar că a căpătat pregătire informativă internațională chiar, iar aceasta o ajută determinant să stăpânească și să controleze altfel problemele. Nu înseamnă însă că toți ceilalți sunt din start  dobitoci – chiar dacă nu au sursele și cunoștințele sale în materie de informații. Nu au cum! Gândirea însă este liberă, iar lipsa unor cunoștințe sau informații nu duc obligatoriu la  lipsa de valoare a unui om. Diferența se poate face la oamenii care au surse de informații, dar lipsa unei culturi de bază îi fac să devină japițe.

Am presupus că Diana a greșit și a mers după fentă atunci când „a scuipat-o” public pe Japiță. Ulterior și-o fi dat seama că a greșit. De ce nu a ieșit public pe Grupul de Iași unde a anunțat demiterea și nu și-a făcut mea culpa recunoscând eroarea? Ea nu poate greși când a fost poate indusă în eroare? Așa arată că  o reabilitează forțat, peste capul Organizației locale după ce oamenii deja au descoperit singuiri că este o japiță nedemnă, care urmărește doar bunăstare personală pentru ea și mâna de acoliți pe care îi are conservați în partid.

Nu este corect, nu este normal, dar nici statutar. Se menține intenționat o stare de nesiguranță, o stare de ambiguitate cu adunări programate de Centru și „delegați” oameni fără competență și fără autoritatea supremă conferită de funcție să întroneze ordinea!

Când vor veni alegerile – la termen sau anticipate – la Iași vor fi doar voturi aduse de numele Dianei, nu și de munca de furnică izvorâtă din dorința unor oameni curați, fideli Cauzei. Va fi la voia Domnului.

Niciodată – în ciuda insistențelor mele – nu mi s-a spus măcar „bă prostule, ai muncit degeaba, că ce ai produs tu nu are nicio valoare, uite, grupul nostru de specialiști (cutare, cutare și cutare) a evaluat munca ta și a spus că este hârtie igienică.”

De ce? Pentru că munca mea a fost blocată de  otrepele pe care le numesc în scârbă Japițe.

Precizez că eu personal, cu știința pe care o am, consider că vina Dianei nu este decât implicarea ei totală în problemele esențiale pentru țară și poporul român, iar viața de partid ca un cumul de organizații este fracturată și necoordonată.

Nu mă interesează câtuși de puțin dacă voi fi exclus de undeva unde nu sunt acceptat și chiar discriminat. Am hotărât să rămân același om cinstit, deschis și rostitor de adevăr până ce voi închide ochii.

DIANA PREȘEDINTE! Trăiască Mișcarea Suveranistă de eliberare națională! Trăiască România Mare! Dreptatea va triumfa! WE TRUST IN GOD!

NENOROCIREEEE! S-A DUS BIETUL MAKAVELIII!

Ai, dă-mă dreaku!….

Mă uitam până nu demult la podcast-urile făcute de Bogdan Vasile cu oarecare interes, deși în sinea mea îl vedeam ca pe o conservă de cârnați cu fasole fabricată la Cooperativa SIE România.

Prea se băga el ca ața prin urechea acului de cusut toval și talpă din piele la pantofii făcuți manual de pantofari meseriași…

Bogdan Vasile a apărut din spuma mării brusc și dintr-o dată, a Mării Nordului și a Oceanului Atlantic, deoarece la „începuturi”, în primele sale apariții filmate care au alunecat curajos pe trambulina cu făgașe „delimitate exact” ale Internetului de unde a sărit în ochii mulțimii rămase cu gura căscată de uimire când a văzut ce român de valoare aveam noi în Marea Britanie, cât de cult în cap și cât de sclipitoare are mintea care răzbate prin dibla pleșuvă fără fir de  păr – pentru că nici măcar părul nu a rezistat, alunecând de pe acest scalp lucios pe dinafară și pe dinăuntru – lăsând să se vadă o erudiție „made in UK”…

Bogdan Vasile se prezenta ca un om care a pornit în viață de jos, de foarte jos (cadet?). A bântuit el după ‘90 prin lume, a fost și prin Egipet, prin Ioropa mediteraneeană, a fost „Cooker Chef” prin pub-urile londoneze, apoi a ajuns probabil salatier și preparator artist de spaghette milaneze în restaurantele inglișmanilor, ca viața să-l recomande apoi și prin abilități să ajungă la Casa Regală a lui Coana Elisaveta a Marii Britanii și de aici a fost doar un pas mărunt să primească gradul de șambelan la o aripă a Castelului Bukingham

Meseriaș hârșâit prin viață, Vasilică al nostru a fost „bruscamente” năpădit de dorul patriotic de țară – o țară aflată pe toboganul pieirii inevitabile – și patriotismul venit din moși strămoși care duc până la Vlad Țepeș, chiar Mircea cel Bătrân sau la moșii acestora, în Transilvania, la Glad și Menumorut, l-au trezit la realitate și a hotărât să lase naibii împuțita aia de Londră – unde omul își făcuse un rost și o avere confortabișlîă – și să vină acasă, dar numai dacă poate ajunge Președintele României colonizate, ca să repare și să dreaă dânsul ce au stricat Iliescu, Javra Ceacâră Băsescu sau  sasul robotizat Klaus .

De aia s-a resuscitat la timp. Eu îl bănuiam pe el că va fi Guru, nici nu mă gândeam la Călin File din Poveste Georgescu!

S-a alăturat suveraniștilor din România, dar nu Dianei iovanovici Șoșoacă, ale cărei „mânuri” și poale ale fustelor le-a sărutat cu evlavie și respect din prima clipă – mai ceva decât drapelul României aflat pe catargul din pupa al vaporului…

Dar la fel de iute de cum s-a aruncat cu fruntea la pământ într-o evlavioasă metanie, la fel s-a trezit de repede la realitate și a schimbat azimutul spre un alt catarg înfipt de SIE în corabia aflată în derivă cu numele „R o m â n i a”: spre noul guru crescut în taină să explodeze și să prostească prostimea trezită la realitate, că globalismul este un ucigaș în masă și că numai suveranismul este calea!

Să preia adică  Guru electoratul suveranist și pe viermii trădători ascunși și ei în conserve expirate precum Luis lazarus, Clement Sava, Cozmin Basedow Gușă, etc.

Sistemul a lucrat atent cu atâtea otrepe, cu atâtea iude împuțite, ca să nu lase pe Diana Șoșoacă să coaguleze cu adevărat o Mișcare  Naționalistă adevărată pe care să nu o poată ei controla încât puzderia de viermi trădători colcăie zvârcolindu-se azi în spasme când totul a ieșit șa iveală și mulțimea calcă cu sete pe ei strivindu-i cu scârbă.

Pe lista de mai sus trebuie adăugat și ultimul viermișor care s-a strecurat printr-o gaură de rugină a cutei din tablă și pe limbricul Makaveli, un tinerel imberb și umflat cu pompa de bicicletă ca mare „influenser” ce și-a făcut un titlu de glorie și un act de bravură când l-a îndemnat pe Mihai Gâdea să-i trimită pe nevastă-sa la el ca să o liniștească și să-i mai sugă încăodată organul de reproducere. Cum adevărații suveraniști din jurul Dianei Șoșoacă erau în asentimentul lui total, l-au adoptat cu empatie când globalismul „jâcnit” în amorul său colectiv se pregătea să-l salte cu cricul pe Makaveli, iar Diana Șoșoacă în mărinimia ei cunoscută, în bunătatea sufletului ei mare, a hotărât să ia acasă puiul de maidanez care schelăia sub gardul partidului de frica hingherilor ce tocmai sosiseră pe strada Aleea Modrogan cu lasourile sculate și erecte – doar să înhațe mica potaie.

Ăsta a fost scenariul introducerii lui Makaveli în SOS România, dar deghizarea nu a ținut multă vreme – în ciuda dorinței Cooperativei de conserve SIE România, unde era și nenea Bogdan Vasile.

Makaveli este dornic de fală rapidă, de faimă nemăsurată, așa că a defectat la ordin căpătându-și libertatea de mișcare și de „influență” în încercarea disperată a Sistemului să convertească mințile unor tineri proști și fără cultură dar cu patalamale de școală absolvită fără un conținut  real.

A fost înscris la Concursul cu premii de Primar General  la Primăria Capitalei contându-se pe scurta sa perioadă când mânca bine din mâna Dianei Șoșoacă, în  speranța că vor pune botul șoșocarii, dar aceștia au început să-l scuipe imediat ca nesimțiții și așa  că nu a mai ținut vrăjeala cu intoxicarea practicată de SIEstem la Prima Tv sau la alte lupanare televizate care lătrau citind pe promptere că Makaveli este susținut de sos (citit cum se scrie).

Partidul a dat imediat dezmințire că NU mai are tangență cu acest purtător de râie și răpciugă și Makaveli a fost întors imediat cu fața la mama curvelor politice din România, fostă  amantă oficială a lui Guru Missa

Ce face acum nenea Bogdan Vasile? S-a  trezit el, om în vârstă, făcut de rușine deoarece Sistemul i-a tras boxerii în jos lăsându-l cu lupa goală în văzul lumii care râde de micimea înzestrării sale.

Don Basil – ca să se reabiliteze măcar un strop – îl zeifică azi pe Makaveli ca și cum acesta a fost ceva vreodată la  viața lui, altceva decât un biet limbric în mațele unui cățel plin de jigăraie și ar fi însemnat oricât de pțin în mintea și imaginația „a zeci de miii” de români prostiți până acum de un farmec inexistent la un golan de nimic ce a murdărit efemer blazonul partidului SOS România.

Bogdan Vasile și-a dat cu firma în cap, Bogdan Vasile și-a dat personal un șut în cur și nu va mai însemna niciodată nimic din cât a dorit el să fie decât un moșneguț ramolit cu o pensie specială de pensionar SIE, un nemernic  ca toți ceilalți de până acum care au trecut prin ograda plină cu orătănii domestice din cotețul din curtea de la sediul partidului din Aleea Modrogan…

Bă, ești prost?

https://www.facebook.com/share/v/1YrLeayHi1/

SUBTILITĂȚI INVIZIBILE CU OCHIUL LIBER

Știu că nici un procent poate de 10 % dintre adulții României cu drept de vot nu vor avea determinarea poate de a urmări de la A la Z o emisiune de 4 ore la o televiziune de nișă pe Diana Iovanovici Șoșoacă. Prostimea manipulată timp de decenii cu televizorul are azi mentalitatea opusă, de a nu se mai uita la televizor de frică să nu fie influențată și spălată cu mopul pe creierul mic, mic, mic de generalul de securitate Rog, de la Departamentul special de Inginerie Socială înființat la SRI să convertească mințile prea adormite de o Școală distrusă de Sistemul globalist.

Pe calculator sau pe telefon nici atât, să stai să asculți politică  de care ție îți este silă pentru că toți spun că e o curvă și toți politicienii mint de îngheață apele.

Poate chiar nici liota de procurori din  Parchetul General – pentru că la alte niveluri sunt oricum prea proști și prea leneși să își piardă timpul renunțând la un șpriț sau un  futai cu o avocată care apără un inculpat, că tot nu au ei prilejul să îi facă lui Șoșoacă vreun  Dosar penal – nu stau să asculte 4 ore de care contemporanii au norocul să fie martori neinițiați ai unor momente din Istorie care vor fi sărbătorite cu evlavie de stră-stră-nepoții noștri peste 100 – 150 de ani, când copiii vor învăța la școală despre oamenii de vază care le-au fost strămoși și au refăcut România Mare. Visuri, imaginație…

Personal, mă simt „Șoșoacă” înainte de o fi cunoscut ca persoană publică, la televizor mai întâi. Viața m-a adus în siajul ei într-un moment când nu mai sunt apt fizic să-i fiu alături în bătăliile pe care le duce pentru o cauză care ne este comună, dar nici vârsta adecvată. Nu mai am timp! Dacă aș fi fost valid sunt convins că energia mea aproape similară cu a ei m-ar fi făcut să-i fiu alături pe metereze și să o ajut cu toată capacitatea și experiența mea dobândită în timp.

 O ajut altfel. De la început am muncit să deschid mintea cât mai multor intelectuali care nu și-au pierdut cumpătul nici  nădejdea și nici curajul de a se bate „să redevenim iarăși ce  am fost și mai mult decât atât!”

Picătură cu picătură, după modelul chinezesc, am stricat intenționat garnitura robinetului lăsând să picure pe același punct ideile venite de la un om normal fără vreo funcție sau vizibilitate politică, dar care trebuia să spargă o crustă care să elibereze creiere. Asta îmi este soarta și asta fac  cu voia și îndemnul lui Dumnezeu!  Sunt un grăunte în pantofii dușmanilor și   un arhanghel vestitor al renașterii românilor.

Deci: aseară, timp de patru ore Dan Diaconescu a avut ca invitată pe Diana Iovanovici Șoșoacă (Președinta mea de partid) pe care a lăsat-o liberă să vorbească ce a dorit ea, i-a lăsat câmp suficient de desfășurare. Nu m-a mirat, așteptam clipa.

Nu mă voi lăsa niciodată înșelat de niște manevre de o mare subtilitate a Sistemului ssecurist globalist și am să vă spun că și acest lucru care se petrece acum  face parte dintr-o strategie de mare finețe al securiștilor globaliști care vor să se reinventeze brusc și să devină utili viitorului regim suveranst spre care vor să meargă musai prin Diana Șoșoacă și SOS România spre care se îndreaptă țara.

Cu toții se comportă cât se poate de firesc și de natural și sunt foarte siguri că nu poate exista niciun stat din lume sub formă organizată fără Servicii de Intelligence care mai mult sau mai puțin pot controla politicul țării, indiferent de regimul acelei țări.

Reptilele securistoide care dăinuie în România din totdeauna, dar vorbim acum de cele globalist-șorosiste de după Lovitura de stat din 89, când Iliescu l-a asasinat pe Ceaușescu cu ajutorul globaliștilor al cărui vârf de lance a fost Mihail Gorbaciov, au înțeles că în aceste momente globalismul european și rețeaua lui George Soros practic a căzut, că puterea lor a scăzut enorm, că pe plan mondial acum are loc o emancipare generală a  popoarelor lumii, că paradigma puterii mondiale este în plină schimbare și că unipolaritatea SUA-NATO este pe cale să se  schimbe di mers – cu voia sau fără voia cuiva – spre o polaritate și o suveranitate individuală a statelor lumii.

La noi în România faptul că Diana Iovanovici Șoșoacă nu a putut fi convertită să devină un om al Sistemului de nicio forță, de nicio persoană apropiată ei care era parte directă sau indirectă a Sistemului aflat în plin proces de transformare, au creat mari probleme globaliștilor din Serviciile de Intelligence și numai Dumnezeu poate a făcut ca Diana să nu fie lichidată până azi de dușmani feroce ai României care au văzut distruse planuri bine puse la punct, minuțioase, de adevărurile aruncate cu vocea ei puternică în eter, cu nominalizarea unor ticăloși care au vândut țara și interesele poporului român.

Diana Iovanovici a ajuns în 4-5 ani cel mai mare și mai important Om Politic așa cum România nu a avut demult sau poate niciodată.

Este omul  providențial pe care Dumnezeu ni l-a trimis în ultimul moment posibil când a dorit ca într-un ultim gest de clemență să ne întindă un deget care să ne ajute să ieșim din prăpastie.

Sigur, cele 4 ore de emisiune sunt urmărite și disecate atent de o parte din Serviciile de Intelligence românești, dar nu numai, de 2-4 procurori di Parchetul General care acum sunt efectiv cufuriți în nădragi de frică pentru diareea în care au fost băgați și care nu trece în ciuda plicurilor de Smecta care le înghit de trei ori pe zi.

Cine are discernământ, cine are o minimă cultură politică și de geopolitică poate descifra în omul Diana Șoșoacă o ascensiune personală în ultimii 3-4 ani. Se vede cu ochiul liber (cine poate să vadă) că a fost pregătită de profesioniști în  Informații, oameni cu pregătire solidă în Intelligence, în controlul minții, în psihologie. Acești „profesori” i-au sistematizat puțin mintea, au învățat-o să citească un limbaj nescris, dar nu le-a fost prea greu, pentru că au găsit o bibliotecă imensă în creierul ei multilatereal dotat cu cunoștințe esențiale și elementare pe care mulți oameni de profesie nu le au toate în același cap.

Înmafară de mintea ei sclipitoare, de curajul ei „nebun” dat de o determinare cum rar există la un om (mai ales la o femeie), Diana Șoșoacă a făcut un salt rapid spre Politica Mare, spre politica internațională unde a înțeles de la început că trebuie să iasă și să se afirme ca să  poată însemna ceva important în ochii conducătorilor lumii.

A înțeles că în țara ei Casa Politică este total coruptă și subjugată dușmanilor care se luptă să devoreze România, iar salvarea nu poate veni decât tot de afară de la Marile Puteri care trebuiau să  înțeleagă faptul că românii pot avea totuși și conducători adevărați care sunt capabili să vorbească cu ei de la egal la egal.

Dialogul de 4 ore cu Dan Diaconescu de aseară au arătat o Diana Șoșoacă mare și la propriu și la figurat, au arătat un adevărat lider al unui popor capabil să fie și pumnul de fier în mănușă de catifea, dar și în  mănușă de MMA.

Prea puțini sunt aceia care pot discerne, care pot disocia aparențele de substanța materială a faptelor.

Sistemul are câțiva „corifei” trecuți în tabăra suveranistă care au menirea să distorsioneze mințile oamenilor și să le abată privirile cu orice preț de la Diana Șoșoacă și SOS România! Orice! Ba chiar să impună prin vocile lor unite și convergente la crearea unor potențiali alți lideri suveraniști capabili să ia fața și întâietatea Dianei Șoșoacă și a partidului ei de șoșocari devotați Mișcării SOS România.

Dan Diaconescu este unul dintre ei. El este „înrudit” și cumătru cu doi dintre dușmanii înfocați ai Dianei și al Mișcării conduse de ea. E vorba  desigur despre George Simion și Luis Lazarus! Diaconescu nu poate  ascunde asta, nu se mai poate dezice de ei, și-ar pierde credibilitatea de  „jurnalist independent” pe carte o are și cu care a prostit pe mulți fără cultură politică.  Ok, Sistemul a căutat să-l anihileze, era pe cai mari și i-a omorât caii, dar până la urmă l-a îndoit și „recuperat”. Fiecare om are un călcâi și poate fi ca cel al lui Ahile, deci vulnerabil,  căruia i-au înfipt o săgeată aducătoare de moarte.

A avut o misiune – de a o ignora pe Șoșoacă și de o anihila prin omisiune din viața politică publică – pedalând și marșând numai pe aureola din jurul finului său și al omului aruncat de Sistem în luptă, respectiv pe guru Călin Georgescu – pe oameni trimiși de Sistem pentru diversiune și trădare precum celălalt fin al  lui Dan Diaconescu, Luis Lazarus, dar cu toții au eșuat lamentabil și acum  același Sistem se vede în pericol de a fi spulberat de tăvălugul care se apropie.

Generalul Rog și aceia care îi învârt  cheița de la coloana vertebrală au înțeles că nu i-au putut păcăli nici pe americani, nici pe ruși, nici pe chinezi, că stăpânii lor globaliști care îi mânuiau au pierdut lupta și prin urmare acum își pregătesc o ieșire cât mai blândă și dacă se poate fără daune.

Așa se interpretează că l-au băgat pe DD la înaintare să o apropie pe Șoșoacă dându-i ore de emisie în care să se poate exprima liber cu tot ce gândește și ce spune!   Diaconescu a fost și rămâne un „cap de pod” al Sistemului cu Șoșoacă și a fost cultivat de ambele părți! 

Diana are consilieri buni. Foarte buni. Este dură și intransigentă cu televiziunile mainstream globaliste pe care le atacă dur, unde este cenzurată, dar la DD poate spune liber ce vrea! Ea știe că acolo i s-a lăsat o portiță și o exploatează la maxim! DD are audiență cel puțin cât poate are Antena 3 în domeniul politic.

Populația poate afla cu adevărat cum gândește, ce fel de om este, nici ea nu mai poate spune că nu se poate exprima și că este total îngrădită. Bine, nu are vizibilitate totală egală cu orice om politic sau partid pe canalele naționale, dar din ce în ce Internetul cu rețelele sociale pe măsură ce câștigă independența din America republicană devin din ce în ce mai permisive și mai laxe cu suveraniștii.

Prin urmare vă supun atenției că în perioada următoare Dianei i se va lăsa din ce în ce mai multă libertate de exprimare, mulți dintre dușmanii ei înverșunați știuți și neștiuți  vor căuta acum să se gudure la picioarele ei curând, când explozia de vizibilitate și accesul ei  la curțile marilor puteri o fac de neatins.

Diana este o mare diplomată și are puterea să reconsidere chiar și să laude pe unii trădători care la un moment dat făceau în cohortă jocul Sistemului, fiind oamenii ai lui Guru Georgescu.

 „Domnul” Cozmin Gușă redevine „un mare jurnalist” – chiar dacă fiul său a trădat-o pe Diana la fel ca și otrepele de rând infiltrate în simbria jidanilor sau a CIA globalist. Nu mai contează, important este că Împuțiții care s-au luptat să o nimicească pe Diana și partidul Mișcare SOS România au eșuat!

Mai ales în ultimele 4-5 luni, când Diana Șoșoacă a  făcut mutări magistrale dând șah și la rege și la regină, mutări care conduc indubitabil la mat.

Emisiunea de aseară cu Diana Șoșoacă mi-a produs o mare revelație. De multe ori m-am gândit de unul singur la posibilitățile pe care le-ar mai putea avea Diana ca să-și pună la adăpost persoana ei și a familiei sale în cazul când lațul i se strânge din ce în ce mai tare în jurul gâtului și nu mai rămâne altceva decât ca globaliștii să aleagă ei ziua când să-i împingă scaunul de sub picioare.

Am gândit în sinea mea că un azil politic într-o țară al unei mari puteri ar putea-o pune la adăpost. Să știți că de auzeam că a primit  azil politic în Rusia ea și copiii ei când a fost la Moscova nu mă mira, pentru că acolo copiii i-ar fi fost acum în siguranță, dar nici ea nu mai putea avea libertate de mișcare și de acțiune ca să-și îndeplinească menirea de Mamă a Națiunii române..

Doar America este singura putere de care mai ascultă încă UE și globaliștii! Acolo se întrepătrund și se  amestecă ambele tabere chiar dacă azi se vânează  între ele, însă acolo se negociază  oameni șli lucruri, se  capătă imunități și protecții.

„Mi-l  omori pe al meu, ți-l omor pe al tău!”

Până și  Zelenski sau Netanyahu vor avea scăpare și imunitate de azil la o adică în SUA!  Asta e America! Asta este țara libertății.

Rom,ânia mai are o singură șansă. Să ajungă Diana la conducerea României. Să poată impune Guvernul ei, oamenii ei, ca să răstoarne în timp mai scurt anarhia șț valorile proștilor impuși forțat de globalism.

Călcați-vă pe indolență. Călcați-vă pe prostie, călcați-vă pe orgolii șli urmăriți emisiunea de ieri de mai jos cu răbdare și atenție.

Veți putea singuri gândi, veți putea singuri trage concluzii care vă vor crea un sentiment că v-ați mai deșteptat, că înțelegeți mai bine viața, dar mai ales că  puteți avea o șansă – o singură șansă – să asigurați un pic de speranță copiilor sau nepoților voștri.

PRIMĂRIA BUCUREȘTI – UN BAROMETRU AL DEGRADĂRII SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI DE ACUM

Hai, „pă buneee?”

Lăsăm la o parte completa ilegalitate a acestor alegeri forțate în care s-au aruncat cu capul înainte în bazinul golit de apă o droaie de nemernici cu statut de flaifuteri, care în loc să aibă în cap, au cu predilecție în cur…     

Indiferent de ce sex aparent sunt aceste specimene care aduc vag cu umanoizi, ele de fapt sunt hermafrodite, cu sex dublu pe care îl pun la bătaie în loc de cunoștințe profesionale sau din lipsa de caracter. Indiferent că reprezintă vreo formațiune politică existentă în Șparlament sau că NU reprezintă aparent pe nimeni până în momentul că ar câștiga funcția de primar lăsată cu drag de Retărdel Dănuț ca să facă pipi la olița de la Paltul Cutreicoceni, viitorul „ales-bules”, este și ăsta ilegal  dinainte de scrutin, pentru că ilegali sunt cu toți flaifuterii numiți de globaliști după Lovitura de Stat din 5 octombrie 2024.

Dar nu despre asta vă chinui eu acum mintea și voia bună dobândită prin viața minunată pe care o trăim acum având un bolojan legat de gât cu un odgon grețos ca și primul ministru pe care îl avem.

Nu, aici tratăm altă problemă, alt aspect al acestor închipuite alegeri prin care „mucureștenii” cu numele generic „mitică” vor merge  în număr mai mic sau mai mare ca să valideze altă otreapă ce promite că el va fi omul lor, al tuturor, că el va face și va drege busuiocul – moldovenesc, la origine…

De multe ori am stat și m-am gândit în sinea mea „că cum” poți fi atât de nebun, atât de cretin, atât de inconștient chiar ca să îți bagi… capul adânc în laț ca să dai prilejul unei mulțimi să-ți împingă scaunul de sub picioare? Pentru că această funcție este un act de sinucidere clară dacă societatea noastră ar funcționa corect, după principii sănătoase, dacă oamenii ar avea o minimă educație administrativă, o minimă cultură tehnică și câțiva neuroni funcționali apți să recunoască și să înțeleagă la nivelul de jos ce înseamnă să trăiești într-o localitate oricât de mică sau imensă precum este capitala țării?!

Degeaba ai evitat să te obosești în anii copilăriei și a tinereții să îți formezi o instrucție care să te ajute să trăiești o viață decentă și în confort social, pentru că tu – un exemplar cultivat de stat pentru dezvoltarea retardului prin Școală, ca să ieși la maturitate o bovină rumegătoare înzestrată doar cu muget de foame – ai preferat să o iei „dintr-a treia” sau cel devreme „a cincea” și ai început să fumezi, să chiulești, să tragi pe nas din curiozitate, să dai o dușcă zdravănă înainte de plecare la școală din barul casei cu rachiu de tescovină făcut de bunicu la Perieni, sau un vin de căpșunică din via agățătoare a lui unchiul Vasile de la Văscăuți…

Asta te-a adus mai devreme la chiul, la înjurat profesorii, la băgatul mâinii în chiloții colegelor de clasă să vezi dacă a început să le crească părul pubian. Te-au făcut să te înhăitezi cu golanii cartierului care regulau coarde care credeau că sexul le va aduce bunăstarea și nu cartea… Ai ieșit astfel un cretin adult care ai o calitate. Ești cel mult la fel de prost ca și politicienii aflați prin votul tău și al altora ca tine în vârful țării, în vârful instituțiilor Romniei. Nu sunt cu mult mai inteligenți ca tine, dar au avut mai mult noroc să fie aleși de alții de  afară deștepți, care i-au pus să execute exterminarea ta ca turmă a șeptelului național.

Doar niște imbecili, niște retardați ca voi care nu au nici cele mai elementare noțiuni, puteau să iasă la vot și să creadă că votând vreun retardat fără valoare, fără profesie prin care să fi făcut ceva la viața lui – și mai ales fără să aibă  discernământ și altă țintă decât SĂ FURE și apoi să împartă mai sus ca să-și mențină funcția – nu au.

Te uiți la filme străine, ieși „la produs” afară, la șutit orice, la muncă de animale în agricultura altora, ai văzut o altă civilizație! Ai văzut clădiri imense fastuoase, străzi largi bine marcate care fluidizează circulația, transport în comun modern, civilizat, fără aglomerații imense și ambuteiaje în care să miroși duhoarea flocilor de subraț ale unor nespălați, ce mai, ai văzut vitrine opulente cu muieri aproape goale din ghips denumite manechine, ai rămas cu gura căscată și te minunezi întrebându-te „da noi de ce nu avem, da noi de ce nu putem?”

Pentru că acolo cei aleși care își fac echipe sunt buni profesioniști pe un domeniu folositor Administrației, au condus colective de oameni la viața lor, au un bagaj solid de cunoștințe profesionale care îi legitimează.

La noi este exact opusul! Orice candidat merge la scrutin ca să primească o funcție supremă de pe care să dispună devalizarea banului public, abuzuri din care el și ai săi să profite, să omoare capra vecinului dacă a lui moare sau nu are  capră.

Ca să ajungi EDIL – un edil  capabil și eficient – trebuie să ai o profesie tehnică în principal, o profesie din care ai lucrat efectiv deja 10-15 ani „pă bune” și care ți-a prilejuit să ai contacte cu oameni, cu alte domenii de activitate din care ai învățat și tu ceva chiar dacă nu ai studii în acel domeniu!

Dar tu ești o amibă, un FLAIFUTER gol și pe dinăuntru și pe dinafară, ești recunoscut ca persoană publică plină de vicii, un pidosnic fără moral dar plin de moravuri de care nici nu îți este rușine șiu ai tupeul să te prezinți într-o campanie organizată ILEGAL  după vacantarea unui post obținut tot ilegal, după un lanț de ilegalități!

Cum să vii tu, mare reprezentant așl unui partid guvernamental  care în prezent deja deții o funcție  similară la o primărie de sector și să spui că tu dacă vei fi ales vei desființa primăriile de sector și vei aduna toate problemele și banii comunității  la  Primăria pildei măti a Capitalei ca să fii tu un dictator cu toți banii pe mână și să găsești în aceste condițții suficient de mulți cretini care să te creadă și să te susțină? Cum?

Când direcția este exact opusă, când chiar o primărie mai mică de Sector trebuie să se  divizeze în mai multe „minisectoare” teoretice pe arealul de care răspunde și îl administrează – ca să poată cunoaște și stăpâni mai bine problemele, de a putea interveni cu mai multă promptitudine la rezolvarea lor cu celeritate?

Dar asta trebuie făcut concomitent cu o dezvoltare a unei Baze de Date foarte complexă, unde trebuie pusă la muncă Inteligența Artificială, unde  trebuie ținută evidența cheltuirii fiecărui BAN, nu leu, unde pui o întrebare calculatorului și afli aproape instantaneu date tehnice și economice care îți pot da o viziune, îți pot da soluții la o problemă…

Trebuie ca tu, care pretinzi că vrei să ajungi în fruntea unei obști, a unei comunități de oameni, să fii capabil și să ai un bagaj de cunoștințe în cultura ta de om care să îți permită să îți alegi ECHIPA, să vezi specialiștii de care ai nevoie, să ai calități volitive și mentale ca să conduci un colectiv prin care tu să poți face față unei societăți care depinde de tine viața mai simplă, mai confortabilă, mai frumoasă și mai lină. Asta înseamnă să poți face față unei funcții de Primar general al Capitalei!

Ce știe despre astea doctorul Băluță spre exemplu de la PSD?  Un medic care a optat pentru această profesie din dragoste de oameni se presupune, nu poate veni la mijlocul unei cariere în plină potență profesională și să ceară să se facă politician motivând că tot dragostea pentru oameni i-a schimbat azimutul! Minciuni! Prostii! El nu poate ști, nu poate înțelege măcar nici pe departe ce înseamnă acest organism viu care este o metropolă!

Ce poate face această fufă bătrână dedată la rele în mu(i)nca cu gura, servind corifeii PSD care este Anca Alexandrescu „susținută” de „suveraniștii AUR” în frunte cu acest plăvan de peluză care se numește George Simion, după ce l-a supt  efectiv pe guru Georgescu, un impostor care a prostit pe proști că ar fi salvatorul regnului animal de bovine, ovine și caprine?

Sau acest flaifuter ale cărui tuleie abia au mijit sub nas și care s-a autointitulat „influenser” și a avut mare succes invitând-o pe muierea lui Mihai Gâdea să-i sugă Ursula? Makaveli a fost cules din praful drumului, de sub gardul așa zisului suveranism din spatele lui Georgescu și Simion exact când Garda globalistă se pregătea să-l salte cu cricul ca să fie subiect de batjocură și de scandal față de Diana Iovanovici Șoșoacă în mărinimia ei de Mamă a Națiunii, deși poate a intuit că este o alegere proastă de impuls. Însă gestul ei a făcut vâlvă, a creat PR, deși ca și mine mulți oameni apropiați și devotați cauzei i-au spus poate că dintr-un golan nu poți face un domn așa cum nici sită de mătase dintr-o coadă de câine răpciugos! Azi eu nu înțeleg dacă Makaveli a fost un câștig pentru Diana și partid sau mai degrabă o pierdere în sentimente umane, în încredere în oameni…

Makaveli Primar General la București? Ce bună glumă! Am auzit la urechi prostia asta din gura acelui  alt trădător al Dianei și al SOS România, acel gunoi de la groapa de la Patarât de lângă Cluj, numit Marincaș, pe care l-am cotonogit la vreme când am văzut că se erija în „specialist” al partidului în care eu m-am înscris ca să ajut să schimbăm direcția și unde am scris un Program de Guvernare Locală singur, pentru că ȘTIU, pentru că POT. A venit Marincaș și a spus că „el îl coordonează” pe Makaveli (era la început, când pulifrici făcea valuri în Parlament rățăindu-se important la jurnalizdele de paradă și unde Șoșoacă l-a purtat după ce mai întâi i-a  cumpărat săpun, lenjerie curată și țoale festive ca să arate a om.

Ce a făcut căcatul? A scuipat mâna care l-a adus la stadiul de om și s-a dus întins la Dan Diaconescu „în direct” ca să o facă el pe influenserul în credința că este egalul iudei Cozmin Gușă, a „domnului Goagăl”, al lui DD chiar…

A revenit la Georgescu, a uitat de Șoșoacă Diana total. De faptul că l-a luat la ea acasă și i-a dat să mănânce din oala cu mâncare gătită de ea pentru copiii ei, cu farfuriile ei, cu tacâmurile ei pe care golanul le-a spurcat!

Makaveli candidat la Primăria Capitalei? Vedeți starea societății? Nu că ar putea ieși el vreodată, dar asta ne spune cât de jos este societatea, câtă nemernicie au atins loazele din Servicii care împing în față asemenea excremente care put, dar nu pot…

Desigur că „mucureștenii” vor pune botul și vor ieși să-și voteze „alesul”, vor ieși să valideze alt tâlhar care își va bate joc de dânșii. De ce? În primul rând pentru că NICIUNUL  dintre cei vehiculați nu este capabil! Nu se califică!

Un primar se pregătește cu un mandat înainte, iar cel care câștigă trebuie pus conform unei legi ce ar trebui adoptată imediat de Parlament să semneze pe loc un Contract în alb cu Comunitatea, prin care să se angajeze penal și material că va duce la îndeplinire cel puțin 80% din ce promite în campania electorală!

Abia atunci România va fi sănătoasă la minte și la trup, abia atunci societatea românească va scăpa de idioți și de tâlhari, abia atunci va putea exista Justiție de care să se teamă hoții i impostorii!

Sper din toată inima că NICIUN  membru al partidului SOS România – din care fac și eu poarte – cu drept de vot în București, nu va ieși la vot în semn de protest față de  ilegalitățile care se comit cu organizarea acestui scrutin și nu va participa la validarea vreunui hoț care perpetuează specia de lupi în blană de  oaie.

SORRY, GRINDEANU!

CAPULA PLECAT NICUȘOR NU-L TAIE!

Acum 20 de ani nu îmi imaginam cum va sfârși PSD-ul… Știam sigur că o s-o mierlească, eram sigur că va dispare într-o zi de pe eșichierul politic al României, dar nu îmi imaginam cum se va petrece minunea. Se va autodizolva după ce procentul de votanți nu va atinge pragul electoral de 5%, va pleca la ofertă „doi în unu” cu altă formațiune cu care va fi prostit electoratul, ce se va întâmpla cu baronii, cu ciocoii roșii care au supt precum căpușele trupul acestei țări reușind să amăgească lumea cu o sticlă de oloi de răsărită, un kil de „ureț”, cu unul de „zahar” cum le pocea bunica și eventual câte trei banane în loc de trandafiri?!

Atât de tare am urât oportuniștii, parveniții, oamenii de o falsă și subțire cultură care se erijează în „specialiști” pricepuți la toate, buni peste tot, încât m-am dus pe 13 aprilie 1990 și m-am înscris în PNL Iași unde deja furase startul un oarecare Zăinescu… Pe mine mă atrăgeau vorbele, cultura emanată din limbajul graseiat al lui Radu Câmpeanu care nu fusese alterat în anii lipsei din Țară de lemnul putrezit al școlilor și vocabularului tovarășilor comuniști din aparatul central de partid și de stat „șlefuiți” la Ștefan Gheorghiu actual SNSPA, lupanarul curiștilor, lesbienelor șli labagiilor.

Iliescu îmi inspira amintiri cu Volga neagră cu numărul 100 sau 101 Is, cu „două antene”, îmi amintea de copilăria mea cu bune și cu rele, de cravata roșie de pionier de care eram tare mândru, că mi se părea că toată lumea se uită numai la mine și la realizările mele individuale până am ajuns oarecum „să mă mai coc” puțin într-un oraș mic și cochet din Ardeal în mijlocul secuimii. Am deschis ochii și i-am închis iute înapoi orbit de lumina puternică ce nu mai venea din Răsărit, ci dinspre Apus.

Am crezut și eu ca mulți alții ca mine în viitorul liber al României, când fiecare om cu mintea și inteligența lui proprie va putea prospera, va putea să se ridice prin forțe proprii deasupra mulțimii, va beneficia de roadele minții sale prin metode cinstite și că vom ajunge din urmă Occidentul…

Totul s-a dovedit de la început un mare balon de săpun care mi s-a spart deasupra feței împroșcându-mă cu niște apă parfumată care mi-a intrat și în ochi și în nări, dar și în gură, făcându-mă să scuip pe trotuar deși mama măî educase că nu este frumos pentru un om civilizat…

M-am dus la liberali intrând în conflict „de interese” cu propria familie, care îmi spunea că România a intrat în cea mai grea perioadă a Istoriei sale, că ei mai trăiseră odată o schimbare de regim, de la regalitate la comunism. Eu deja îi detestam pe Ion Iliescu, pe Petre Roman, pe Silviu Brucan, pe Mircea Dinescu, pe Adrian Năstase sau pe Dan Marțian, îi vedeam mai departe cu Volgile negre care împiedicau sosirea Mercedesurilor albe care simbolizau capitalismul.

M-am dus la PNL pentru că era „partid istoric” și speram să aplice doctrina liberală a „brătienilor” patrioți, făuritorii României Mari, care să ne conducă spre libertate în gândire, în acțiune, în cuget și în simțiri…

M-am dus la PN L ca să mă lupt cu  foștii comuniști și activiști de la UTC care  tropăiau mărunt din picioare în linia doi și trei. Era o bătălie politică, era o abundență de ziare „libere” care propovăduiau ambele doctrine – și de stânga și de dreapta – fiecare avea o emulație de pospăială care promitea marea cu sarea frumos ambalate în pachete turistice menite să îmbie mulțimea săracă ieșită cu forța din comunism la o îmbogățire rapidă sub orice formă care să-i facă pe români mari capitaliști.

Lumea vota cu frenezie  în speranța că va trăi mai bine, că se va îmbogăți mai repede și mai ușor… Canci! Hoha la Penelopa!

PSD moștenise și preluase de fapt toată structura organizatorică a vechiului PCR, a avut de-a gata o masă de manevră de „tovarăși” disciplinați și gata de acțiune, gata să devină capitaliști dacă asta se cerea!

  Iașiul avea împuțiciunile sale roșii, pe Gheorghe Nichita, un provenit din diareea portocalie a PD-ului înființat de Petre Roman și furat efectiv de Băsescu de sub șezut, apoi Maricel Popa, un tembel zurliu închipuit mare magnat prin găinării făcute cu șpăgi la Adrian Năstase, l-a avut pe Ion Solcanu, un Profesor de arte uitător la tablouri și ajuns senator și apoi a devenit „playmaker” la Iași  lăsându-și cioc la barbă și acoperit cu o pălărie borsalină care umbrea Piața Unirii când trecea el cu pipa în colțul   gurii pentru impresie artistică, a avut și mardeiași bătuți în cap de genul lui Vasile Câtea și mai înainte pe unul   Adăscăliței, un golănaș absolvent de profesională la Nicolina dar ajuns mare judoka pe tatami, labagii de tristă faimă și amintire precum Marius Ostaficiuc, iar acum Laicu Ovidel Mugurel, specimene de tembeli care dau din coate să se aburce pe umerii colegilor ca să respire aer curat deasupra altora și să le pună Dumnezeu mâna pe cap…

Despre Nichita – prieten de nădejde al lupanarului devenit PNL Iași al cărui lider a fost Relu Fenechiu – nici nu are rost să mai pomenesc, a avut o prostie specifică  gherțoilor din PSD care au făcut toate blestemățiile posibile și imposibile ca să parvină și să „se ajungă”.

La vârf s-au perindat alte împuțiciuni care au dus țara de râpă de mână cu românii   proști prin tradiție, Adrian Năstase, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Gabriela Firea, Olguța Vasilescu, Sorin Oprescu,  Mircea Ge(o)ană, Radu Mazăre –  în majoritate din Sud, din Oltenia și Muntenia. „Era” ieșenilor a trecut „slavă Domnului”, s-au stins treptat ca o lumânare care fumegă și ciocoimea roșie moldovenească s-a dus încet și sigur pe țeava ploii. Pagubă în ciuperci! Dar acum ne  călăresc  și ne mulg alți ciocoi înturlucați cu ciocoimea liberală, cu viermi de hoit aliați cu oricine doar ca să fie la osul cu puțină carne putredă.

După ce Dragnea a fost împins în decor (Grindeanu și Ponta s-au legat cu lanțuri 2 zile de scaunul budei din Palatul Victoria, fiind constipați), au urmat alte loaze șți alte năpârci care se  zgrepțânau de capitonajul scaunelor la PSD, uite că a ajuns în sfârșit și Sorry Grindeanu să fie singurul catindat la oala cu sarmale.

Ce îmi este mie scârbă de asemenea exemplare de trei bani care aranjează jocurile să ajungă ei fără concurență la vârful copacului! Grindeanu are os de curvă securistă și l-am ginit de pe vremea când era doar un biet W(i)C la Temeswar.

Trepăduș, lacheu, purtător de oliță al lui Dracnea pe care l-a trădat apăsându-l cu piciorul pe cap să se sufoce în hârdăul cu rahat, țol festiv, fătălău libidinos cu bale la colțul gurii când trecea Veorica, Gabi Firea și Olga Bazilescu, el visa mereu că va ajunge să le călărească de pe funcția supremă.

Securismul din el l-a dus cu mintea să înțeleagă (prea târziu) că suvereanismul este viitorul politicii, iar „progresismul” va semna moartea acesteia. Acum la spartul târgului a venit Sorry cu moșmanda cu suveranismul și patriotismul la PSD. El crede că electoratul ăla bovin care vota PSD din automatism va mai continua doar dacă se anunță laconic faptul că PSD este suyveranist și o să se repeadă la urne…

O lae, bă, ȘOȘOIU! Electoratul s-a  deșteptat! Azi sunt nepoții reptilelor din Jurasic care votează, ăștia chiar merg spre un suveranism autentic făcut numai și numai de SOS România!

PNL s-a dus pe plută, PSD este în moarte clinică, iar AUR nu este decât un mare rahat galben cu multe bucăți de „roșu psd” prin el care devoalează că organismul de unde provine are cancer la colo(a)n(ă)!

Un derbedeu suficient, cu morgă de mare înțelept specialist în nimic ce a tăiat panglici tricolore la orice budă pe care el a inaugurat-o la WC-urile de pe șantierele de organizare de șantier ale autostrăzilor. Un șarpe care se ridică cu limba bifurcată precum cobrele gata să atace orice, doar ca să se mențină pe șaua calului nărăvaș la rodeo în furia nebună de a-l trânti cu târtița de asfaltul proaspăt. Un ministru al Tran-Sporturilor inept tehnic, prostălău cu ștaif și ifose de mazetă care în sfârșit s-a ajuns…

Până când? Până ce Rusia învinge necondiționat Ucraina, iar popoarele lumii subjugate de globalism vor mătura în curțile proprii aruncând Gunoiul în Groapa uitării.

Sorry Grindeanu a ajuns în sfârșit pe cea mai înaltă funcție pe care s-a cățărat și de unde va cade! Un căcat care se va lăți pe trotuare din cădere și se va lichefia descompunându-se în gaze toxice care vor fi absorbite de atmosfera terestră.

PUIUL MAMEI PUI, IO SUNT DEN VASLUI ȘI-AM SĂ TE RĂPUI!

Iar bubuie tembelizoarele cu rahat ventilat globaliste cu „hau-hau” inutil menit să-ți abată atenția de la marile probleme geopolitice care ne înconjoară la tot pasul, dar care nu convin Sistemului Împuțit ajuns deja în ATI și pus pe aparate.

Este o metodă tipic românească bine pusă la punct în ultimele două decenii la toate jegurile de canale cu duhoare pestilențială. Jurnaliști făcuți cu lopata, racolați din lupanarele cu ștaif precum ProstTv, PrimulaTv, Românica Tv, La Trinma Tv, etc abundă cu prisosință în a prezenta tot felul de găinării povestite bombastic –  chiar dacă undeva ating tangențial prestigiul unor japițe cu onoarea defectată și „nereperată” precum DNA Iași.

Ce să vezi, madam? O grupare teroristă cu numele de „antitero”, bine hrăniți și fericiți sexual, dar și plătiți peste măsură de statul dictatorial polițienesc „descind” în forță noaptea pe fulgerătură în zeci de locuri simultan ca să scotocească, să producă deranj în case unde niște gospodine se chinuiesc cu multă trudă să țină ordine, să spele lenjeria murdărită cu umori, să șteargă praful de pe toba din camera copiilor, etc…. Multe filipineze muncesc din greu să întrețină ce devalizează în zece minute o gașcă de haidamaci cu cagule și chistoale la cingătoare.

Bro, animalele cu cagule pe față ca să nu-i vadă amantele ce meserii au, ca să creadă că sunt directori de bancă (tot tâlhari, da mai fini), sar peste garduri de cetate care ascund privirilor curțile cu mașini bengoase și piscinele pe care plutesc rățuște și colăcei de salvare sub formă de lebede sau girafe. Animalele sunt filmate și apoi televizate dimineața pe răcoare  ca să lase cu gurile căscate și balele scurgându-se la colțul gurii pe prostălanii și mahalagioaicele de cartier rezidențial care chiar cred că totul este atât de dramatic și de uimitor precum mănâncă cu multă poftă rahatul o Andreea Esca, o Andreea Berecleanu, o Cătălina Hulubel sau cine mai știe care fufă bătrână cu tencuială groasă pe obrajii deveniți scoarță de copac  de bătrânețe și farduri folosite.

Totul este menit să treacă timpul de emisie, să se scurgă vremea la fel de greu precum li se scurgea sângele stricat de pe timpul când babele astea mai puteau ecloza sau atrage atenția unor foști politicieni cu rangă ce au însemnat ceva în devalizarea țării…

Acum scandalul s-a iscat cu niște reptile scoase din pușcărie după ce li se împărțise abia tubul cu pastă de dinți care trebuia să-i țină până la Liberare. Unul este evident, cumnatul pârnăiaș al lui Mircea Geană, fost mare comandant la NAȚ-O care a vrut să îi mai zică odată Primei lui a doua doamne „Mihaela, drgagostea mea”.

Al doilea este un fost ministru liberal de finanțuri care a luat mită nevinovat câteva milioane de euro ca să îndrepte șinele de cale ferată de la Bucale la Constanța.

Chichițe avocățești cu dedicație care se folosesc de legi și Hotărâri „servite de Șparlament și de Cur-tea Concepțională a României au făcut posibilă eliberarea înainte de termen, care a fost planificat înainte de condamnare.

Astfel de fapte menite să înfurie lumea acum în prag de răsturnare a regimului, când hoții se salvează unii pe alții ca să scape în mintea lor de vânătoarea ce va deveni sport național – sunt Esca-motate cu alte știri ale Propagandei de genul puilor cu sallmonela.

Și cine credeți voi că instrumentează și cercetează la televizor cu mult zel aceste afaceri? Păi cea mai de temut dușumea din  țară în materie de anticorupție! Secția DNA Iași! Acea Secție care de la înființare și  până acum nu a fost decât un artrist figurant pe scena României! O secție condusă de parchetari interlopi constituiți în Grup de crimăă Organizată precum a fost i-lustruitul Emilian Eva, jigodia care șantaja oameni nevinovați ca să-i mulgă de bani negrii, apoi fina acestuia de cununie care i-a luat la un moment de restriște locul – adică O.A. Nica – mutată strategic la DNA Central București de unde pune pavăză mâna ei murdară cu care se șterge la popou și cu care acoperă orice tâlhar din mafia Iașiului, apoi pe i-lustra doamnă Linoleu Șef C. Chiriac, o doamnă blândă și docilă care nu ar face rău nici la o muscă, dară-mi-te bandiților interlopi din Dulcele Târg

Băăăăăă!!

Secția DNA Iași anchetează,  cercetează orice găinărie care nu se săvârșește pe teritoriul Iașiului care este tabu, însă nu ai să auzi de nicio cercetare serioasă cu finalizare cu ejaculare cu vreunul dintre interlopii cu Buletin de Iași.

Anchetează un ministru liberal expirat, fost unealta lui Arafat în timpul pLandemiei precum acel Neluțu Tătaru de la Huș(t)i, care s-a apucat ca prostu să primească găini cu ouă în ele de la pacienți!  Deci tot găini, tot găinării…

Degeaba le dai mură în gură cazuri bombă cu dovezi și fire conducătoare ce pot destructura rețele mafiote care au devalizat bugetul CNSAS, degeaba le faci Plângeri contra unor colegi de ai lor parchetari la foruri inferioare care se dedau la șpăgi și la protecția hoților, că DNA Iași nu face nimic!

Acum tocmai lor li s-a dat chipurile de treabă și li se face PR cu o găinărie de tipul afaceristului din Vaslui care vinde pui morți cu Salmonella

Pur și simplu scandalul are dublu scop: primul este acela că trebuie să se abată atenția prostimii intelectuale de la alte evenimente care ar trebui logic s-o preocupe și a doua fază, trebuie să mai șteargă puțin praful și pulberea depusă peste bibelourile din vitrina acestei dușumele atât de lustruite de fesele parchetarilor.

Ia hai siktir jegurilor,  împuțiților care ați distrus Româna și ați protejat permanent Cloaca Politică! Hai siktir la cimitir cu voi! Mult nu mai este să deveniți mâna necalificată de lucru la Canalul Mucurești-Dunăre început de Ceaușescu și rămas neterminat când cei de teapa voastră l-au asasinat!

„Fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată!”

NI SE RUPE! PSD-ul ÎN TREI…

Lume, lume! Nu cred că mai există pe planetă o altă țară mai prompt și mai corect informată la nivelul întregii populații așa cum sunt românii de acasă și din diaspora…! Cum este posibil? Păi simplu! Dumnezeu ne-a trimis  în milostivenia Sa pe Diana Iovanovici Șoșoacă pe care a înzestrat-o cu calități de excepție comparativ cu turma de jivine trădătoare din șeptelul național de ovine, bovine și caprine care rag, behăie și se baligă sau flatulează neproductiv stricând aerul lui madam (ur)Sula van der Lyen!

Oameni buni, ca un mare Om adevărat care este,în ciuda pericolelor imense la care se expune, Diana Șoșoacă a făcut ieri un podcast explicativ după periplul pe care l-a avut domnia sa în Rusia lui Putin și în China lui Xi Jinping. Ca un adevărat lider – incomparabil cu oricare alt subprodus dat de Cloaca Politică românească – Diana a făcut un fel de „dare de seamă” informându-și atât simpatizanții cât și dușmanii ce a văzut, ce a auzit și ce a discutat. Desigur că sunt mulți, foarte mulți flaifuteri care respiră și consumă oxigenul patriei inutil „neinteresați de politică”, ba chiar unii spălați pe creier cu jetul de spălătorie auto marca „Karcher” și  sunt băgați până la rădăcină în vaginul AUR-it unde Curu Georgescu este alături ca orificiul de alternativă.

Prea puțini chiar și din cohorta declarată de adulatori oficiali ai Dianei vor lăsa naibii din plăcerile personale – cu savurarea unei cafele sau de bârfe la o terasă – preferând să peroreze doct și profesionist despre Diana Doșoacă, deși nu înțeleg absolut nimic din ce comunică ea po pulimii halitoare de mititei și bere la PET.

Pur și simplu nu au o minimă cultură de bază în domeniul geografiei și a istoriei universale care adunate dau drept rezultat cuvântul Geopolitică… De aici depinde și vine inteligența unei societăți, aici sunt secretele care fac dintr-o nație turmă sau o populație , un popor erect și cu știința unui trai bun care le dau pretenții.

Dar măcar ajută și pe răcanii trădători din Serviciile de Intelligence aserviți și racordați cu gurile țuguiate la țurloiul  stăpânilor. Multe din ce spune Diana public nici acești viermi nu cunosc, pentru că ei se află în tabăra opusă Marilor Puteri ale Noii Lumi!

Ce vreți mai mult decât să aveți de unde să vă informați real despre direcția unde merge lumea, despre evenimente adevărate care se petrec și vi se ascund de împuțiciunile care se zvârcolesc de ceasul morții? Gândiți-vă numai că francezii, englezii, germanii, polonezii, italienii, etc Nu au o Diana Șoșoacă ce are curajul nebun să spună adevărul oamenilor!

Un om bine informat și mai ales corect informat poate gândi, poate alege partea corectă a locului unde să se situeze ca să fie ferit pe cât posibil de zvârcolirea Fiarei Mamona în ceasul morții!

Nu mai ignorați și ascultați naibii ADEVĂRURILE  pe care numai Diana vi le spune, clătiți-vă creierul de zoaiele mop-ului cu care vi s-a șters creierul mic de Propaganda Sistemului! Aflați lucruri care vă dau posibilitatea să INȚELEGEȚI lumea, să vă feriți pe voi și pe copiii voștri de la pieire!

Vă sfătuiesc să „îndurați” în superficialitatea voastră o jumătate de oră și să ascultați cu mare atenție ca să puteți apoi „rumega” informațiile  cât sunteți în stabulație…

EVIDENT că Diana se adresează întregii nații, inclusiv jivinelor care luptă mânate de forțe dușmănoase să o elimine din calea trădătorilor de neam și de țară. Se adresează deopotrivă și retardaților care au mers sporadic la școală preferând mai bine sfaturile Satanei de a inspira prafuri aromate, sex sub gardul stabilimentului, sau folosirea găoazei ca principala poartă de intrare în organism.

Diana dezvăluie nației – așa cum o face cel puțin de 4-5 ani încoace – ADEVĂRURI  de culise din politica românească și internațională în ideea că prostimea va deștepta din somnul cel de moarte singurul neuron cu care este înzestrată cutia (u)cra(i)neană…

ȘTIRI OFISIALE GUVERNAMENTALE!

  • Duma de Stat a Rusiei a votat cu majoritate de voturi lovituri de răspuns asupra SUA dacă aceștia livrează rachete Tomahowk armatei Ucrainei! Duma de Stat (parlamentul rus) autorizează lovituri directe asupra fabricilor de Tomahowk din Statele Unite sau de componente ale acestui tip de rachetă! Asta înseamnă război deschis Rusia-SUA, Rusia-NATO. Asta înseamnă că Rusia ESTE BAZATĂ, că știe că este superioară armatei americane și a NATO!
  • Șeful FSB Vornikov a anunțat că MI6 al Marii Britanii și SAS Franța pregătesc pe teritoriul Rusiei acțiuni de sabotaj asupra conductei de transport Turkish 3 care alimentează unele țări europene prin intermediul Turciei care are terminal.. Anunțul este o amenințare directă și deschisă asupra Marii Britanii și Franței.

Rusia a reluat legăturile militare cu Cuba!  Consultanți militari ruși sunt în Cuba. Urmează și trupe profesioniste care vor crea presiune în coasta SUA.

NI SE RUPE (de) PSD

  • Grindeanu vrea schimbarea statutului PSD!  El vrea să îmbrace imediat partidul cu o blană de oaie și să dea foc celei de lup cu care este recunoscut peste tot! Vă dați seama? Toată ciocoimea care a reușit să prostească Nația română timp de 35 de ani de la Lovitura de stat globalistă când i-au  lichidat în văzul și cu acceptul românilor prostiți de propaganda „europeană! De la Europa Liberă și Vocea Americii sau Deusche Welle și chiar Radio Moskva sau Erevan, popoarele din Estul Europei „au rupt entuziasmate lanțurile care le-au eliberat să poată da fuga la porțile larg deschise ale Talpei Iadului.
  • Claudiu Manda – „regulatorul de presiune” al Olguței Vasilescu, diva karateka bătăușă, râvnită și nesătulă (de avere) – viitorul Secretar General al PSD… Se schimbă Tanda cu Manda! Tanda Paul Stănescu, gitanul incult al Olteniei mereu dornici de funcții se oferă să fie înlocuit de Manda!
  • 3 vicepreședinți: Victor Negrescu – vice-preș  al Parlamentului European ar fi unul dintre labele cu care se va satisface securistul Grindeanu la viitorul Congres de vineri!
  • Bogdan Ivan – ministrul actual al energiei cu care băieții dăștepți devalizează la ordin Țarta!
  • Marius Oprescu – președintele CJ Olt. „Doi olteni trecură Oltul. Înainte și înapoi. Câțiolteni trecură Oltul dacă unul fură doi?

Voi înțelegeți de când spune Diana și alții cu ea că hienele nu se termină ci se transformă? Voi înțelegeți că sunt înturlucate de Sistem cu AUR?  Și voi încă sunteți atât de mulți cretini care nu vă puteți face bine și vreți să mai votați AUR(PSD)? Chiar vreți să vă piară sămânța alegând în continuare călăii neamului? În ciuda evidențelor care aparent contrazic sunteți vite atât de proaste  că v ă repeziți la pășune deși vedeți că este un verde fals făcut cu Photoshop pe calculator?  Că Curu Căcălin Georgescu și George Simion sunt niște marionete înregimentate în PSD prin Servicii sugătoare la țurloiul Mossadului?  Păi să crăpați voi futu-vă neamul în Curtea Constituțională, dar majoritatea românilor vor să perpetueze nația cu Ion și Gheorghe! AUR devine viitorul PSD care se va evapora în alte mici (la început) partide dar care vor intra în viitorul Parlament în locul unor adevărați suveraniști din SOS România care știu cu adevărat care sunt pericolele imediate! Șoșocarii devotați Dianei șoșoacă se confruntă din păcate cu mulți trădători infiltrați încă în partid de Împuțiciunile din Serviciile devenite jidovești și se opun cu vehemență ajungerea lșa putere a Dianei Șoșoacă pe funcția de Președinte al României cu o guvernare a partidului format de ea pentru că asta ar coincide cu lichidarea efectivă a trădătorilor de neam și de țară dar cu o deschidere imediată către Noua Lume condusă de Rusia, China și țările BRICS! Numai Diana Șoșoacă este capabilă și are cheia științei de a descuia aceste uși către bine și către Dumnezeu!

Florin Barbu (ministrul agrar al culturii) și Paul Stănescusabotorii Sistemului Național Antigrindină și de creștere a precipitațiilor. Doi criminali care au oprit un sistem creat cu multă muncă și mulți bani ce at fi putut apăra pământul țării de ploi cu grindinîă devastatoare care au nimicit culturi aparent fabuloase au făcut jocuri ale unor interese străine dictate de dușmanii României. Ar trebui împușcați pe loc în ceafă fără nicio judecată pentru Înaltă Trădare.

Titus Corlățean – penticostal! –  pleacă din PSD unde a ajuns un paria marginalizat pentru diferențe de inteligență și de cultură față de actualii corifei uzurpatori de funcții să înființeze un partid concurent PSD-ului! Evident, „suveranist” o alternativă la SOS România unde Diana Șoșoacă „este o mahalagioaică” care poate o fi având ea dreptate, dar nu vorbește blând cu oamenii pe care în loc să-i menajeze și să le sufle inteligență în popou cu paiul ca să ajungă la creier, ea le spune adevăruri de care șeptelul nu este interesat… Penticostalii sunt o entitate religioasă deosebit de mare și de disciplinată cu rădăcini bine înfipte în SUA fărâmițată între catolici, mormoni, evangheliști, musulmani, taoiști, etc Ăștia sunt o armată disciplinată capabilă să răstoarne procente sau să ridice un partid dacă nu le sunt măsluite voturile! Dacă!…

 Gruparea lui Robert Cazanciuc (Gabriela Firea neconsol(id)ată, Paul Stănescu- împăratul tractoriștilor, Vasile (a)Dâncu,  o otreapă ardeleană care iubește mai mult poporul ungar decât pe acela în care l-a slobozit pântecele lui mumă-sa, Marcel Ciolacu, care n-are BACu).

AFARĂ E VOPSIT GAEDUL!

Franța – monarhie? Ducele de AnjouLudovic Orban al XX-lea.

Macron îl grațiază pe Sarkozy și îl numește premier!? Așa mănâncă rahat ziarele englezești de peste Mânecă, dar cine le spune asta românilor?  Că nu convine reptilelor să știe românii căp Peștele cu nevastă hermafrodită este constipat de moarte iminentă…

Convorbirea dintre Trump șți Putin.

Punctele cheie ale lui Usakov.

Summitul de la Budapesta (sau București?) – că adesea se confundă aceste două nume – pus la punct de Marco Rubio și Serghei Lavrov. Cei 2 AU CONVENIT SĂ MENȚINĂ CONTACTUL REGULAT.

Putin l-a informat pe Trumpforțele armate ruse controlează total situația pe toată linia frontului din Ucraina. Putin a promis că Rusia dorește să se obțină pace pe cale diplomatică, dar în condițiile impuse de ea, pentru că ei dețin controlul total asupra ostilităților.

În privința livrării de rachete Tomahowk Ucrainei, Putin îi spune lui Trump că asta nu ar influența situația din teatrul de luptă din Ucraina (deoarece au antidot care să anihileze acest tip de arme), dar ar deteriora mult relațiile bilaterale dintre SUA și Rusia. E normal, nu? Ar aduce în luptă alte mijloace militare și probleme noi de contracarat. Prieten care îți înfige cuțitul în spate?

Românii nu află la tembeliziunile împuțiciunilor globaliste care ventilează minciuni fabricate nimic despre situația reală, nu își închipuie că adevărul este exact invers de cum îl vomită Andreea Esca, Andreea Berecleanu, Cătălina Porumbel sau alte curve de om care se  răhățesc în ventilatoare.

În Fâșia Gaza continuă luptele între Hamas și israelieni după semnarea acordului de pace cu care sew înfoaie și se împăunează Rățoiul Donald, au loc execuții sumare ale palestinienilor din Hamas asupra acelor care sunt aleși din populația ce a colaborat cu evreii și au trădat pe membri Hamas. Așa cum era de așteptat liniște nu va putea fi atâta timp cât Israelul domină teritoriile ocupate prin forță susținuții de americani și englezi. Dar cât vor mai putea americanii să  poată duce războaie pe planetă acolo unde nu au nimic de câștigat decât în orgoliu și trebuie să susțină financiar armata?

În momentul restituirii, trupuri de palestinieni morți (peste 70) nu mai aveau ochi, organe interne și bucăți de piele! Se știe că Israelul are cea mai mare și mai bogată Bancă de organe din lume, ceea ce poate fi explicabil la câtă cruzime există în mentalitatea jidanilor lui Netanyahu asupra goymi-lor…

Pelticul Dacian Cioloș vrea revoluție în România! Acest iobag ardelean măritat cu o franțuzoaică din haremul lui Macron vrea să ajungă prin trădare – pus cu mâna de labagiu jegos – pe buda de la Cotroceni, pentru merite de Trădător al neamului!

El vrea să destabilizeze România cu o lovitură de stat și să se așeze el în fruntea țării.

Ciolos declară că românii au „beneficiat” în 2019 – când au votat cu PLUS și USR în număr suspect de mare,  dintre aceia care acum votează cu „extrema dreaptă”. Dar românii nu i-au votat pe ei masiv, așa că neajungând la guvernare nu au putut face ei reformele trâmbițate acum,  dictate de Macron, dar uite că au ajuns acum Bolojan și Nicușor Dan care au luat dânșii cașcavalul împuțit Briĕ fără să-i facă măcar o tartină lui Dacian…

Mobilizarea MAPN – un fiasco total fără gloanțe.

„Șoșo” greșește când spune că nu avem muniție, că jivinele au manglit banii de biluțe de plumbi cu țiuri din aramă.. Muniția este dată Ucrainei la maximum și fiecare leu se cheltuie acolo, dar de fapt  le ESTE FRICA  jegurilor să scape armament cu muniție adevărată în mâna românilor de teama unei noi insurecții ca în 1944. Acesta este adevărul. Am mai scris eu mai demult că nu au curajul să dea pușcoaie la românași de frică să nu facă stânga împrejur când apasă pe trăgaci!

Deci: nu-i vorba despre greci, însă e vorba despre noi, românii care trebuie să ieșim iute din starea de prosteală națională în care ne vrea Propaganda. Să ne uităm cu ochii larg căscați și gurile închise ca să nu lăsăm să se scurgă pe barbă niciun strop de bale izvorâte din prostie. Terminați-vă naibii cu „judecata” voastră de retarzi nefuncționali și nu vă mai puneți întrebări prostești induse de Împuțiciuni.

Credeți pe Diana și credeți ADEVĂRURILE  pe care numai ea vi le spune tocmai ca să vă deșteptați și să recâștigați Grădina Maicii Domnului ca să fim pregătiți să primim ajutorul de care avem maxim nevoie ca să pornim pe drumul de unde o vom lua de la capăt! De fapt, de la minus 35 de ani!

INFORMAȚI, INFORMAȚI, INFORMAȚI! gavarit Lenin(?!)

SINGURI ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU

Azi am înțeles mai mult ca niciodată faptul că nimeni și nimic din lume nu ne va putea salva de la pieire printr-o minune divină, printr-o așteptare cu brațele încrucișate la piept sau cu palmele împreunate a rugăciune și fruntea lipită de pământ a smerenie și implorare. Oricât ne-am da cu capul de podele, oricât de mult ne-am izbi cu fruntea de lespedea de marmoră a mormântului în care ne înghesuim să încăpem ca nație „pentru mântuire” – acceptându-ne deznădăjduiți soarta – fără nicio luptă, fără niciun efort minim de a ne schimba destinul, multe nu mai sunt de făcut

De curând Diana – Zeița vânătorii, sora geamănă a lui Apollo în mitologia vechilor greci – a ajuns un unicat aproape în poporul român și se pare că nici nu mai are prea multe săgeți în tolbă. Le-a slobozit până acum după ulii și vulturi, după lupi și câini turbați, însă în față îi stau acum lei și tigri, urși înfometați și șacali.

Așa cum se știe, de scurtă vreme Diana Șoșoacă s-a întors dintr-un periplu de aproape trei săptămâni în Rusia țarului Putin și din China lui Xi-Jinpeng, poate cea mai mare și mai înaintată țară din lume care este mai aproape de viitor decât de trecut.

Diana spune că ar fi urmat să plece în  continuare în Franța globalistului Emanuel Macron, fieful jegurilor împuțite care ne conduc acum teoretic prin uneltele de lucru ale ticălosului care și-a făcut sălaș în Palatul Elisee.

Desigur că ea știe DE CE și PENTRU CE ar fi avut de gând să-și murdărească tălpile pantofilor călcând oficial pe pământul Franței care din „soră iubitoare” mai mare ne-a devenit o mașteră de soră vitregă. Ea știe, nu ne poate spune (cel puțin deocamdată), chiar dacă noi „prostimea” nu vedem niciun folos de a merge azi la casa călăilor tăi într-o vizită de curtoazie pentru „îmbunare”. Poate că are niște mesaje directe de transmis, cine știe? de la Xi sau de la Putin, însă eu altceva am dorit să vă transmit.

Chiar din relatările ei din Rusia și din China, din videoclipurile făcute și difuzate de adepții domniei sale pe rețelele de socializare – spre zvârcolirea șacalilor turbați care au spumele morții la colțul gurii – reiese cât se poate de clar că Diana Iovanovici Șoșoacă este singurul Om Politic din România cu adevărat apreciat și luat în considerație de  actualii capi ai Noii Lumi aflată în totală schimbare…

Prin munca ei, prin mintea ei sclipitoare, prin curajul și determinarea ei nemaiîntâlnită la nimeni Diana a reușit să se facă cunoscută și recunoscută ca fiind un lider mondial al luptei pentru eliberare spirituală și emancipare intelectuală a românilor, dar nu numai.

Idolatrizată și de poporul erou palestinian ale căror interese și nedreptăți Diana Șoșoacă le strigă în patru zări riscându-și pentru asta viața, ea nu pregetă niciun efort ca să ducă mesajul palestinienilor asupra cărora Israelul aplică în văzul lumii un genocid în masă.  Deși cu diferențe religioase fundamentale între poporul român creștin ortodox și poporul palestinian musulman pot fi teoretic neînțelegeri sau optici diferite, asemănările între ceea ce trăiesc azi palestinienii alungați de pe pământul natal de iudeii evrei care se pretind a fi „poporul ales”, românii se află aproape în aceeași situație. Asta nu înțelege populația din România aflată acum în fața porților Abatorului de sacrificare!

Pentru asta se zbate Diana în aceste clipe strigându-și disperarea cu ochii în lacrimi în fața privirilor tâmpe ale unei populații îndobitocite și anesteziate de Propaganda Satanei globaliste.

Atât domnul Putin cât și Xi-Jinpeng i-au spus clar Dianei că ei o susțin din toată inima să devină partener egal de dialog așa cum i-a spus și Donald Trump, însă condiția lor este ca Diana să reușească să câștige singură prin lupta ei și a poporului român din țară și dinafară poziția de Președinte ales pentru ca apoi România să fie ajutată de toți cei trei mari corifei ai  lumii de azi ca să recupereze nu doar bogățiile furate de corbi, dar și să prospere fulminant când vor fi conduși de Omul trimis de însuși Dumnezeu să ne izbăvească.

Prin urmare, nici Donald Trump, nici Putin, nici Xi-Jinpeng nu vor interveni direct cu forțe armate sau cu alte mijloace militare în România  ca să impună prin forță în fruntea statului pe Diana Șoșoacă și partidul ei de patrioți suveranițști adevărați SOS România!

 Cu toții se pare că au căzut de acord că ea ar fi singurul om politic ce ar putea aduce echilibrul de care avem nevoie, determinarea și puterea ei de sacrificiu în dorința de a fi un exemplu pentru Nație!

Toate sunt legate într-un un ghem de ață încâlcită și înnodată la maximum de care depindem acum ca popor să mai existăm sau să pierim pentru totdeauna. Nu suntem un popor mare, însă am fost la baza facerii lumii, suntem încă sămânța fertilă a traco-geților pelasgi, civilizația care a stat la baza lumii de astăzi ce formează popoarele Europei.

Am înțeles aceste mesaje transmise de Puterile Lumii! Ne acceptă, ne vor, dar numai și numai dacă ne putem rupe singuri lanțurile cu care suntem legați de Satana! Nimeni nu are cheia la lacăt, nimeni nu vrea să rupă lanțurile în locul nostru cu dalta și ciocanul.

Diana avea nevoie de acest periplu, de acest drum pentru confirmare a statutului ei internațional, de lumina reflectoarelor ațintite  asupra ei care să o lumineze și să o arate lumii întregi. Avea nevoie să capete încredere în ochii propriilor conaționali care să vadă și să  înțeleagă că niciun alt pretins lider suveranist nu este la fel de capabil să îndeplinească și să acumuleze cunoștințe de  diplomație și de recunoaștere profesională așa cum a reușit Diana.

Din păcate – și o spun cu o mare amărăciune personală – Diana nu are în jurul ei oameni devotați pe măsură, Satana i-a făcut o  breșă de securitate în jurul ei și i-a străpuns platoșa pe care ar trebui să o poarte în  ciuda credinței ei că Dumnezeu o apără și o păzește! Oricâtă putere are Bunul Dumnezeu, nici Satana nu este cu mult mai prejos și lipsit de putere diabolică!

Sunt aproape distrus sufletește când văd cu puterea minții cu care m-a înzestrat Domnul șerpii care se zvârcolesc și se târăsc în sâsâit șerpesc la picioarele Dianei – măcar ca să-i distrugă munca și construcția de  până acum.

Eu nu pot face mai mult decât am făcut în ciuda infirmității mele care mă ține departe de ea, deși cu mintea și cu gândul sunt mereu în urechile Îngerului care îi șade pe umăr. Satana lucrează din răsputeri, o alimentează cu neîncredere, o umple de îndoieli alimentând aparențe care o  înșeală, nu-i mai arată Oamenii buni cu adevărat care i se alătură din inimă și care vin lângă ea cu sufletul în palmă ca să muncească și să atingă idealul pentru care ea se zbate. Fiara Mamona o mușcă continu, îi țin vălul pe ochi asupra pământului din jur ca să nu vadă șerpii colcăind. Oameni de o rară prostie și incultură care au poate un pospai de deșteptăciune ce le permite să se urce pe munca altora i se impun în față spășiți și plini de regrete în dorința de a fi menținuți credibili.

Nevoia ei continuă de a menține cât de cât un număr rezonabil de parlamentari – măcar din orgoliu personal, dacă nu din convingere și loialitate firească – o fac să bată cu ciudă din picior și să se încăpățineze să nu vrea să vadă ADEVĂRUL  pe care oameni cu adevărat „de bine” nu mai au credit la cât de  înșelată a fost!

Deși printr-o muncă personală și complicată i-am adus în locul meu oameni adevărați, oameni capabili să meargă și să lupte efectiv pe frontul nevăzut, șerpii colcăie și se  împletesc printre picioarele Dianei și al noilor veniți cu  sinceritate lângă ea. Nu poate concepe că a fost atât de naivă încât să încălzească la sânul ei vipere  veninoase care stau încă la căldură așteptând momentul când mușcătura lor poate fi fatală. Am depistat șerpii, am lovit cu sete în câțiva zdrobindu-le țeasta, dar ceilalți din terariu au intrat un moment în găuri ascunse și au așteptat să iasă soarele ca să scoată iarăși capul.

Soarele lor este moartea noastră, a celor care își doresc din tot sufletul ca lupta Dianei să ne aducă iarăși la viață, să nu salveze.

Toată munca Dianei ESTE INUTILĂ dacă acasă, în țară, poporul român NEORGANIZAT  corect într-un partid cu structurile teritoriale sănătoase  nu va vota în momentul crucial în mod copleșitor pe Diana Iovanovici Șoșoacă în funcția de Președinte ales!

Și nu va vota, deoarece este prea îndobitocit, este încă prea intoxicat și bulversat de propaganda satanistă sâsâită chiar în interiorul  partidului de șerpii ținuți la sân. Înafară de Trădătorii șțiuți și excluși, există – cel  puțin la Iași, în fieful doamnei Președinte – multe iude conservate, care au fost racolate dintre proști și inculți, dintre oameni de nimic care nu șttiu nici să facă nimic palpabil înafară de vorbe strâmbe, de intrigi menite să destabilizeze, de boicoturi subversive și persuasive carte nu vor putea niciodată să scoată la lumină pe cei  cu adevărat curați, pe cei cu adevărat cu un intelect pe măsura Dianei care au capacitatea intelectuală și morală de a fi cu trup și suflet devotați cauzei.

Diana este practic unică, este singură în unicitatea ei, pentru că deocamdată nu are alături de domnia sa măcar 1-2 persoane care să fie cu adevărat dedicate trupă și suflet Mișcării.

Mâna ei dreaptă nu are alte calități decât aceea că cel puțin îi este loială și are o mare cultură care îi este de folos Mișcării, însă și această mână dreaptă este slăbită, are mușchii  cu început de atrofiere, nu poate executa comenzi rapide transmise de creier. Nu este o vină expresă, dar este o constatare reală care dăunează!

Mâna stângă poate este loială, docilă, poate are musculatură, dar suferă de un alt păcat care o face slabă și fără putere: nu știe, nu vrea, sau nu poate să închidă pumnul și să lovească atunci când trebuie, atunci când creierul este departe și poate ar dori ca impulsul să comande lovituri menite să pedepsească sau să apere Mișcarea de dușmani.

Prin urmare eu sunt  speriat pentru mine însumi de norii negri care vin asupra României și a poporului român! Speram din tot sufletul după acest turneu să aud că Marile Puteri ale lumii de care noi depindem în totalitate să îi spună Dianei explicit că ei se vor implica la următoarele alegeri CA SĂ GARANTEZE neimplicarea nimănui, a niciunui Serviciu sau altă putere străină în denaturarea voturilor, în manipularea electoratului! Nu i s-a promis se pare nici asta, ceea ce înseamnă că iudele și  șerpii vor acționa la fel ca și până acum boicotând partidul și din interior și din exterior, fără ca Diana – ocupată cu Agenda Internațională – să poată stăpâni și mobiliza un electorat care chiar dacă este în creștere și care îi devine adept, mai mult nu vrea, nu poate, sau nu-și dorește!

Nici acea mână de oameni loiali, în loc să fie lăsată să lupte pe baricade politic cu hienele și să muncească pentru formarea de structuri în teritoriu nu estre lăsată de iude să facă ce trebuie făcut! Au fost puși lupii să păzească oile, să mânuiască arginții Baciului… Șerpii colcăie și caută să muște letal pe cei care se apropie de partid. Distrug orice inițiativă curată ca să descurajeze! Loaze inculte și agramate scuipă pe noii intrați ca să-i descurajeze și să-i îndepărteze, să nu poată face  muncă corectă de organizare pentru ca nu cumva să apară reaua lor intenție.  Conserve ale unor ticăloși  trădători au mai multă putere de influență pentru simplul motiv că Diana a hotărât să mai dea o șansă unor ticăloși pe care ea nu are timp să-i  descopere.

Cum va ajunge ea Președinte al României cu forțe proprii? Cum va fi ea votată de o majoritate covârșitoare dacă este bombardată și bulversată de tot felul de Guru și trepăduși ai lor  situați aiurea de capul lor în fruntea unor Mișcări Suveraniste ale căror paternități și-l arogă, doar ca să fărâmițeze Mișcarea SOS România – deși Cele Trei Puteri o agreează doar pe Diana Șoșoacă?

Aceasta este cu siguranță MAREA ÎNCERCARE  la care Dumnezeu ne supune ca să ia o hotărâre în privința noastră ca Nație! Este lucrul de care eu mă tem. Nu pentru că nu am fost lăsat să lupt și să îmi aduc aportul cu loialitatea și priceperea mea, ci pentru că adepții Satanei m-au izolat și m-au determinat să mă îndepărtez de ei ca să nu îi distrug în lucrarea diavolească.

Facă-se Voia Domnului!

PEDAPSA  LUI DUMNEZEU

Este mare tam-tam pe seama morții doctoriței de la Buzău care din păcate s-a dus la tânăra vârstă de 37 de ani. Din relatările presei sorosiste rezultă că femeia ar fi murit de „burnaut”, adică mai pe românește de epuizare… Nu este prima și probabil nici ultima care sfârșește viața după o lungă și  exacerbată perioadă de muncă în care și-a biciuit propriul corp ca să… ca să ce?

Tot din relatările acestei prese globaliste și  mincinoase aflăm niște detalii despre biata doctoriță care mie îmi dau cu radical din logaritm natural. Ăia de ați terminat liceul pe vremea mea și ați luat bacul în localitatea unde locuiați, nu la traversarea  Dunării, înțeleg ce spun.

Rezultă într-o analiză sumară că doamna doctor a funcționat ca medic chirurg la Spitalul Floreasca din București aproximativ zece ani, după care s-a mutat la Buzău, unde covrigii au parcă altă aromă și  cârnații de Pleșcoi amintesc de Elena Udrea, în veci fie-i slăvit numele!

La Buzău „se egzistă” un spital (normal!) modern, bine dotat cu scule și materiale specifice de către foștii  miniștri PSD ai Sănătății care s-au perindat pe lângă Marcel Ciolacu – în veci fie-i lăudat și numele lui de Domnul! – așa că tânăra doamnă doctoriță chirurg „dedicat”, cum accentuează loazele globaliste de la Prima Focus, a gândit că la o adică Buzăul nu ar fi prea departe de București sau de litoral, așa că dacă nu vrea să iasă la pensie ca și chirurg anonim la un  spital mare precum Floreasca în care plicurile groase le bagă în buzunar Șeful de Secție, ar putea să profite măcar puțin de influența soțului ei de atunci care era doar Șef la Anticorupție, adică le spunea ălora de la Buzău direct sau prin interpuși că „vreau ca nevastă-mea să câștige prin concurs de împrejurări postul de Director Medical la Spitalul Județean Buzău”. Nu se știe, omul poate l-o fi servit pe Marceluș javră de pluș în vreun caz de corupție care a fost spălat de anticorupție…

Doamna doctor chirurg „dedicat” a mers direct la Buzău unde câștigase probabil concursul ținut prin corespondență biunivocă…

În timp ce doamna nou numită Director Medical a dorit să se impună și să confirme la Buzău că ea este o fată bine pregătită și muncitoare și că are știință de carte chiar dacă a venit după un Aranjament de doi luați câte unul, estre foarte capabilă și va demonstra în scurt timp de ceea de ce este ea în stare.

Pur și simplu s-a mutat la Buzău de unde nu mai ieșea din spital cu săptămânile, în timp ce domnul soț combătea „anticorupția” prin Bucureștiul iubit unde și-a găsit din lipsă de  ocupație și o iubită. Azi așa, mâine la fel, anii au trecut în zbor și  familia s-a destrămat cu domnul soț, care „și-a refăcut viața”. C-așa-i în tenis.

Probabil că doamna doctor a suferit un șoc psihic când viața a luat o asemenea turnură, dar ea a hotărât să se dedice total muncii de medic și să aibă o ascensiune fulminantă în carieră ca să vadă „fostul” ce a pierdut, dar  și că ea este o femeie capabilă să se ridice și să se  susțină prin munca ei proprie, chiar dacă o dată a beneficiat de pile.

Mai este un aspect esențial de care trebuie să se țină seama. Pentru aceia care nu cunosc lumea medicală așa cum am început să o cunosc eu de nevoie, la medici a apărut un nou fenomen care le marchează și viața, dar și cariera: lăcomia de bani, acumularea de averi prin muncă –  „dedicată”, însă!

Mai întâi are loc goana după acumularea de patalamale care să le dovedească altora competența lor pe niște domenii de nișă dacă se poate. Pe osciorul metatarsian  stâng de la palma dreaptă, pe geana a patra de la ochiul drept, la pleoapa superioară. Patalamalele îi ajută printre cei din breaslă să arate cât de tari sunt ei la cursuri făcute pe tot continentul și nu numai. După 35 de ani cât se presupune că au învățat tot timpul și s-au specializat, după ce își iau doctoratul pe o temă oarecare unde sunt rare alte lucrări de comparație, se obține titlul de „doctor” în științe medicale după ce ai luat primariatul și din medic specialist devii medic primar. Dă bine în CV chiar dacă proștii carte încep să decarteze mai mult la așa o somitate blindată cu diplome și atestate  nu pricep prea bine la ce sunt de folos dacă tot nu îi poate lua durerile de coloană sau genunchi lovite de spondiloză și artroză…

Ai luat și doctoratul și primariatul? Ești deja Dumnezeu pe pământ și ceri salarii babane de la Sfântul Ilie Bolojan pe care l-a pus Prim ministru însuși dumnezeul mă-si… Dacă stai în oraș mare cu Facultate, imediat te faci cadru universitar, predai studenților care te vor trata de reumatism când vei îmbătrâni. Dacă nu, stai pe spitalul județean cu mâna întoarsă ca la Parkimson și o tremuri puțin ca să atenționezi pe Prost unde trebuie să așeze plicul.

Acesta este Sistemul românesc!

Doctorița Szabo care a murit sâmbătă în gardă era un exemplar tipic de medic care împletea dorința nebună să parvină, să acumuleze bani cât mai mulți exploatându-și la maxim limitele corpului și a minții ei cu gărzi făcute de fapt ilegal prin abuz de funcție. Sincer și ceilalți medici pe care îi avea ea în subordine ar fi vrut să facă gărzi pentru bani chiar dacă ei plâng la lume că o gardă plătită cu peste o sută de euro (cam 120) nu este suficient. De aia este bătaie mare, că nici nu se impozitează, iar aproape 800 de euro/lună cât echivalează 7 gărzi suplimentar salariului decent al unui medic specialist la spital plus îndemnizația de conducere ca Director Medical, adună un câștig foarte frumos, ca al unui medic din afară. Suma pentru gardă într-o lună este mai mult decât un salariu mediu pe economie. Nimeni nu spune să nu câștige bine medicii și personalul din Sănătate, dar măcar să vezi că asta se repercutează asupra pacienților a căror vieți sunt mai bine îngrijite, mai cu milă și compasiune, mai cu respect față de semeni care au alte profesii  decât cea în domeniul medicinii.

Satisfacția noastă, a „plebeilor”, este că la fel de prost sunt tratați de Sistem și  jegurile împuțite de procurori, judecători,  ofițeri de Intelligence sau  polițiști, sau politicienii care au  distrus Sistemul de sănătate, chiar dacă la prima vedere ei au protecție, instituții medicale cu circuit închis, dar tot corupt!  Crapă și idioții ăștia care trăiesc din corupție și din tratarea omului ca pe un șoarecele de laborator.

Doctorița Szabo era doctorand, era în curs de a dobândi titlul de medic chirurg primar în același timp cu corvoada funcției ei administrative care îi creau răspundere și obligații. Un om normal, din carne și oase nu poate rezista unui asemenea stress, răspunderi, ritm muncă epuizantă! Fără ore suficiente de somn, de refacere și regenerare a neuronilor, fără o alimentație corectă și regulată, toate  acestea pot scoate din joc și un robot.

În timp ce analizam activitatea dușmanului meu fără un motiv anume, care mi-a dat lovitura de grație interzicându-mi drepturi care mi-au agravat boala cu bună știință – Prof. dr. Adrian Covic – era ca un godac care sugea la mai multe scroafe, nu era unul din mulții frățiori care sugea de la o singură scroafă mamă! Așa este și acuma, dar el nu este singurul.

Sistemul vede și tolerează! Sistemul produce ciocoi, dar tolerează, asta vrea!

Și Prof, dr. Covic este Șef de catedră lșa Univ. de Medicină și Prorector la aceeași facultate și Vicepreședinte al Senatului Universității, și „șef de școală” de nefrologie și urologie și patron al unei firme proprii de dializă „de elită” construită împotriva firii și în sfidarea concurenței loiale pe o piață pe care doar el o controlează, și  Președinte executiv al unei Comisii Regionale de transplant renal unde patronează mai mult onorific prin titulatura lui dobândită dar în care muncesc subalternii, colaborator al unor firme medicale private în care consultă și încasează bani suplimentari, dar de fapt exercitând influență maximă în spitalul „Parhon” Iași unde nu mai are alte funcții care contravin legislației făcându-l incompatibil, însă de fapt coordonează Turnul de Control al pacienților cu probleme renale din toată Moldova…

 Cum poate oare UN SINGUR  om să ocupe aceste funcții aducătoare de bani și să-și exercite știiința sa cu același maxim randament în timp ce în mod direct sau prin interpuși mai exercită și trafic de influență tolerat de magistrați și de Politic? Cum? Cum poți să fii în acelașți timp în interval de aceleași ore în cinci locuri pentru care tu să câștigi bani în mod legal și corect? Un judecător poate? Poate fi în același timp și Prof. Universitar să predea  cursuri studenților și mare avocat de barou prezent în sala de proces ca apărător, dar și judecător în Completul de judecată pentru care este plătit în același timp?

În lumea lor, în lumea medicală, aceste lucruri sunt deja banale. Ele nu numai că sunt tolerate, dar chiar sunt încurajate ca ceva firesc și posibil la capacitatea lor pe care și-o arogă, deoarece ei sunt Cerul și Marea într-un domeniu de care depinde viața semenilor pe pământ. Care semeni pot muri cu ușurință datorită unor culpe medicale datorate epuizării, a scăderii atenției, a tremurului de mâini… Apoi mecanismele de  apărare ale Sistemului pornesc lupta să îi apere și să-i spele de păcate în ciuda unor crime săvârșite cu acordul Sistemului devenit criminal.

Doctorița Szabo era conștientă că era epuizată fizic și moral, dar își forța norocul abuzând probabil de medicamente specifice luate pe venă ca un coctail cu efect exploziv.

Mai aflăm că era o globalistă de frunte prin mentalitate, așa cm le stă bine medicilor relativ tineri din ziua de azi care au găsit în globalism un mijloc de a le fi scuzată lăcomia de îmbogățire prin muncă și de distanțare sentimentală de om, chiar de rudele sale apropiate!

Banii mulți și ușor câștigați prin ascultare oarbă față de Sistem, executarea fără crâcnire a ordinelor venite ierarhic, sunt explicații care creează cadrul moral și explicit al morții doctoriței Szabo.

„Dumnezeu nu bate cu parul!” – spune un proverb, dar are  grijă să pedepsească în felul său pe toți cei care vor răul și atentează asupra umanității – chiar dacă ei mimează contrarul.

Că a fost o vaccinistă convinsă, e treaba ei, dar excesul de zel ca să dovedească – în ciuda curentului – beneficiile unei acțiuni criminale asupra oamenilor de rând, este altceva. Dumnezeu să o aibă în Paza Lui, iar despre morți,  numai de bine.

CRIMA A TRECUT. SĂ O LUĂM DE LA CAPĂT!

Măi dragă (cum zicea cândva un proaspăt defunct), s-a stins iute și ecoul bebelușilor care au murit cu zile la Spitalul de copii „Sf. Maria” din Iași în urma infecțiilor nosocomiale provocaste din negflijență și nepăsare…

Eu am știut că așa va fi și v-am spus asta chiar în timp ce flacăra indignării ardea intensiv, că am văzut că vâlvătaia a ajuns la ultimul etaj al indignării exact al factorilor de răspundere începând cu acest tânăr și competent în patalamale ministru al bolilor de la PSD (Pilda Soacrei și Dumnezeii mamelelor lor).

Nu despre asta vreau eu acum să vă atrag de atenție, că oricum nu vom putea face mai nimic pentru noi până ce nu vom extermina fără nicio milă și fără nicio judecată pe aproximativ toți aceia care au stat în cur pe scaune la sfințirea Catedralei Mân(t)uirii Neamului de duminecă – poate doar cu excepția Prințesei Margareta și a prinsului ei consort Radu Duda, care în mod normal nu pot fi acuzați de dezastrul și prăduiala făcută după Lovitura de stat din 1989. Să zicem că ei doi ar fi cam singurii scăpați de la exterminarea executată prin linșaj de poporul român adus în stadiul turbării într-un moment de declic, când chiar vor conștientiza că sunt cu toții niște mortăciuni vii care nu mai au nici măcar valoarea unei bășini în zbor detunată de cururile pe care le țin pe post de creier.

Cred că Satana a făcut Lista cu participanții la sfințire dorind parcă să-i arate cu degetul scos din găoaza Curții Constituționale. Mai bine nu puteau fi scoși în evidență aceia din linia întâi care vor trebui pedepsiți exemplar pentru ca apoi să trecem la reformarea Justiției și mai apoi să trecem la vânătoarea vinovaților ce vor trebui aduși și judecați după Legea Marțială.

„Despre morți numai de bine, mai ales dacă sunt ovrei și unguri” cum este parafrazat un vechi proverb românesc…

Prin urmare evenimentul cu moartea celor 7 copii decedați din cauza unor bacterii nosocomiale la Spital a făcut să latre sacadat televiziunile mainstream ale Sistemului care așa au avut o gură de aer infestat să tragă pe nas ca să arate ele cât de imparțiale sunt, cât de tare înfierează ele neglijența și corupția, nu cum spune Opoziția din SOS România că totul este haos și distrugere în masă. Păi cum?

„Să dăm în ei tovarăși, să zdrobim incompetența mafiei halatelor albe puse cu mâna cange de Politic! Noi nu tolerăm așa ceva tovarăși! Noi trebuie să munciți și să fiți corecți tovarăși! Afară cu pilele și corupții, afară cu impostorii rude cu politicienii!”

Cât a durat „hau-hau”? O săptămână cel mult, două… Ministrul Bolilor a demis și el de hoha pe directorul din subordinea sa de la DSP Iași, apoi s-a dus și la Cheatra Germanului și a făcut la fel, s-a așezat apoi praful pe mobilier și așteptăm evenimente noi.

Așa cum mă știți și cum vă cunosc, în Moldova noastră „românească” nu se poate întâmpla nimic nasol care să dăuneze grav sănătății mafioților. În țară se mai mimează, mai auzi de o reținere pe 24 de ore sau un arest la domiciliu cu mâncare la cattering, cu femei goale și pistoale, pe 1-2 luni de zile sau cu interdicții judiciare, ba chiar și cu arestarea vreunui medic criminal care a luat viața cu perna pe față a unor amărâți anonimi.

La Iași am strigat public că mafia medicală a curmat cu bună știință viețile a 17 pacienți dializați dovediți cu acte și martori cărora i s-a făcut Plângere penală, dar imediat s-a sărit cu banul verde prăduit la procurori și la SRI că era vorba de „dom ministru Reptila”, de dom Profesor Covic și trepăduși de-ai lor, slugi ticăloase în stare să omoare chiar și rude proprii ca să-și apere serviciul prin abuzuri și ticăloșii.

V-am scris că le-am făcut plângere penală procurorilor de caz care și-au procurat imunitate prin integrarea în Sistem, care sistem merge înainte cu Omerta. Ce să se  întâmple la Iași? Nimic! Aici este o încrengătură de vreascuri uscate pline cu țepi alcătuită din oameni fără scrupule precum Prof. dr. Adrian Covic, dr. Vasile Cepoi, dr. Cristina Gâscă, interlopi precum Costel Alexe – preș C.J. Iași, Mihai Chirica – primarul municipiului și aprod al Mossadulșui, SRI, care este pavăza Mafiei și nu lasă să se execute cercetări pentru ca să se ajungă la termenul de prescriere!

 La Iași INFECȚIA NOSOCOMIALĂ NU EXISTĂ! Este Tabu, ea nu există! Iașiul este capitala unei regiuni autonome mafiote, este stat în statul mafiot eșuat recunoscut și de javra ceacâră Băsescu și de sasul nazist Johannis!

Nimic nu se va petrece până ce Rusia nu va aduce Ucraina nazistă globalistă să se predea necondiționat, până ce nu va rămâne din această țară atât teritoriu fără ieșire la mare cât a existat pe vremea Țarului Alexandru!

Imediat după aceea Globalismul european va fi distrus sistematic stat după stat și țară după țară, iar lighioanele naziste khazare vor deveni vânat planetar, ca lumea să fie scăpată de niște reptile care doresc moartea civilizației.

Nu veți auzi vreodată faptul că DNA Iași cercetează cu adevărat oameni suspecți de a se fi făcut vinovați din funcțiile ce le dețin pentru neglijență în serviciu, pentru zădărnicirea combaterii bolilor cauzatoare de moarte a unor oameni nevinovați. Iașiul este Omerta, Iașiul este ținut sub oborocul mafiei și aici deocamdată nu poate ajunge mâna murdară a Justiției de la București sau de la Bruxelles. Asta mă îndreptățește să cred că în Moldova în general răzbunarea post globalistă va fi una cruntă și crudă, aici oamenii își vor face dreptate cu o cruzime direct proporțională cu acea cruzime a actualilor călăi care ucid cu metode tacite semeni de ai lor începând cu stadiul de copil și până la exterminarea adulților la vârsta senioratului.

Nu contează că eu voi da colțul în curând… am avut grijă să amorsez bombe cu efect întârziat care vor exploda în fața unor ticăloși de care m-0am lovit. Nu ca să mă răzbun cumva pentru răul pe care mi l-au produs mie, ci pentru ticăloșia de a se fi lepădat de Dumnezeu și au trecut la înfăptuirea poruncilor Satanei!

Începând de la cei din subordine, cu funcții executive, care au interpretat după urechea lor afonă un Regulament care nu poate avea o putere mai mare ca Legea și terminând cu cei din vârful copacului care păzesc stolul de corbi. Am răbdarea pescarului care așteaptă liniștit să înceapă să bată vântul ca să încrețească oglinda apei și să tragă crapul cel mare. Veți auzi și veți vorbi de mine și după ce eu nu voi mai fi. Altfel nu se poate! V-am rugat, v-am implorat, dar trufia voastră v-a învins.

De fapt v-am distrus absolut toată construcția făcută numai în scopul  îmbogățirii pe seama pacienților! Gata băieți! Gata dom Profesor, gata madam CEO, gata ministrule în rolul lui Mengele. Jucăria voastră a fost demantelată. Nu mai puteți distruge Fresenius ca să rămână Împărăția familiei Covic. Dar ce vreau să arat acum este că la Iași se moare cu zile fără ca Bucureștiul să aibă putere să mimeze măcar că poate impune legea. Stadiul rezolvării pașnice s-a depășit demult. De când vă rugam eu să mă lăsați în pace că nu veți ieși bine. Nici eu nu voi câștiga deocamdată Dreptatea, dar nici voi nu veți rămâne cu prada.

CATEDRALA MÂNTUIRII PSD

Mâine va fi Ziua cea Mare.  Mâine va fi gata „Teatrul Național din Mucurești” și va avea loc Premiera. Nu va fi cu „cine a prins bilet”. Nuuu, prima dată este cu invitați speciali, care au pensii speciale…  Prostimea, gloata, care va urmări spectacolul de pe platoul de afară, din ploaie și frig va avea acces în Sfântul Altar după orele 20. Până pe 31 octombrie vă lasă Omul lui Dumnezeu pe pământul românesc. Care vreți, care puteți, care nu, mai rămâneți.

Cică vin aproape toți Capii Bisericii ortodoxe „mondiale”, mai puțin ÎPF Alexei al Rusiei. Nu că nu ar fi destui ortodocși în Marea Rusie, dar „situația și contextul internațional” nu ne permite să adresăm o invitație și lui Alexei… Orișicât, el este Omul lui Dumnezeu în țara lui Putin, care Putin este dușmanul nr.1 al globalismului satanic pe glob, deci dacă Putin este bun de arestat pe planetă atunci și Alexei poate fi în aceeași oală.

Dar motivul principal nu este că Rusia cu Putin este dușmanul Nr.1 al Planetei Pământ! Nooo, Mareșalul Securității Daniel Ciobotea nu ar mai putea fi la fel de Fericit cu Alexei în coastă.  Că ăla se crede mai tare și mai ortodox, ca ÎPF Alexei și-ar dori onoruri care să le depășească și să eclipseze pe domnul Mareșal român. E mai mare, e mai tare!. Dumnezeu a intrat în politică! Dumnezeu vede și judecă cu ochii și cu mintea lui ÎPF Daniel care a ctitorit cea mai mare și mai aurită Catedrală ortodoxă pe pământ. Bine, nu el singur, ci cu colegii săi din politică, adică toți corifeii din PSD care ulterior s-au unit în jaf și hoție și cu PNL, cu ungurii din UDMR și în sfârșit cu satanele din USR și chiar cu noii intrați în liste de la AUR. Toată liota cea vestită a întregului Răsărit. Toți fariseii și mironosițele care l-au trădat pe Tatăl Nostru Ceresc și au trecut în subordinea Diavolului escamotat în Papa de la Roma cu Vaticanul lui.

La noi, satanele comuniste au închis și ostracizat preoțime de toate confesiunile care nu au vrut să se lepede de Domnul și au murit cu credința nestrămutată în El. S-au jertfit mulți pentru enoriașii lor, pentru a le fi exemplu demn de urmat. Satanele au învins pe moment nimicind clerul credincios și convertind iude care au fost puse în capul BOR și cărora li s-a dat permisiunea „în numele Credinței” să mimeze această credință și să devină o nouă burghezie alături de elitele comuniste  transformate acum în progresist-globaliste, care să dea ascultare numai Domnului „lider maximo” de partid comunist. Au apărut ciocoii clericali, satanele care poartă cruce de aur la piept cu lanțuri groase care să uimească și să epateze. Sunt lăsați în pace și transformați în unelte de partid cu condiția să transmită poporului credincios ceea ce li se transmite și lor prin intermediul Serviciilor din care unii fac parte sub acoperire.

Catedrala Mântuirii Neamului a fost și este un mijloc de a răscumpăra greșelile și de a mima credința unor anticriști prin megalomanie și efort popular din banii luați din bugetul țării care a fost strâns de la contribuabili doar ca să se poată spune „uite ce credincioși și evlavioși suntem noi!”

Biserica este poate cea mai politizată instituție a statului român. Nu doar în România, dar și în alte țări fie ele catolice, protestante, anglicane sau ortodoxe. Satanele au acaparat pentru prima dată Vaticanul, unde și-a făcut sălașul Talpa Iadului Scaraoțchi, care s-a înveșmântat în alb ca semn al păcii pe lume…

Ne-am lămurit, ne-am edificat. Doar oamenii slabi de înger mai sunt încă legați ombilical de Vatican și papalitate.

Pur și simplu oamenii nu și-au lepădat Credința, ci doar s-au îndepărtat de așa ziși slujitori ai lui Dumnezeu Tatăl și de fapt au trecut de partea Satanei.

În ortodoxie este la fel. Încă de pe vremea mult hulitului comunism ceaușist oamenii Bisericii l-au trădat pe Dumnezeu. S-au prefăcut în sinea lor că îl iubesc necondiționat, însă de fapt au făcut pact cu diavolul îmbrăcat în straie roșii pe sub sutana călugărească. Atunci o fi apărut și proverbul „fă-te frate cu dracul până treci puntea”.

Comuniștii –  „progresiștii” de azi, globaliștii, satanele – au înțeles că cine va stăpâni Biserica și va converti pe slujitorii ei să se subordoneze lui Satana, dar să mimeze că îl slujesc pe Domnul, vor putea stăpâni popoarele.

„Fezandați” de comuniștii sioniști care au pus stăpânire pe România postbelică, clericii au acceptat să încheie pactul cu Diavolul și s-au mulat pe cerințele lui împreună cu enoriașii căruia i-au propovăduit acel proverb că te faci frate cu dracul doar ca să putem trece puntea. Mulți ani oamenii de rând au mimat mai mult credința în Dumnezeu, conform învățăturilor primite de la popime. Au mimat Paștele și Crăciunul, patroanele sfinților, acceptând asta ca pe un semn de bunăvoință a conducătorilor comuniști. Așa a fost posibilă formarea acestei caste de clerici ciocoi, de o „elită” a lor ca și cum Dumnezeu a făcut prozeliți mai superiori și mai inferiori. S-au creat cutume care să poată crea reguli și obiceiuri precum alegerea Prea Fericitului Patriarh – obligatoriu pe cel care deține funcția de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei la data decesului Patriarhului decedat. Care Bucovină? A unei fărmături din ceea ce a fost cândva Bucovina?  Sunt reguli menite să poată numi o persoană agreată șți nicidecum pe cel mai merituos ieromonah.

Mașini scumpe, odăjdii scumpe, palate imense care adăpostesc bogății nemaivăzute de nimeni, structuri interne de slujitori „ai Domnului” Patriarh, privilegii, rang de Prim Ministru și Comandant de oști nevăzute create în paralel.

Acesta este Adevărul, iar acesta este rezultatul decăderii României! Ciocoimea religioasă de toate confesiunile a ajuns să se închine capilor globalismului care conduc lumea și nu mai au nicio treabă cu Dumnezeu.

Judecând la rece și cu capul pe umeri românii nu condamnă și nici nu se opun complexului  megalomanic al Catedralei Mântuirii Neamului. Ea se înscrie în același context cu ideea și dorința lui Ceaușescu de a construi ceva cu care să uimească lumea precum Casa Poporului. Sunt națiuni mult mai puternice și mai bogate care nu au asemenea construcții ce adăpostesc parlamente precum România. Vedeam când Diana Șoșoacă a făcut live-uri când a vizitat America și Congresul american și nu a fost absolut deloc uimită sau umilită de măreția acelei construcții care nu era cu nimic mai presus decât clădirea Casei Poporului unde funcționează parlamentul român.

În acest context era nevoie de o Catedrală monumentală în București care să arate turiștilor că România este o țară ortodoxă eminamente și că populația este foarte credincioasă, chiar dacă suntem o țară laică.

Megalomania însă, deranjează. Construcția nu este numaidecât o dovadă a iubirii imense a poporului român față de Iisus Hristos  și a jertfei Lui pentru oameni, ci estre un fel de ofrandă a clasei politice care L-a trădat pe Dumnezeu în favoarea Satanei prin care să mimeze Credința și să ceară Iertarea.

Mulți cârcotași spun mai mult în șoaptă că mai bine această sumă fabuloasă cheltuită din bugetul țării ar fi fost mai utilă spre spitale, școli, sau alte obiective sociale. Sunt prostii.

Clasa Politică a devalizat și jecmănit Țara cu sume din care se puteau face 50 de catedrale, în fiecare oraș reședință de județ câte una ca asta! Nu asta este problema, ci POLITIZAREA BISERICII  este cea mai dureroasă și periculoasă.

Nu contează că situația geopolitică de acum a separat țările creștine de partea satanismului globalist sau de cealaltă parte a baricadei. La un asemenea eveniment internațional la care este chemată toată lumea panortodoxă nu ai voie să nu inviți pe absolut toți capii și ierarhii Bisericilor Ortodoxe – inclusiv pe cei ai Rusiei– chiar dacă din curtoazie chemi și pe Papa sau reprezentantul lui, pe cel al Bisericii Anglicane sau capi ai altor biserici necreștine din lumea întreagă! Acesta este spiritul românesc, acesta este mesajul care ar fi trebuit transmis în patru zări!

Vreau să remarcați că Satanismul globalist se pregătește de reorganizare, de o nouă abordare a unei ofensive asupra populației prin intermediul Bisericilor! La Roma a venit în vizită oficială la Vatican Capul Bisericii Anglicaneregele Charles cu Regina consoartă Camila – ca un semn de reconciliere după aproape 5 secole de disidență a Marii Britanii de la  catolicism. Se întrevede o supunere, o realipire? Marea Britanie este azi fieful globalismului și vârful de lance al satanismului globalist contra Rusiei ortodoxe care luptă pe viață și pe moarte cu ei pentru învingerea Satanei.

Anul trecut fostul Papă a transmis un mesaj de conciliere Bisericilor ortodoxe în privința reunificării sărbătorilor pascale a creștinilor de pe planetă. Se caută să se ajungă la o Biserică Unică care să dicteze tuturor Venirea lui Mesia și supunere oarbă noilor porunci.

Ca o blasfemie tipic românească la Sfințirea Catedralei Neamului va fi prezent și fiul oligofren al Satanei, adică Impostorul de la Cotroceni, care este un ateu și un adversar al creștinismului, opus ortodoxiei. Acestea sunt vremurile.

Acum nu va fi decât o parodie de sfințire. Acum va fi de fapt o spurcare a lăcașului care se dorește centrul universului panortodox.

După victoria Rusiei asupra forțelor iudeo-satanice-naziste și Europa se va elibera de acest cancer al globalismului, viitoarea conducere a României va trebui să intervină și să ajute la o reîntronare a Credinței Ortodoxe, într-o realegere a capilor Biserici Ortodoxe Române cu eliminarea din componență a celor compromiși și vânduți ideologic Satanei.

Catedrala Întregirii Neamului va trebui resfințită, dar asta va trebui să coincidă și cu REÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC.

Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

ODGONUL SE FACE ÎMPLETIND ȘUVIȚE SUBȚIRI

Câți au avut timp oare și curiozitatea să stea puțin și să se gândească la semnificația drumului Dianei la Moscova?  Câți oare conștientizează că face niște mișcări strategice care ne vor face bine în curând nouă, întregii populații române împrăștiate în patru zări? Din păcate și celor slabi și proști care „nu sunt interesați” de politică și celor mai inteligenți care în sfârșit au descoperit că Diana Șoșoacă este singurul om politic român ieșit din tipare ce și-a pus în pericol viața ei și a copiilor ei, propria sănătate, averea acumulată prin muncă cinstită și fără matrapazlâcuri ca restul clasei politice? A procedat atipic, pentru că ea este un om atipic, ea a fost aleasă de  Bunul Dumnezeu să încerce în al treisprezecilea ceas să salveze o națiune eșuată ajunsă o adunătură de vite rumegătoare dependentă de tainul aruncat sub bot, cât să amâne satârul Abatorului…

Acum chiar trăim cam ultimele clipe ale globalismului mondial. Așa cum m-am așteptat și eu dar și alții cu capul pe umeri și ochii larg deschiși, el moare urât. În spasme, se zvârcolește, cei care au condus până azi dau disperați din mâini și din picioare să se ridice deasupra supușilor, să ajungă deasupra cadavrelor aproape vii ca să tragă cu nesaț în piepturile mâncate de caverne încă o gură de aer dătător de viață în speranța că totuși un dumnezeu în care ei nu au crezut niciodată i-ar mai putea salva…

Viermii se zvârcolesc, se contorsionează, țipă cu disperare și nu mai contează pe cine calcă pe cap ca să ajungă la o gură de aer. De cca 5-6 ani de când scriu și public articole traduse din surse independente ca să contracarez propaganda globalistă, să deschid mintea intelectualilor acestei țări mai puțin obișnuiți cu metodele ticăloase de acțiune ale Serviciilor de Intelligence căzute sub influența Mossadului, CIA, MI6,Serviciilor franceze sau germane, ale celor din Papua Noua Guinee sau de pe vreun atol din imensitatea Pacificului și ale cui naiba or mai fi cei care își bat joc de România și de securiștii ei care depășesc cu mult numărul populației utile…

Gândirea mea – când am văzut ce amploare a luat  globalismul și pericolul dispariției în neantul cosmosului a poporului român – s-a îndreptat imediat către alți semeni aidoma mie cu curaj și limpezime a minții, care să fie recuperați de sub intoxicarea la care erau supuși și să vadă Adevărul gol goluț. Am știut că va fi greu, aproape imposibil pentru un om aproape necunoscut publicului larg, dar care a muncit cu cârca și picătura chinezească să picure cât să enerveze toți oamenii din casă și să vadă de unde picură și cum pot repara robinetul.

Pentru că starea mea fizică nu mă putea duce lângă Diana Iovanovici Șoșoacă atunci când vocea ei de tunet s-a desprins din corul vitelor de turmă care doar rag când le este foame și cer mâncare, am hotărât să o susțin public cu voce tare, să strig lumii ca și dânsa, „pentru că adevărul se răcnește”!

Cred în puterea picăturii chinezești așa cum cred în forța pumnului în față atunci când vorba bună șoptită cu blândețe nu mai are niciun efect. Am știut că prin meticulozitate și anduranță, prin persuasiune și consecvență vom răzbate. Fără să știe de mine Diana Șoșoacă a făcut mereu ceea ce a trebuit, a mers independent de ce îi spuneau unul sau altul, din ce îi cereau unul sau altul. Mintea ei sclipitoare, cunoștințele ei profesionale în materie de Drept, omenia ei creștinească, curajul dat de Dumnezeu prin Credință, toate au adus-o (împotriva oricăror piedici puse de Satana) până în acest punct în care suntem acum. Câteodată m-a dezamăgit, m-a făcut să mă simt trădat în orgoliul meu, în crezul meu față de ea, însă am hotărât mai demult că sunt la o vârstă când se presupune că sunt bine copt și o hotărâre luată nu mai poate fi schimbată deoarece nu mai este TIMP, nu mai există cale de întoarcere cum poate vedeam la 50 de ani.

Din prima clipă am știut că singura noastră salvare din ghearele morții globaliste nu poate fi decât Rusia și aliații ei. Oricât de crâncenă și de crudă ar fi lupta cu globaliștii, doar oamenii care luptă sub drapelul Domnului – Tatăl Nostru Ceresc – pot învinge forțele  Iadului.

Am ținut cu Trump pentru că era o țintă a globaliștilor. „Dușmanul prietenului meu este și  dușmanul meu!” spune un dicton. Prin urmare am ținut cu Donald Trump imediat ce am înțeles că el este o victimă a statului paralel creat de satanele globaliste ca să extermine lumea. Mie Trump nu mi-a plăcut niciodată ca om, ca fire, deoarece nu îmi plac oamenii trufași precum Gigi Becali, Rădoi sau Șumudică… Gură mare, laude cât încape, se dau buricul pământului. Îmi plac oamenii cu mult discernământ și calculați precum este Vladimir Putin, diametral opus ca fire lui Trump, de exemplu.

Am citit mult și m-am documentat arând Internetul în lung și în lat. V-am ținut lșa curent cât am putut pe aceia care ca șți mine doreați să cunoașteți adevărul, dar poate nu aveați timp cum aveam eu ca să vă documentați. Pentru voi am muncit cu speranța că va veni ziua când munca  mea va fi răsplătită.

 Și ziua aceea a venit deja, chiar dacă voi nu conștientizați astea. Azi ați deschis ochii, azi vedeți lumina de la capătul tunelului, pentru că am ajuns în linie dreaptă și nu mai sunt curbe mari care să o ascundă.

Diana a fost locomotiva care a tras trenul prin acest tunel, a tras vagoanele de clasa întâi și a doua în care s-au suit chiar din mers mai mulți oameni. Fără bilet, dar au avut încredere că în acest tren  „nu vine Nașul” căruia trebuie să-i dea șpagă.

Diana Iovanovici nu a avut niciodată funcțții mari și importante în statul român. Ba dimpotrivă, statutul ei de Senator al României și ulterior europarlamentar l-au avut și alții, însă doar ea, care a strigat la lume adevărul, care a ucis minciuna clasei politice a fost transformată în sabie ascuțită cu care a străpuns piepturile aflate în putrefacție ale hienelor politice. A fost expulzată din coaliția AUR pe care ea de fapt a băgat-o în Parlament    cu notorietatea ei, pe vremea când George Simion era un simplu mardeiaș cu gură mare care sărea la bătaie golănească la adversarii politici, iar Guru Georgescu era doar un nimeni în vasul de toaletă al globalismului după care s-a tras apa.

Diana Iovanovici Șoșoacă și-a asumat nebunește să salveze un fost popor devenit populime de la pieire, deși cultura ei solidă i-au dat atâtea exemple despre Trădarea românilor în istorie ca o meteahnă definitorie.

A înțeles că în timp ce toți capii clasei politice devenită un fel de partid otova, o amestecătură de stânga, dreapta și centru care au deja o singură doctrină, „să parvină cu orice preț”, este slugăreala oricărei forțe externe mai mari sau mai mici, mau puternice sau mai vulnerabile, dar care le asigură lor funcții și privilegii pe linia globalismului, singura ei șansă este să facă imediat o politică externă de deschidere a României în direcția opusă a acestor javre turbate care au mușcătură otrăvită.

Bună cunoscătoare din cultură proprie a Geopoliticii – această știință a  diplomației bazată pe geografie, istoria popoarelor și arta militară – Diana Șoșoacă a bătut fără frică și cu nonșalanță la ușile unor ambasade evitate și interzise de clasa politică adeptă a ce numim globalist „politically correct”.

Rusia, Palestina, Iranul, Venezuela, SUA Republicană, Ungaria, Bulgaria, Serbia, China, țările arabe, iată doar câteva locuri în care Diana Șoșoacă a transmis firea poporului român, voința lui politică reală dar și impasul în care a ajuns datorită manipulărilor și intoxicărilor de peste trei decenii de acțiune soroșistă.

„Cu o floare nu se face primăvară, dar se poate vesti venirea ei” spune un proverb românesc. Lumea largă a aflat că românii sunt un popor cu credință în Dumnezeu chiar dacă până la El te mănâncă sfinții poleiți cu aur din ciocoimea clericală. Capii BOR s-au îndepărtat de Dumnezeu Tatăl, dacă nu chiar unii s-au dezis d El devenind adepți ai Satanei de la Roma care face jocul globalismului sionist mondial.

Diana a dat multe semnale adevărate și sincere către Turmă, a arătat care sunt păstorii cei adevărați în care trebuie să avem încredere, chiar dacă Satana a lucrat prin oamenii ei din subordine care s-au arătat ca fii ai Domnului Iisus Hristos. Când ea a pierdut vreo luptă, de fapt a câștigat enorm pe planul credibilității ei! Dumnezeu Tatăl a început să zidească încetul cu încetul în jurul ei un zid solid de încredere – cărămidă cu cărămidă – în ciuda încercărilor Satanei de a demola zidul aflat în construcție. Au fost zile când se demola din zid mai mult decât se construia, dar până la urmă se adună din ce în ce mai mulți zidari care dovedesc că au înțeles că zidul trebuie să le apere  Conducătorul.

Diana a fost invitată în America. Prima dată oficial, la o întrunire a Republicanilor la New York. Acolo politicienii marcanți din jurul lui Trump au putut să cunoască „pe viu” că acea femeie guralivă care a uimit lumea și a dezechilibrat Talpa Iadului de la Bruxelles există cu adevărat, că este o ființă erudită care le vorbește fluent și cult limba lor, că nu se intimidează și că poate fi un partener de dialog politic de la egal la egal cu „marii bărbați” din politica americană care se cred buricul lumii.

A urmat vizita neprotocolară de la Mar a Lago, fieful lui Donald Trump, unde Diana a avut ocazia să discute direct cu noul „stăpân al lumii”, omul care face și desface în numele Dreptății. Care Dreptate, este aceea pe care el o vrea și el o înțelege…

Invitații la summtt-uri din Doha, vizite la recepții cu ștaif la ambasade, interviuri la cele mai titrate canale Tv din lume unde și-a spus punctul de vedere a u făcut ca să se vorbească și despre România ca despre o țară ce a însemnat mult pe vremea „dictatorului” Nicolae Ceaușescu – pe care românii îl descoperă abia azi prin comparație cu ceea ce a fost el cu adevărat și ce a făcut pentru acest mic popor.

Se spune că Trump la Mar a Lago i-ar fi spus Dianei să meargă la Putin și să se înțeleagă cu el, că Rusia va influența pe viitor Europa ca putere regională dându-i de înțeles că SUA își va aținti atenția în alte zone și direcții mai departe de Rusia.

Am publicat mult despre relațiile dintre Trump, Putin și Xi Jinpeng pe timpul „pălăriilor albe” și „pălăriilor negre” înainte  ca Donald Trump să recâștige Casa Albă.

Fără această Înțelegere, fără acel pact care au strâns la un loc SUA lângă conducerea mondială a țărilor BRICS, Trump nu ar fi reușit să înfrângă forța colosală a globaliștilor americani reprezentați politic de Joe Biden, Obama, Bill Clinton, etc

Azi Trump se preface independent, are gură mare și ceilalți doi din triumvirat îl tolerează și-l lasă să-și facă numărul, dar până la un punct! Când sare calul, când calcă alături de linia roșie trasată, el este imediat urecheat, este tras de mânecă și adus înapoi la locul său amintindu-i-se să treacă în front. Desigur, cu toții acceptă că America nu poate să scadă în ochii omenirii și să devină un trup bolnav care să arate neputință, este lăsată să-și umfle mușchii, să o facă pe liderul suprem, dar cu condiția să latre, dar să nu muște. că și Bad Dog și că are lesă.

Diana a înțeles sfatul lui Trump. Ea a continuat să curteze din poziția ei de europarlamentar care face o politică independentă de turma de hiene de la Bruxelles o altă politică oficială, în ciuda ostracizărilor la care este supusă. Ea apără acolo poziția și voința unei majorități a oamenilor, nu doar a românilor. Și ale nemților nemulțumiți,. a franțujilor, a cehilor, a polonezilor, a italienilor, etc, care în sfârșit au văzut unde îi duce globalismul european.

Deocamdată sunt prea puține voci care cântă în corul Dianei Șoșoacă. Se tem, sunt amenințați ca și Diana cu  desființarea, cu exterminarea, cu omorârea familiei. Ca Diana Șoșoacă nu prea mai sunt mulți oameni. Determinarea ei este dată de Dumnezeu.

Între timp populimea a devenit nerăbdătoare. Cică nu mai suportă nemernicia conducătorilor pe care culmea! nu i-au ales nimeni, nici tu, nici eu, nici alții… Acum populimea nu mai are răbdare ca Putin să învingă mai repede Ucraina, să o facă să capituleze necondiționat, fără să mai aibă puterea de a emite pretenții, să „să rămână câți am botezat eu!” gândesc mulți, „să rămână Ucraina cât două județe dacă mă întreabă pe mine”, dar să se termine odată acest război fratricid din care Europa întreagă a ieșit cel mai prost. Toate economiile naționale sunt  prăbușite, dar asta încă nu este maximum la care s-a  ajuns… Vor mai trece decenii multe după capitularea nazismului globalist până  fiecare țară devenită suverană va putea trăi di nou în liniște și pace. Iar asta se datorează iarăși curajului și sacrificiului poporului rus erou. Da.

Chiar dacă adevăratul scop și motiv al declanșării „operațiilor militare speciale” în Ucraina au fost redobândirea unor regiuni bogate în zăcăminte ale fostei URSS, această operațiune s-a declanșat și ca urmare a  dorinței de eliberare a unei masive  populații de etnie rusă pură care a devenit ținta globalismului mondial și transformată în „cuiul lui Pepelea”.

Noi toți am dori dacă se poate ca mâine Putin să se declare învingător și Zelensky învins, ca să fugă undeva cerând azil politic… Globalismul să cadă, să vină la putere suveraniștii – „oricare ar fi ei” – că prostimea din gloată încă are limba lipită pe numele de AUR sau Călin Georgescu pe care hienele globaliste le-au scos în față în vitrină tocmai ca să anihileze singura Mișcare curată patriotică inițiată de Diana Iovanovici Șoșoacă numită SOS România și care prin munca ei de furnică a făcut ca țara să fie pusă pe harta lumii prin contactele inițiate și dezvoltate de ea la marile cancelarii.

Deci cine este cel mai îndreptățit să ne ducă mai departe la păscut pe câmpuri și dealuri cu iarbă sănătoasă de  păscut?

Evident că băcița mioritică Diana Iovanovici Șoșoacă – aleasa lui Dumnezeu.

Va trebui să constatați și să conștientizați că dacă se întâmplă asta totul va depinde de lupta la sacrificiu a poporului rus, de jertfele sale de sânge, care prin luptele crâncene purtate în Ucraina cu „restul lumii” a făcut posibilă reînvierea mai multor popoare aproape ucise de satanele globaliste. Voi striga cu multă bucurie și evlavie.

 SLAVA RUSIA! SLAVA PUTIN!

Desfid pe toți cretinii și idioții care mai pot confunda Rusia de azi și de mâine cu fosta URSS pe care globaliștii au destrămat-o, însă un mare popor nu moare atunci când vor câinii.

Se dau lupte grele, lupte crâncene despre care aflăm numai de pe Internet. Românii nu (mai) au empatie pentru ucraineni – care de fapt au fugit care încotro au putut – iar cei care au rămas și luptă cu arma ațintită asupra capului lor și din față și din spate sunt doar anonimii  captivi care nu s-au putut salva prin fugă.

Mulți mercenari NATO luptă acolo cu ecusonul Ucrainei pe mâneca uniformei. Își vând viața fără niciun rost pe care o duc pe 10000 de dolari lunar. Cât respiră încă, se bucură de halucinațiile drogurilor și de iluzorii plăceri. Mor ca muștele distruși de una dintre cele mai puternice și bine dotate armate din lume care este comandată în așa fel încât să facă cât mai puține  victime printre civilii care sunt muți de naționalitate rusă.

Asta au dovedit din plin până acum, că altfel în primul an de lupte Ucraina devenea un mare pilaf cu carne de tun și un pământ arat adânc fără nicio vegetație.

Putin a dus un alt fel de război. A evitat pierderea de vieți cât mai mult – atât de la el cât și de la inamic. Noi ceilalți de pe planetă chibițăm din tribune și strigăm la golurile date de Rusia. Victoria ei va fi și victoria noastră. Atâta putem, atâta facem.

Slava!

NU VREM SĂ NE MAI FACEM BINE!

Am publicat de curând pe contul meu o fotografie preluată de pe site-ul Primăriei Iași în care era reprezentată în detaliu „noua” fântână arteziană pe care Chirica ne-o prezintă în clipuri publicitare ca fiind Marea Realizare a Administrației sale de peste 15 ani de zile, ca o chintesență a hoțiilor și ticăloșiilor făcute în timp ce a fost aprodul lui Simirad, apoi al lui Nichita și în sfârșit al jidanilor khazari care pur și simplu conduc Iașiul avându-l pe el ca interpus… Evident, că și prin ajutoarele sale de nădejde precum SRI, DNA, care la rândul lor sunt sub papucul MOSSAD-ului. Se vede de pe Luna Cadourilor că absolut tot ce se întâmplă și se construiește înghesuit perete lângă perete fără să mai ai aer de respirat, este dedicat „învestitorilor” ovrei și dezvoltatorilor imobiliari rude și prieteni care au furat pentru îmbogățire fiecare petec de verdeață și au decimat copacii Iașiului, încât vom respira curând doar din buteliile cu oxigen.

În respectiva fotografie însoțită de un mic articol intitulat „CA LA IAȘI” am itinerat câteva amintiri prin care am afirmat că fiind ieșean get-beget la a patra generație atestată cu acte în Arhivele Statului – depistate de un nepot care este și doctor în Istorie și a avut această curiozitate – avem aceste probe.

Nu mă justific în fața nimănui, nu fac niciun motiv de mândrie sau de vină, dar mama este ciurcheancă cu toți ceilalți încă 7 frați și surori pe care i-a avut, bunicii ei aveau casă la Hlincea, sub poalele Cetățuii și așa mai departe…

Tatăl meu ca tânăr economist a primit post în 1951 la Sfatul Popular Iași, la Secția de Gospodărie Comunală șli a lucrat cu alți colegi și prieteni tineri absolvenți de Construcții sau ISE la primărie. Am fost cărat – de când mă știu și am devenit conștient – de tata la biroul lui din primărie (în clădirea actualei Direcții de Stare civilă și evidență a persoanelor din Piața Unirii)  la evenimentele acelor vremuri, de la venirea lui Moș Gerilă (futu-i nașterea mamei sale) sau 1 Mai muncitoresc, 23 August și chiar 30 Decembrie… Sau la munca voluntară „patriotică” a ieșenilor din fabrici și uzine la construirea Zonei de agrement Ciric, atunci când cu lopata, hârlețul și târnăcopul, cu tărgi din scânduri brute foarte grele, se transporta pământul pe maluri, că nu prea existau roabe suficiente pe acele timpuri și nici mecanizare. S-au făcut zidurile din piatră la malurile existente de jur împrejurul lacurilor Ciric1 și 2, plus barajul cu călugărul de la drumul către Aeroport, ca și deversorul dintre Ciric 1 și Ciric 2.

La sfârșit de program Primăria trimitea un camion cu lăzi de bere drept „cinste” făcută voluntarilor care munceau o zi de muncă să construiască Complexul. Tata și colegii săi de la Gospodăria Comunală asigurau uneltele necesare pe care le dădeau în primire și apoi le primeau seara pentru a fi puse într-o magazie. Evident, că lucrau și dânșii cot la cot cu toți voluntarii veniți.

Cu timpul am învățat și cu ce se ocupa primăria pentru gospodărirea orașului, am mers cu tata și cu „nanu Cenușă” la STS (Secția tehnico-sanitară), cum era denumit garajul de pe Șoseaua Națională (aproximativ pe locul  actualei intersecții de la Podul Cantemir de acum, în care erau parcate cele 2 autostropitori pe mașină ZIS de fabricație sovietică, dotate și cu perii mecanice de măturat, plus  autovidanjele tot pe mașini ZIS, dricul primăriei care căra morții prin oraș urmat de fanfară, care cânta marșuri funebre…

Plugurile din lemn – 2 scânduri groase din lemn de stejar care aveau cantul dublat cu o tablă groasă pe post de cuțit ca să radă zăpada și cu o oiște la vârf să poată fi înhămați caii primăriei – aceiași care trăgeau și dricurile pentru morți. La mort, caii erau înveliți cu valtrapuri negre cu câte o cruce albă cusută pe frunte și pe burtă – de care eu fiind copil, mă temeam și simțeam că plutește moartea în apropiere.

Străzile erau pietruite cu pavele în stil dobrogean, cum aveam să învăț la  facultate, pe nisip, iar asfaltul se turna pe trotuare și se prepara la fața locului în cazane mari metalice, la colț de stradă, cu o cremalieră care le învârtea de o manivelă manuală cu tot cu materialul introdus cu lopețile, în plus și smoala aruncată în foc cu mâinile goale după ce butoiașele din carton presat erau tăiate cu târnăcopul și aruncate de muncitori în cazan… Asta am prins eu, de la mijloacele rudimentare și până la cele mai moderne soluții pe care le-am învățat apoi și le-am aplicat pentru materialele noi, absolut fenomenale și inovatoare cărora le-am pus la punct și „know-how”-ul propriu pentru România prin căutări și experimente pe banii mei.

Niciun idiot care a ocupat după Lovitura de stat din 1990 funcția de primar al Iașiului nu a înțeles Marea Descoperire și nu a vrut să mă asculte să aplicăm noua tehnologie al cărui know-how l-am pus eu la punct.

Pentru că provenea de la mine, un nebun care s-a opus mereu oportunismului și „urechismului” la serviciu și care eram mereu în conflict cu impostorii desemnați să servească hoția în primărie.

Norocul vieții mele a fost acela că am început stagiatura în Ardeal, luând repartiție la Regionala de Drumuri și Poduri Brașov care deservea jumătate din Transilvania împreună cu Direcția Regională Cluj care deservea cealaltă jumătate. Am avut ca mentori trei ingineri sași (nemți, cum îi numeam noi, românii) recunoscuți prin rigurozitate și prin precizie, prin exigență și dragoste pentru meserie. Datorită lor, care m-au preluat „de crud” ca proaspăt absolvent am învățat să devin profesionist în tot ce fac și ce gândesc. Să analizez mai întâi cu mare atenție fenomenul, iar practica și cunoștințele acumulate să mă conducă la soluție. Îmi amintesc că mergeam cu ei cu mașina de la Direcție, inginerul sas stătea în față lângă șofer cu un caiet agendă pe genunchi, cu un creion bine ascuțit (eu scriam cu pixul cu pastă) cu radieră la capăt în mână și nota pe parcursul drumului ce i se părea lui interesant cu deficiențe. Mie tot îmi cerea să spun cu glas tare ce văd. Vedeam Cheile Bicazului, turiști și turiste tinere și frumoase, vedeam Izvorul Mureșului cu Tabăra studențească plină de tineri frumoși și fericiți. „Lasă gagicile și  peisajul băiete, gata, ești domn inginer și  treaba ta este să mergi în control și să dispui  măsuri de remediere a defecțiunilor Șefului de District. Spune-mi ce vezi.”

Am început să văd că drumul are gropi, fisuri, crăpături, am început să văd șanțuri înfundate lângă podețe de scurgere, să pot nota în agendă din mersul legănat al mașinii.

„De ce băltește apa lângă podeț?” mă întreba sasul.  Că nu curge, răspundeam eu „inteligent”… „De ce nu curge?” Venea imediat altă întrebare. Atunci mintea mă ducea la răspuns.  O fi înfundat podețul… Inginerul ordona șoferului să oprească la podeț sau să dea cu spatele. Coboram, mă întreba poziția kilometrică a podețului și nu o știam. Asta mă va face să am o inovație folșosită azi în toată România introdusă și în STAS: numerotarea bornei kilometrice pe capul ei pe ambele fețe. Prima dată s-a executat pe DN 12A la Lacu Roșu prin 1978. Păi ce, eu sunt calculator să memorez podețele pe drumuri? mă revoltam eu. „Într-o zi le vei ști și în somn dacă vei avea probleme cu fiecare în parte și vei ști să recunoști unde te afli exact după peisajul din jur, după vârful brazilor.”  

În sinea mea nu îi dădeam nicio șansă, însă după vreo doi ani de mers aproape zilnic pe traseu am început să știu totul. În 15 ani am făcut și am trecut prin multe, dar anii când am  lucrat la primăria municipiului reședință de județ direct cu primarul și viceprimarii în calitatea mea de Director al Unității de Gospodărie Comunală mă obligau să-mi pun în valoare mintea și știința de carte pe care o dobândisem la facultate…

Și ce m-au învățat prof Benchea la poduri de lemn și a prof. Gugiuman la Drumuri și a prof Saliniuc la Trasee de drumuri și de la prof. Mullbacher la poduri metalice sau prof Varlaam la podurile din beton armat. Și cursurile și laboratoarele prof. Braniște de Materiale de Construcții îmi erau de folos, sau a prof Boți de la Geotehnică și   Fundații, toate și-au găsit aplicații în problemele ivite zi cu zi. Primarul și viceprimarii erau maghiari, eu eram singurul român. Niciodată nu am simțit de la ei decât respect și încredere, chiar dacă eram tânăr și ei aveau vârsta părinților mei. Fără să-mi dau seama am început să înțeleg  ungurește și cu asta înțelegeam și ce vorbeau muncitorii mei. Îmi era din ce în ce mai ușor. Am adus noua tehnologie învățată în facultate ca invenție a profesorilor mei, cu butoanele și benzile de asfalt colorat cu aplicare la cald a marcajelor rutiere pentru trecerile pietonale. Au venit profesorii la chemarea mea și s-au simțit foarte fericiți că un fost învățăcel le-a pus în practică știința. Mai târziu colaborarea mea cu unii precum prof. Gugiuman și Varlaam avea să le aducă lor rezultatele muncii mele de know-how a mixturii asfaltice de tip RRD fabricată în România sub licență engleză.

La Iași, după 90, am ajuns la Primărie, la „Citadin”, acolo unde în clasa a 11-a m-a angajat „nanu Cenușă” două luni din vacanța mare ca să fac bani să plec la mare cu prietenii. Am lucrat la stația de asfalt la Laborator cu doamna Rusu, laboranta. Cerneam tone de materiale manual să le fac granulometria pentru respectarea calității asfaltului.. Tata avea salariu foarte marte, dar a vrut să văd cum se câștigă banul pe munca mea. Nu m-au răsfățat niciodată.

Când am venit la Citadin am venit chemat de un  fost coleg de liceu ajuns Director Adjunct. El era absolvent de Hidrotehnică, nu avea expertiza mea pe domeniul Gospodăriei Comunale. Primăria cumpărase o mașină de marcaj nou nouță din Germania, marca „Hoffman”, dar nu avea profesioniști care să cunoască această activitate. Am înțeles chemarea și m-am bucurat că pot fi de folos orașului natal unde tata a început munca în 1951.

Când am găsit mecanicul potrivit – un băiat dornic să învețe, să asculte și să facă performanță – am demarat în vara 1995 marcajele în municipiul Iași sub altă formă decât aceea prin care se trăgeau doar câteva linii de ax mai înainte cu o mașină veche la care mereu i se spărgeau furtumele  și făcea bălți cu vopsea pe străzi.

„Am spart gura târgului”. Au rămas cu gura căscată și Simirad, dat și directorul meu Theodorescu căruia îi port și azi o deosebită stimă. Veneau trimiși edili din București, Bacău, Suceava, Brașov, la Iași ca să vadă lucrări de marcaj bicolore, să ia model. Am inventat coridorul pentru persoane în căruț pe trecerea de pietoni care să ajute și persoanele cu dizabilități și mamele cu cărucioare să traverseze în siguranță strada. Insulele din intersecții aveau conturul alb și hașurile galbene. Orașul dădea informații pe asfalt unde este stație de BUS, de TAXI, unde este PECO, orientare spre Vaslui, Bacău, Suceeava, Aeroport, Spital, etc.

 Nimeni nu mai era ca noi, Iașiul era model pe România! Simirad se înfoia ca un păun și i s-a urcat pipota la gât. În legislatura următoare s-a pus pe furat și cei care au făcut Iașiul mare, au plecat și ei în patru zări. A început perioada de decădere, de hoții fără margini cu acoperirea procurorilor, a Poliției, a SRI…

Multă lume a trăit această perioadă fără să conștientizeze,, mulți au văzut, erau încântați șoferii că pot circula mai ușor, mai clar, dar nimeni nu se bătea cu cărămida rotundă în pieptul de aramă că „eu am făcut asta!”.

Pur și simplu era ceva normal. Era pentru orașul în care m-am născut. Am inventat, proiectat și montat acele porți de cetate de la intrare și ieșire de pe pietonal de la Orașul Copiilor de Crăciun. Le mai țineți minte? Era în 98-99. Cred că eram în topul orașelor mari cu ce am făcut noi la „Citadin” și a fost gândit de mine.

Am transformat și refăcut în stil modern niște panouri de afișare în formă de „păianjen”, vizibile din 4 direcții, împânzite prin oraș. Renunțasem la clasicii „cilindri cu vârf țuguiat de biserică” ce dăinuiau de pe timpul stalinismului. Am făcut prin 1996-97 primele planuri înclinate la trecerile pietonale pentru căruțuri. Am inovat culoarea verde intermitentă pentru virajul la dreapta în intersecțiile bulevardelor unde din banda 1 nu trebuie decât să se intre cu atenție în intersecții pentru virajul la dreapta ca să degajeze mai repede zona și să crească fluiditatea traficului dacă nu are mașină din stânga. Această inovație a fost adoptată după Iași în toată România, unde se aplică tacit dar nimeni nu a avut încă curajul să modifice STAS-ul 1848/7 care reglementează circulația rutieră.

Am introdus pentru prima dată în Iași acei morcovi din beton armat la capătul refugiilor de tramvai că erau victime printre pietoni a unor vitezomani neatenți.

Am inventat stâlpișorii din țeavă PVC vopsiți cu cercuri galbene fosforescente pentru conturul insulelor de marcaj care s-au extins și pentru marginile de trotuare să interzică mașinile să urce pe trotuar.

Tot ce am descris mai sus și multe altele care au ușurat munca echipelor de asfaltatori de exemplu, coșuri pentru gunoi de stâlp sau cu picior, aparțin gândirii mele în cei cinci ani cât am lucrat la Citadin în Gospodăria Comunală. Am condus Atelierul de Siguranța circulației și mobilier urban care a generat multe lucruri ce au ridicat gradul de confort al locuitorilor.

După plecarea mea și a directorilor care nu acceptau să răspundă hoțiilor și dorinței de căpătuire a lui Simirad totul s-a degradat. Azi se  marchează de un sfert de secol pe urmele marcajelor proiectate și executate prima dată de mine, care au sistematizat intersecțiile și le-au fluidizat. Ce s-a modificat după plecarea mea a condus la o distrugere a confortului rutier, la o deservire a intereselor economice și a buzunarelor proprii ale lui Chirica încă de pe vremea când Simirad l-a pus Director al Direcției Tehnice, un habarnist absolvent al Facultății de  Geologie care nu are nicio tangență cu Gospodăria Comunală sau cele mai elementare cunoștințe tehnice..

Lumea nu știe. Lumea nu are habar. Lumea nu are cunoștințe tehnice minime. Lumea nu este interesată decât de panseluțe și o bancă pe trotuar în cartier. De coșul de gunoi de pe stâlp, să existe la fiecare pas, de oameni de la Salubris care să strângă gunoaiele cu mâna în saci murdari de plastic pe care să-i deșarte în rotocarul de acum 100 de ani împins de etnici romi salariați pe care dânșii le aruncă nepăsători pe jos, pe unde merg: cotoare de mere, coji de semințe scuipate pe stradă, ghemotoace de hârtie de ambalaj, etc.

 „Să se strângă, să se ridice, să se măture, să se spele, să se strângă zăpada a doua zi după viscol, să se curețe trotuarele”. Atât îi duce capul. Atât înțeleg ei. Cum se poate întâmpla asta? Cine poate organiza această muncă de Sisif  contra prostiei și a naturii? Nimeni nu are răspuns. Noi votăm! E drept, cu nepăsare, ca proștii, dar votăm. Asta înseamnă „să ni se dea. Să ni se facă!”

Revin la fotografia postată șli în special pe un grup al cărui membru sunt. Un grup de Tătărași. Nu m-am așteptat sincer  la atâtea reacții. Peste 400 de aprecieri la postare, plus zeci de comentarii pro și contra criticii mele a porcăriei ieșite din capul actualilor edili care le arată măsura inteligenței și a priceperii.

Am remarcat câtă prostie există, am remarcat câți pupincuriști de partid fac jocurile „opiniei publice indignate” de curajul și tupeul pe care l-am avut ca să îl critic pe idolul lor, acest nemernic inept care de 15 ani de3 când conduce el  Iașiul de pe buda Primarului a nenorocit și traficul rutier și aspectul orașului,  dar ne-a mâncat și ozonul de respirat. După mintea mea dacă aș avea așa o putere l-aș condamna pe loc la moarte și l-aș executa cu mâna mea fără nicio judecată corectă. Nu merită. Nu pentru jaful banilor publici dovediți și necercetați, ci pentru crime împotriva umanității. A dovedit prostie, pe care a dublat-o cu ticăloșie și asta este contra atâtor sute de mii de oameni.

Chiar dacă sunt inculți tehnic și social, nu ai voie să profiți!

M-am alăturat partidului SOS România unde am găsit mediul de care are nevoie acum România ca să-și revină. Am scris cu mâna mea propunerea Program al viitorului Plan de Guvernare Locală pentru un eventual viitor primar al partidului nostru. Nu știu câți ani de viață îmi mai dă Dumnezeu, dar eu atât am reușit să fac. Să las acest Testament Politic urmașilor mei care poate fi luat ca model pentru orice localitate din România ca principii, cu detaliere pentru specificul fiecărui loc. Va fi revoluționar! Va elimina toate posibilitățile de furt al banilor publici, va întrona ordinea și disciplina în Administrația locală, va deschide mințile oamenilor și va restaura la Iași dominația naturii și a verdelui printre blocurile lipite de Chirica unul de altul! Va aduce un alt confort locuitorilor Iașiului și celor din suburbii.

Am scris acest Program pentru că pot, pentru că mă duce mintea, pentru că am o mare experiență de viață, pentru că nu sunt de acord cu nimic din ce s-a făcut până acum de acești inepți funcționali care au furat tot ce s-a putut fura din buzunarul tău și al meu și pentru că au pus orașul pe tavă la dispoziția jidovimii khazare care este gata să ne invadeze din nou cu pretenția de stăpâni ai locului!

Mulți idioți sar ca proasta în bazin fără să vadă dacă are apă! Mulți își dau cu părerea fără a avea nici cele mai vagi noțiuni despre ce înseamnă să administrezi măcar un cartier al Iașiului – mai mare decât o comună precum Miroslava. Îi am cu nume și prenume pe idioți. Ei sunt mărturie în lista de comentatori la articolul „CA LA IAȘI”. Cu oameni ca ei niciodată nu vom scăpa de prostie, de incultură sau de  starea jalnică de acum Ne vom mulțumi cu ceea ce avem, cu acest nivel de genunchiul broaștei „ca la Iași!”.

Emancipare nu este egal cu statutul de intelectual posesor de o patalama că ești inginer, profesor, medic, avocat sau universitar. Unii sunt expirați, cu gusturile „rafinate!” de „iepoca de aur”… Civilizație înseamnă și multă știință pe domenii precise, dublate de dragoste creștină pentru oameni cărora să le vrei binele.

ÎN FAȚĂ CU REACȚIUNEA!

O FORȚĂ APLICATĂ ASUPRA UNUI MATERIAL (fizic sau uman) ATRAGE AUTOMAT O FORȚĂ DE REACȚIE DE OPUNERE DIRECT PROPORȚIONALĂ CU FORȚA DE ACȚIUNE!

Tot ceea ce trăiește acum populația din România (fost poporul român până acum 35 de ani) este un experiment științific desfășurat de globaliști ca să studieze diverse metode de decimare în  masă  fără un război clasic cu arme convenționale sau arme atomice. Am fost supuși sistematic prin metode de „fezandare” și spălare a creierelor acționându-se cu mijloace specifice asupra psihicului colectiv începându-se imediat după răsturnarea regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu,  cu copiii de vârstă școlară începându-se cu clasele primare, cu învățământul gimnazial și gradat – pe măsura timpului scurs – cu elevii de liceu și studenții.

Acțiunea a fost minuțios și demult pregătită de globalismul sionist mondial, cu agenți de influență recrutați dintre intelectualii cu vederi progresiste cărora li s-au insuflat puternic prin mijloace de propagandă gen Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle, etc senzația de lagăre comuniste mult  inferioare capitalismului occidental promovat agresiv cu lucruri care exprimau bogăția opulentă la oameni fără școală și profesionalism, dar care aveau calități la îndemâna oricui precum sexul ca metodă de parvenire, frumusețea fizică sau etalarea calităților fizice care erau răsplătite în capitalism cu mulți bani și crearea unor elite de carton ajunse la opulență excesivă, copiind de fapt elitele care dețin puterea economică și financiară a lumii. Defăimarea religiei și hulirea creștinismului. Aceste mișcări de învăluire au acționat asupra țărilor aflate în blocul militar al Tratatului de la Varșovia, iar marea victorie a globalismului a reușit prin ridicarea în URSS a lui Mihail Serghevici Gorbaciov în fruntea statului prin acțiuni subversive și persuasive, prin care s-a impus cu noul său tip de discurs politic de „glasnosti”.

 Aici s-a dat Marea Lovitură, iar Gorbaciov a fost un agent care a acționat ca un vârf de lance și a străpuns platoșa comunismului creat cândva tot de oamenii Sionului – Marx, Engels și Lenin – dar care deja a ajuns în partea diametral opusă, unde nu mai putea fi controlat de elitele globaliste „iluminate”.

Fără război  nuclear, fără atac NATO cu armament, URSS a fost surpat din interior și condus spre fărâmițare prin cererile de independență ale unor popoare bine definite în istorie, dar care între timp fuseseră „infectate” și diluate cu populație de origine pur rusească. Scopul fusese atins, destrămarea URSS a condus mai departe la dărâmarea și a altor piese de domino (unele mai ușor, altele mai greu) în funcție de rezultatele obținute în paralel de acțiunea directă a forțelor globaliste conduse de corifeii miliardari evrei: Rotchild, Soros, Rokffeler

Datorită sistemului foarte strict pus la punct de Securitatea lui Nicolae Ceaușescu precum și a adeziunii lui puternice la masele de oameni împreună cu care construise o țară, Ceaușescu a fost o nucă greu de spart pentru dinții globaliști. Ura lor față de Ceaușescu și realizărilor sale a atras furia jidovimii globaliste mondiale și pentru România s-au pus la punct planuri minuțioase de distrugere metodică. Prin ce am trecut se știe, am trăit cu toții aproape acest proces de destrămare a statului „de drept”, fiind permanent acuzați de hoții puși de globaliști în fruntea țării să strige că ei lupă pentru democrație și anticorupție. Sub steagul „democrației” autentice globaliștii au acționat pe toată planeta prin intermediul unei propagande desfășurate prin aproape toată Media cumpărată de dânșii.

Sunt la vârsta senectuții. Am trăit multe și am văzut multe. Abia de cel mult 20 de ani am început să descifrez și să înțeleg lucrurile, am puterea să compar și să discern. Recunosc deschis că în ciuda culturii mele, a experienței mele de viață vaste, a instrucției militare pe care o am, multă vreme nu am înțeles unde duc firele ieșite din ghem. De multe ori am fost și eu ca toți românii induși în  eroare pe piste false care păreau credibile. Dar deja fazele prin care trecem mi-au luat vălul de pe ochi și pot face singur legături care îmi dau dimensiunea reală a fenomenelor care se petrec și ne înconjoară.

Sunt pur și simplu oripilat și indignat de furie la halul de degradare morală în care a ajuns poporul român devenit prin nepăsarea și lăcomia lui o populație echivalentă cu o turmă de vite, oi și caprine care compun șeptelul național.

Și alte popoare – mai mici sau mai mari – ale altor țări au trecut prin fenomenul desnaționalizării, a încercărilor de supunere prin corupție asupra conducătorilor lor, au fost supuse propagandei deșănțate a globalismului Khazar, a încercării amestecării raselor, a diluției religioase, însă uitându-mă în jur nu găsesc niciun popor atât de prost, atât de laș, atât de fricos și parșiv precum noi românii! Pur și simplu Dumnezeu ne-a bătut și ne pedepsește pentru ușurința cu care ne-am supus Satanei fără nicio minimă rezistență, fără nicio opunere reală ca să învingem Satana, ceea ce dovedește că în majoritate ne-am dezis de Dumnezeu, de morala creștină, nu mai avem speranță, nu mai avem încredere că El ne va izbăvi și El ne va mântui.

Eu sunt atât de indignat, atât de îngrețoșat că aparțin acestui neam de loaze amorfe care mimează numai patriotismul șți credința în Dumnezeu, dar nu este în stare să se adune într-un șuvoi al nemulțumirii, într-o forță de care să se teamă aceste reptile globaliste ce ne-au adus la porțile Abatorului de sacrificat fără să aud măcar un răget de furie pentru că s-a lăsat prostit și se supune sacrificării alături de vițeii lor cărora le-au dat viață degeaba dacă nu scot măcar un muget de durere în fața morții iminente!

Totuși în acest context Dumnezeu Tatăl ne-a trimis în mijlocul nostru un om, o femeie care este mai mult decât zece bărbați la un loc, în stare să facă sacrificiul suprem și să devină un exemplu, o victimă martir pe altarul altruismului și a dragostei neîntâlnite până acum pentru propriul popor, pentru valorile morale moștenite de la străbuni și care vrea în numele lui Dumnezeu să salveze românii și Româna de la dispariție!

Acum 5-6 ani când am remarcat-o și mi-a atras atenția că spune ce spun și eu în gura mare strigându-și adevărurile în cele patru zări, că nu se teme de nicio funcție sau organ de represiune ce intervine abuziv să apere acest Sistem ticălos, am decis imediat să mă alătur imediat ei și cauzei ei care era și cauza mea. Din acel moment tot ce am făcut, tot ce am scris, a fost numai în  sprijinul ei, am înțeles că ea – prin pregătirea ei intelectuală și profesională – este omul potrivit, este singurul Om Politic capabil să conducă Mișcarea de Eliberare Națională, este singurul om în stare să lupte cu orice dușman care dorește dispariția poporului român.

De atunci – când mă simțeam aproape singur și izolat – m-am jurat să nu țin seama de prostia și dușmănia din jur care pur și simplu din misoginism și  ticăloșie nu puteau concepe ca O FEMEIE  să le uzurpe lor locul de unde au controlul total asupra șeptelului național.

De atunci nu au trecut decât doi ani aproape de când tăvălugul a început să se rostogolească și să adune din ce în ce mai multă masă. Îl simțeam pe umăr pe Îngerul meu care îmi șoptea în ureche de câte ori mă simțeam descumpănit și pierdeam din avânt: „continuă, faci bine ce faci. Nu abandona, picătura chinezească sparge stânci, vei sparge și tu încetul platoșa de prostie făcută de propaganda globalistă asupra minții oamenilor!”

Mi-am urmat calea. De unul singur, necunoscut și nebăgat de seamă. Ideea mea a fost să aprind scânteia în mințile intelectualilor prin logică și evidență. Să contracarez Propaganda securiștilor globaliști ai Sionului. Să discreditez javrele televiziunilor mainstream care turnau otravă în mințile  șeptelului stropind iarba pășunilor cu otrăvuri specifice. Diana Iovanovici Șoșoacă a  reușit să facă partidul SOS România.

 Din acel moment asupra ei s-au năpustit toate lighioanele pământului să o distrugă. Ea reprezenta pentru ei simbolul emancipării maselor otrăvite cu minciuni și somnifere. Atunci am aderat și eu la Mișcare și am continuat și mai determinat să îmi fac jocul. M-am alăturat nu numai Cauzei Dianei Șoșoacă, ci chiar minții ei, i-am înțeles reacțiile și acțiunile. Pe unele le-am dezaprobat în mintea mea, dar am rămas neclintit în a o înțelege și a o apăra indiferent ce lătrau hienele gata să o sfâșie.

De un singur lucru am fost și am rămas convins ca de mine însumi. Este sinceră, nu are nimic fals în tot ce face, în tot ce afirmă! Am încredere totală în ea. Este singurul Om din politica românească și poate printre puținii din lumea largă care este sinceră față de poporul căruia îi aparține și nu are intenția să parvină, să se îmbogățească din politică așa cum fac toate  hienele existente.

Din păcate o mare parte a po-pulimii este prea incultă, prea spălată pe creiere, prea vândută Satanei, așa că sunt niște pietroaie atârnate de gâtul celor din ce în ce mai mulți care s-au deșteptat și care au înțeles exact că Șoșoacă nu este ca restul politicienilor, că ea chiar luptă cu toți, supusă multor riscuri, ca să trezească nația română, s-o reîntoarcă din fața porților Abatorului!

Simt din ce în ce mai tare că și picăturile mele chinezești și-au făcut treaba, au trezit mai mulți intelectuali care mi s-au alăturat și aceștia au format masa critică de care avem nevoie ca să răsturnăm căruța cu proști și ticăloși care nu mai pot scăpa din legăturile diavolului.

Am privit live-ul făcut de Diana de la rândul imens la care s-a așezat la Sfânta preacuvioasă Parascheva. Nimic trucat sau regizat – așa cum vezi cu ușurință că fac iudele Georgescu sau Simion. Lumea întâlnită în cale are impulsul când o întâlnesc să-i adreseze prin viu grai cuvinte de îmbărbătare și de iubire sincere, pornite din inimă, vor cu toții – de la adolescenți la oameni de vârsta a treia, de la oamenii simpli din popor, de etnie romă, la elevii de liceu și studenți la IT sau filozofie – să o îmbrățișeze, să aibă amintiri cu ea. Le vor privi poate  peste 10-20-30 de ani, când România seva freca la ochi și își va scutura capul să alunge visul rău al anilor prin care trece în prezent. Fiecare tânăr va spune cu  cuvintele sale propriilor progenituri Istoria adevărată a românilor pe care au trăit-o pe pielea lor și au făcut ca țara să reînvie. Diana Șoșoacă va rămâne cu siguranță o piatră de hotar în Istoria neamului românesc în veacul vecilor., Așa cum au rămas Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Ceaușescu.

Dar nu putem face nimic să ajungem acolo până nu vom pedepsi! Până nu vom corecta acest popor dedat la ticăloșii, până nu vom cuminți toate jigodiile care s-au învățat că țara este un sat fără câini, care își fac ei propria lege folosind forța pumnului sau a cuțitului. Așa nu se mai poate!

Va trebui după ce vom prelua puterea să introducem o perioadă măsuri extrem de dure și de drastice! 35 de ani de ticăloșie nu pot fi anihilați fără o duritate excesivă asupra judecătorilor corupți, asupra procurorilor corupți, asupra forțelor de ordine care au pactizat cu tâlharii!

 Poarte va trebui să luăm exemplul unor popoare asiatice care au mers până la pedepse cu tăierea unei mâini, a degetelor, a pedepsei cu bătaia cu nuiele sau biciul pentru că durerea fizică și oprobiul public pot face ce nu mai poate face vorba blândă și decentă, cuvântul civilizat, care nu mai are recunoaștere în mintea unei populații abrutizate și convertite satanelor.

Amenzile să fie înlocuite măcar un deceniu cu bătaia la spatele sau fesele dezgolite, la tălpi, cu bastonul, cu cureaua, cu nuiaua, sau cu frânghia udă! Teama de bătaie este mai mare decât o amendă,  închisoarea este nimic pe lângă munca silnică! Nu a folosit la nimic „democrația” infestată de  corupție? Să trecem la pasul următor! În 2-3 generații care vor simți pe propria piele cum trebuie să trăiască oamenii în civilizație și cu percepte morale sănătoase  vom putea reveni la normal.

La lucruri dure se cer măsuri dure! Nația română trebuie să renască din cenușă precum pasărea Phoenix! Dar mai întâi să ajungă la stadiul de cărbuni încinși care să formeze cenușa!

Am ajuns să trăim ca populație în desfrâu ca în Evul Mediu! Atunci și pedepsele trebuie ajustate ca pe timpul Evului Mediu, ca în timpul Inchiziției!

Desfrâul și lăcomia au atacat capii Bisericilor! Toți conducătorii din frunte au format o ciocoime clericală care joacă pe ascuns cu Politicul. Au înălțat o ctitorie  megalomanică la București crezând că asta le va spăla păcatele comise în fața Domnului, care va trece cu vederea pierderea Turmei.

Catedrala Mântuirii Neamului estre făcută de fapt și de drept tot din banii credincioșilor, voit sau nevoit, prin donații din proprie inițiativă sau prin impunere și donare de politicienii din vârful statului care au donat de fapt din banii publici proveniți de la popor, însă numai pentru a-și crea capital electoral în nume propriu ca să câștige ei iertarea păcatelor în  fața lui Dumnezeu. Așa cred și își închipuie dânșii!  Asta nu este credință, acesta nu poate fi un mod de recunoștință față de Dumnezeu Tatăl și nici de iertare a păcatelor.

Dumnezeu – în mărinimia Sa – ne-a trimis-o pe Diana Iovanovici Șoșoacă drept reprezentant al Lui în speranța că ea va putea să ne  trezească și să ne reînvie!

Este degetul întins în ultima clipă de Dumnezeu să ne  prindem și să ieșim de deasupra prăpastiei!  Cei care mai au un dram de minte și de credință se vor agăța de acest deget întins și vor reuși să iasă de deasupra hăului.

La această Judecată, Domnul va lăsa să cadă de pe stânci pe proști, pe  ticăloși, pe nemernici și pe necredincioși. Așa este drept, așa vrea Dumnezeu! Doamne ajută! Amin.  

Când crezi cu adevărat în Dumnezeu și în oameni nu ai nevoie de gărzi de corp! Înseamnă că ai conștiința curată și sufletul deschis.

SUROGAT DE SUVERANISM

Bro, să chic pi șali di uimiri, bro!…

Omul care conduce „momental” PSD – ăla de cară o grindă în schinari – s-o ofensat cî ungurii care îl aveau între ei pe Viktor Orban în calitate de Șef de Stat ungaro-transilvănean o vin’t la Kalaswar și Maras Vasarhei la congresul curvelor ălea de sunt ude mereu…

Omul cu grinda în schinare o învățat bini dinainti imnul secuilor din Harcov (Harcov România, nu Ucraina) care șăd pe Trei scaune, că imediat ce taraful adus să cânte „Az a szep” o intonat imnul secuilor, băietul de la Temeswar s-o ușchit afară („kiart”).

Mno, i-o zis lu Șefu lui de la Nagvarady că se cacarisește pe el de cufureală și ăla o dat aprobator din bila pleșuvă că io van uram, okur meis.

Și bozgorii și-or făcut numărul, Viktoraș o halit papricaș și o beut „a silva palinka” di Dealu și apoi numa „edy uveg bor Târnava” de la Jidvei…

Păi când va mere și Bolojan ur la Debrecen să salute ungurimea pe care o iubește și căreia a făcut statui la Nagyvarady să se simtă ca acasă și ei, va mânca doar cârnați Debrecen și va da pe gât niște körte palinka vogy ceresnya palinkat is a uveg Tiffany bor…

Az Isten bosomeg asta curva PeSeDe!

FUGIIȚI!

V-a plăcut? Hai, să nu-mi spuneți mie că nu ați golit Careffourul, Lidl și Kaufland de hârtie igienică și de tampoane Allweis! Împuțiciunile trompetiste au anunțat vremuri căcăcioase fo trei zile (72 de ore ca să mă exprim politically correct, precum aRahat cu cafea „Arabica”…). https://www.facebook.com/share/r/14LwG4EFabj/

Și 72 dă ore sunt luungi cân te cufurești în propria casă și  nu mai ai abonament la ziare ca pe vremuri ca să te ștergi la popou cu ele. Cu astea online e mai greu, că te murdărești pe dește și apoi le bagi în nas precum Mucișor… nasol!

Bă, să fim bine înțeleși. Moșmanda este mult mai subtilă decât o credeți și de cât a ieșit ea la vedere. A enervozat chiar și pe loazele din televiziuni care s-au dus și ele după fentă, au băgat lovele grup să cumpere pelerine de ploaie la supra preț, pentru că – n-așa? – majoritatea pelerinelor sunt acum la Iași. Să le ia cizmulițe de gumă fufinelor care urmau să se arunce în valurile străzilor inundate până la genunchiul broaștelor „în live”, plus mașini amfibie, plus cameramani cu dotări similare de țoale „all proof”… Și cân colo? O laie, bă, o bureală mocănească, o abureală, deși ordinul dat de regizorii de transmisie ca fetele să nu poarte chiloți pe ele ca să se bage și până la gât în vâltoare să fie cât mai verosimilă transmisia, ideea nu le-a folosit decât imediat după ce le-a fost luată legătura, că le era mai ușor cameramanului șți șoferului să le rezolve.

Vreau să precizez că miștocăreala mea vine dintr-un impuls firesc de scârbă față de circul la care se dedau acești viermi de hoit și față de cum se zvârcolesc ei acum când hoitul mai  mișcă în spasme.

Eu nu condamn absolut cu nimic Institutul Național pentru Meteorologie și Hidrologie care a transmis hărțile sinoptice colorate frumos, că guvernul le-a dat bani pentru truse de carioca noi, profesionale, cu care își pot exprima părerea.  De fapt datele sunt la liber dacă plătești taxe sateliților specializați care zboară la altitudini variabile într-o rețea mondială în jurul Terrei, iar noi nu avem decât un singur satelit în rețeaua asta lansat de Universitatea Craiova când l-au adus înapoi pe Rădoi.

Problema este că evenimentul a fost pregătit cu mare atenție de ilustrul generalisim Rog – Șeful Departamentului de Inginerie Socială a S.R.I. – care a lucrat cu trei săptămâni înainte la această chestiune, pe când nucleul barbariei Barbara era doar o picătură cât un scuipat deasupra Mării Mediterane.

Ticălosul a gândit exact traseul curvei de Barbara de acasă până la bordel. A chemat la el niște „factori de decizie” precum A Rahat cu cafea Arabica, apoi pe bolovanul ăla de la Palatul Victoria și în final pe gâdele Mihai de La Trina a treia care este considerat pe bună dreptate șeful neîncoronat al Împuțiților intitulați jurnaliști.

Le-a spus pe puncte ce și cum a pregătit el acțiunea, la ANM le-a zis doar la ce va veni pe flux ca hărți și prognoze ei să pună un ton mai accentuat de vopsele. Dacă este cumva grena, ei să bage mov, dacă este roz, să facă roșu și tot așa. Bine, dacă e numai pe Dobrogea, ei să extindă și la Muntenia și sudul Moldovei ca să bage panică și la Galați, inde nu de mult a fost o urgie neprevăzută cu „inundății”, iar mai departe de astea să bage musai un degrade de portocaliu, galben și verde…

Astea îi permiteau șefului A Rahat cu cafea Arabica să disloce forțe de la Suceava și Botoșani în excursie de studii și schimb de experiență tocmai la malul mării – în extrasezon când e liber la cazare – într-o defilare în care să vadă prostimea tehnica de desant marin pe care s-au aruncat cu bani mulți, la care s-a luat comision gras. Nu mai pui că s-a consumat carburant la greu, care s-a putut tripla chiar la decontare. Plus motopompe Diesel, pe motorină, plus diurne substanțiale și la urmă premii pentru dislocare în teritoriu, etc

Dar să socotim câte mii de saci și muncă   plătită pe ore suplimentare la lumea care este salariată în Admenstruația Publică ce a stat pe ploaie mocănească la turnat nisip în saci pe care apoi i-a pus la porțile noi, neacoperite privirilor cu policarbonat fumuriu – în așteptarea echipelor Tv care să filmeze subiectul!

Băăă, aici generalissimul Rog a lucrat ca la care, nici Împuțiciunile autointitulate jurnaliști nu au știut că totul va fi cacealma. Eu am făcut un experiment inedit. M-am uitat ieri la Cotețul Tv a lui Guiță fără sonor, numai imagine și am văzut o fufină în pelerină de ploaie fără desuuri, cu cizme de gumă în mijlocul unei „interjecții” a două străduțe de mahala într-un cartier periferic, dar rezidențial, cu vile de baștani, cu gard din fier forjat unde nu treceau mașini în timpul filmărilor, iar gagica care ținea o banană la gură pe care era sigla canalului înfundat, povestea urgia… Că așa era intitulat evenimentul : URGIA…

Ghinionul muierii era că apa nu îi ajungea nici la carâmbul cizmei de cauciuc măcar, ca să-i intre în ciubote, era doar la genunchiul broaștei care sărea veselă la piciorul fin al demoazelei… De oftică că nu poate arăta ce marte urgie este în jurul eroinei din Live, rățușca târa piciorușele să facă cât de cât valuri care să amplifice dezastrul care nu mai venea dracului în ciuda pregătirilor.

Bă, ești prost? Rog și-a făcut treaba magistral, dar atât s-a putut… Era un eveniment care să poată ține fața trei zile pe puțin la Știrea că CîCîRî va trânti legea prin care să-și taie penziile speciale, dar uite că Dumnezeu nu a vrut mai mult. Păi cum să vă asculte pe voi Dumnezeu futu-vă neamul în CîCîRî de jigodii sataniste , nu v-ar mai muri mulți înainte?

Vaca cu ugerul plin umplut artificial cu seringa, a dat lapte praf și sugacilor din politică – mai ales celor de la Mucurești – care acum se pregătesc de alegerea altor oligofreni lotri să fie cu cangea la caraiman. Au oprit o zi școalele ca să amplifice groaza! Bă ești nebun? Scuza era de așteptat. Da dacă era?

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM

Și uite cum se dezleagă lucrurile de la sine și se demonstrează ceea ce era de demonstrat – în ciuda eforturilor disperate de a ține secretul secretat de SUA lui Donald Duck și Rusia Țarului Putin!

Pentru că știu pe propria-mi piele ne-tatuată niciodată că aveți memoria scurtă  – cei care aveți motive să credeți că aveți cât de cât memorie și nu sunteți puși pe pilot automat cu AI – vă reamintesc că prin 2020 – 2023 publicam regulat pe revista „Rechin de Bahlui” articole traduse în limba română ale lui David Sorensen considerat un consilier foarte personal și apropiat al lui Trump de pe vremea primului său mandat. Vă spuneam atunci că omul s-a apucat (la ordin) să creeze o platformă online foarte puternică cu care a declanșat pe plan mondial lupta deschisă pe viață și moarte cu Globalismul, dar mai ales s-a vrut un liant între toți oamenii planetei care au pus umărul la Marea Schimbare.

El, platforma StopWorldControl.com a denumit prima dată oamenii care luptă cu globalismul „pălăriile albe”, iar satanele globaliste „pălăriile negre”. Eu vă publicam articolele lui David Sorensen ca să fiți la curent cu faptele că lumea liberă nu stă degeaba și în dorința de a vă da curaj vă țineam la curent cu articolele lui Sorensen. Omul este uns cu toate alifiile pământului, a lucrat în Secret Service, avea sponsorizări de la miliardari și aportul celor mai tari IT-ști din structurile de Intelligence ale republicanilor fideli lui Trump care luptau din greu cu atacurile profesioniste ale adversarilor fideli lui Biden din CIA și alte structuri care luptau să demanteleze platforma ce producea mari daune prin dezvăluirile despre atrocitățile comise de Grupul de la Davos.

Mai țineți mine, sau nu? Ați uitat, așa cum ați uitat tot ce a făcut Diana Șoșoacă pentru români atunci când globaliștii – avându-l pe săsălău în frunte – ne-a băgat la zarcă în propriile locuințe șți ne-au pus botnițe din cârpă de chiloți ca să nu mai vorbim contra lor.

Pe acele vremuri eu scriam editoriale pe baza informațiilor citite printre rânduri din articolele scrise de David Sorensen, dar mai ales din filmele lui documentare produse de cei mai mari meseriași ai genului care deschideau ochii omenirii asupra pericolului mortal.

Atunci vă țineam eu la curent cu faptul că Trump, Putin și Xi au un pact secret de uniune și ajutorare reciprocă care era bazat doar pe cuvânt de onoare și încredere reciprocă pentru că ei doi îl vor susține și pe cât posibil și îl vor ajuta pe Donald Trump să obțină al doilea mandat la Casa Albă, iar după ce el își va fi atins acest scop va acționa cu SUA în direcția convenită în trei ca planeta să încheie era războaielor și a alergării după ordine și influențe unipolare, pentru ca planeta să devină suverană și liberă în  credința oricărei religii. Asta se spunea atunci, iar asta a ridicat moralul omenirii.

Aflasem că alianța a avut loc într-un moment critic pentru planetă, când o mare flotă de avioane de vânătoare și bombardiere dotate cu armament sofisticat chinezesc era în aer și mai avea puțin să atace Taiwanul pentru a-l anexa în timp ce marea armadă plutitoare din Pacific ale Statelor Unite primise ordinul de marș spre Marea Chinei de Sud cu portavioane, cuirasate, avioane de atac și elicoptere însoțite de vapoare cu divizii de pușcași marini de asalt unde urmau să angajeze o luptă crâncenă cu armata chineză în situația că ar fi atacat Taiwanul. Avea să se declanșeze de fapt al Treilea Război Mondial, care ar fi scăpat de sub control. Deja conflictul deschis între Rusia și Ucraina exista, iar în Israel Hamas deja luase ostatici și Netanyahu își freca palmele de bucurie.

Fiind în cunoștință de cauză asupra puterii militare și a tehnologiei de vârf la care avea acces armata chineză care a ajuns net superioară chiar NATO, Donald Trump – care își făcuse la Maralago după cedarea puterii lui Biden un adevărat Cartier General aidoma cu cel  avut șl la Casa Albă, cu Cameră de Criză, cu hărți și specialiști, cu conexiuni la sateliți de comunicații, cu „telefoane roșii” cu Putin și Xi.

Atunci, în ulltima clipă, Donald Trmp și Xi Jinpeng au avut o convorbire fulger în care Trump l-a rugat pe Xi să ordone întoarcerea flotei sale aeriene la Baze și să nu angajeze un conflict armat cu flota militară americană ce avea misiunea să declanșeze cu orice preț un conflict armat cu China, cu promisiunea că omenirea trebuie să mai aibă o șansă să nu intre în conflict devastator. Astra vă spuneam eu pe Rechin de Bahlui acum trei ani! Care ați citit,  bravo, pe care nu a interesat sau care trata la mișto știrile nu aveți decât azi să rămâneți proști precum ați fost, ba chiar mai mult decât ați fost.

Cât a fost propagandă și cât a fost adevăr, azi este greu de spus, însă niciodată nu trebuie să iei faptele de 100%, ci doar cu rezerve credibile sau necredibile în totalitate. Azi aveam o geană de lumină, dar mai este până se luminează de-a binelea…

Imediat după ce Donald Trump a câștigat buda de la Casa Albă, David Sorensen a intrat o vreme în silenzio stampa. La noi lucrurile au evoluat așa cum știți, globaliștii au intrat în vrie, Lovitura de stat în 5 octombrie 2024 cu interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă, scindarea sub influența „câmpului tactic” ale  Serviciilor și mai ales al Departamentului de Inginerie Socială ale generalului Rog (și eu mă rog să piară în chinuri otreapa) a scindat electoratul suveranist în adepți ai lui Diana Șoșoacă, ai lui AUR condus de George Simion și fantoma ieșită din spuma de ras a mării Călin Georgescu! A intrat dihonia în oameni, turma a crezut în manipularea cu Guru Georgescu despre care trompetele globaliste ale propagandei lor urlau că este intervenție rusească, că ar fi mâna Rusiei, că Georgescu – dar și Simion sunt produse ale Serviciilor rusești. Și globaliștii aveau de partea lor profesioniști din CIA, Mossad, Mi^, dar care ascundeau susținerea aripii republicane a CIA…

Un articol scris de David Sorensen în acea perioadă de după 6 decembrie 2024 a făcut lobby puternic lui Călin Georgescu, în timp ce eu eram un adept înfocat al Dianei Iovanovici Șoșoacă pe care  o știam de la începuturi și am văzut câte sacrificii a făcut numai ca noua Mișcare creată prin lupta ei civică curajoasă să nu cadă în mâna Serviciilor, ceea ce nu se întâmplase cu AUR spre exemplu.

Ce a scris Sorensen mi-a aprins becul și a devenit evident că în planurile comune făcute de cele trei mari puteri pentru perioada imediat următoare când Trump ajunge președinte și triumviratul – umăr la umăr – declanșează lupta la baionetă cu  globaliștii, Călin Georgescu era „regele” pe tabla de șah.

Erau făcute Planuri comune, pe puncte, în amănunt, se știa de către SUA și Rusia pe cine să susțină ca om politic capabil să preia puterea din mâna globaliștilor și să declanșeze imediat reforme dure. Au fost recrutați în Africa și mercenarii lui Iulian Potra care a fost și el instruit acolo despre misiunile care îi vor reveni cu Guru la momentul oportun. Prin el se pompau banii necesari, prin el se făceau prin oameni nominalizați de el plăți mascate pentru propaganda furibundă înainte de alegeri care au inundat Tik-tok-ul. Da, este adevărat, Serviciile globaliste nu țipau degeaba, doar că ei chiar luptă „pe bune” cu Georgescu și influența Rusiei – deși știu prea bine că este și aport american republican.

În această construcție nu era nici măcar pomenit numele Dianei Șoșoacă! Interesul este comun, atât al globaliștilor europeni, cât și al suveraniștilor finanțați de Rusia și republicanii americani!

Ea – pe cont propriu, prin sacrificiul ei personal – a creat cu adevărat o Mișcare Suveranistă națională, independent de ajutorul și interesul „pălăriilor albe” deswpre existența cărora poate că nici nu știa, sau poate că nu o dorea, dar asta a surprins și luat pe nepregătite „comitetul” de lucru al „triumviratului”, care între timp l-au racolat pe Guru Călin Georgescu, l-au pregătit mental și informatic, au investit mulți bani clandestini pentru el și partidul AUR pe care tot banii rusești și republicani pompați, tot colaborarea dintre CIA (aripa republicană) și FSB („pălăriile albe”) au influențat o parte a electoratului pe care l-au smuls din brațele PSD ca să-l lipească de AUR.

Mai ales rușii, care conform împărțirii cu Trump a sferelor de influență au un cuvânt greu și determinant de spus nu și-au putut închipui că o femeie cu caracterul tare pe care nu l-au întâlnit la niciun politician român va reuși să reziste la presiunile Serviciilor românești globaliste de Intelligence, a Mossadului, Mi6, Serviciile franceze și să aibă o ascensiune politică de neoprit în ciuda pragurilor puse în calea ei! Și rușii și americanii s-au văzut depășiți de întorsătura pe care au luat-o lucrurile. Au ajuns chiar și ei ca și globaliștii să fie nevoiți să o tempereze, să accepte tacit o împiedicare a Dianei Șoșoacă să candideze atunci când au conștientizat că ea ar câștiga alegerile cu partidul ei SOS România și nu oamenii agreați de dânșii precum AUR și Călin Georgescu în care s-au pompat  mulți bani și timp pentru pregătirea lor să preia puterea!

De asta Diana Șoșoacă a fost supusă unor acțiuni încrucișate, chiar dacă până la urmă și americanii lui Trump și rușii lui Putin au înțeles și au fost de acord să o accepte și pe Diana Șoșoacă pe care au descoperit-o în final că este mult mai bună și mai devotată românilor – chiar dacă este mult mai independentă și necontrolabilă din partea lor.

Ba chiar au hotărât să o protejeze subtil în fața unor reali dușmani pe care ea și i-a făcut. În timp ce AUR este supus de globaliști la o destrămare, o spargere în bucăți pentru a putea fi controlat de serviciile de Intelligence globaliste printr-o lipire „pe bucăți”, cu oameni acoperiți din rândul lor, cu toții se coalizează pentru destrămarea partidului SOS România a lui Șoșoacă pentru că nu a cedat să colaboreze cu ei, ca atare nu poate avea în viitor un cuvânt de spus.

Georgescu și Simion sunt ținta globaliștilor pentru că sunt conștienți că ei sunt  susținuți atât de aripa republicană a americanilor și de Rusia lui Putin, care a băgat bani mulți ca să-i poată folosi contra  globalismului.

Abia acum Rusia și America lui Trump au  înțeles și au hotărât că în  România și pe plan internațional Diana Iovanovici Șoșoacă nu (mai) poate fi ignorată, că vocea ei de tunet a trezit din morți  mulți oameni, că este un vârf de lance al suveranismului mondial!

Faptul că Georgescu este omul  „ales!” estre confirmat involuntar acum și de Vladimir Putin, care mai ieri, în Crimeea, a vorbit despre alegerile trucate din România și Moldova, despre Lovitura de stat dată prin interzicerea lui Călin Georgescu! Din nou Călin Georgescu, așa cum a fost susținut cu tărie și lăudat și de David Sorensen, omul de la pieptul lui Donald Trump… Deci avem o confirmare din două surse, așa cum cere deontologia jurnalismului. Acum este cât se poate de clar că Diana Iobanovici Șoșoacă are opoziție de la globaliști atât în țară cât și la UE, unde van der Lyen ar mânca-o cu tot cu hainele de pe ea, o urăsc pentru ce le-au făcut, dar în țară la noi și globaliștii și suveraniștii (care de fapt sunt aripa rusă și americană republicană) nu vor să se recunoască învinși de o femeie pe care ei nu au descoperit-o la timp ca să o racoleze și să „o crească”!

O acceptă acum, dar parcă ar fi mai bună ca să o folosească la UE, ca eventual să detroneze poziția Ursulei von der Lyen, a Robertei Mezzola, să preia la o adică conducerea Uniunii Europene și apoi să colaboreze în armonie cu țările BRICS. Ideea este susținută și de China tovarășului Xi și de țările arabe sau cele din America de Sud.

Eu suspectez că în jurul Dianei Șoșoacă foșgăie tot felul de acoperiți care sunt săgeți ai mai multor forțe. Începând cu Corvin Lupu, un rusofil notoriu care are și calitate de profesor la Academia de Informații de unde face apologia Rusiei putiniste – contrar opiniei profesorului Gică Manole care îl detestă pentru  convertirea în favoarea rușilor, de unele evenimente istorice antebelice sau postbelice. Sincer să fiu, ACUM  avem nevoie de poziția lui Corvin Lupu! Te faci frate cu dracu doar să treci puntea. Suntem pre,a mici ca să emitem pretenții. Putem emite opinii, dar dacă nu suntem ajutați și de unii puternici vocea noastră este imediat înăbușită.

Jidanii khazari nu sunt aparent un popor mai mare decât noi, dar au susținere de la marile puteri ale lumii pe care le-au penetrat și le-au cumpărat.

La început, când Diana Șoșoacă nu era o personalitate cunoscută și era în plină ascensiune formând Mișcarea suveranistă adevărată, în jurul ei roiau oameni marcanți precum Prof. Colceag, Prof. Amititeloaie, Prof. Corvin Lupu, Prof. Gică Manole, etc. Câți au rămas la fel? Puterile au spus „Georgescu cu orice preț!” La fel cu Lazarus, cu Clement Sava, cu pasul la ofsaid al trădătorilor aduși în Parlament.

Puterile nu vor să piardă. Nu știu să piardă! Nu acceptă să piardă. Este posibil ca Georgescu să fie imediat reabilitat. Cade globalismul, se desființează Grupul Criminal numit CCR și Justiția (alta) decide ca Georgescu este apt să candideze. Va câștiga cine este susținut de noua Putere! Dar Diana și SOS România vor fi recuperați și alăturați lui AUR și Călin Georgescu, chiar dacă adevărații suveraniști sunt cei ai lui Șoșoacă!

Teama că Diana nu se lasă controlată de nimeni o face să fie a  doua preferință. Vor fi alte structuri de Intelligence în care ofițerii vor fi racolați, din DIA și vor fi oarecum independenți, dar contra foștilor colegi globaliști care for fi expulzați și trași la răspundere,. Chiar și așa, politicul nu poate conduce fără Servicii! Nicăieri în lume! Nici în SUA, nici în Rusia, nici în China sau Burkina Faso… Ar fi frumos, ar fi bine, ar fi democratic, dar cine vrea ca poporul să poată controla totul?

Am susținut teoria cu Călin Georgescu – omul „pălăriilor albe”, de doi ani. Mulți mă ignoră că nu sunt o autoritate în domeniul presei de știri sau că nu fac parte din tagma manipulatorilor politici precum Cozmin Gușă Gură de AUR, Ion Cristoiu Ardei umplut de comunism, Marius Tucă show, Dan Diaconescu în direct. Nici nu vreau, nici nu mă interesează. Cine vrea, nu are decât să se mai uite și în gura mea, că oricum este doar o părere, dar care ar trebui luată în seamă. Dacă nu, adio și nu am cuvinte și ploaie  la păpușoi! Tanti auguri!

 Se pare că anul acesta și Diana a fost contactată de Marile Puteri și i s-a explicat situația. Asta o determină să fie mai conciliantă cu AUR, să accepte că trebuie unire politică cu orice preț dacă vrea să aibă în viitor orice rol cuvenit după sacrificiile ei! Așa se explică virajul brusc spre o conciliere cu George Simion și cu unii intelectuali din AUR care au devenit frecventabili. Și rușii și americanii țin acum seama că Diana are un electorat stabil, dur, puternic, cu adevărat suveranist, care trebuie cooptat, nu îndepărtat prin acțiuni nesăbuite. Doar Globalismul este dușmanul comun, nu?

PE URMA UNUI RAPORT…MORTAL

Uite că la scurt timp totuși după izbucnirea scandalului de la Spitalul de copii din Iași în legătură cu moartea inutilă a 7 prunci infectați cu bacterii nosocomiale, există o primă finalitate…

De la bun început vreau să laud celeritatea cu care s-a mișcat inspecția trimisă de ministrul Alexandru Rogobete la Iași și mai ales profesionismul dovedit la inspectori în a scoate din întunecimea ungherelor gândacii în halate albe care foșgăie peste tot în mizeria sistemului medical ieșean. Mai vreau să accentuez faptul că de data asta PSD a găsit în sfârșit un om tânăr și capabil, un absolvent al facultății de Chimie cu masterat și a celei de Medicină și asta tot cu masterat în domeniul Sănătății Publice, adică este blindat cu toate studiile necesare ce îi dau competență și mai ales o privire sintetică de ansamblu asupra cancerului cu metastază de care suferă sistemul medical.

El vine la conducerea  Ministerului Sănătății după Alexandr Reptila, fostul ministru desemnat de Guvernul Ciolacu, lua-l-ar dracu…

Rafila, zis Reptila, poate fi asemănat liniștit cu dr. Mengele de tristă faimă al naziștilor din SS care a exterminat și a experimentat în lagărele morții uciderea la colectiv a milioane de evrei, dar și alte nații care nu erau pe placul lor.

Rafila este, a fost și va rămâne un călău al neamului românesc, o reptilă periculoasă care trebuie numaidecât pedepsită exemplar imediat după căderea globalismului în România. Căutat și adus și din gaură de șarpe pentru atrocitățile practicate sub comanda lui la Ministerul Sănătății.

Tot din PSD vine și Rogobete, acesta fiind pus de alt trădător al nației române (l-am numit pe Grindeanu), dar care deocamdată are doar  vina că stă pe un loc în guvern al unui  partid hulit acum de majoritatea românilor și aflat pe toboganul istoriei.

În cazul de la Iași, deocamdată a luat măsuri ferme și corecte, ca și ulterior în cazul Spitalului județean din Piatra Neamț, care ca și spitalul „Sf. Maria” din Iași este administrat (?) de baroni locali de partid, PNL în special. DSP-ul ieșean a fost subjugat Mafiei încă de la dr. Vasile Cepoi – cumătru cu Prof. Dr. Adrian Covic, „omul casei” și combinatorul potentat. Au început din vremea USL și PDL, cu dr. Iulian Șerban la CJAS. „Așa s-a călit oțelul”…

Dar aici și acum nu despre asta vreau eu să vorbesc. Nu! Vreau să vorbesc despre cum a fost posibil să se ajungă aici și mai ales cine ar fi de fapt principalii vinovați înafară de aceia care se învârt politic în jurul Spitalului de copii.

Că este lovitura mâinii liberale ieșene care activează mai pe direct, încă de pe vremea când Relu Fenechiu (în veci fie-i slăvit numele pe zidurile închisorilor de maximă siguranță), apoi de Cristi Adomniței și de iubita lui consoartă pe care tot liberalii au făcut-o peste  noapte Judecător, ca să poată măslui Dosarul lui bărbatu-său și să-l scape de pușcărie pentru escrocherii în formă continuată, apoi de trepădușul luat ca și copil de trupă în PNL – Costeluș Alexe – azi mare mahăr  pușcăriabil în fruntea CJ Iași. – frații Muraru, în total clica ce a pus-o la DSP Iași pe dr. Cristina Gâscă director general, o nulitate perversă și coruptă cu alte calități decât era nevoie pe funcție.

Eu duc de patru ani o luptă surdă de unul singur cu Sistemul medical și justițiar local pentru un caz similar de infecție nosocomială pe timpul falsei pandemii, când niciun medic nu mai cunoștea altă boală, alt diagnostic, decât Covid 19 de care erau infectați numai oamenii de rând și apoi omorâți cu zile aruncați în gropi înpachetați în giulgiuri din saci negri cu fermoar, dezbrăcați și zvârliți într-o groapă neconformă astupată cu pământ, în fugă.

Cloaca Politică – având drept unelte Corpul Medical din Sistem – a fost complice la omorârea deliberată și cu bună știință a multor oameni nevinovați. Eu m-am lovit de Sistem – și mai ales de infecția nosocoimială – de două ori în viață. Prima dată în Blocul Operator al Spitalului universitar „Sf. Spiridon” din Iași unde am avut „onoarea” să iau fără să știu la o primă operație de amputare a unui deget de la picior „stafilococul auriu” și simultan „klepssyela”.  După cca 3 ani de spitalizare cu mici intermitențe, Dumnezeu mi-a dat zile și am terminat victorios cu viață, mai ales datorită priceperii și abnegației personalului medical de la Clinica de chirurgie vasculară. Așa a vrut Dumnezeu, dar cu siguranță că tot atunci mi-a și hărăzit o corvoadă pe care mi-a dat-o drept răsplată că m-a lăsat viu. M-a pus să mă lupt singur în cunoștință de cauză cu oamenii Satanei care vor să piară cât mai mulți semeni și să împuțineze  populația.

A doua întâlnire  a mea cu infecția nosocomială a avut loc acum patru ani în urmă, în 2021, la Centrul de dializă Fresenius Iași. Aici am reîntâlnit clostridium dificile de care am scăpat o dată pe vremea internării la „Sf. Spiridon”, unde iar Dumnezeu mi-a dat un șut în cur amintindu-mi că vine clipa când îmi va cere și mie lucruri.

La Centrul de dializă m-am speriat tare de tot când am luat cunoștință că tot parcul de mașini BGS care ne transporta la dializă a fost contaminat prostește de o idioată cu funcție care de ineptă ce a fost a amestecat pacienții infectați cu cei neinfectați și așa a creat o epidemie de clostridium dificile. Au murit cu zile 17 pacienți despre care avem probe și martori. În mașina cu care mă deplasam și eu s-au dus vreo șapte, dar în loc să fie transportați conform legii foarte stricte cei cu această bacterie mortală, la Spitalul de Boli infecțioase Iași – care atunci era rezervat doar pentru pacienții închipuiți contaminați cu Covid 19 – erau duși la „comun” în  Spitalele locale precum „Parhon” Iași, la  ordinul nescris al Prof. dr. Adrian Coviuc – tartorul care subjuga în același mănunchi de fire strâns bine în pumnul lui de fier și funcțiile avute simultan de Șef catedră la UMF, de Prorector UMF, de Vicepreședinte al Senatului UMF, de Șef suprem al Spitalului Parhon – chiar dacă acest lucru nu era stipulat în acte, pentru că ar fi fost incompatibil și sancționat de ANI.

În rest Prof. dr. Adrian Covic mai era „stăpânul inelelor” la Centrul 2 Fresenius Păcurari unde conducea prin mama sa Prof. dr. Maria Covic. În plus, a creat încă o firmă concurentă pe piața de dializă „Verde Clinic” contrar eticii și a uzanțelor. Dar cea mai importantă funcție pe care dl. Prof.dr. A.Covic și-o arogă este aceea de Șef peste Comisia coordonare și de Transplant renal, unde el joacă doar un rol princiar decorativ ca Șef de Școală și ca purtător de cuvânt care apare la televizor în locul chirurgilor și anesteziștilor superprofesioniști carte fac efectiv munca de transplant, însă aici este acest Turn de control carte stăpânește în totalitate piața de dializă șți de transplant pe toată regiunea de est a României plus Republica Moldova prin ai ei cetățeni cu cetățenie dublă dobândită.

Prin urmare sunt în joc zeci, sute de milioane de euro transformați în lei carte se rulează și se încasează prin CNSAS. Prin urmare acest pot care este aruncat pe masa de joc este privit cu ochi hulpavi de mulți jucători care așteaptă să prindă măcar perechi de ași cu popi, sau trei valeți, sau o chintă la decar, dar chiar și trei șeptari sunt acceptați…

Când un om cuprinde în mâinile lui toate firele acestor gheme și poate trage separat de fiecare fir și de toate șa un loc, devine la un moment dat atât de puternic prin influență și financiar încât are la degetul lui mic orice numire de medic sau de funcționar în Sănătate pe o funcție care va avea menirea să acopere fărădelegi. Este de ajuns „să sugereze”, să dea un telefon, să facă o „recomandare”.  Dar și așa nimic din astea nu ar funcționa și ar fi fost imediat stopat de oamenii legii dacă nu ar fi fost și aceștia corupți prin sistemul politic, dar și prin stipendierea lor cu sume de bani murdari sustrași din Sistem pe filiera decontării serviciilor medicale, care sunt de multe ori fictive, carte nu respectă Normele și legislația, sărindu-se etape sau scurtându-se proceduri și înlocuirea de materiale de bază.

În acte se scrie că totul se face conform procedurilor, a protocoalelor, însă poate nici pe jumătate nu se execută. Și totul se subordonează unui om, de fapt unui om cu complicii săi meniți să apere Sistemul. Totul se desfășoară pe spinarea pacienților care în acest caz devin o marfă perisabilă ce are multe pierderi, dar care este mereu și mereu înlocuită. Fiecare om poate deveni oricând o marfă de care se folosește Mafia. Chiar și tu și părinții sau frații tăi, chiar și actualii criminali pot trece fără voia lor, oricând, în categoria marfă. Ei asta nu înțeleg.

Eu am întrevăzut toate aceste aspecte pentru că am trecut prin multe în viață. Totul a început după ce o ineptă și o incompetentă care făcea parte din angrenajul Mafiei fiind numită „manageră” (se citește menajeră), o apropiată a „Șefului de Clan”, m-a călcat pe cap deoarece mi-am permis să fiu la nevoie martorul unui șofer BGS care era speriat de numărul de pacienți care mureau cu zile doar pe mașina lui infestată și se temea de două lucruri. De viața sa și de faptul că într-o zi va fi tras la răspundere pentru ca a știut și a tăcut. I-am luat imediat partea, pentru că de fapt îmi apăra viața și interesul meu. Prin urmare am spus cu voce tare ca să fiu auzit de slugile mafiei că aș merge ca martor dacă el arte nevoie. Așa m-am băgat singur în luptă fără să îmi fie frică de consecințe.

Toată viața mea am fost un luptător pentru binele  general și acum – aproape de apusul vieții – nu puteam să mă schimb .și să mă dezic de  principiile care mp-au condus  permanent.

M-au pedepsit ca să mă sperie și să îmi închidă gura, ca să mă învăț minte să nu mă mai piș contra curentului, mi-au organizat multe șicane și mizerii să mă determine să mă mut la altă firmă cu dializa, însă toate astea m-au îndârjit și mai tare. M-au înverșunat și mai mult să mor cu criminalii de gât.. Le-am spus că nu fac bine ce fac pentru că nu au găsit omul potrivit, dat trufia lor, puterea imensă pe care o aveau i-au  făcut să continue. De aici a pornit totul.

Am pretenția că știu și stăpânesc bine arta exprimării în scris, am suficiente  cunoștințe de Office și Word, cunosc suficient de bine rolul  instituțiilor statului român, ale Uniunii Europene, mecanismele lor, pârghiile după care acționează, am cunoștințe bunicele de limba engleză, așa că am demarat lupta cu Mafia sistemică  locală din Sănătate și apoi din Justiție. Diana Șoșoacă spunea la un moment dat că pentru o opoziție sănătoasă și eficientă nu este nevoie numaidecât de o mulțime dominatoare, ci de un singur om cu determinare și curaj.

Am lovit nu cum se așteptau, prin a-i acționa în judecată ca să mă  anihileze de la primul  termen cu puterea lor financiară și cu cea a influenței lor politice. Am hotărât să acționez atipic și să pun la muncă instituțiile statului român să lucreze în interesul meu! Adică să-și îndeplinească rolul și funcțiile pentru care au fost create și plătite generos. Am știut că este corupție generalizată, dar am dorit să văd cu ochii mei care ar fi acest grad de corupție și mai ales până unde ajung… Am început cu CNCD-ul (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) unde aveam o mulțime de semnale că ungurul pus cu mâna câșă de UDMR în vârf ca o sfidare la adresa românilor cretini și ca o „transparență” a ciolacilor  trădători de neam .și de țară față de maghiarimea șovină care face joc dublu și ca o garanție că sunt și ei primiți la furat România în cote egale cu românii, au avut nevoie de mai mult de un an după ce eu am preferat cu Avocatul Poporului să fac presiune asupra lor pentru ca să dea o Hotărâre pe care am știut din prima că îmi va fi nefavorabilă, pentru că Fresenius – deși are compartiment juridic propriu, a angajat o Casă de Avocatură care să-i reprezinte și să dea șpaga de rigoare lui Asztalosz Nagy Imre ca să trântească sentința de asfalt ca să i se schimbe culoarea. Din  albă ei au făcut-o neagră și și-au declinat competența deși era exact pentru  astfel de spețe înființată instituția ca o condiție la aderarea  noastră la UE! Acum, domnul Astalosz Nagy Imre a fost recompensat cu funcția de judecător al CCR. Desigur că CCR se va desființa odată cu schimbarea regimului…

Dar mi-au indicat să mă adresez în termen de 15 zile Justiției dacă sunt nemulțumit cu Hotărârea  lor. Adică exact ce am evitat eu când m-am  adresat lor, dar și pentru că asta era trfeaba instituției create CNCD ca să nu aglomerăm Justiția română cu prostii neimportante.

Am constatat deci că CNCD – prin  Președintele ei – ESTE CORUPT! Ce face omul când vede un corupt? Face plângere penală la DNA, că îi zice Anticorupție! Eram sigur că vor da NUP, dar doream să le știu punctul de vedere ca să-i am ulterior la mână. Am știut că filiera corupției și a intervenției la CNCD a fost Iași (Prof. dr. Adrian Covic) – București (CEO Fresenius, Ioana Țoncu) – minstrul Al. RafilaAsztalkosz Nagy Imre (CNCD), apoi Fredsenius – Casa de avocatură cu șpaga – CNCD.

De asta am depus Plângere la DNA București arătând în amănunt faptele, pentru că în joc erau doi demnitari ai statului român. După vreo 6 luni de tăcere vine răspunsul că „faptele nu se confirmă, nu sunt probe”. Desigur, nimeni nu a mișcat un deget, totul era tabu. Am înghițit pe tăcute sarmaua ardelenească cât pumnul lui Beny Adegui, dar am făcut la Iași, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași Plângere penală contra făptașilor pentru abuz în serviciu și pentru opunere la combaterea bolilor.. După multe insistențe și adrese a fost audiat martorul meu (șoferul BGS), după care s-a făcut liniște, o liniște mormântală în amintirea pacienților morți fără vină datorită Prostiei, Incompetenței, Delăsării, Nerespectării Normativelor, a falsurilor în acte publice șli a ascunderii adevărului.

 După un an și jumătate de așteptare (ca să treacă viața, să se ajungă la prescriere, conform cerinței Mafiei), am reclamat pe procurorul de caz și pe șeful ierarhic al acestuia – respectiv pe Primul Procuror al Parchetului de pe lângă judecătoria Iași la DNA București pentru tergiversarea cercetărilor în Dosarul cauzei care conduce evident la complicitate cu Grupul de crimă organizată ce are pe conștiință atâți pacienți morți, tăinuirea faptelor și zădărnicirea combaterii bolilor.

Fac  precizarea că nu am apelat la niciun avocat, la niciun  jurist care să mă consilieze, ci totul se datorează vastei mele experiențe de viață, a culturii proprii pe care o posed (alta decât a culturilor de porumb sau de păioase).

Fiind corupți și apărând infractorii – cine avea competența să-i cerceteze? – Direcția Națională Anticorupție! Prin urmare, acolo i-am dat în gât! Nu că așteptam eu să fie o rezolvare, dar am vrut să testez  nivelul de corupție al statului. Nu trece o  săptămână și primesc înștiințare de la DNA București că Dosarul deschis cu Plângerea mea penală a fost dirijat de ei „pentru o justă soluționare” către … Secția DNA Iași…

Acilea trona de o bună bucată de vreme pusă după plecarea procurorului interlop Emilian Eva la București, iar acesta a lăsat-o în locul său pe fina lui de cununie O.A. Nica, care înainte ca Luluța să se ejecteze la Bruxelles a luat-o sub aripa ei ne-epilată la DNA Central, de unde O.A. Nica face jocurile pe Iași conform învățămintelor nașului ei de cununie, procurorul infractor interlop Emilian Eva. Ei bine, doamna Cristina Chiriac – rămasă la comandă – execută sârguincioasă ordinele primite conform protocoalelor funcționale încă de la răposatul general Dumbravă și alcoolista Monica Macovei. Adică nu face nimic dacă nu i se permite. A pus și ea Dosarul Cauzei sub șezut ca să-i fie cald la hemoroizi, că era fierbinte, dar a făcut un gest care m-a surprins. A scăpat momentan de el și a transmis într-o zi Dosarul cu cei doi procurori încriminați de mine la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași spălându-se pe mânușițele ei fine de procuratoare…

Ghinion, că tocmai domnu Prim Procuror s-a îmbolnăvit grav, iar interimarul nu a fost, nu este și nici nu va fi deloc interesat să dea curs cercetărilor care oricum se vor termina cu un NUP apăsat că nu se găsesc probe doveditoare… Totuși bunul lor simț datorat rangului înalt și al blazonului de Înaltă instituție, i-a făcut să-mi comunice într-o zi cu soare dogoritor că Dosarul cu cazul meu se află la ei într-un fișet metalic în cercetare, are nr. xyzw și să stau liniștit, ceea ce fac și dânșii. Șpilul este că nu va fi cercetat niciodată până nu vor fi capabili să-mi comunice un NUP sau că se adeveresc faptele, dar că s-au prescris. Asta pentru ca NICIODATĂ să nu poată fi trași la răspundere ei, procurorii complici cu Mafia care omoară oameni, care delapidează sume imense din banii asiguraților din sănătate bine mersi, dar atâta timp cât îi împart cu Justiția și cu oamenii din SRI care dictează  protocoalele de taină la ordinul politicului, totul este ok.

De aici ni se trage, oameni buni, de aici există indisciplina generalizată în Sistemul Medical, de aici sistemul corupt, imun  la durerile oamenilor!

Eu știu că într-o zi (pe care o sper cât mai aproape) Rusia și țările BRICS vor răsturna și distruge globalismul ucigaș care a creat aceste sisteme corupte în care nu mai există lege și mai ales frică de lege!

Ce v-am  relatat eu aici este foarte pe scurt din ceea ce trăiesc de patru ani. Cam 10-15%. Am mii de pagini, de acte transmise la mai toate instituțiile publice ale statului român pe care le-am acuzat pe față de corupție și apărarea făptuitorilor.  Începând cu Ministerul Sănătății, DSP Iași,. DSP București,  Ministerul Afacerilor de Interne, IGSU, ISU Iași, Avocatul Poporului, ANI,  DNA București, CNCD, Cabinetul Primului Ministru, Ministerul Justiției, Inspecția Judiciară, Camera Deputaților, Comisia pentru abuzuri și anticorupție a Parlamentului, etc Toate s-au coalizat într-o Conjurație care apără cu dinții cariați Mafia și pe infractori! Pentru că astfel sew apără și pe ei înșiși pentru că fac parte din tagma jefuitorilor!

Toate au fost acuzate că apără mafia, că sunt complice la Omerta și de aici mor oameni. Am vrut să dovedesc posterității ceea ce toată lumea știe și înțelege, dar nimeni nu are dovada cum funcționează în prezent stratul român mafiot. Eu am adus probe. Eu am devoalat dovedindu-le cu înscrisuri legătura dinte ei, cum acționează contra poporului.

Va veni sigur și ziua când toate aceste probe vor putea fi judecate și pedepsite! Fără ele, munca ar fi fost anevoioasă și poate imposibilă.

Curios este doar că tacit, instituțiile abilitate au  acționat subteran de cca un an și au îndreptat multe din ceea ce eu am reclamat și încălcau legea! Tacit, fără ca cineva să recunoască (încă) faptul că am dreptate! E bine și așa pentru mine pe moment, este mai bine pentru pacienți în general, însă jaful continuă nestingherit, oamenii Mafiei sunt tot la conducere  cu metode mai sofisticate și cu o inginerie financiară mai elaborată și mai „soft”. Le văd, le știu, dar încă nu a sosit momentul să le indic. Destructurarea Mafiei va fi făcută cu siguranță. Trebuie începută de la procurorii care nu au apăpărat adevărul, de la comandanții din SRI care aplică protocoalele care impun Omerta la comandă politică deoarece sunt implicați conducători ai statului român la cel mai înalt nivel. Iașiul, Moldova în general opune cea mai cruntă rezistență la destructurare! În țară se mai întâmplă lucruri, se mai petrec fapte, la Iași totul revine la anormal.

Victoria va fi a noastră, chiar dacă mulți nu vom mai prinde asta…

GRUPUL DE CRIMĂ ORGANIZATĂ DE LA IAȘI RECIDIVEAZĂ!

Televiziunile mainstream românești au un nou subiect de breaking news cu care să ia fața prostimii doar indignate, care își acceptă soarta cuminte și docilă așteptând să le vină rândul…

Fiecare în sinea lui murmură în grabă un „Doamne apără șți păzește!” și speră ca acum să nu fie rândul său. Ăștia sunt românii, ăștia am ajuns din ceea ce au fost cândva strămoșii noștri. Numai buni pentru satanele globaliste să devenim carne de tun, cobaii unor experimente de ale lor din care să testeze cum pot fi mai ușor exterminate mase de oameni fără să poată fi nimeni acuzat de crime împotriva umanității.

Dar eu acuz!

Unul ca mine aflat aproape de lumea veșnică în ciuda dorinței acestor satane, care ar trebui să lupte cu oferirea vieților lor pentru viața semenilor – așa cum au jurat.

Am fost lăsat și înzestrat de Dumnezeu să mă lupt de unul singur și fără ajutorul măcar al prietenilor mei întru gândire și ideologie. Pur și simplu lumea se teme să vorbească măcar și în șoaptă despre adevărurile pe care eu le strig în scris și le public de patru ani încoace de când am intrat în luptă cu două Sisteme.

Adică cu Sistemul Medical ieșean și național și cu Sistemul judiciar și de forță local și național. Acuzele au ajuns până la vârful statului român și vin din urmă de peste aproape două decenii, din vremea când era Prim ministru Victor Ponta, Ministrul Sănătății Eugen Nicolăescu, iar la Interne era ministrul liberal Victor Paul Dobre. Se născuse din doi hermafrodiți funcționali (PSD și PNL) copilul USL… De atunci și-au dat mâna hoții din ambele ramuri politice antagonice prin tradiție ca fiind „stânga” și „dreapta”, două labe triste care au hotărât să aibă voie să pună mâna pe s(c)ulă și să o frece împreună pentru glorie și propășire.

Asta a facilitat avântul USR-ului sorosist căruia ambele mâini murdare și vinovate i-au făcut loc între ele și ideatic li s-au subordonat!

De aici a început genocidul pe față asupra populației, de aici s-a început convertirea și apoi șantajarea Cloacei politice care a condus la degenerarea totală și supunerea prin șantaj a politicienilor care au fost transformați perfid în călăi ai neamului!

Azi toată clasa politică veche este subordonată ideologiei sorosiste globaliste și acționează în bloc de la nivelul UE la exterminarea cu bună știință a omenirii, fie prin războaie provocate, fie prin diverse metode nevăzute și non-invazive(?) precum atacul cu microbi și pLandemii false urmate de vaccinuri care de fapt aduc moartea lentă și inopinată sau poluări controlate ale aerului de respirat.

La Iași a lovit iarăși infecția nosocomială la Spitalul de copii „Sf. Maria”,  unde au murit nevinovați 6 copii (zic ei deocamdată) și moartea se datorează infecției cu o bacterie de care oamenii dinafara medicinei aud pentru prima dată. Indiferent cum se numește această bacterie cauza răspândirii ei este numai Neglijența în serviciu, Nerespectarea punctuală a Protocoalelor specifice, Indisciplina în muncă, Nepăsarea până la cel mai înalt nivel de conducere, Omerta personalului impusă de Sistem prin amenințări cu datul afară și rămânerea pe drumuri al salariaților.

Sistemul medical ieșean este unul dintre cele mai corupte dar și mai ermetice sisteme funcționale din România!

Eu personal mă confrunt de patru ani de zile cu aceeași problemă a infecțiilor nosocomiale  la care am fost martor ocular după ce mai întâi am fost o victimă nevinovată cu 15 ani înainte, când datorită acestor infecții am luat la Spitalul Universitar „Sf. Spiridon” din Iași două bacterii chiar din blocul operator, din sala de chirurgie, unde de la amputarea a două degete de la un picior am ajuns după 12 operații succesive să mi se amputeze piciorul de la gambă în decurs de aproape trei ani în care cu mici intermitențe am fost internat. Până la urmă Dumnezeu mi-a dat zile, dar mi-a spus că speră ca să devin un oștean al Lui și să lupt pentru binele semenilor mei dacă văd și dacă pot, că se petrec astfel de lucruri.

 Și de atunci viața mea a fost dedicată acestei lupte! Singur, pentru că șeptelul de bovine, ovine și caprine nu este interesat decât de pășune, să fie cât mai verde chiar dacă în loc de iarbă grasă sunt bălării otrăvitoare…

Așa cum am publicat pe blogul meu personal Justițiar de Serviciu și pe revista online Rechin de Bahlui – singura revistă dedicată societății civile române care a fost închisă brutal de împuțiciunile securistoide globaliste pentru că spunea adevăruri care îi deranja – în ultimii patru ani am dus de unul singur o luptă cu Sistemele care au dat mâna între ele. În cercetările mele nu am descoperit numai ticăloșii făcute de oameni marcanți ai medicinei ieșene care răspund politic Mafiei, dar am și dovedit (cel puțin pentru mine) că Mafia este acoperită și apărată de Sistemul Judiciar. Ambele constituie un fel de Tot Unitar, un corp comun în care o mână o spală pe alta și ambele strâng gâtul oamenilor de rând, normali, care mor sugrumați fără să se poată apăra.

Indiferent de unitate medicală (să zicem un spital) în momentul depistării unui element care dă alarma că există o infecție nosocomială Managerul are reacția SĂ ASCUNDĂ  lumii și mai ales forului județean apariția Infecției! De ce? Pentru că este automat aproape că va declanșa asupra spitalului o inspecție inițială de la Sanepid (DSP) care poate fi urmată de alte foruri îndrituite chiar de la Inspecția Ministrului Sănătății. Și care este prost abia pus șef la cămara cu alimente să lase din mână cheile și să fie pasibil de a fi ejectat ca să iasă bine alții care au funcții la alte foruri de control? Care? Nimeni!

Prin urmare, pe filieră – pentru că unul îl aduce pe altul în funcție de culoarea politică ce se află la guvernare și afinități sau grade de rudenie  –  se apără cu dinții unii pe alții și își iau apărarea pe principiul „corb la corb nu-și scoate ochii”!

Sar și țipă, acuză în gura mare pacienții, aparținătorii, pe oricine pot arunca vina numai ei să scape, numai ei să nu fie vinovați.

 Românii sunt atât de proști și de împuțiți în mintea lor că „nu se mai spală pe mâini domnule”, ia să vedem statisticile, câte kilograme de săpun spune UE că noi consumăm pe cap de vită furajată? Aha, vedeți că suntem pe ultimul loc în Europa? Păi cum să nu se îmbolnăvească animalele astea murdare și necivilizate?

 În același timp se scot în față actele doveditoare că zilnic sunt folosite atâtea kilograme sau litri de dezinfectanți luați de spital la ordin din aceeași surse controlate de jeguri împuțite din Ministerul Sănătății.

Zeamă bordeleză, apă chioară cu parfum de lavandă cu care muieri obosite de viață spală pe jos cu mopurile îmbibate pe holuri și saloane când au gradul de general și nici Directorul nu are voie să calce până nu se usucă sub amenințarea că mă-sa e curvă!

„Noi am dat, noi am făcut, actele vorbesc!” – strigă managerii încolțiți de șacalii de la televiziuni care au nevoie de subiecte noi de scandal ca să ia fața nenorocirilor controlate și fabricate de conducătorii politici.

Am documentat la Iași cazuri grave de flagrante probate cu martori în cauză că la Centrul de Dializă Freesenius Iași – din vina unei incompetente fără studii medicale superioare ce a fost pusă abuziv de mafia condusă de Prof. dr. Adrian Covic și de CEO Ioana Țoncu (mama unui băiat nerecunoscut oficial de fostul ministru Alexandru Rafila) – s-au molipsit fiind amestecați pacienți contaminați cu cei sănătoși în mașinile de transport ale firmei BGS după care au decedat fără altă vină 17 pacienți!

Procedurile au fost grav încălcate, Protocoalele nu au fost respectate, ba încălcau chiar legile. Am fost personal pus în pericol având și pe mașina cu care am fost eu transportat pacienți contaminați cu clostridium dificile care se putea trata (ameliora) doar cu un antibiotic din import foarte scump (Vancomicină), care dispăruse din farmacii „la liber” pe timpul pLandemiei.

Ca să mi se închidă gura, ca să mă ntimideze, mi au stat pe gânduri și au comis un abuz în serviciu sub formă continuată ce dăinuie și acum asupra mea și mi-au interzis după trei ani de dializă să mă mai pot deplasa cu forța brațelor mele cu căruțul pentru invalizi pentru un motiv invocat brusc că așa ar prevede Regulamentul de ordine interioară al Firmei multinaționale, un Regulament care NU poate interzice un act volitiv garantat de Constituție și de legile țării, dar care în concepția lor poate anihila drepturile unui om aflat de nevoie la mâna lor ca să îl facă să nu vorbească. Asta s-a făcut cu participarea ierarhică a fostei „menajere” a Centrului numită de ei în actele oficiale Manager, peste cadrele medicale cu studii superioare de medicină, care erau în subordinea acestei ticăloase care își vedea periclitată nu doar funcția ei, ci și libertatea. În fața pericolului de moarte Mafia s-a mobilizat imediat și s-a coalizat în apărarea omului lor.

Evident că pe scară ierarhică, Prof. dr. Adrian Covic și mai sus CEO Ioana Țoncu – atunci când au înțeles de la procurori pericolul în care se găsesc – au strâns rândurile și au sărit în apărarea pațachinei care era pusă manager pentru obediență și slugarnică ascultare. Cine a citit serialul scris și publicat de mine știe în amănunt problema.

Pacienții infestați cu bacterii nosocomiale e5rau transportați la comun precum sacii cu cartofi de pe tarla la recoltare, dar nu erau duși la Spitalul de Boli infecțioase cu autospecialele special dotate și amenajate ale Salvării județene -ca să nu se plătească o parte importantă de bani decontată de CNSAS altor entități oficiale și legale, ci banii să rămână în triunghiul mafiei Centrul Fresenius – Spitalul Parhon – BGS (firma de transport), iar cu complicitatea DSP și CJAS să fie scoși bani negri care îndestulau și organele care ar fi trebuit să condamne astfel de proceduri criminale!

Faptul că tot ce am  sesizat la Parchete, la Ministerul de Interne, la Ministerul Sănătății, la DSP Iași, la CNCD, la Consiliul Național al Concurenței, la Avocatul Poporului, la ANI, etc vor să dovedească încrengătura și păienjenișul care asigură protecția mafiei.

Ascunderea la Iași a infecțiilor nosocomiale ERSTE SPECIFICĂ Iașiului, a mafiei locale create în timp de familia prof. dr. Adrian Covic cu cumătrul dr. Vasile Cepoi împins în lungul timpului pe funcții centrale la DSP Iași, la CNSAS sau minister. Politic a fost numită și dr. Cristina Gâscă (PNL), care servește cu plăcere și supunere orice ordin venit pe linie de Servicii și Poliție sau șefi politici, că doar de aia a fost numită. Se spune că este foarte ușor șantajată prin legăturile ei multiple de viață personală… Are drept adjunct și „șef” cu Inspecția la DSP pe un oarecare dr. Indrei, care mai are și funcții în învățământul universitar ieșean unde Prof.dr. Adrian Covic ar fi și Prorector, dar și Vicepreședinte al Senatului Universității de medicină „Gr.T Popa”.

Numai proștii interesați din Servicii și parchete nu vor să vadă aceste legături  deși eu le-am scris explicit în  plângerile mele penale!

Absolut niciun rezultat, nicio audiere directă ca reclamant în acești patru ani! Mafia și SRI în virtutea Protocoalelor mortăciunii de general Dumbravă, ale cărui „opere” încă acționează în Justiție și își produc efectul și au impus tăcere și stau în nelucrare așteptând moartea mea sau prescripția.

În toată Româna – dar mai ales prin Transilvania, Oltenia, Banat, DNA și alte foruri au acționat cu curaj și au luat taurul de coarne în legătură cu infecțiile nosocomiale! În primul rând LE RECUNOSC IMEDIAT. Acționează conform protocoalelor pentru eliminarea lor, trag la răspundere pe vinovați, doar la Iași acționează perpetuu OMERTA impusă chhiar de procurorii corupți de la DNA!!

Vin acum puhoaie de inspecții și parainspecții trimise de aceste hiene care s-au schimbat la putere făcând doar rocadă între ele! Rafila a fost înlocuit cu alt limbric care se dă cocoș la  televizor. La urmă vor fi date afară  două infirmiere și poate un portar că nu a fost vigilent când au intrat pe poartă bacteriile. Mafia nu va avea de suferit!

Procurorii de la toate eșaloanele și parchetele care au plângerile mele continuă să stea cu șezutul pe ele deși le opărește hemoroizii. Așteaptă să câștige globalismul, să atace NATO pe Putin și ei să scape de belele.

Că nu va fi așa, românii au înțeles. Șeptelul Național a fost cumpărat de fermierii bogați din BRICS, în special de ruși. Ei vor impune în scurtă vreme eliberarea popoarelor Europei. Atunci toate aceste hiene criminale carte își fac de cap cu nepăsare și inconștiență de viața oamenilor, vor pieri fără milă din partea nimănui. Deși au ales o meserie minunată de a fi în slujba lui Dumnezeu au ales să îl slujească pe Satana.

Dracu vă ia! Lucrurile le-am aranjat în așa fel încât și după moartea mea am să vă bântui și am să vă aduc la Judecata de Apoi! Atunci să vă temeți, când eu nu voi mai fi viu! Dumnezeu a început și el munca de pedepsire! Îl vedeți pe generalul Dumbravă? Dar pe Javra Ceacâră Băsescu? Vă vine rândul tuturor.

AUTOȘUȘAUA  BLINDATELOR

Acum fo douăjde ani în urmăă – mai anțărț cum ar veni – eram singurul de prin  Iași care avea curajul să scrie pișându-se contra curentului electric faptul că nu va fi niciodată în următorii 20-30 de ani nicio autostradă care să lege Moldova , Iașiul mai precis, de Transilvania, spre Ungaria Mică…

Pur și simplu căcații de la varza de Bruxelles se temeau că vine Putin călare pe tancuri și trece munții către Kalaswar și Debrecen și ajung la Prater la Viena, să se dea în tiribombe. 

Dar în schimb, jigodiile din partidul din care tocmai mă ejectasem de scârbă că îmi puțeau deja hainele a căcat în garderob (recte PNL) preluaseră prin vocea lui Relu Pușcărelu (ce tocmai ajunsese pe aripile USL Ministru al Tran Sporturilor), subiectul zilei…

Si dă-i, nenicule, si dă-i la megafoane, că ei luptă pentru autostrada A8 Ungheni-Iași-Pașcani- Tg. Neamț, Ditrău-Tg. Mureș legate la Chișinău. Hau-hau, tam-tam, lume, lume, noi facem, noi dregem, dar eu nu și nu, că-i doar gargară electorală, că autostrada nu va fi în ciuda minciunilor trâmbițate la tembelizoare, că nu vrea UE, dar cumva trebuiau să prostească pe proști. În sfârșit pe Relu îl saltă Javra Ceacâră pentru declarații belicoase la adresa lui – politice, dar l-a găbjit pe găinării de doi bani deși delapidase milioane de euro cu tunuri date bugetelor locale și naționale.

În sfârșit, Relu la pârnaie, preia funcțiile locotenentul mafiei Adormiței Christian ot Suceava, care fusese coleg de facultate cu Relu. Vine și ăsta catindat la premărie să-l bată el pe Gigi Nichita Sulă Tare (acum moale), os de mafiot de la „opoziție”, adecă de la PSD. Bagă la încălzit și Adormiței ciorba cu autostrada viselor făcând analogie cu realizările liberale cu Aerodromul cu ceață de la Iași căruia dânșii tocmai îi făcuseră o pistă nouă de 2 km, de lățimea unei autostrăzi… Trec alegerile, Adormiței pierde, iar autostrada se pierde și ea undeva în sertarele guvernului  PSD coalizat cu PNL și UDMR, unde Liviu Dracnea n-avea mare interes…

Dar la Iași… la Iași i se scoală bruscamente și din senin ideea să preia tema cu A8 unuia… Urtoi, un limbric sorosist rămas pe dinafara politicii. La PNL nu-l primeau, la PSD nici atâta, că erau prea multe hiene și prea puține oase cu carne… Și vine din spate acest Căcălin Urtoi care puțea a usturoi și pune iar la încălzit ciorba de sub burtă cu autostrada A8!

Iar hau-hau, iar caravane de suptținnere, steaguri, trâmbițe, marș automobilistic până la Târgu Mureș de la Iași, dar pe (sf)etnicii maghiari ai lui Marko Bela îi durea în șeg de autostrada care lega Moldova cu ei. Pe atunci Viktor Orban încă nu-l trata pe Putin de hemoroizi cu limba maghiară…

Scandal, Tv, „lume, lume, se promite, dar PSD nu face, nu vrea”, etc. Eu scriam conștiincios DE CE  nu se construiește autostrada viselor pentru că eram în temă cu subiectul, văzusem și auzisem de acest proiect din vremea stagiaturii mele, din anii 75-80, când fiind la Regionala Brașov a Drumurilor Naționale am auzit de acest proiect făcut la cererea lui nea Nicu. Fenechiu a auzit de el undeva pe la facultate și hai să aprindem focul.

Toată lumea bună a politicii mânca rahatul cu multă poftă cu linguroiul în dorința acumulării de capital politic, numai eu nemernicul le dădeam cu melesteul la diblă și spuneam adevărul că autostrada nu este lăsată de la Bruxelles din motive geopolitice!

Și iote că începe rezbelu din Ucraina… Atunci NATO se trezește că și România este bună la ceva prin poziția ei geostrategică doar că nu are infrastructură. Nu aveam decât DN2 oarecum modernizat de pe vremea Javrei Ceacâre la 9 m lățime de carosabil, dar asta nu era mai nimic pentru convoaiele de tancuri și blindate ce trebuiau pompate.

Și vine Dracnea DUPĂ CARE Veorica cu patalama și saci cu lovele de la UE să facem autostradă, dar nu A8 pe care o doreau ieșenii, ci alta mai dreaptă și mai necesară! Adică A7, care să lege vama Siret de Constanța Port.

Ba da, facem și A8, că ne interesează să conectăm Moldova la țară, dar momentan să tragem tare să terminăm barem A7! Minciuni gogonate. Gulgute pentru proștii de români. Mereu am scris adevărul ca să nu dau speranțe deșarte românilor. Dar presa ticăloșită în care au încredere încă prea mulți idioți cărora le curge scuipatul pe la colțul gurii pentru că uită să o închidă, mereu au pus botul…

 În sinea mea am știut că vine fără să ne batem noi capul prea tare și ziua când vin eiu cu toată forța și tot zelul să ne facă autostrada.

De ce? Pentru că la UE au ajuns să conducă niște cretini care își închipuie că unul ar fi NeaPulăIOn Emanuel și alta care se crede Maria Tereza înfiptă în Ursula Calului. Și pentru că ei vor să atace impetuos pe Putin trecând Uralii până în China lui Xi Jinping și-au pus problema că au nevoie de A8 să ajungă fulger cu tancurile la Chișinău și de acolo pe arătură, la Urali.

Și brusc și dintr-o dată Boul Juan vrea economii la sânge, iar Ioropa vrea A8 să-l nimicească pe Putin! Fără tam-tam, fără campanie electorală demarează lucrările la Autostrada Est-Vest care aduce tancurile de la Târgu Murelș la Orhei și Ialoveni.

Relu, Urtoi, Adornmniței, vi se împlinește visul, băieți!

MISOGINIII

Nu știu câți dintre voi – mai ales simpatizanții reali ai Dianei Ș:oșoacă – s-au gândit vreun moment la trădătorii de marcă ai Dianei, la acei „bărbați” care după ce i-au intrat în grații și i-au câștigat încrederea au trădat-o în cel mai josnic mod.

Aici există două categorii de lepre.

Prima categorie o constituie gruparea celor înregimentați, racolați, aparținători ai unei structuri de Intelligence (indiferent cui aparține) care au avut misiunea clară să o lovească la ordin, să o destabilizeze pur și simplu psihic și emoțional în scopul ori de a o putea ulterior șantaja și exploata, ori pur și simplu de a o determina să iasă din politică, să iasă din acest joc în care misoginii lumii îl consideră numai pentru bărbați, iar femeile pot fi doar folosite ca unelte, nicidecum în poziție de șefi, de lideri care să comande și să facă jocuri.

 „Cum pila mea, eu, un ditai galonatul de general de informații cu lampasuri albastre la ițari să îi spun „să trăiți!” unei muieri – fie ea și „bărbată” și inteligentă?”

„Dar ce, a stat ea pe platoul de adunare la apelul de noapte în frig, pe ploaie, a făcut ea șmotru la bocancii veniți de prin noroaiele pădurii de la Băneasa după un marș pe o vreme câinească, a fost ea trei săptămâni în munți cu un camarad lăsați cu o hartă, un cuțit și o lanternă să ajungă la punct fix? Să mai anihileze sau să păcălească și santinelele care păzeau obiectivul? Noo, este peste poate! Ei, parcă mai treci cu vederea unui pulălău ajunms politic la putere după ce a trecut cât de cât mai ales formal, prin Academia de Informații unde a învățat măcar să respecte gradele și funcțiile…”

De aici, de la aceste percepte și principii se află izvorul respingerii Dianei Șoșoacă în principal de lumea ticăloasă a bărbaților care fac jocurile atât pe plan intern, cât și pe plan extern la nivel mondial, în conducerea lumii. Această părere automat proastă plecată din antichitate – după abolirea matriarhatului – că bărbații sunt superiori din start oricăror femei care în termeni pseudoștiințifici se numește „misoginism”, dăinuie de milenii.

Efectiv în mintea acestor fătălăi efeminați care își fac unghiile la manichiuristă excizând pielița care delimitează unghiile de degete și chiar vopsite cu lac incolor ca să lucească, să fie văzute de femei chipurile, pentru că ar da o notă de îngrijit unui mascul plecat în plăceri carnale, arată totuși că fătălăii copie mult din comportamentul femeii în scopul de a atrage sexual un mascul, doar că bărbații cu astfel de comportament care frecventează saloanele de „beuty” vor să atragă alți masculi de aceeași teapă cu care să facă sex.

Ăștia disprețuiesc femeile, le urăsc chiar, au deviații comportamentale care le-au deformat mintea și gândirea. Pentru ăștia nu există compasiune față de sexul slab, nu există atracție, nu există empatie și dragoste pentru copii, nu există de fapt ideea unei șanse, a unei posibilități oricât de mici ca o femeie să fie de multe ori mai inteligentă decât ei, mai capabilă, mai puternică chiar fizic, mai agilă și mai periculoasă în orice domeniu. Dumnezeu a făcut ca femeia să poată face aproape orice poate face un bărbat, dar nu și invers.

„Femeile sunt bune doar la cratiță, doar să te folosești când vrei de corpul lor care trebuie să fie cât mai atractiv sexual dar numai când ai tu pofte. În rest, să își vadă de treaba și menirea lor. Nu sunt interesante.” Așa gândesc din nefericire mulți bărbați care au umplut planeta.

Acuma că am văzut ce sunt misoginii vă rog să faceți un exercițiu de gândire și analizați ce înseamnă Diana Iovanovici Șoșoacă – o femeie cu o personalitate extrem de puternică, extrem de dură, extrem de inteligentă nativ, un om știutor de multă, foarte multă carte în materie de Drept, pe care îl practică cu succes, un om cu o vastă cultură și erudiție venită din copilărie, când a citit pereți întregi de cărți – comparativ cu aceste loaze cu funcții care mai de care mai mari și mai importante care fac șți desfac jocuri, carte sfidează prin comportament toată populația unei țări sau popoare.

Începând cu Trump, Putin, Xi Jinpeng, Erdogan, Kim Jun Yung, emri, șeici, Manuel Macron, King Charles, Elon Musk, Netanyahu, Soros, Retchild, șefi de Servicii de Intelligence care slujesc aceste somități, comandanți de armate cu grade de generali cu o sută de stele pe umeri, amirali, mareșali, magnați, oligarhi, au cu toții impresia că ei și numai ei pot conduce lumea, că numai dânșii sunt importanți și unici ca să hotărască una sau alta.

Cum să accepte aceștia că poate exista și o femeie independentă care nu vrea să se supună nimănui, care nu vrea să accepte nici o imixtiune în viața ei sau a lumii pe care o reprezintă ea? Cum adică să nu țină seama de ce îi transmit mai marii mahări care au uniforme și Permis pentru port ilegal de sulă?

Aaa, dacă este docilă și execută ordinele noastre, dacă se lasă dirijată și mânuită de bărbații care formează Oculta, Elita, precum de exemplu au fost și sunt Angela Merkel, Ursula von der Lyen, Mezzola, Marie Le Pen, Viorica Dăncilă, Oana Silvia Țoiu, se schimbă problema! Astea da, „e bune”…

Hai să facem a cum un exercițiu de memorie. Unul scurt, pe ultimii cinci ani să zicem…

Luis Lazarus, Clement Sava, Ninel Peia, Marincaș, Makaveli, Cozmin Gușă, Laurentio Primo, „senatorii melcilor” din SOS România trădători, apoi Dan Diaconescu și lista este lungă cu alți limbrici de două parale care pot face un mușuroi căruia să-i  pui foc și să-l stârpești…

Dar gândiți-vă ca aproape – dacă nu la fel – gândesc și „titanii lumii” precum Putin, Xi sau Donmald Trump! Le este târșă să accepte la egalitate cu ei teoretic la masa unor tratative ca din partea României (care Românie? cine și ce este România pe care o avem când vrem la degetrul mic?) estre o femeie inteligentă carte vorbește fluent engleza și franceza, ba chiar și spaniola și emite pretenții cu un tupeu de parcă ar exista Imperiul Român și cu o armată de temut.

Din acest motiv sunt de preferat limbrici și tenii, oxiuri intestinale precum Guru Călin Georgescu, în care rușii au băgat pe ocolite mulți bani racolându-l de la globaliști și ținându-l conservă pentru Ziua Z !?

Sau George Simion, o catastrofă privind intelectul și caracterul, dar ambii putând fi manipulați în stil cazon, că sunt bărbați, au pus mâna și pe sulă și pe pistol, sunt de-al noștri!

M-am gândit nu o dată de ce oameni pe care îi consider în adâncul lor patrioți, inteligenți chiar, culți, precum Gheorghe Piperea, dr. Răzvan Constantinescu, av. Cuculis, Sergiu Mihalcea, chiar Dumitru Coarnă, Luis Lazarus, etc NU au dorit să construiască lângă Diana Șoșoacă? Ba chiar au fugit mâncând pământul pentru ca nu cumva numele lor să fie asociat cu  numele ei? „Cum să fiu eu egal cu o femeie? Cum să fiu eu comparat cu Diana Șoșoacă?

Răspunsul este evident. Pentru că în sinea lor sunt orgolioși, proști de orgolioși, pentru ca „Serviciile” să nu-i asocieze cu Diana Șoșoacă și apoi să devină și ei Paria, să nu poată dânșii accede politic deoarece sunt în gașca Dianei!

„Ori pe cont propriu, ori mai bine nimic pe lume?!” Indiferent dacă sunt sau nu racolați de vreo structură, acești oameni s-au ferit să se alăture Dianei Șoșoacă deși au avut un discurs asemănător, obiective similare, au dovedit până la un moment curaj și determinare.

SUNT MISOGINI! Le este rușine să recunoască evidența. Nu au studiile ei, unii, alții le au, însă în niciun caz nu au curajul Dianei, nu au curajul să riște totul din viață punându-se în slujba oamenilor așa cum a făcut Diana, sunt falși, sunt farisei, sunt fricoși, sunt nedemni de încrederea populară.

Diana Iovanovici Șoșoacă este un unicat. Se naște una ca ea poate la o mie de ani. Este făcută să conducă un popor, o națiune. Are calități pe care nu le au mulți bărbați de stat.

Are și defecte, care de multe ori îi aduc necazuri mari. Are o încredere de multe ori prea mare în oameni care nu o merită, sufletul ei mare setat pentru a face bine cu orice preț oricui, nu poate fi înțeles de o majoritate care gândește exact invers. „Cer vrea asta? Ce interese are să mi se bage în suflet? Întreagă la minte nu e dacă se deschide simplu în fața mea. Mincinoasă ca toți politicienii. Nu pot exista asemenea oameni care să facă politică. Se vrea din ambiție în căruță la Cotroceni și apoi este la fel ca Băsescu sau Johannis. Ține cu rușii, nu vrea Europa.”

Un singur lucru este cu adevărat real. Misoginismul universal, care este un impediment. Este o pacoste care nu lasă omenirea să evolueze liber.

Nu am avut și nu am prejudecăți. Știu, sunt convins că există femei mult mai inteligente și mai culte decât mine și decât alți bărbați inteligenți. Omenirea trebuie să trateze egal ambele sexe. Pentru că numai două există! Fiecare cu aportul lui la dezvoltarea umanității, cu funcțiile cu care i-a înzestrat Bunul Dumnezeu.

VOM AVEA VIITOR DE AUR

Ultimul podcast al Dianei Șoșoacă la BZI moderat de penibilul yesman Huțanu cu al său comportament libidinos tipic „Iepocii de aur”, când Școala Regională de partid de pe str. Karl Marx scotea pe bandă rulantă „jurnaliști” cu limba sculptată în lemn de tei a dat semnalul (pentru cine vrea să vadă) dar și startul unei noi ere ce se întrevede în România, dar în primul rând în viața de partid la SOS România.

Știu că acest articol va produce un mic șoc printre șoșocarii devotați trup și suflet „cauzei”, după cum afirmă ei, dar în principal Dianei. Sunt fani extremiști care își afișează oportunismul și carierismul în speranța că și fără vrerea ei, tot va scăpa sub masă un os de ros.

Persoane aventuriere în viața trecută și tumultoasă fără meserii reale și palpabile, sar cu pieptul de aramă să facă scut în jurul idolului care îi poate scoate din sărăcie, dar nu și din cea cu duhul…

Un susținător fidel am fost și eu și voi rămâne până la capăt, chiar dacă acel capăt va fi sfârșitul vieții mele, deoarece nu am alt om și nici alt partid în care să cred cu toată ființa mea. Sunt un liberal din principiu în gândire și în comportament, dar un liberal ca acea ramură a liberalismului (cu bune și cu rele) care a făcut România Mare și care a fost o latură patriotică a României interbelice. Ceea ce a ajuns azi PNL nu este nici pe departe decât o adunătură de curve globaliste care a pus umărul la destrămarea țării și a poporului român.

Vreau să fiu foarte bine înțeles. Sunt un radical, un om fără jumătăți de măsură, nu iubesc deloc culoarea gri. La mine albul este alb și negrul este negru. Griul, cenușiul, este culoarea după care se ascund iudele și hoții. Gri ca pereții nopții să scape privirilor.

Așa A FOST  și Diana la începuturi și asta este ceea ce m-a atras la tot ce a spus și întreprins ea. De la ultimul podcast a întors-o! Eu am depistat mai demult, de la începutul verii semne că ceva se petrece în culise.

Așa cum am mai scris în articolele mele Diana a fost „preluată” de o mică grupare de ofițeri patrioți din Serviciile românești care acționează independent și în mare secret pe lângă celelalte Servicii din structura statului globalist.  Este o reacție firească pe care eu am intuit de mulți ani că există și s-a format pentru că nu toți românii din armată s-au făcut militari și au depus jurământul de credință sunt iude și lacomi după bani, funcții, măriri și privilegii. Nu toți trădează țara în care s-au născut și idealul pentru care au murit strămoșii noștri! Ei există, ei riscă enorm că duc munca ascunsă de rezistență și mai ales s-au pus din umbră în slujba unor politicieni români care s-au dovedit a fi patrioți și cu dragoste pentru România. Diana Șoșoacă și politicienii ei parlamentari au jurat credință veșnică țării și poporului român. Diana sigur își va respecta jurământul cu orice preț, dar alții au jurat strâmb și Dumnezeu îi va pedepsi. 

Diana Șoșoacă a fost și este unul dintre acești politicieni pentru care acea celulă din Serviciile Secrete patriotice ale României furnizează informații și protecție din umbră!. Ea a venit în politica mare mult mai târziu față de alții care s-au manifestat mai mult sau mai puțin adevărat ca politicieni patrioți, iar din acest motiv – plus faptul că este femeie și nu a făcut armata ca să fie un cadru militar să fi depus un jurământ militar – s-a confruntat cu acel sentiment de misoginism valabil pe tot globul. Este o cutumă că doar bărbații pot fi puternici și conducătorii lumii, doar ei ar avea dreptul să hotărască asupra sorții unor popoare sau asupra unor evenimente majore care pot schimba soarta lumii. Pentru Diana Iovanovici Șoșoacă acesta a fost și este încă un mare handicap! Pur și simplu în cabinetele marilor puteri i se recunosc niște merite dar este încă departe de a fi tratată de la egal la egal cu bărbații care conduc lumea.

Saltul ei spectaculos pe eșichierul politic intern și internațional – dar și hotărârea ei neînduplecată de a duce o politică neatârnată de Servicii – dar și de o pedeapsă care va fi dată ticăloșilor ce au distrus țara, au făcut din Diana Șoșoacă o țintă a tuturor forțelor politice unite contra ei și contra partidului SOS România.

Sistemul nu vrea să moară! Sistemul se teme, dar nu se predă. Știam asta din tinerețe și până acum, că Sistemul va fi perpetuu, atât la noi în țară (cât va mai dăinui această țară) și până la capătul lumii. El există oriunde pe glob, în orice țară, oricât de înapoiată sau dezvoltată ar fi ea. Există în SUA, în Rusia, în China, în țările arabe, în cele africane, etc.

Sistemele – chiar dacă oficial se  dușmănesc prin prisma politicului – ele se ajută și se înțeleg în tenebrele culiselor indiferent dacă asta vor sau nu vor politicienii. Până la urmă politicienii depind de Servicii chiar dacă teoretic Serviciile sunt controlate prin fonduri și alte pârghii de politic.

Semnalele pe care eu le-am sesizat încă din vremea parodiei cu alegerile prezidențiale au fost cât se poate de clare. Sistemul securist globalist când a văzut că sunt șanse mari să câștige alegerile o femeie apărută brusc, explodându-le în față ca o mină antipersonal – așa cum a explodat avocata Diana Iovanovici Șoșoacă – apoi omul pregătit din exterior ca să preia o eventuală revoluție suveranistă (Guru Călin Georgescu) sau apoi George Simion, a anulat alegerile pur și simplu anticonstituțional, printr-o lovitură de stat, fără nicio intenție de a masca acțiunea.

În cadrul Serviciilor acționează acea grupare nesupusă, acea grupare disidentă de ofițeri patrioți care vor fi cu siguranță nucleul sănătos de mâine al suveranștilor ce se va pune la dispoziția viitorilor politicieni și vor contribui la vânătoarea actualilor dușmani. Altfel nu se poate! Altfel nu se întâmplă! Să fiți convinși că și FSB, CIA, chiar Mossadul, MI6, etc. au colaborări și grupări disidente care fac pe ascuns jocul unora sau al altora. Serviciile NATO joacă și acestea un rol important pentru stăpânii care îi plătesc.

Cu siguranță că în această lume există colaborări ascunse, există interacțiuni comune și canale deschise care servesc politicienii să comunice neoficial între ei stabilind lucruri nevăzute publicului.

Eu sunt ferm convins că undeva, cândva, dar în acest an, în această vară, Diana a fost contactată neoficial de emisari direcți ai unor titani care conduc acum lumea cum ar fi Putin, Xi Jin Peng, emiri arabi, ca și cei ai lui Donald Trump.

Acțiunile Dianei la UE din anul acesta – mai ales după ce a șocat cu ridicatul icoanei lui Iisus în Parlamentul European – a produs un cutremur care a zguduit din temelii globalismul.

Acela a fost de fapt semnalul determinant care au adus-o pe Diana în ochii și atenția marilor lumii! Din acel moment Marii Bărbați au decis să o folosească probabil într-un alt scop decât acela pentru care ea s-a sacrificat și luptă. După părerea mea Diana Șoșoacă va fi următoarea înlocuitoare a Ursulei von der Lyen care va fi debarcată probabil cât de curând. Căderea globalismului cu forța pumnului sau a diplomației va zgudui toate țările Europei în principal.

Puterile lumii nu vor curgere de sânge, nu vor escaladarea războiului, au interese, în primul rând economice – deoarece acum fiecare dorește să pună economia la treabă și să treacă la reconstruirea Ucrainei, precum și la demararea schimburilor economice. Dar cu concurență la sânge între…

Trummp vrea să subjuge Europa și să devină el furnizorul de carburant și combustibil unic, însă unor țării suverane, chiar ieșind din NATO dacă va fi nevoie. Putin ar vrea și el reluarea de gaze naturale și petrol să refacă piața de desfacere, iar China dorește să poată intra cu orice vrea ea pe piața europeană la concurență cu oricine. Fără taxe discriminatorii, fără embargouri impuse. Prin urmare o Europă pașnică și cooperantă fără dictatura globalistă este pe placul tuturor.

În România, marile puteri (SUA și Rusia) au învestit bani și timp pentru pregătirea suveranismului și au pompat fonduri nevăzute în Călin Georgescu i George Simion.

Apariția Dianei Șoșoacă brusc, ca alternativă, i-au luat prin surprindere și pur și simplu nu le-au căzut bine. Văzând totuși cu ce forță au de aface, au hotărât să o folosească eficient și convenabil pentru toți.

Probabil că i-au oferit Dianei să preia cât de curând conducerea Consiliului Europei în calitate de Președinte ales și împreună cu suveranișțtii de acolo să-i unească și politic, iar apoi să convertească Uniunea Europeană în valori suveraniste favorabile deschiderii acesteia către Puterile BRICS.

Pe plan intern, Dianei i s-a oferit după propria mea părere șansa să accepte colaborarea partidului SOS România cu AUR și între cele două partide antagonice în prezent să se producă o prietenie bazată pe ideologia suveranistă, la care ambele să captureze și electorat care a fost PSD.

Între pericolul de a fi lichidată precum Kirk de o entitate nemulțumită împotriva căreia luptă acum (de la Israelul lui Netanyahu și până la Ursula van der Lyen sau Serviciile globaliste românești, NATO), Dianei i se garantează protecția ei, venituri decente care îi vor asigura viitorul personal și al copiilor ei. Nu va fi obligată să mintă pe  nimeni, să trădeze nimic, nicio cauză, își va menține discursul ca și până acum, nu va avea de făcut rabat asupra niciunui principiu al ei,  ci doar să accepte ca electoratul ei radical de până acum să dea mâna pe sub masă cu cel de la AUR, care va fi și el sfătuit să facă același lucru!

Să nu vă mirați dacă în curând – la un semnal – veți vedea pe marii „influenseri” suveraniști carte acum nici nu-i pomenesc numele Dianei (că altfel nu-și primesc banii), că propovăduiesc din amvonul televiziunilor de casă că AUR și SOS constituie adevărata și singura opoziție sănătoasă care luptă pe baricade!

Să înceapă și Cozmin Gușă, Dan Diaconescu, Marius Tucă, Ion Cristoiu, Nicolae Robert Turcescu, etc. să o sărute pe frunte pe Diana, iar în Parlamentul European AUR să cânte cu toții în corul de două persoane al Dianei Șoșoacă în care Luis Lazarus să devină tenor de concert!

Eu așa văd problema. În România Guru Georgescu să fie iute reabilitat, schimbat din costumul de mort cu unul de mire, iar Georgică Unionistul scos pe post de premier… AUR să devină viitorul PSWD ca o forță politiocă viitoare, iar SOS un apendice de alianță ca să existe o majoritate confortabilă. Însă AUR va dicta, ei vor spune și impune. Doar sunt de ai noștri, nu? Că așa a zis Șefa la podcastul fidelului Huțanu, care continuă – pentru echilibru gazetăresc, n-așa? – să-l pupe în cur și pe Gheorghe Nichita, un pușcăriaș de drept comun care acum se dă deținut politic…

Important este ce nu vă poate spune Diana, pentru că asta nu are voie! Dar are voie și ea să trăiască puțin în liniște și să-și pună cumva copiii la adăpost. Are și ea voie pentru câte sacrificii a făcut pentru această cireadă de vite  îndobitocite pe care le-a slujit cu devotament, le-a înjurat și bătut cu parul la cap să nu meargă spre Abator – să aibă câțiva ani de viață a ei, în care să își îngrijească de sănătate… Eu nu văd nimic greșit în asta, ci doar vă previn ca să nu faceți vreun șoc și să muriți dracului de inimă rea că nu ați ajuns aceia care vă țineți cu ambele mâini de poalele fustei ei acolo unde v-ați visat când i-ați scuipat pe alții care nu v-au făcut niciun rău, dar v-ați temut că sunt capabili și vă eclipsează.

Partidul? I se predă cu Proces Verbal actualei mâini drepte sau altuia mai băgăreț, că de acum nu prea mai contează partidul după ce Întemeietorul său ajunge Șeful Europei!

Momentan partidul contează din ce în ce mai puțin. Mai mult nu se vrea, ca să nu fie prea mari regrete. Oricum, în numele lui se fac și se desfac JOCURI.

Oricum, cât timp va exista și eu voi fi în viață, am pe cine să votez. Atâta pot, atâta fac. Că mai mult nici nu sunt lăsat…

AȘA A VRUT DUMNEZEU!

V-ați gândit vreodată?

După părerea mea – în aceste vremuri de restriște când țara noastră a ajuns aproape o noțiune lipsită de conținut purtată pe aripile furtunii globaliste – când într-o parte, când în cealaltă, chiar dacă suntem ca frunza uscată căzută de pe copac, avem totuși un mare noroc.

Deși suntem cu toții frunze de toamnă ruginite și uscate în cădere liberă, asta este de la Dumnezeu Tatăl! El, Drăguțul, așa a gândit ca să ne poată salva într-un fel de prostia noastră, de ticăloșia de a ne fi pierdut credința în El, de a-L fi înșelat cu ispitele Satanei, cu fățărnicia multora de a se preface doar că îi suntem alături și Îl înțelegem!

Dumnezeu când a văzut ce neam slab și păcătos am rămas din acel de geți și traci care au dominat cândva această parte a lumii, ne-a tot dat pedeapsă după pedeapsă în speranța că vom învăța ceva și ne vom deștepta, ne vom înțelepți ca să dăinuim veșnic și să fim poporul Lui ales.

Noi nu și nu, mereu ticăloși, mereu ne-am trădat conducătorii care au fost în fruntea noastră în marile bătălii pe care chiar dacă le-am pierdut fiind copleșiți de numărul dușmanilor, i-am speriat pe aceștia cu puterea noastră de a rezista aici fără a ne putea da la o parte ca să ne ia locul. Satana însă a lucrat și ea în același timp cu Dumnezeu în dorința de a-i lua locul. A creat metode noi de a se infiltra în mintea oamenilor, în Casa Domnului Iisus Hristos, în rândurile învățăceilor Săi, încât s-a ajuns acum la o luptă pe viață și pe moarte între Oastea Domnului și cea a Satanei. Trăim vremuri cumplite, hotărâtoare, vremuri când apropiați de a-i noștri au ales pe față una din tabere – unii conduși de religia creștină, ceilalți dedați la satanism – că nu mai contează că avem același sânge, aceeași învățătură comună primită de la părinți, nu mai este importantă frăția sau iubirea față de părinți. Lumea s-a defectat atât de mult, s-a înrăit atât de tare, încât frații se dușmănesc de moarte și copiii își ucid părinții orbiți de lăcomie sau de furie că nu le împărtășesc idealurile dobândite de lucrătura Diavolului.

Dumnezeu ne-a adus poate intenționat în tabăra Satanei când a văzut cât de slabi de înger am devenit! Efectiv ne-a lăsat să decădem atât de tare, să ne degradăm atât de mult ca neam, ca popor, încât ne-a disipat, ne-a alungat pe aproape jumătate dintre noi ca să ne salveze sufletele, să ne facă să regretăm, să ne fie dor unii de alții, de locurile natale pierdute, de evlavia locurilor tihnite de acasă, de lăcașul bisericuței din satul natal unde ne duceau părinții dumineca și de marile sărbători să ne spovedim și să ne împărtășim ca să ne curățăm de păcatele presupuse ale copilăriei nevinovate…

Țara a fost supusă Diavolimii imediat după acea lovitură de stat dată de Globalismul în ascensiune când a reușit să spargă Imperiul Ateist URSS ce a făcut prostia să-l hulească pe Dumnezeu. Comunismul a fost tot o față a Satanei care i s-a opus lui Dumnezeu hulindu-L și alungându-L cu forța din mintea credincioșilor.

Apoi, când au văzut că nu toate popoarele și nu toți credincioșii s-au lepădat de El, au trecut la altă ofensivă cu anticriștii Satanei, au pornit o luptă fățișă cu El folosindu-se de tertipuri care au speculat păcatele lumești și în principal lăcomia oamenilor.

România dacă nu ar fi fost învinsă cu perfidie prin Lovitura de Stat dată de jidanii acoperiți ai sionului khazar în 1989, ar fi fost distrusă oricum și împărțită între șacali așa cum s-a întâmplat să zicem cu Jugoslavia și cu URSS-ul. Pur și simplu eram șterși de pe harta lumii și am fi fost poate niște sclavi asimilați de alte neamuri.

Dar nu, Dumnezeu ne-a ales soarta după ce l-am trădat pe Ceaușescu măcar cu gândul, când am intrat în corul de proști și ticăloși ipocrițți ca să scuipăm pe el și pe toată munca lui timp de un sfert de veac când ne-a condus să facem, să ne dovedim că suntem capabili și cu nimic mai prejos decât alte popoare mari și prospere, a căror prosperitate de fapt se baza pe furtul și  îngenuncherea altora mai mici, dar mai bogați în subsol.

Am sărit în sus de bucurie că l-au omorât diavolii pe Ceaușescu și că de acum suntem liberi să păcătuim, să umblăm debusolați prin lumea „liberă” și să ne bucurăm că putem dobândi averi făcute prin jaf sau înșelăciune. De asta ne-a pedepsit Dumnezeu! Ne-a pus în frunte numai iude ticăloase, numai tâlhari de drumul mare care ne-au furat cu noi de față, ne-au vândut ca pe vite deținătorilor de Abatoare și astăzi am rămas doar teoretic cu numele de țară, dar și de populație și nu un popor!

Faptul că am ajuns în tabăra globalistă și nu ne-am opus să rămânem independenți, să ne luptăm pe viață și moarte pentru independența noastră, asta ne-a salvat oarecum de la o moarte violentă și teoretic ne-a ținut virtual cu statut de țară. Bunul Dumnezeu ne-a ales cred soarta, însă nu ca să ne piardă, ci ca să ne trezească, să ne facă să suferim și să conștientizăm singuri care este diferența dintre Calea Lui și calea Satanei.

Tot ce avem acum, toate javrele care sunt în fruntea noastră puise de Satana sunt de fapt ceea ce Dumnezeu a dorit să avem în urma păcatelor noastre, ca să ne trezească și să ne sperie, să ne deștepte și din somn, dar și din prostia în care am fost duși cu somnifere otrăvitoare!

De asta spun că în compensare, la momentul cuvenit, Dumnezeu ne-a dat Omul providențial care să ne trezească și să ne îndrume pe calea cea bună. Somnul în care am căzut cu toții era atât de profund, fiind un somn letal, un somn identic cu moartea clinică, încât Omul trimis de Dumnezeu a trebuit să țipe puternic la noi, să ne dea palme peste ochi, să ne ciupească dureros, să ne muște efectiv carnea ca să ne doară, deoarece eram inerți și imuni la orice acțiune de trezire.

Asta este Diana Iovanovici Șoșoacă, ea a fost aleasă și trimisă de El să ne reînvie la viață. A reușit? În mare parte da.

Din ce în ce mai mulți oameni se trezesc, deschid ochii și văd că a fost un vis urât. Se trezesc și conștientizează că Satana nu s-a liniștit, Satana încă luptă cu Dumnezeu! I-au trimis la luptă în numele ei pe Călin Georgescu și George Simion, dar și multe alte jivine cu chip de lut alături de ei, care vorbesc la fel ca și Diana, dar cei treziți deja văd că glasul lor este fals. Mulți sunt încă proști și adormiți, au mintea otrăvită și nu pot să distingă, însă cei treziți la rândul lor trag și de ceilalți.

Dumnezeu vrea ca la momentul hotărâtor noi românii să fim treziți bine cu toții și să reușim să răpunem Satana și pe ceilalți diavoli creați de ea. Așa să ne ajute Dumnezeu!

SUVERANIST, MAI SUVERANIST, ȘI MAI SUVERANIST, CEL MAI SUVERANIST!

Oameni buni, măi dragă,

Am ajuns exact unde mi-am închipuit eu acum 2-3 ani în urmă că vom ajunge, adică să se calce pe bătătură suveraniștii neamului și să se scuipe ca la ușa Bulibașei Chirica de la Iași unii pe alții „căcare este mai suveranist ca „hălălant”…

De ce zic că eu exact asta am prevăzut? Pentru că aceasta a fost HOTĂRÂREA SISTEMULUI GLOBALIST, care dispune de mijloace profesionale de Propagandă în masă prin toate cuiburile de mitralieră care scuipă foc continu prin mitralierele jumelate așezate pe afetul LaTrinelor Tv, ProsTv, Prima Tv (dar după România Coteț al lui Ghiță guiță), Realitatea Mincinoasă, etc.  Blegi și bloggeri acoperiți cu crema de chete neagră dată pe față să nu se vadă decât culoarea ochilor albaștri și epoleții de pe bretelele sutienului, ăștia cu toții latră din zori până la crăpatul de ziuă împuind capul oamenilor slabi de cultură dar cu pretenții de „telctuali” cu BAC-ul luat pe secetă, când făcea ocol de 1 km în amonte ca să ajungă pe malul celălalt…

Sistemul a știut din timp și chiar a prevăzut că lumea se deșteaptă din „somnul cel de moarte în care ne-adormiră barbarii de tirani” și că va întoarce foaia trezindu-se în ultima secundă în cel de-al doișpelea ceas… Și situația internațională era de așa natură, pe satane le-a mâncat în cur cu satelitul și s-au apropiat prea mult de bârlogul ursului care stătea în hibernare falsă. Și deodată „mor, mor, mor, pân la toamnă tot mă-nsor” și Moș Martin odată ce s-a ridicat în două picioare și a început să împartă lăboaie în stânga și în dreapta, șuturi în cur și mușcături de țâțe.

Prin urmare generalul SRI Rog și alte otrepe cu luceferi pe umeri și vipuști albastre la costume kaki de pijamale, au trecut sub corecta conducere a Mossadului jidovesc, care a preluat imediat după Lovitura de Stat dată de Iliescu Ivan sub atenta supraveghere a lui Gorbaciov și a pastorului Laszlo Tökes conducerea efectivă a României fostă socialistă pe care s-au jurat să o aducă la stadiul Evului Mediu.

Prin urmare după ce mai bine de trei decenii au muncit să aducă populația în pragul disperării și a perspectivei unor vieți eșuate și lipsite de sens a unor oameni tineri și în putere, i-au determinat să caute realizarea firească într-o viaț

ă de om către alte zări, spre Vestul planetei.

Spre Est, Rusia era plină de mari frământări sociale și economice, era supusă jafului oligarhilor, până ce Vladimir Putin a întors soarta țării aducând stabilitate și prosperitate economică. Rusia nu mai era socialistă, nici comunistă, a devenit o economie de piață liberă, o cvasi-democrație, prin apariția mai multor partide pe eșichierul politic. Însă așa un colos precum Rusia, China sau India este greu de stăpânit și de apărat fără o dictatură care să întroneze disciplina socială.

Să-i lăsăm naibii pe ruși cu turbinca lor și să trecem puțin pe meleagurile noastre românești. Jidanii reveniți ca păduchii acoperiți în alunițe pe fruntea țării au început meticulos, bine dirijați, bine îndrumați, demontarea și demolarea României bucată cu bucată. S-a ales praful de tot, în timp ce românii participau cu frenezie la jaful colectiv neînțelegând că tocmai tăiau crăcile groase de sub picioarele lor.

Pur și simplu s-a început cu prostirea și tâmpenia dascălilor tineri din școlile la toate nivelurile ce au fost imediat trimiși pe bani europeni la cursuri de intoxicare și acaparare a minților – abătute de la interesul național – pentru ca să spună numai despre binefacerile europenizării societății! Încetul cu încetul s-au format pături noi de intelectuali „europenizați” care predau copiilor altor grupe de imbecili, ce au început goana după avere din1990. Acești părinți cu creiere spălate de la început cu echipamente profesionale „Kercher” au ajuns profesorii de azi, care de fapt mimează prin liderii lor de sindicat școliți și plătiți de fundațiile lui George Soros să mimeze că fac greve revendicative firești și până la urmă fac jocul Puterii întorcându-se la clasă și acceptând ca proștii să facă această curbă de sacrificiu. Liderii sunt plătiți regește în Of shore-uri și se prefac doar că reprezintă mulțimea îndobitocită adusă la stadiul de turmă.

Dictatura globalistă a reușit să pună pumnul în gura populației și să nu permită Opoziției să aibă alt punct de vedere pe care să-l exprime liber contra Puterii!

Acum 5 ani în Româna s-a declanșat – la inițiativa senatoarei Diana Iovanovici Șoșoacă și al altor curajoși și minți deschise alături de ea –  o luptă deschisă cu Sistemul Globalist care impunea vaccinurile samavolnice cu ser Anticovid ce s-a dovedit a fi fost chiar dăunător corpului uman. Cu ajutorul unor criminali în halate albe care au servit contra cost Sistemul globalist s-au făcut crime în masă introducându-se teroarea. Asta nu se poate tăgădui!

În anul 2020 putem spune că în sfârșit o parte însemnată a populației s-a trezit speriată de avansul pe care globalismul îl luase pe plan mondial și m ai ales puterea dovedită de acesta în țările Europei de a trece la o exterminare în masă, la o amenințare la umanitate. În acel moment Dictatura globalistă era deja pregătită, avea un pas înaintea societății civile.

Analiza și prevederile Serviciilor de Intelligence fidele Globalismului aveau deja la îndemână partidul AUR pe care îl aruncaseră în luptă și chiar l-au băgat în Parlamentul României și în cel European. Diana Iovanovici Șoșoacă era și ea membră marcantă în  această alianță a suveraniștilor care păreau că au înțeles pericolul care păștea România și lumea în general.

De unde Diana Șoșoacă a fost de la început foarte agreată de Sistem pentru că polariza în jurul ei mulți oameni din Societatea Civilă și era foarte credibilă prin profesionalismul ei dovedit în materie de Drept Civil, odată intrată în Senat ea a devenit chiar incomodă mai ales liderilor Alianței cu numele AUR care de fapt erau cu toții „unul și unul” membri acoperiți ai Serviciilor. Au expulzat-o puri și simplu din partid devenind independentă.

Se detașau de departe George Simion și Claudiu Târziu, dar și alții precum generalul expirat Mircia Chelaru de la Iași care primise și a treia cizmă în urma unui scandal cu o escrocherie de drept comun cu un apartament dobândit pe nedrept. Oameni compromiși, oameni șantajabili și șantajați de Sistem, oameni care au primit botezul luptelor inițiate de la globalism pentru legitimarea ulterioară a Mișcării „Salvați România” – ce au scos în față lideri tineri precum George Simion și Nicușor Dan. Ce, nu ne mai amintim de Roșia Montană, de gazele de șist de la Pungești-Vaslui? A fost „maternitatea” în care s-a născut USR-ul dar și AUR-ul sub oblăduirea atent a Serviciilor de Intelligence.  Din Austria veghea coropișnița Mungiu Pipidi, Monica Macovei, Sandra Pralong, etc.

Pe atunci era apogeul îndobitocirii nației, „fezandarea” ei intelectuale, aducerea cohortelor la stadiu de amibe spălate pe creier cu televizorul. Între timp, scandalurile unde Laura Kovesi făcea spectacol cu acel criminal nazist cu grade de general SRI (Florian Coldea) țineau capul de afiș pentru distragerea atenției populației.

Dintr-o dată, intuind probabil că Diana Șoșoacă este altfel decât orice politician român – în sensul de a se dovedi incoruptibil de către Servicii – a fost făcută prin construcție concentrată și dirijată un Inamic Public nr. 1. Mai ales după ce Diana a ales să se despartă de soțul ei care s-a dovedit a fi fost un om de duzină incapabil să poată fi demn alături de ea un partener loial și puternic pe drumul ales de Diana.

Din acea clipă Serviciile au izolat-o efectiv de Presă și chiar de publicul civil care îi era electorat.

Personal am încercat să o contactez atât pe adresele ei publice afișate (de email sau numere de telefon) la Cabinetul parlamentar, la Senat, etc și oricâte încercări am avut mesajele mele de contact erau blocate către ea. Am înțeles imediat că în jurul ei se făcuse un zid  informațional specific jigodiilor antiromânești.

În paralel cu domnia sa – în timpul cât ea, alături de alți membri civici din societatea civilă lupta în stradă încasând amenzi și pumni de la jandarmi – eu am gândit datorită neputinței mele fizice de a mă fi alăturat lor în stradă să pun revista online „Rechin de Bahlui” la dispoziția luptei societății civile. Prin tot ce am scris sau am publicat am pledat cu „picătura chinezească” la deșteptarea populației, la trezirea interesului național. Imediat ce s-a înregistrat legal partidul SOS România am simțit cu trup și suflet că aparțin acestui partid ca un membru fondator, atât de mult coincideau vederile mele cu cele ale doamnei Diana Șoșoacă și a doctrinei partidului. Orice am scris, orice am publicat, a fost îndreptat deschis împotriva ticăloșilor clasei politice și a celor care au distrus țara.

Puterea cuvântului scris estre foarte mare și avantajul lui este că el ajunge unde trupul omului nu poate intra – oprit de bariere umane care au drept scop să nu deranjeze mai mahării zilei.

Dar între timp Sistemul a creat noi stârpituri, a ales dintre așa zișii jurnaliști mai cunoscuți, mai cu notorietate, reprezentanți care să facă de fațadă opoziție leprelor televizate care erau deja scuipate zilnic de oamenii de rând pentru servilismul lor grețos la globalism.

Un mare jeg național – care pretinde că el ar fi fost, este și se pregătește să devină în viitorul apropiat, când Suveranismul va deveni noua politică mondială – un securist împuțit infiltrat de Sistem în chiloții oamenilor politici de vârf ai momentului este Cozmin Gușă! Este cel mai rapace, cel mai viclean și mai versatil personaj din presa românească, dar și din politica românească. A fost „consilier” de campanie ani de-a rândul, încasând sume de milioane de euro plătiți din banii publici ai partidelor – deci din banii poporului – de împuțiciuni precum Victor Ponta, Traian Băsescu, etc. Un șarpe care își lasă solzii prin diferite partide și locuri, un jeg împuțit care vinde pe oricine și cumpără pe cine poate, are două progenituri pe care le-a format după chipul și asemănarea lui de reptilă călcată de camion.

Împreună cu alți șerpi ai jurnalisticii românești de după revoluția lui Pește Iliescu – Dan Diaconescu și Marius Tucă – împreună cu Ion Cristoiu, Ionuț Cristache, Robert Turcescu, aceste gunoaie intelectuale, aceste curve de lupanar bolnave de sifilis care le-a atins creierul se insinuează și se erijează cfa fiind adevărații propovăduitori ai suveranismului românesc, fiind plătiți cu bani grei să formeze opinia publică și să o intoxice numai cu personaje infectate de Sistem care să fie promovați asidu populației în detrimentul ADEWVĂRATEI  Mișcări Suveraniste, ADEVĂRAȚILOR  reprezentanți ai suveranismului românesc – în mod special al Dianei Iovanovici Șoșoacă și ai partidului ei SOS România!

Este singurul politician român de după 1990 carte A DOVEDIT că are o cultură profesională solidă, că are talent diplomatic, că are curaj și determinare, că este în principal un mare patriot român! Niciun jeg dintre otrepele promovate și cultivate de Sistem – începând cu Guru Călin Georgescu, un escroc conservat să devină lumina mucului de lumânare – continuând apoi cu acest golan de galerie George Simion, sau mai noii chiloți murdari spălați la râul plin de dejecții din PSD precum Victor Ponta, Adrian Năstase sau Viorica Dăncilă, sau Liviu Dragnea, sau Liviu Pleșoianu, sau mai nou, Șarpele Sorin Ovidiu Vântu – sunt cu toții scoși la înaintare și promovați până la exasperare de Noua Propagandă în speranța că va fi rupt un procent oricât de mic din electoratul Dianei Șoșoacă!

Mai mult decât atât, suveraniștii de fațadă speră că vor avea o presă bună, o presă favorabilă, și în țară nu se vorbește nicăieri de Diana Iovanovici Șoșoacă  plus oamenii ei din SOS România, atunci Puterile Străine care vor face acum jocul pe planetă vor ține seama de opinia lor de jeguri împuțite.

Ca un paradox, ca să înțelegeți și mai bine ridicolul situației, suntem poate singura țară în care „SUVERANIȘTII” fac front comun cu GLOBAȘLIȘTII pentru a acoperi de frică numele unei personalități care are o priză extraordinară la populație, asta în ciuda denigrărilor la care este supusă și împotriva embargoului de imagine creat în jurul ei.

De fapt, toate aceste mascarade au un rezultat. El reușește încă să țină captiv o parte din electoratul suveranist care a rămas la AUR și care mereu este întărâtat contra membrilor și simpatizanților SOS România.

Sunt fel de fel de tertipuri folosite, toate menite să întrețină ura animalică a „auriților” contra „șoșocarilor” șli invers.

Partidul SOS România a fost infiltrat încă de la înființare cu tot felul de jegoși, de trădători din vocație, de lipitori de mâl scabroase care au menirea să întrețină disensiunea și să evite coeziunea, să evite să iasă la suprafață oameni anonimi cu valoare intelectuală, pentru ca nu cumva să fie posibilă o reașezare a scării valorilor în societate!

Un alt aspect pe care nu îl vede nimeni (sau nu poate să-l acopere) cred că este acea „ruptură” care există între membrii din SOS România și „civicii” din care s-a născut partidul. Este exact ca și prostia care a divizat  în 1990 societatea românească cu acele vorbe că „ai mâncat tu salam cu soia în timpul lui Ceaușescu, sau stăteai bine mersi la Paris sau Londra și înghițeai cu lingura caviar și alte delicatețuri?”

Paradoxul este că partidul s-a înființat în principal prin munca lui Silvestru Șoșoacă în teritoriu în timp cer Diana lupta în București mai mult susținând acțiuni civice, iar Silvestru a adunat oameni după chipul și asemănarea sa, adică mai mult interlopi loiali banului și nu unui crez.  După excluderea lui de lângă Diana și din partid acești oameni au rămas în mare parte ca fiind baza partidului, pe fundația aceasta s-a lipit la repezeală, că urmau alegerile și așa au ajuns pe liste necunoscuți aduși de Silvestru Șoșoacă pentru căpătuială.

Diana avea să fie lovită imediat după alegeri de când Serviciile muncesc  din greu să distrugă și partidul și pe ea.

Există acest pericol ca personalitatea ei puternică să o impună în ochii marilor bărbați ai momentului care conduc lumea, iar asta ar echivala cu pierderea controlului Serviciilor asupra politicului, ceea ce este de neconceput!

De când e lumea lume Serviciile au controlul asupra politicului, se află la butoane, manevrează din umbră. Pe Diana nu o pot manevra, dar ea mai are și atuul de a ști multă carte în materie de Drept, pe care dacă l-ar face să funcționeze, mulți dintre ticăloși și-ar pierde averile și libertatea.

Să luăm doar exemplul de sâmbătă de la Țebea.

Știind că se va confrunta cu multe mizerii din partea Împuțiților, Diana a dorit să facă o surpriză ca o mică diversiune și să meargă alături de organizațiile județene SOS România să comemoreze la Țebea pe Avram Iancu.  A ținut aproape secret acest lucru și de fapt nu a dorit să cheltuiască banii partidului plătind mijloace de transport, masă, etc. A dorit poate și să testeze și adevărata față a românilor, „să ia pulsul” oarecum a stării patriotismului în acest  moment. A vorbit individual cu filialele și a spus că ea merge sâmbătă la Țebea să depună coroane. Nu a obligat pe nimeni să o imite, dar a știut că va fi urmată.

Fiind încă atât de mulți infiltrați în SOS România, Sistemul a cunoscut îndeaproape ce urma să se întâmple sâmbătă la Țebea. A  ales să aranjeze pentru duminică votul dat în parlament la moțiunea de cenzură pentru ca suveraniștii să nu poată merge duminică uniți la Țebea, iar între timp a organizat cu AUR și omul lor Simion  o depunere de coroane tot sâmbătă, când se știa că Diana organizase acest eveniment ad-hoc. Încă un act și motiv de dezbinare între suveraniști, între SOS România și AUR!

Diana a înțeles diversiunea Serviciilor, a înțeles că se dorește un conflict între AUR și SOS România! A lăsat ca AUR să-și consume pașnic evenimentul așteptând docili în soarele arzător și ulterior – după plecarea AUR – au depus coroane și SOS România. Orice se face nu se dorește cu niciun chip ca între AUR și SOS România să poată fi consens și armonie!

 Cine? Noii „suveraniști”! Adică cei fabricați cu pixul în laboratoarele Serviciilor. Asta este posibil atâta timp cât AUR este un partid hibrid, PRIMUL  apărut din spuma mării scos de Servicii înaintea nașterii firești și sănătoase a SINGURULUI  partid popular al societății civile SOS România!

Cum să fie de acord oamenii cinstiți, oamenii de bine, oamenii care au venit cu inima curată în partidul Dianei Șoșoacă – și înțelegând adevărul, nu s-au înscris în AUR – să pactizeze cu dușmanul? E drept, că Sistemul toarnă continu în urechile proștilor faptul că SOS Romnânia se face vinovat de dezbinarea Milcării Suveraniste, iar nu faptul că suveraniști sunt NUMAI MAMBRII SOS ROMÂNIA!

Se mai întâmplă ca în Mișcare să fie foarte mulți oameni „civici”, oameni neobișnuiți cu lupta politică, cu o disciplină de partid, cu respectarea unor percepte morale, cu o conduită precisă bazată pe ierarhie de funcții. Este drept, sunt oameni treziți la realitate, însă mulți nu au cultură prea solidă, nu stăpânesc  noțiuni elementare de geopolitică, nu înțeleg cum se învârte lumea. Multe doamne intelectuale trecute de vârsta a doua care au totuși suficient discernământ să înțeleagă lucrurile se simt obligate de orgolii să aibă o întâietate împotriva altora care „nu au luptat cu ei în stradă”, care nu au stat în ploaie, în ninsoare, în ger sau pe caniculă, care nu au strâns semnături pentru Diana… Ei au frustrări firești, dar nu pot pricepe de ce nu li se dau funcții cu care să-și umple bătrânețea ca să nu se simtă inutili…

Alții, pretind că sunt dinamici, doar pentru faptul că au 2 mașini de taximetrie la stradă și o facultate de IT cu patalamale valabile, sau un salon de „beauty” în care o manichiuristă și o coafeză sunt exploatate contra spațiului comercial și mobilierului specific. Multe cutre, multe curve bătrâne sau tinere care simt că au oportunitatea să se lanseze în politică la mulți bani și muncă puțină ascunși printre alții care trag la edec.  La PSDE, PNL, USR, sau AUR funcțiile costă bani, trebuie pile! Multe iude infiltrate care au rolul de frâne de mână.

 Numai oameni cu pumnul de fier care știu o profesie, carte au condus colective, care au vocabular dat de o cultură solidă, care vorbesc fluent cel puțin o limbă străină, care pot și au curajul să bată cu pumnul în masă ca să facă liniște au și capabilitatea de a conduce și politic!

Fripturiștii, oportuniștii, neaveniții care vor să fenteze, care vor să distrugă fiind plătiți pentru asta nu vor putea construi nimic! Rând pe rând ăștia vor fi depistați și scuipați de restul oamenilor curați afară, dar asta costă timp. Mult timp. Unii dintre noi nu vom apuca. Așa este normal, așa este viața. Unii vor rămâne în memoria colectivă, urmele lor vor dăinui, a altora, nu.

Suveranismul presupune oameni devotați unei cauze, dar nu înseamnă rabat de la calitatea intelectuală și doar gură mare, sau cărămida bătută în pieptul de aramă. Ăștia ies la suprafață ca uleiul pe apă. Ei sunt totul, ei sunt de toate și nimic de fapt esențial. Ba chiar – în ciuda unor bune intenții – sunt o frână în dezvoltarea și a partidului și a societății de mâine.

Simțământul trebuie să vină din interior. Trebuie să vină din inimă și din conștiință! Omul trebuie să fi înțeles cu adevărat CĂ DE EL DEPINDE, că EL este chemat de Dumnezeu să i se alăture Dianei Șoșoacă, nu pentru prosperitatea sa, ci pentru prosperitatea colectivă, a societății de mâine, pentru viața copiilor și a nepoților noștri! Chioar dacă ai peste 70 de ani și încă simți că mai ai gândire sănătoasă, că mai poți ieși la un eveniment în colectiv, trebuie să conștientizezi că viața este în primul rând al celor cu putere, al celor care încă au în față 20 de ani de luptă și de aport efectiv! Mintea ta trebuie să susțină și să îndrume pe cei mai tineri să vadă Adevărul, să le atragi atenția când greșesc.

Eu înafară de Diana Șoșoacă nu văd în acest moment prea mulți oameni care pot face față cu adevărat viitorului pe care îl așteaptă omenirea…

Poate că sunt și eu prea exigent.

https://vm.tiktok.com/ZNdb1wk6V/

https://www.facebook.com/share/v/15uJd7BYu2/

PE EI, PE MAMA LOR!

Așa cum am scris nu demult în articolul publicat pe blogul meu „Justițioar de Serviciu”UN GRUP  de ofițeri români patrioți care lucrează în Serviciile de Intelligence (SRI, SIE, DIA) îi furnizează Dianei Șoșoacă Rapoarte (poate zilnice) cu adevăratele evenimente care se petrec în lumea nevăzută a pieței de informații secrete.

Pur și simplu probabil că primește rapoarte mult mai amănunțite decât primesc viermii globaliști Dan și Bolojan! Asta o ajută enorm pe Diana cu mintea ei sclipitoare să facă o evaluare corectă a situației geopolitice și să își dea seama cine îi este dușman și cine nu are importanță.

Explică de fapt și menținerea ei încă în viață în ciuda urii imense ale împuțiților khazari globaliști din Israel și unele țări NATO, plus acceptul și ajutorul tacit dat de Rusia și China și chiar de țările arabe care o susțin.

Lumea mare, lumea de mâine, o susține cu forță pe Diana și vede în ea posibilul factor de echilibru și onestitate la Marea Neagră.

Că sunt cu toții misogini sau nu, Putin, Xi, Trump, Erdogan sau arabii, au înțeles că în cazul Dianei trebuie să facă abstracție la genul și sexul ei și că trebuie să o trateze ca pe un bărbat adevărat care are un caracter mult mai dur și calități mult mai mari decât defecte și este inevitabil să o introducă imediat în masa credală a lumii.

Așa cum de exemplu Zelenski a fost păstrat încă în viață de ruși – care au putere imensă în ce privește lichidarea în orice punct de pe planetă a dușmanilor incomozi pe care vor să-i pedepsească – s-a ajuns la o înțelegere reciprocă (deocamdată) în ce privește protejarea vieților unor capi ai ambelor tabere. Zelenski, Macron Mertz, Rotchilșd, Soros, dar și alți noi conducători ai Mișcării Suveraniste planetare.

Se pare că acest pact nescris(?) a avut loc după încercarea eșuată de lichidare a lui Trump din timpul campaniei sale electorale când glonțul i-a atins urechea.

Serviciile secrete ale ambelor tabere au probabil un pact semnat de șefii lor supremi să protejeze CU ORICE PREȚ viața unor lideri care pot contribui la menținerea unei așa zise păci mondiale în ciuda conflictelor existente și care mocnesc. Și Bibi Netanyahu intră în acest program de protecție a vieții sale, că altfel era de mult mumificat de khazari oricât de mult ar fi fost el ascuns și protejat.

Diana a început să conteze în ochii Noii Lumi de când a ridicat icoana și a strigat în Parlamentul European sfidând-o pe Ursula„noi credem în Dumnezeu”.

Acela a fost momentul T zero în care Diana a devenit șeful incontestabil al Mișcării de Elioberare europene și a suscitat  interesul Chinei, Rusiei, Americii și al Țărilor arabe. Plus mișcarea de condamnare publică a Israelului pentru atrocitățile din Fâșia Gaza!

A o lichida acum pe Diana Șoșoacă ar echivala cu atentatul asupra Prințului moștenitor la Sarajevo! Pur și simplu echivalează cu declanșarea unui război mondial care ar avea drept scop determinarea țărilor suveraniste BRICS să răzbune un lider al lor. Fitilul care duce la butoiul cu pulbere a fost deja aprins și se apropie sfârâind de butoi.

O lichidează pe Șoșoacă, estre deschisă calea spre Zelensky, Netanyahu, Trump, Macron, etc.  Asta explică de ce Diana are curajul să meargă la sacrificiu până la capăt în ciuda pericolelor iminente care o pândesc.

Cei mai de elită ofițeri patrioți din Intelligence-ul românesc o protejează și îi asigură din umbră spatele. Șerpii știu asta și deocamdată nu îndrăznesc deoarece notorietatea ei a depășit momentul când nu însemna încă mare lucru. În clipa următoare lui Nicușor și Ilie de la Sculărie li s-ar tăia ștrepeleagul în buda Palatului și ar fi lăsați să crape văzând cum le curge viața între picioare.

PE EI, PE MAMA LOR!

LISTA  NEMERNICILOR  RUSINII

Disperarea este maximă și se citește pe fața tuturor cei nominalizați de Diana Șoșoacă la Conferința de presă ținută vineri – aflați pe lista lui „USA for the American people” împreună cu  fundația „George Soros pentru o Societate deschisă”  – ONG-uri globaliste care au finanțat în perioada 2020–2024 (pentru diversiuni mediatice și scuiparea poporului român, intoxicarea prin Tv și internet), următorii tovarăși și tovarășe curve cu suma de 297 milioane de dolari: CT Popescu, Mihai Gâdea, Mircea Badea, Radu Tudor, Alexandra Păcuraru, Andreea Esca, Mădălin Bot, Grigore Cartianu, Adina Despa, Cosmin Prelipceanu, Val Vâlcu, Ion Ioniță, Mirel Curea, Bogdan Ficeac, Cătălina Porumbel, Cristian Pantazi, Cristian Tabără, Niels Snecker, Cătălin Tolontan, Denis Riffai, Gelu Vișan, Ioana Ene Dogioiu, Oana Zamfir, Radu Buzoianu, Dana Dobre Timofte, Liviu Avram, Vlad Pietreanu, Cătălin Țiblea, Silviu Mânăstire, Costi Rogozeanu, Victor Ciutacu, Claudiu Tâlvăr (fost ministru al Apărării Naționale!), Mircea Marian, Radu Banciu, Dragoș Pătraru, Răzvan Simion, Dani Oțil, Vlad Mistici, Alina Mungiu Pipidi, Liana Stanciu, Doru Buscu, Tatin Orcan, Silviu Sergiu, Lili Ruse, Carla Tănase, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Cătălina Grama, Ioana Ginghină, Vasile Bănescu, Loredana Groza, Andrei Pleșu, George Buhnici, Tudor Gheorghe, Victor Rebengiuc, Marius Pieleanu,  Ghe. Bakonschi, Mircea Cărtărescu, Lucian Mândruță, Gabriel Liiceanu, Tudor Chirilă, Adrian Papahagi, Mihai Bendeac, Teo Trandafir, Horia Brenciu, Ioana Grama, Andreea Marin, Dan Petrescu, Andrei Caramitru, Horațiu Mălăele, Horia Roman Patapievici,  actorii din Las Fierbinți (Mihai Bobonete, Adrian Văncică, Mihai Raț, Cuzin Toma, Mihai Mărgineanu, etc)

Mirabela Dauer, Marian Godină, Dana Gherghiu, Carmen Uscatu, Călin Goia, Florin Salam, Gelu Duminică, Andreea Raicu, Gabi Bartic, Marcel Bartic, Miruna Ioan, Gina Badea (surioara lui Mirciulică), Mihaela Munteanu și Corina Băluțanu.

Desigur că această Listă este una minimală, acești viermi scârboși dar și alte categorii de politicieni, de „influenseri” pe rețelele de socializare, de piticanii scabroase la minte și la caracter se găsesc pe alte liste ale altor entități de finanțare clandestină care au făcut posibilă deturnarea gândirii românilor mai slabi de minte și cu o cultură mai precară ce au căzut pradă Propagandei globaliste. Totul a fost conceput ca un tir concentrat asupra subliminalului populației române din țară și din afară, un șuvoi de fraze și semnale transmise de acești nemernici care și-au vândut sufletul și onoarea pentru niște bani murdari cu care le-a fost cumpărată conștiința inexistentă la apusul carierei de o viață în care au excelat și au intrat în mentalul colectiv al  românilor ca niște adevărați eroi sau vedete îndrăgite.

Vedem în această Listă de scuipat și familii, cupluri de hermafrodiți cu sex incert, nevertebrate care au organe sexuale în locul creierului, jidovi acoperiți sub nume românești, dar și alte nații aciuite în flocii acestei populații care a fost cândva un popor…Lăței!

Vom scuipa pe mormântul lor, ne vom pișa la fiecare comemorare alături de câinii maidanezi pe mormintele lor după ce nu vor mai fi pe lumea asta, dar nu înainte de a le transmite oriunde îi vedem și întâlnim oprobiul și disprețul nostru, al tuturor celor care am conștientizat că am fost vânduți ca pe o marfă de aceste iude ale neamului românesc.

Majoritatea dintre ei sunt de fapt alogeni acoperiți, oameni care își fac de rușine și rasa și etniile, pretându-se la acceptarea unor sume care să le asigure statutul de „vedete” în diferite domenii de artă, de literatură sau politică, prin vânzarea propriilor conștiințe și scuiparea poporului în care s-au născut și pe care îl renegă.

Javre împuțite, scârnăvii puturoase, fecale umede urât mirositoare sunt toate aceste iude cu nume „ilustre” acoperiți cu titluri și patalamale inutile care le atestă calități pe care nu le au!  O listă de cântecaci nemernici ce au cumpărat notorietatea scuipând România și pe români, care au fost angajați în oficinele de distrugere a conștiinței neamului, în canale Tv transformate în subunități de luptă în linia întâi ai unor soldați fără armă cu glonț, dar cu arma cuvântului care se înfige în creierele mai slabe.

Evreica Mirabela Dauer va trece în uitare după căderea globalismului, actori și actrițe care nu vor mai fi niciodată difuzați de societatea viitoare în semn de scârbă și silă pentru tot ce au înțeles dânșii să facă împotriva acestui neam în scopul îmbogățirii personale.

Veți fi scuipați, veți lua șuturi în cur pe stradă, asta până ce veți fi strânși oriunde vă veți ascunde  și duși în lagăre de muncă unde vă veți sfârși zilele. Vă urâm din tot sufletul – așa cum ne urâți și voi pe noi. A fost vremea voastră timp de trei decenii, acum vine vremea noastră care va dăinui veșnic! În România nu se va mai ridica niciodată deasupra societății vreo persoană care să îndrăznească să comploteze și să scuipe acest popor! Veți pieri ca niște câini maidanezi pe gunoaiele gropii comune și nu veți avea niciun respect de la români! Vi se va devaliza și necinsti mormântul dacă îl veți avea,, iude de căcat care ați fost! Javre împuțite, călăi ai neamului românesc! Mai bine să vă doriți moartea înaintea judecății! Nu aveți unde să vă ascundeți! Planeta asta este prea mică pentru voi! Blestemați să fiți în vecii vecilor!

SALOM!

Buăăăăăăăăi Itzik, Sloim și Bercu…

Voi știți că noi știm că ce știm noi nu știți voi? Adică buăăăi haldăilor roșcați cu curul mare și pistrui pe bucile obrajilor, voi nu știți cât de mult vă detestă românii pentru ticăloșiile voastre fără margini… Ați penetrat voi SRI și SIE, ați ajuns să dominați CIA, poate MI6, ați devenit armata secretă a globalismului mondial, dar pentru asta „veți fi iarăși ce ați fost și chiar mai mult decât atât!”

 După comportamentul vostru abject contra popoarelor creștine civilizate ale lumii libere vă veți trezi din nou și iarăși fugăriți și izgoniți pe toată planeta  de toți, pentru că vine curând SCADENȚA.

Conferința de presă de ieri a partidului SOS România condus de euro-deputata Diana Iovanovici Șoșoacă a scos în evidență încă o dată dacă mai era nevoie că alături de ea și de membri SOS România s-au înregimentat ofițeri patrioți ai Serviciilor Secrete române la diferite eșaloane, din SRI, SIE, DIA, etc ce furnizează informații cu caracter secret – personal Președintei Diana Șoșoacă – pentru a o ține la curent cu tot ce mișcă în țară șți în lume contra României și a intereselor poporului român.

Nu cred că șefii AUR și cohorta de iude din spatele lui Călin Georgescu au informații atât de veridice și de importante cum are Diana Șoșoacă, deoarece ei nici nu au nevoie ca simpli trepăduși ai leprelor din aceste Servicii care au trădat Țara și Poporul și care sunt acum slugile unor împuțiciuni antiromânești.

Conferința de presă de ieri precum și toate ieșirile Live aloe Dianei Șoșoacă denotă o permanentă și corectă informare a evenimentelor interne și internaționale care o fac pe Diana Șoșoacă – o patriotă desăvârșită – să se situeze întotdeauna de partea corectă a problemelor, să spună lumii mințite și mereu intoxicate de Serviciile trădătoare ADEVĂRUL despre ce se petrece, cum se petrece și mai ales care sunt interesele ascunse din spatele cortinei.

Dacă la începuturi românii au fost total ignoranți și au fost aruncați în apa învolburată a „democrației” fără să știe să înoate cât să se țină măcar la suprafața apei, dacă apoi au dovedit naivitate și credulitate fiind printre cele mai ușor de manipulat popoare europene – în ultimii ani datorită doamnei Diana Șoșoacă lucrurile au început să se schimbe. Din ce în ce mai muți oameni treziți la realitate, din ce în ce mai multă lume conștientizează ce evenimente se petrec în jurul lor, ce interese ascunse au politicienii și mai  conștientizează care sunt de fapt iudele și care sunt metodele Serviciilor și a Propagandei de intoxicare.

Deși s-a dovedit că avem prea multe cadre militare cu grad de subofițeri și ofițeri de grade inferioare și superioare ce au dovedit lăcomie și labilitate psihică în fața tentațiilor oferite de Sistemul ticăloșit după așa zisa revoluție – care a fost o Lovitură de Stat dată de globalism prin intermediul rușilor conduși de globalistul Mihail Gorbaciov – dar și de sionismul khazar european prin ONG-urile lui George Soros, care de fapt erau subunități de luptă armată și de diversiune ale unei oștiri nevăzute și perfide.

Toate generațiile de subofițeri și ofițeri din armată și Servicii de după1990 au fost intoxicate și convertite cu aderarea la NATO, să nu mai fie loiale țării de baștină și să trădeze interesul național în favoarea unor stipendii mari necuvenite sau a unor privilegii inadecvate și ilegale.

Așa s-a putut preda România străinilor dușmani fără un cartuș sau fără o pietricică trasă cu o praștie. Cei școliți și pregătiți să apere cu arma în mână interesele poporului român și a țării pentru care au jurat credință sărutând drapelul cu mâna pe Constituție și Biblie, au trădat, momiți de iudei care aveau misiunea să ne cucerească perfid și să ne extermine, pentru a ne lua locul.

Totuși, nu toate boabele sacului cu grâu erau infestate cu neghină, nu toți tinerii care au jurat credință patriei române au acceptat să devină trădători de neam și țară!

Ei, bine, acești tineri patrioți ce au îmbrăcat haina militară și cămașa morții și-au amintit o parte dintre ei pentru ce au ales cariera militară, ce i-a determinat pe ei să facă un Liceu militar, o Școală superioară militară, o Academie militară și deși au nimerit în structuri infestate șți acaparate, penetrate, de Agenturi străine de spionaj care acționează în interesul unor puteri NATO, aceștia în clandestinitate s-au unit cu mari riscuri și s-au organizat să facă rezistență și să culeagă probe și informații contra unor comandanți care au ales să trădeze valorile strămoșești pentru care au depus un Jurământ de credință.

Acest nucleu s-a dezvoltat în subteran și a așteptat docil să pună la dispoziție aceste date și probe ale trădării în mâna unor viitori patrioți români care se vor ridica în clasa politică din Societatea civilă și apoi să ajute aceste forțe să dea o lovitură de grație trădătorilor.

Se pare că Diana Iovanovici Șoșoacă s-a dovedit a fi fost acel om politic ce a corespuns acestor forțe patriotice din umbră care acum este ajutată în încercarea ei de a se sacrifica pe ea și pe cei apropiați ei cauzei poporului român, dar mai ales cauzei înfrângerii globalismului planetar.

Este cât se poate de evident faptul că Diana Iovanovici Șoișoacă are lângă ea elita Intelligence-ului românesc ce îi furnizează date secrete pe care ea le devoalează publicului larg anihilând cu acest gest acțiunea subversivă a dușmanilor.

Dacă nu ar face publice aceste date cu conținut secret menite să distrugă poporul român și apartenența lui la Libertate și Democrație creștină, atunci Diiana ar fi imediat ținta adversarilor patrioților, fiind acuzată de uneltire împotriva „statului de drept” sau a „ordinei de drept” în statul român, ar fi acuzată de „uneltire cu dușmanul” contra „interesului național”!

Devoalând intențiile și acțiunile subversive ale ticăloșilor trădători, Diana Șoșoacă dejoacă și preîntâmpină acțiuni menite să atragă Româna într-un război absolut inutil contra Rusiei, care nouă, poporului român care considerăm că frații ortodocși ruși nu sunt dușmanii noștri, ci, dimpotrivă, ne sunt prieteni și luptă cu satanele anticreștine.

Datorită ofițerilor patrioți din Servicii și armată, românii se pot situa de partea corectă a istoriei și a baricadei – având-o în fruntea lor pe Diana Iovanovici Șoșoacă și partidul ei SOS România – care a devenit o Mișcare Suveranistă Națională de eliberare.

Itzik, Sloim și Bercu, SALOM!

https://www.facebook.com/share/v/16tbyo5LGt/

https://www.facebook.com/share/v/16tbyo5LGt/

SRI ȘI SRILANKEZII

Ați văzut și v-ați indignat sper mai mulți naivi la știrile date de împuțiciunile televizate din toate canalizările puturoase care sunt trompete plătite bine de securiștii globaliști. Ei, bine, iată care a fost moșmanda.

UDMR este la guvernare cu toți împuțiții, da? UDMR este interfața șovinismului maghiar în România. Asta chiar de la începuturi, când încă era coordonată înființarea lui de pastorul globalist sorosist Laszlo Tokes (întâmplăîtor sau nu, pe ungurește toke înseamnă coi pe românește). Care nu știți cine este jigodia asta, nu vă obosiți să căutați, că vă dăunează apoi la mansardă și vă deranjați feng-shui-ul.

OK… De partea cealaltă, de vreo 8-10 ani șovinismul românesc – pentru că avem și noi faliții noștri, n-așa? – a scos la înaintare pe un securist expirat din Sf. Gheorghe – Covasna cu numele Dan Tănasă. Ăsta a devenit portavocea românilor ofensați și nedreptățiți din arealul județelor Harcov care au ținut pagina întâi a presei postdecembriste de rit nou și de ziua a opta de după lovitura de stat globalistă dată de Ion Iliescu cu Mihail Gorbaciov la coordonarea jidovului ungur George Soros, ce a fost vârful de lance al satanelor în Europa.

Acum vorovim doar despre Dan Tănasă, că el a fost adus pe scenă în fața reflectoarelor.

Dan Tănasă este o jigodie românească marca securistică ce a ajuns – cum altfel? – un deputat de AUIR! Dacă ar fi fost un om curtat, azi ar fi fost parlamentar SOS România, dar mai bine că nu este, deoarece ar fiu îngroșat rândurile Trădătorilor.

Această împuțitură s-a remarcat încă din anii când nu era parlamentar că ataca furibund la beregată fruntașii maghiari care erau la butoanele Admenstruației locale în județele Harcov și înfiera fără frică abuzurile ălora cu steagul secuiesc la Trei Scaune pus pe orice budă din fundul curții,. Dar și pe clădirea Primăriei sau a Prefecturii.

Hau-hau, hau-hau ieri, azi, mâine – este clar că omul avea epoleții SRI la maieul de sub cămeșă – Dan Tănasă reprezenta pentru românii din Ardeal cam singura voce care se exprima în gura mare despre tupeul UDMR…

Ei bine, pentru aceste merite deosebite de a arăta că și românii pot fi șovini (așa cum ne-a arătat George Simion când dorea să legitimeze Hoarda de AUR în luptele de la cimitirul di Valea Uzului) pentru ca apoi să devină partidul parlamentar născut pe anus de SRI, Dan Tănasă a ajuns cum era și logic parlamentar de AUR (de trompetă).

A trecut la scuipat pe jidani, dar când a fost să fie în parlament să îl combată pe ovreiul Ițic Vaxler cu legea lui Vaxler, Dan Tănasă a făcut la ordin un pas la ofsaid și a oprit acțiunea opoziției rămânând în frunte SOS România și vocea de tunet al Dianei Iovanovici Șoșoacă.

Ei, bine, Dan Tănasă intrase cumva în derizoriu după ce a pupat mâna și a dus olița cu kaka să o verse la budă al lui Karl Ma(r)x Wexler.. Așa că s-a gândit el să mai iasă puțin la suprafață din hârdăul cu căcat AURit pe dinafară și a dat el pe gură un îndemn „adresat românilor” –  pe care l-au auzit numai golanii ultrași din AUR – să bată și să refuze livrările curierilor care aduc la ușă pizza și șaorma cu de toate cu trăsături asiatice.

Românii noștri – mai ales golănimea AURită – nu muncește așa ceva, este prea înjositor pentru ei și prea mic salariul comparativ cu munca, așa că doar un simpatizant AUR cu capul între urechi și mintea între picioare a luat în seamă declarația unui idiot din același partid AUR, care s-a remarcat printr-un îndemn șovin și ticălos.

Nimeni din adevăratul partid de opoziție (SOS România) nu ar face un asemenea text de îndemn pe rețele de socializare, doar un cretin de român șovin excitat la culme de răutate adusă la rangă de politică națională ca să compromită Mișcarea Suveranisă poate fi capabil de așa ceva!

Javra asta acționează la incitare la ordinul Securiștilor manipulatori exact pentru a crea diversiune și pentru a abate atenția de la problemele curente. Noi – SOS România – pledăm pentru întoarcerea românilor acasă din bejenie și ocuparea locurilor libere în toate domeniile economiei conform pregătirii școlare și profesionale ale fiecăruia ca să nu mai fim nevoiți să aducem mână de lucru străină. Sau dacă este totuși nevoie, să oferim aceste munci altor popoare de origini creștine, care sunt compatibili cu poporul român. Noi nu suntem antisemiți, însă dorim să ni se respecte cultura și obiceiurile indiferent de care etnie sau rasă ar fi vorba. Aici este diferența între SOS România și AUR sau alte partide apărute sau declarate ca fiind suveranste.

 Nu contează că ești evreu, dar contează să știi că nu ești deasupra noastră cu nimic și nu poți să ai pretenții că ne ești superior și că noi ar trebui să ne supunem ție.

Acel idiot care a agresat curierul nepalez aiurea – doar pentru că avea trăsăturile feței de asiatic – nu are alt motiv să fi agresat omul decât că era un idiot din naștere și poate că face parte din Cohorta AURită de imbecili ce au fost  radicalizați în atâtea acte de diversiune ca să servească lui Curu Căcălin Georgescu sau lui George Simion, alt golan de elită al politicii pe care scrie „MADE BY SRI”.

Doar televiziunile la cererea expresă a aripii UDMR din guvernarea globalistă – care dorește destrămarea României – a făcut intenționat și public legătura între îndemnul scris de Dan Tănasă și evenimentul nefericit cu Străinul în noapte. A fost o poliță plătită lui Simion și Hoardei de AUR pentru Valea Uzului, dar hai să ne amintim cum cu mulți ani în urmă, când în România abia începuseră să sosească asiatici la muncă, ungurimea din Ditrău, o comună aproape de Gheorghieni, Harghita a făcut mare scandal pentru că la brutăria din comună patroana unguroaică a angajat din lipsă de unguri cu sânge verde niște brutari de prin Nepal, sau SRI Lanka. Mare zarvă urom, mare Revoluțiue, că ei nu mănâncă pâine ungurească făcută de mâinile (murdare?) unor asiatici musulmani fără credință în Dumnezeul lor protestant…

Prin urmare acum UDMR s-a grăbit să-i tragă un șpiț în gură lui Dan Tănasă pentru Valea Uzului și contrele la adresa șovinismului maghiar speculând de fapt un gest cretin făcut de un golan oarecare de la AUR probabil, că acolo este partidul umplut cu huligani care vor cu orice preț să compromită Adevăratul suveranism reprezentat numai de SOS România!

Iar televiziunile plătite de guvernanți (deci și de UDMR) au scos o știre bombă care l-a legat pe Dan Tănasă cu curul lipit de casă.

Bosomeg a kecske!

CEI TREI GENERALI NAȚ-O

Madame und Frau urSula van der Lyen:

„Sunt revoltată de atacul asupra Kievului care a lovit și birourile UE. În decurs de 20 de secunde 2 rachete au lovit la 15 metri de sediul delegației UE. Acest atac arată că Moscova nu se dă în lături de la nimic ca să terorizeze Ucraina, ucigând orbește civili bărbați, femei și copii și chiar țintind Uniunea Europeană.”

O voce constipată, cui hemoroizi, din off:

« La rândul ei, Șefa diplomației europene Kalya Kallas a scris că prin aceste bombardamente Moscova  cumva își bate joc asupra eforturilor de pace.

„Atacurile care au vizat Kievul peste noapte dovedesc decizia deliberată a Rusiei de a escalada războiul și de a batjocori eforturile pentru pace”

Emanuel Macron și Kief Starmer au denunțat și ei atacurile pe care le-au catalogat drept teroare și barbarie. »

………………………………………………………….

Băă, păi fute-vam lângă potecă de fiare turbate care sunteți voi javre și vă simțiți indignate de lupta creștinilor ortodocși contra naziștilor khazari din Ukraina, care au nimicit din 2014 încoace populație de etnie rusă din estul țării în Donbas și regiunile adiacente – laolaltă copii și adulți – pentru simplul motiv că se declarau de etnie rusă și doreau autonomie în semn de protecție față de barbariile fascistoide la care erau supuși de globalismul care a acaparat statul ukrainean.

Voi scârnăviilor globaliste sunteți vinovate în totalitate de situația de acum în Europa, voi târâturi abjecte ați târât popoarele europene în acest război alimentând perfid Ukraina cu ajutorul Americii globaliste cu armament sofisticat – dar mai ales cu ură împotriva Rusiei. Sub oblăduirea voastră directă (futu-vă neamul la popou așa  cum vă place vouă începând cu Emanuel Macron și „doamna soț  ” plus  urSula și terminând cu Zelenski Volodimir cu morții din cimitir!

În România împuțiciunile de la ProsTv, LaTrina 1-3, Realitatea Mincinoasă, România Coteț al lui Guiță Sebi&Pisicul Ponta, Bulă 1, Kanalizarea Dristor, etc vă prostituați transmițând și comentând prin linsul hemoroizilor globaliștilor – precum curve și hermafrodiți de doi bani precum Oana Andoni, Andreea Esca, sau jidanul haldău Sebastian Zachman de la Prima cea mai proastă televiziune după Coteț Tv, Căcălina Hulubel și Mihaela Bârzilă cu buzele de cămilă. gRadu Tudor și Cei Trei Generali de cur-te ai p(r)ostului – generali NAȚ-O , cu lampasuri roșii la pijamale precum generalul Dan Grecu la inele de fum de țigară, generalul Barbu, care-i prost ca gardu și-și dă cu părerea că l-a lăsat muierea, generalul Mărgineanu cu prostia cu toptanu – urlă de groază că le intră în găoază vreo rachetă de katiușă ca să le vină mănușă!

Populația  MAJORITARĂ din România, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Italia, Spania, Franța, Slovenia, Serbia, Croația, Macedonia, Grecia, SE BUCURĂ  enorm de pierderile suferite de mercenarii plătiți cu bani europeni prin NAȚ-O, că sunt răriți din ce în ce mai tare și scade numărul bandiților de pe planetă, se bucură de toate loviturile din ce în ce mai dure date de Rusia Ukrainei fasciste și așteaptă cu (ne)răbdare înfrângerea totală și definitivă a armatelor NAț-O care luptă sub acoperire sub denumirea de armata ukraineană.

Fiecare lovitură primită de „ukraineni” este sărbătorită cu marte bucurie în casele românilor și este exact inveres decât rahaturile comunicate de jigodiile și javrele propagandei globaliste la Tv!

Românii așteaptă  CAPITULAREA și nicidecum Negocieri de Pace pe care jegurile împuțite care conduc globalismul ar vrea să le impună Rusiei și popoarelor creștine care doresc înfrângerea globalismului.

Ziua capitulării Ukrainei va fi declarată de popoarele Europei Ziua Internațională a Victoriei creștine asupra satanei globaliste, iar aceste javre turbate care acum cred că ele conduc Europa vor sfârși curând în cele mai cumplite chinuri.

Rusia a lovit cu 2 rachete care nu au putut fi interceptate – aproape simultan – la 15 m de cuibul de reptile ale UE, care este un adevărat Comandament al terorii turbate, ca să le arate că data următoare vor lovi fix în vasul de WC pe care stă urSula și se cufurește.

Acum toate popoarele Europei și ale lumii BRICS (ce vor prelua curând Planeta) sunt conștiente și știu că Rusia de fapt luptă cu sânge vărsat pentru Eliberarea omenirii de Globalismul khazar sionist. Când va câștiga, globalismul va fi înfrânt și capii lui vor fi căutați și urmăriți pe planetă după modelul oferit de Israel cu Institutul Ellie Wisell pentru exterminare sau pedepsire capitală. Ei știu asta și acum distrug cât pot de mult, că nu le mai pasă.

Fiecare țară are ticăloșii ei și fiecare va răzbuna morții uciși de globaliști.

Suveranismul va învinge și asta va fi politica de viitor. Puterile lumii vor fi mai multe și vor avea sfere de influență, nu va exista doar SUA și Rusia ca până acum.

Trebuie să fii total cretin să crezi o iotă din ce minciunile spuse la toate televiziunile!  

LA „AUR”-FM „FAMIGLIA” LUI COZMIN BAZEDOW LUPTĂ DIN GREU CU GLOBALISMUL ÎN AGONIE

Poate vedeți că nu o dată preiau pe contul meu de Facebook câte o emisiune în direct al lui „Guru” geopoliticii românești, omul tuturor serviciilor de Intelligence din România și de aiurea – începând cu taigaua rusă, China tovarășului XI și până hăt, departe, în ținuturile misterioase ale Antarcticii, urcând apoi pe la Capul Horn până la Oceanul Înghețat de Nord în fiordurile Canadei și ale Groenlandei pe care a pus ochii Trump, alături de Mossad, care este absolut peste tot pe planetă…

„Omul” e trunchiul unui copac găunos pe dinăuntru, atacat de cari, care i-au ros sufletul și trupul dar crescând falnic și umbros, din care au sărit împrejur și două așchii aidoma lemnului putred din care este Bătrânul copac…

În cadrul Programului Național de PROSTIRE a populației române – împrăștiată pe planetă – domnul Bazedow Cozmin a fost pregătit temeinic din anii crudității domniei sale, iar apoi a fost scuipat de Sistemul ce dăinuie în Româna de ieri și de azi. Pentru mâine, el a pregătit beizadelele – un flăcău și o „mamzelă”. Tânărul Așchiuță a fost făcut de „ăl bătrân” parlamentar la o vârstă fragedă, „să prindă experiență”. Strategic a fost infiltrat – contra unor concesii făcute la timpul potrivit doamnei Diana Iovanovici Șoșoacă – în noul ei partid SOS România care între timp s-a rostogolit și a acumulat materie devenind o Mișcare Suveranistă de Eliberare Națională în adevăratul înțeles al cuvântului, o Mișcare adevărată, singura de altfel din România în ciuda eforturilor materiale și de acțiunea a unor Împuțiți ca generalul SRI Rog de la Departamentul de Inginerie Socială care lucrează țesând pânze care îți intră în ochi, în gură, în urechi precum păianjenul Cap de Mort după o grindă în întunericul podului.

Lumea este naivă, este adusă de 3 generații la stadiul de incultură generală, care induce și incultura politică, ceea ce aduce inevitabil o prostire în masă a oamenilor ce ajung să creadă că tot ce se spune la televizor este adevărat, că este singurul adevăr valabil, iar acești oameni au procreat copii (e drept, din ce în ce mai puțini), dar care la rândul lor fiind tembelizați, acționează și ei asupra odraslelor contribuind lângă Sistemul de Educație la cretinizarea maximă a viitorilor adulți.

Prin aceste generații de cretini funcționali s-a răsturnat scara valorilor adevărate care au fost ierarhizate cândva – secole întregi – după moralitatea creștină care ne-a dat învățăturile lui Iisus. Azi părinții laolaltă cu progeniturile trăiesc într-o transă continuă în fuga după avere cu orice preț, fuga după plăceri animalice și instinctuale, fuga după laudă de sine și căpătuială ușoară. Au modele de viață animale sălbatice, cu pielea scrijelită și vopsită cu tatuaje scabroase sau „suave” începând cu fața (transformată în cur de babuin), gâtul pictat cu scrijelituri abracadabrante, ajungând și până pe vârful penisului sau pereții vaginului ca în Peștera Muierii de la Polovraci.

„New Edge”, „cultura Wok” și câte și mai câte satanisme de tot felul au inventat globaliștii care să smucească mințile din ce în ce mai puține și mai slabe!

Totul menit să distrugă omenirea! Totul făcut ca gloata de proști să piară cât mai iuite chiar fără războaie clasice, dar dacă e nevoie „hai și la războiu”! Chiar unul nuclear, ca să știm că este devastator și pier peste 80%, în speranța că vor rămâne elitele.

Prostimea ni vede asta, nu înțelege ce se petrece în spatele unui pahar de sânge de nou născut sau prunc de grădiniță despre care nu are habar (nici nu există asta pentru mare parte a  prostimii), care este menit să-l mențină mereu tineri și cu ștrepeleagul tare. Nu vede că orice gaură sau adâncitură din jur este transformată în obiect de băgat penisul sau limba! Nu vede că peste tot – de la reclamele subliminale Tv și până la filme explicite – este vorba numai despre organele sexuale atât la masculi, cât și la femele, ca să creeze acea psihoză în masă că totul este permis, că totul este la vedere… Așa se degenerează popoare, societăți civilizate, așa se modifică conștiințe și se fabrică o lume robotizată, virtuală.

Cum a reușit Diavolul toate astea? Prin perfidie, prin metoda picăturii chinezești, pic-pic-pic, câte un pic. De cine ascultă gloatele care cred în Dumnezeu? De popi, de Biserică! Ok, atunci hai să transformăm popimea într-o armată a diavolului! Să convertim popii să se reguleze în… spatele mânăstirii, să își sugă acadelele  unul altuia noaptea după Vecernie… Să deprindă obiceiuri satanice încă din Seminar, când să și-o tragă cu Înaltul sau cu Profesorul de ecumenism… Lumea îi divinizează, îi soarbe din ochi în semn de evlavie și iubire de Dumnezeu. Lumea este prostită, lumea nu vede, nu sesizează, babele și tinerii laolaltă țin postul, mâncând înlocuitori chimici ai laptelui, ai cărnii de animal, se preface că suferă când merge în brânci la pelerinaje la Sf. Parascheva sau la Mânăstirea Nicula, așa crede ea! Se căiește „că este rea”, că păcătuiește, dar atât! Păcatul a devenit virtute, iar moralitatea o prostie care nu merită a fi luată în seamă.

Pe lângă toate acestea apar viperele. Cozmin Bazedow care este o săgeată a Sistemului securist globalist care TRTEBUIE  acum să se convertească, să se mute de pe un bulan pe altul, de la cel globalist la cel suveranist!

Acest jeg cu nume de boală pe bază de hormoni care latră din mai multe guri de presă finanțate de Sistem precum GOLD (AUR) FM transformat în Trust de presă, apoi alt jeg uman cu numele Luis Lazarus, care s-a insinuat prin studii înalte făcute la școala Trădării în preajma Dianei Iovanovici Șoșoacă pentru a fi prefacut în eurodeputat ca să o poată controla de aproape precum și acel jidov pe fruntea căruia scria cu cerneală invizibilă Mossad – Clement Sava – și câte alte iude și jigodii infiltrate de Sistem la toate nivelurile numai ca să nu lase Adevărata Mișcare Suvereanistă SOS Româna să învingă copleșitor în orice alegere democratică împuțiciunile Sistemului carte au distrus Țara!

Ei trebuie cu orice preț să rămână la butoane, ei trebuie să controleze tot, să numească orice om pe orice funcție pentru a le apăra interesele Lor, ale privilegiile Lor! Totul pentru ca nimic să nu se poată construi în România, în Europa, pe planetă, în Galaxie, fără ca ei să ȘTIE, să dețină controlul!

Cozmin Gușă este un Guru pus de Sistem să joace cartea suveranismului alături cu alte otrepe precum Dan Diaconescu, Robert Turcescu, Ion Cristoiu, SR Stănescu, jidanul Hartman, Anca Alexandrescu, Marius Tucă, etc

Gușă este „liderul de opinie”, este săgeata, este vectorul care dă direcția și subiectele ce trebuie dezbătute! Ceilalți îl susțin, sunt de acord, aduc completări, argumente, știri „bombă” care pledează pentru suveranism, dar ATENȚIE!

Fără Șoșoacă, fără SOS România! „Cine sunt ăștia?” „Nu există, liderii incontestabili ai patriotismului suveranist siunt Curiu Călin Georgescu, George Simion, AUR” (POT din ce în ce mai puțin, că tot ei l-au mâncat ca vârcolacii)!

Se admite că trebuie să venim la suveranism, sunt scuipați globaliștii de la conducerea stratului cu mult spor, Nicușor Dan, Ilie Bolojan, guvernul de coaliție cu partidele de trădători și inculți, cu ticăloșii care fac rău populației, cu hoții care au devalizat țara și acum fac o curbă de sacrificiu pe spinarea populației!

Ei preiau azi în discursul lor exact ce Diana Iovanovici Șoșoacă striga singură cât o țineau plămânii acum 5 ani, de când au exclus-o pentru nesupunere din cohorta AUR care s-a dovedit a fi fost o creație a Sistemului! Au scuipat-o, au denigrat-o, au interzis-o pe Media, au blamat-o. Totul pentru ca mulțimea cu retard dobândit să o urască „că-i grasă”, că este din popor ca și ei, că înjură românește, că nu se teme de golani, că este o muiere proastă, ba că este o scroafă, o mahalagioaică! La început a ținut schema, că se exprimau public doar viermii de hoit, însă apoi  mulțimea intelectuală a înțeles că nu este adevărat, că este exact invers, că EA este trimisul lui Dumnezeu să ne salveze!

Tehnica este FALSUL SUVERANISM, botniță și embargou total Dianei Iovanovici Șoșoacă și adepților ei din ce în ce mai mulți din SOS România! Asta îi sperie, îi înnebunește! Cu mare greu este ținută mulțimea, cu mare efort se apasă pe capacul de pe oala care dă în clocot! Ei știu – pe plan mondial – că atunci când sare capacul cantitatea de apă care clocotește sare pe ei, îi opărește de moarte pe toți!

Dar din păcate pentru ei dânșii lucrează împotriva lui Dumnezeu Tatăl. El nu va fi niciodată înfrânt de Diavol. El și cei apropiați Lui! Domnul Iisus Hristos – care dăinuie veșnic în inima credincioșilor chiar și păcătoși – Maica Domnului cea Preacurată și toți Sfinții făcători de minuni.

Popimea diavolească a devenit o armată contra lui Dumnezeu, o mare majoritate i se supune Diavolului, slujind satanele. Oamenii deschid ochii din ce în ce mai mulți și au început să înțeleagă.

Popii nu sunt lăsați din Ordin de sus de la reprezentantul lui Scaraoțchi de la Patriarhie să fie alături de popor, de adepții partidului SOS România, în schimb sunt împinși la orice eveniment de la o tăiere de moț sau o tăiere împrejur al unui jidan acoperit, la ce apare în jurul lui Guru, sau AUR.

Gușă are tribuna sa de lătrat plus completează la DD „în direct”. Acolo el – doar vedeți! – pledează pentru Suveranism, pentru America globalistă, pentru Rusia care ne va acapara ca influență în scurt timp și asta ne va salva, se plimbă pe apa sâmbetei cu fundul în câteva luntri în același timp ca să vă adoarmă vigilența, pentru că numaică el și o gașcă puternică (adică bine finanțată) sunt antiglobaliști, sunt suveraniști, dar niciun cuvințel (decât de rău, de denigrare) la adresa Dianei Iovanovici Șoșoacă și a adepților ei din Mișcarea SOS România care va putea câștiga cinstit orice alegeri numai cu forța pumnului bătut în masă de BRICS, care să asigure un scrutin fără imixtiunea Serviciilor secrete.

Ei vor suveranism, nu se opun, dar EI SĂ FIE SUVERANIȘTII!

https://www.facebook.com/share/v/1CGVRKE8jG/

MINTE ÎNGUSTĂ ȘI OCHELARI DE CAL LA OCHII EDILILOR IEȘENI

Un articol din BZI ne spune că Primarul cu vechime al Iașiului trecut prin toate partidele actualei coaliții ca să dăinuie la jaful banilor publici continuă cu luarea măsurilor după ureche, deoarece oricum nu are nici viziune și nici minime cunoștințe tehnice.

Dar hai să admitem cazul că primarul este inept tehnic, că ar fi profesor de tumbe la o școală primară  de cartier mărginaș drept profesie de bază – cu toate că și arheologia cataroaielor în care el se laudă că ar fi inginer(!)  – nu există inginerie în cataroaie, este aprioric spus „inginer geolog”, denumirea corectă este numai geolog,  cel puțin ca nomenclatură profesională – așa că în mod corect și normal un asemenea primar al celui de-al doilea oraș ca mărime al țării conform datelor statistice de la ultimul recensământ ar trebui să aibă în subordine un colectiv de experți unul și unul pe domenii diferite dar conexe, care concură la administrarea unei metropole  în mileniul trei.

Obediența existentă în clasa politică care dăinuie în ultimii 35 de ani, principiul „șefilor” că „toți subalternii trebuie să fie mai proști decât mine pentru ca nu cumva să iasă altul în evidență” a făcut ca an după an, primar după primar, să se înconjure de oameni cu pregătire din ce în ce mai precară, mai umili și mai obedienți în fața șefilor ierarhici care coboară din treaptă în treaptă până la portar și paznic de obiectiv.

„Cum îi turcu-i și chistolu” zice un vechi proverb moldav care reflectă cel mai bine asemănarea dintre unealta care ucide și purtătorul ei osmanlâu care a dominat istoria Moldovei.

Primul mare inept și fariseu s-a dovedit a fi după „deranjul” provocat de Lovitura de Stat a lui  Iliescu și Gorbaciov – care erau exponenții globalismului feroce de azi – ce nu era perceput pe atunci de popor, Constantin Simirad.

Cu titlul pompos de „profesor universitar” făcut la apelul de seară al șireților de bocanci, doctor în matematică, ieșenii l-au ales în număr copleșitor în 1996 în nmele Convenției Democrate, când la București a fost ales și validat la Cotroceni Țapul Emil Constantinescu – geolog ca profesie de bază.

Simirad a fost cuminte și docil timp de un mandat, când s-a bazat pe profesioniștii din subordinea Primăriei (printre care cu umilință și modestie mă număram și eu pe acolo în gloată), dar când s-a apropiat sorocul următoarelor alegeri deja i se urcase apa de Timișești la mansardă și se credea un mare primar despre care știau și vorbeau și cei din Papua Noua Guinee. Hoha! Iașiul ajunsese după 1996 de când era el primar un oraș bijuterie din punct de vedere administrativ, avea loc o emulație creatoare printre membri corpului tehnic al primăriei și al Regiei „Citadin” conduse la acea vreme de Directorul General Mihai Theodorescu și Nelu Gâlcă în funcția de Director adjunct și Kristian Bârzu inginer șef. Ultimii doi mi-au fost colegi în viață, unul de liceu și altul de facultate.

Lui Simirad i se urcaseră la cap laudele asupra Iașiului și în megalomania lui deja avea impresia că doar el și priceperea sa au făcut să ajungă Iașiul un oraș etalon al României, când veneau „să ia lumină” chiar și edilii de la București – ca să  nu mai vorbim de cei din alte orașe mari ale României cum ar fi Bacău, Suceava, Brașov, etc.

Simirad „a scăpat” de Theodorescu și Gâlcă pe care practic i-a ușuit în mod ticălos, acuzându-i că au bască și că nu o poartă când vrea el. A pus în locul lor o nenorocită de funcționară cu studii economice în aparatul primăriei care îi mângâia zi de zi hemoroizii și îi turna vorbe dulci dar otrăvite în urechile porcine. Din acel moment, după anul 2000, totul a luat-o la vale și după numirea acelei muieri grobiene, inculte și hrăpărețe ca Director General la Citadin în locul lui Theodorescu  (numindu-i ca subaltern „inginer șef” un șnapan de doi bani obedient lui Simirad), care a făcut carieră cu toată familia ei în Administrație,  Iașiul a intrat pe toboganul pierzaniei.

Lumea nu știe, nu înțelege, nu are cultură tehnică minimală, nu dă importanță lipsei de confort social în care trăiește, ori se plânge de multe impedimente în viața zilnică, nu realizează disconfortul vine de la inepția cu care este condusă Administrația ieșeană!

  Au ajuns șefi în subordinea matracucei tot felul de bețivani colegi de pahar cu soțul ineptei directoare la Citadin, șoferii furau ca în codru cu basculantele din primărie materiale de construcții cu care și-au făcut ei și șefii din primărie plus polițiști și procurori, magistrați corupți care servesc Sistemul,  vile în jurul Iașiului.

De aici a pornit devalizarea și decăderea Iașiului! Simirad l-a adus în primărie pe Chirica – un trepăduș la o firmă de construcții ce devenise firma de casă a primarului și care era pus șef de punct de lucru la vila pe care Simirad și-a construit-o abuziv, deturnând bani publici, pe coama dealului Miroslava devenit azi „platoul însorit”.

L-a înlocuit cu acest băiețaș prost cu pălăria căzută pe vârful nasului pe ing. Onofrei care avusese funcția de Director Tehnic al  primăriei, adus de vechii primari comuniști după ce a proiectat la ICPROM toate podurile și pasajele denivelate ale Iașului în timpul României socialiste…

Simirad l-a adus ca înlocuitor al său când a plecat ambasador în Cuba „Libre” pe marele escroc Gheorghe Nichita (în prezent se dă de ceasul morții să se reabiliteze public plătindu-și cu banii furați emisiuni la BZI, la live-urile jurnalistului Huțanu care moderează și emisiunile patriotei Diana Iovanovici Șoșoacă!)

 Blasfemie! Nichita lângă Șoșțoacă! Un mare scuipat domnule Huțanu și Simionescu Hipopo&Son!  Când a fost adus „servit” Nichita la primărie deținea prin impostură funcția de Director General la RAJAC.  Un carierist oportunist ajuns prin corupție Director General dintr-un subinginer hidrotehnic care a mai făcut ulterior studii la ISE la seral. Tipic comunist.

Nichita s-a dovedit și mai prost și mai ticălos și mai escroc decât Simirad! A moștenit personalul mafiot de la Simirad la care a mai adăugat el alți mafioți fideli lui aduși de la RAJAC. Au început să fure și mai mulți, care au înțeles că toți trebuie să se împace între ei că este de furat marfă pentru toată lumea.

Principiul că Șeful are întotdeauna dreptate și că proverbul „capul plecat sabia nu-l taie” a funcționat ireproșabil. Din ce în ce mai mulți ingineri proști, inculți, slab pregătiți profesional au luat locul celor ce s-au simțit marginalizați și înlăturați dacă se opuneau jafului și a inepției profesionale. Unii din vechii ingineri au rămas în continuare acceptând și ei să intre în tagma jefuitorilor.

Primăria a devenit un mastodont stufos plin cu Direcții, Servicii, Birouri – atât în aparatul central, cât și la subunitățile economice din subordine care funcționează ca unități economice capitaliste – plină cu persoane slab pregătite profesional care se calcă pe bătături mutând 2 hârtii de la un birou la altul. Nimeni nu are o inițiativă, nimeni nu are măcar curajul să vină cu o idee care să îmbunătățească lucrurile! Toți se tem să nu care cumva să-l deranjeze pe șeful ierarhic superior care ori îi ia ideea să o ducă el mai sus ca să dea bine la promovare, ori pur ș simplu tace, că e mai bine.

Acum Chirica este pe scaunul de Primar al Iașiului de 3 mandate după ce Politicul l-a numit la troc primar interimar când a fost arestat interlopul Gheorghe Nichita pentru niște acuzații penibile de preacurvie.

Tunurile – al cărui autor direct a fost și sunt ascunse cu obstinație de parchetarii Parchetelor de toate nivelurile unde are dosare penale – dar oprite de puterea khazară care dictează în Iași.

Asta este acum România! Aceasta este societatea în general ucisă de Corupție!

La alegerile locale trecute partidul patriotic suveranist SOS România a fost sabotat din interior și nu a putut fi prezent la alegerile locale! Poate că a fost mai bine, deoarece nu ar fi fost pregătit din punct de vedere doctrinar și mai ales nu avea un Program, de guvernare locală.

Acum Organizația Municipală a partidului SOS România Iași are deja un Proiect de Plan de Guvernare locală! Un plan total surprinzător și profesionist, menit să schimbe radical conceptul despre Administrarea Iașiului, despre metode inovatoare de conducere eficientă și operativă a marii metropole!

Dacă orașul ar fi condus de adevărați specialiști, dacă ar fi urmat pas cu pas Planul de Guvernare locală, în 3-4 anii lucrurile ar lua o întorsătură benefică. Mai ales în domeniul traficului rutier sufocat acum de inepție și nepriceperea edililor, a trufiei și infatuării lui Mihai Chirica de a proceda la luarea unor minime măsuri în ce privește sistematizarea rutieră pe care eu personal le-am făcut.

Gazeta de Perete BZI al tuturor inepților ce s-au perindat pe la primărie ca primari ai Iașiului – mai ales după Simirad – publică acum un articol prin care trâmbițele primăriei anunță încă o mare nenorocire pe care urmează să le facă domnul Chirica vopsind pe prima bandă a marilor bulevarde linii de delimitare a spațiilor de parcare de pe urma cărora ulterior – prin licitație publică – să scoată bani suplimentari de la populație care să poată fi jefuiți de camarila sa de escroci.

Așa ceva nu va fi posibil dacă ajunge la putere cu majoritate partidul SOS România și un candidat desemnat de acest partid!

Pur și simplu prioritatea Programului nostru de Guvernare locală este PRIORITATEA ZERO la construcția pe toată suprafața orașului de clădiri cu parcări supraetajate în subsol și pe înălțime care să asigure parcări de reședință dar și de tranzit pe ore mulțimii de autoturisme existente! Vom inventaria fiecare palmă de teren disponibil, iar unde el nu mai există în zonă datorită construcțiilor haotice și chiar distructive a Administrațiilor perindate până acum, vom achiziționa în proprietatea Municipalității unele clădiri existente pe care le vom demola și vom construi clădiri Parkimg care să aspire de pe străzi mașinile existente în Iași! Aceasta este viziunea noastră!

După un mandat Iașiul să devină un oraș aerisit, un oraș descongestionat, cu piste de bicicletă viabile, sigure, în orice zonă și cartier, legate logistic și un trafic normal la orice oră. Este unul din punctele Programului nostru de bază, iar nu vopsitul pe străzi de linii care iau și din puținul rămas circulației rutiere în scopul de a produce bani negri de furat.

Atât îi duce mintea, atât fac, iar presa năimită și ineptă, fără jurnaliști profesioniști cu adevărat, nu poate crea curent de opinie care să educe populația asupra normelor minime de confort urban menit să îi îmbunătățească viața.

https://www.bzi.ro/primaria-iasi-scoate-la-licitatie-noi-locuri-de-parcare-pe-strazile-aglomerate-din-municipiu-iata-care-sunt-criteriile-si-cine-poate-participa-5334178

PREGĂTIREA PENTRU ADUNARE!

Cei care au făcut armata în tinerețe își mai aduc desigur aminte această comandă dată de cine se afla la comanda plutonului după pauza de gustare pe câmpul de instrucție, sau în alte momente când gruparea de soldați era angrenată în alte activități curente. După ce se auzea comanda din titlul articolului, urma inevitabil următoarea: „Bază elevul (soldatul) X”, pluton în coloană (linie) adunarea!”

 Și cu pași mărunți sau mai mari (în funcție de distanța la care te prindea comanda) intrai în formație și te aliniai la o lungime de braț sau la o distanță de un cot îndoit la 90 de grade de cel de lângă tine…

Ei, bine, am dat acest titlul pentru că urmează la scurtă vreme să fie lansată în eter această comandă dată de Sistemul muribund securistic globalist către jegurile împuțite care au ordin cu orice preț să prostească iarăși pe români ca să pună botoxul la comanda lor.

Au încercat întâi cu AUR (aur de trompetă, evident!) apoi l-au lipit de auriți pe Curu Căcălin Georgescu, cu care au reușit chiar să ia mințile multor proști și proaste (pardon, invers, femeile mai întâi!). Dar între timp lumea a început să se trezească! I s-a întâmplat multe nasoale și parcă din ce în ce mai mulți au început să rezoneze cu madam Șoșoacă pe care până ieri o scuipau prin sticla device-urilior, o înjurau, o jigneau, o catalogau drept balenă grasă și nebună de legat. De ce? Pentru că așa i-a convertit Sistemul subliminal, găsind în dibla lor bostănoasă un gol imens pe care Propaganda l-a umplut iute cu căcat. Pentru oamenii al cărui intelect deține totuși și un pic de creier pané, țipetele disperate ale Dianei a însemnat până la urmă TREZIREA, conștientizarea că femeia asta are dreptate, că și ea este în situația de mamă de băiat numai bun pentru carne de tun ca și alte milioane de femei care pot – la o semnătură de pix – să rămână fără fii, soți, frați, etc.

În sfârșit oamenii au înțeles că Diana și oamenii ei din ce în ce mai mulți din SOS România NU MINT, iar dovada cea mai clară și plauzibilă constă în embargoul total asupra lor instituit de împuțiciunile Sistemului, că disperarea lor este maximă, când în ciuda măsurilor restrictive impuse, a sabotajului mediatic și al denigrării rudimentare la care sunt supuși ei au din ce în ce mai muți susținători pe față și cu siguranță că ar câștiga mâine orice scrutin de alegeri corecte s-ar declanșa.

Sistemul nu doarme însă, Sistemul ia basculante cu bani ca drepturi salariale ca să gândească, să găsească metode noi de intoxicare, de denigrare a SOS România și a Dianei Iovanovici Șoșoacă – doar-doar o majoritate a electoratului va fi iarăși convertit de la singurul și adevăratul partid suveranist care nu se lasă iunfectat cu bacterii securistoide din Sistem: SOIS  România!

A început mai întâi pe Tik-tok să se producă acel vierme șontorog peltic și sâsâit de la limba bifurcată de șarpe numit Sorin Ovidiu Vântu, prescurtat, SOV! Împuțiciunea care imediat după lovitura de stat din 89 – când Securitatea l-a trădat pe Ceaușescu și de ochii lumii a luat o pauză asumându-și chipurile vina de trădare, aducând Armata în prim plan ca fidelă și salvatoare a țării – azi știm prea bine că și Armata a trădat ascultând comenzile globaliștilor, care prin Mihail Gorbaciov au spulberat fosta URSS făcând să triumfe pe plan mondial această racilă care aproape că a distrus omenirea.

Ce a fost după 1990? Cei care nu erați încă născuți atunci trebuie să știți că spuma escrocilor s-a ridicat la suprafața puhoaielor găsind metode de a prosti și mai tare populația și așa prostită și au dat tunuri financiare cu devalizări și falimentări de Bancă…

Atunci s-a ridicat din groapa latrinelor din fundul curții un fost securist contabil în cadrul unui Serviciu de Intendență al fostului M/I. – care cu o minte diabolică – a pus la cale cu foști ofițeri de securitate și foști Șefi de Servicii financiare din cadrul Inspectoratelor Județene ale M.A. I pe care îi cunoștea (a început de la Bacău)  o rețea de „împrumuturi de întrajutorare” de tip Caritas, care „garanta” câștiguri imense fără muncă. Sistemul era gândit ca primii oameni de încredere ai lui SOV să câștige chiar sume exorbitante la început, după care la un moment în care el dădea semnalul, aceștia să se retragă cu banii luați după ce dădeau o cotă parte    „creierului” operației.

Așadar Sistemul era „safe”, era apărat de exterior chiar de membrii lui cu funcții înalte în fosta securitate ajunsă în degringoladă. SOV a ajuns până la urmă un proscris, și-a pus   cenușa Imperiului” în cap, a devenit pușcăriaș de lux ocrotit de Sistem, a dat de ochii lumii niște bani înapoi, dar grosul delapidărilor le-a ascuns bine în tuburile căruțului său de nabab invalid.

Iată că Sistemul apelează acum iarăși și din nou la SOV și îl resuscitează suflându-i în cur aer cu paiul de limonadă – în încercarea globalismului aflat la apus de soaare de a se reinventa, de a se răsuci pe călcâi ca să fie mereu proaspăt și inovativ.

Practic aceiași oameni se așează din toamnă în spatele altui Guru, ce va fi făcut mult mai credibil și mai capabil să prostească pe proști!

Sorin Ovidiu Vântu, Dan Diaconescu (în direct), Cozmin Gushet Bazedow, hahalere securiste cu grad de general SRI în rezervă sau îîn retragere vor fi plăti să mimeze o unitate de nezdruncinat la aderarea la această „MIȘCARE” Suveranistă la carte vor adera cu bucurie AUR și PSD care își vor uni forțele „suveramniste” împotriva partidelor „proeuropene”, dar de fapt visul și rolul lor este să distrugă total Mișcarea Suveranistră coagulată în jurul Dianei Iovanovici Șoșoacă și a partidului ei SOS România!

Astea sunt declarațiile lui SOV din videoclipurile făcute pe Tik-tok CARE AU ÎMPÂNZIT ONLINE-UL! Adică acești suveraniști, dom’le, nu au auzit că există o Mișcare de 4-5 ani coagulată în jurul lui Șoșoacă ce este cu adevărat liderul acestei Mișcări, vine acum SOV cu Împuțiciunile sale și ale Sistemului ca să organizeze el       „ca lumea” acest curent. Habar nu are de Șoșoacă, nu a auzit de ea, nu o pomenesc televiziunile, deci NU EXISTĂ, dar probabil că dacă ar vrea să adere la Mișcarea lui, cel cu limba crcănată care sâsâie șerpește, e binevenită!

Măi oameni buni, imediat iudele se vor reconverti! Va fi invitat la DD „în direct”, la Coteț Tv, ba chiar și la acea curvetă ordinară de la Realitatea Mincinoasă Tv care l-a pupat în cur pe Guru spălându-i cu limba curu Anica Alexandrescu, va fi adusa de  celălalt peltic al neamului la podcast Ardei Umplut sau la colonelul degradat Robi Nicu Turcescu, toată lumea în cor va sări cu un mult spor să pupe în cur alt jeg în viitor!

Sistemul a înțels că lumea majoritară știe că AUR-ul este de tinichea și că PSD a rămas doar o scursură a scursurilor, însă pregătesc o migrație a primarilor PSD, PNL, la AUR, ca să formeze ei o nouă coaliție a „Opoziției”, cu care acest Sistem să preia frâiele țării în continuare fraudând pe mai departe alegerile.

Nu veți reuși Împuțiților! Vă vom lua gâtul ca să nu mai auzim nici de neamul neamurilor voastre de trădători și călăi de țară și popor! Veți vedea că nu suntem singuri! Lumea BRICS  este cu noi!

Fu-tu-vă neamul și stirpea pe din dos cum vă place vouă de jeguri împuțite, de javre turbate! Nu există decât o singură MIșcare Națională Suveranistă și aceea este SOS Româna condus de Diana Iovanovici Șoșoacă!

 Nu puneți booootuuuul! Este o împuțiciune ca și Curu Georgescu, George Simion și generalul Chelaru!

DURERILE FACERII

Sunt situații în viață când un făt care s-a dezvoltat perfect normal până la soroc se așează de-a curmezișul colului sau în altă poziție contrar celei normale și firești și provoacă mamei dureri neomenești la naștere… Pur și simplu după chinuri și urlete de durere, medicii trebuie să recurgă la cezariană și să extragă noul născut cu forcepsul. În general, bărbații stau cât mai departe de Sala de Nașteri, că nu suportă să vadă și să audă țipetele soției cu care empatizează… dar mai bine nu!

Asta s-a întâmplat la Iași cu Filiala partidului SOS România.

După 2010 – când prin voia Domnului am ajuns țintuit în căruțul pentru invalizi după o viață tumultoasă trăită din plin cu bune și rele – m-am văzut ditr-o dată că depind și în casă de căruțul de invalizi și că ieșirea mea în colectivitățile pe unde eram f.f. activ ca șef de subunitate la o instituție de stat, administrator unic al propriei firmulițe, membru de 20 de ani în PNL, blogger, s-au sistat brisc.

Dintr-o dată universul meu s-a restrâns la un PC suficient de performant cât să îmi asigur eu puterea de exprimare.

De prin 2000 am cochetat serios cu scrisul de articole – mai ales eseuri politice, pamflete – prin care devoalam ticăloșiile făcute de PSD care era la putere în Administrația Locală.

În PNL, în loc să-mi dedic energia toată împotriva dușmanului nostru tradițional PSD, am fost nevoit să mă lupt pe plan intern cu rapacitatea și ticăloșiile unor hiene politice precum Relu Fenechiu și a ciracilor săi cu caș la gură pe care i-a băgat la hurtă în partid ca să aibă o masă de presiune cu care să se valideze în fruntea Filialei. Eram singura voce „contra” care m-am opus pe față, ceea ce mi-a atras pe loc o aversiune a cohortei de nemernici contra mea. În 2013 am demisionat plin de silă din PNL devenind membru dedicat al societății civile. De aici lupta mea contra întregii clase politice a îmbrăcat forme de o violență din ce în ce mai mare pentru că eu cu experiența mea profesională și de viață trăită înțelegeam cum este jefuit acest popor, iar Presa era năimită și apăra reptilienii.

Prin tot ce am scris și publicat sub nume propriu și asumat, am pledat tot timpul pentru cinste, ordine și corectitudine în toate direcțiile, am îndemnat la a ne iubi țara și neamul arătându-mi deschis patriotismul pe care îl am moștenit în genele din ADN.

Printre altele am declanșat din online acea răzmeriță a cetățenilor Iașiului pentru gestul criminal al lui NICHIRICA de a fi decimat teii pe care i-a înlocuit în batjocură cu salcâm japonez. De la mine a pornit scânteia care ulterior a declanșat explozia societății civile și în sfârșit al unei părți a Presei mercenare care i-a determinat pe criminalii ecologici să revină și să înlocuiască salcâmii japonezi cu teii tradiționali.

Păi în 2020 când s-a declanșat nemernicia cu pLandemia de covid eu  aveam notorietate pe plan civic și urmăream cu multă empatie zbaterea Dianei Șoșoacă și a unor civici entuziaști și curajoși să se opună Sistemului! Îmi venea să urlu că nu mă pot alătura în stradă lor, dar deja intrasem și în Programul Național de Dializă, iar viața mea viitoare depindea de Sistemul ticăloșit. Asta m-a șantajat indirect să accept vaccinarea, deși în mintea și sufletul meu eram convins că vaccinul este o metodă de exterminare în sine, dar de frica de a nu fi trimis de Sistem în Abatoarele spitalicești unde Spitalul de |Boli Infecțioase era precum Guantanamo în lumea închisorilor de exterminare. Nu știți multe, dar nu este locul acum…

Prin tot ce am scris, prin tot ce am publicat eram un vârf de lance al Societății Civile adevărate, iar revista online „Rechin de Bahlui” scoasă de mine a devenit o unealtă de luptă contra Sistemului ticălos, iar drept dovadă Revista a fost suprimată mârșav anul trecut.

Când Diana a înființat oficial Partidul SOS România eu am simțit că sunt și eu membru fondator, atât de tare coincideau ideile mele cu ale Dianei și a simpatizanților partidului. Mă simțeam că aparțin cu trupul și sufletul în SOS România, iar loviturile primite de ei le resimțeam imediat și eu. Mi-am dorit enorm să intru în partid și să ajut cu mintea și experiența mea! Am căutat date despre Filiala de la Iași, am scormonit internetul să văd cum o pot contacta pe Diana să o cunosc și să-i spun că are un frate mai mare care gândește la fel și simte la fel…

Șocul m-a lovit în plină figură când am auzit că la Iași există dr. Iulian Șerban care are funcția de Secretar General, iar Președinte de Filială ar fi Dragomir Tomaseschi!

Voi nu înțelegeți, dar un om care are mai multe simțuri blocate involuntar le dezvoltă automat pe altele care îi sunt la îndemână. Așa am dezvoltat spiritul de observație, gândirea analitică în amănunt, meticulozitatea căutării pe internet, abilități se fișare și stocare de informații…

Când am găsit adrese de e-mail și am încercat să o contactez pe Diana m-am lovit de „zidul Goliei” care o izola de muritorii de rând. Am aflat unde își are sediul Biroului senatorial, dar când am aflat cine îi este în preajmă, am renunțat pe moment.

Așa am descoperit și persoana ei de încredere care îi devenise consilier la cabinetul senatorial… Numele nu-mi spunea mai nimic, iar asta m-a determinat să scotocesc Internetul. Am ajuns la CV-ul personajului ce mă interesa, care iar nu îmi arăta aparent nimic suspect. Pe atunci eram încă tovarăș cu un tip foarte periculos ca și caracter, dar eu care îi pătrunsesem în minte și îi cunoșteam intențiile și alterego-ul duplicitar, puteam colabora și folosi, tăind o jumate și crezând pe un sfert informațiile culese de el, dar îmi era de ajuns să îmi iau ce îmi trebuie…

Un tip cu numele Bălănescu făcea valuri în presa locală în acei ani 2010. Era de fapt un interlop cu guler alb și avere strigată mai mult decât reală. Făcea teatru ludic în preajma Primăriei contra lui NICHIRICA și revendica un spațiu comercial undeva la parterul unui bloc din Piața Unirii de unde Nichita îl scosese afară. Totul era politic, iar Bălănescu – ce se erija în mare șef de Societate civilă – avea nevasta avocat și o amantă apropiată de patul lui Chirica. Acest Bălănescu m-a contactat auzind de mine și citindu-mi scrierile pe care le făceam mai colorate și atractive față de presa năimită care mințea cu nerușinare fiind de partea hoților. Văzând că suntem fără să ne cunoaștem de aceeași parte a baricadei, Bălănescu a înființat – cu ajutorul unor  profesioniști din presă – un ziar online cu numele FAPTA, un acronim al unei denumiri pompoase de asociere a mai multor ONG-uri și  asociații pe care le controla el direct sau prin interpuși. A trimis la mine acasă niște emisari care au venit însoțiți de un amic de luptă civică, fost lider al revoltei Sindicatului de la CET Iași care a fost închis de primărie. O să vedeți unde ajungem!

Pe scurt, am scris și publicat mai mult de doi ani la acest ziar FAPTA fiind ajutat de viitorul meu tovarăș Titi. El investiga cazuri pe care presa mainstream nu le publica și noi le publicam pe FAPTA. Am iscat scandaluri mari de presă la Iași până am fost căutați pentru o speță legată de procurorul interlop Emilian Eva, de șefa departamentului de investigații de la acea vreme de la Antena 3, care era dușmanul pe viață și moartea Javrei Ceacâre Băsescu,  așa cum eram și eu.

Revin la Bălănescu, că aici am interesul. Tot ce am scris și publicat eu în FAPTA  a fost pur și simplu gratuit, nu am primit niciodată nici 5 bani. Era de fapt un hoby, o plăcere a mea să-mi pun în aplicare talentul literar cu care am cochetat din liceu.

În jurul lui Bălănescu mișuna o faună de trepăduși interlopi pe care îi ținea în jurul lui cu sume derizorii, dar cu promisiuni de viitor în cazul când câștigă el în instanță drepturile asupra spațiului comercial central…

Atunci am aflat și eu despre Viorel Blăjuț, despre dr. Iulian Șerban, deoarece anchetasem matrapazlâcurile sale după ce fusese numit de PDL Director al CJAS, perioadă când a făcut avere cu care a deschis ulterior clinici private la Negrești – Vaslui și în Bucium la Iași. Prefect de Iași era pe atunci Dragomir Tomaseschi pe care îl cunoșteam de când eu eram valid, iar el era student și îl frecventam  separat pe pictorul Alexandru Ichim cu care eu și el eram prieteni…

Se formase o gașcă de interlopi politici formată din dr. Șerban, Viorel Blăjuț (un „om de afaceri” murdare ce dorea cu orice preț să parvină politic) de slabă condiție intelectuală, dar predispus la orice, proprietar acum și el al unui spital de paleative prin care se omoară în văzul autorităților bătrâni aduși acolo de aparținători pe sume mari de bani ca să fie îngrijiți omenește și în bune condiții până la sfârșit, dar sfârșitul le este grăbit prin sedare..

Deci: dr. Șerban, Blăjuț, Bălănescu, Tomaseschi și… Niță, primarul PDL al celei mai bogate comune din România, Miroslava!

Am publicat pe Rechin de Bahlui articole apărute în presa locală în acea vreme (mai mult BZI) din care reies tunurile celor patru mușchetari.

Ei, bine, în siajul lui Bălănescu și al lui Șerban era și un tânăr de mare viitor care tocmai terminase fără niciun orizont practic Facultatea de Politologie la Iași dar care era ținut pentru un viitor apropiat de rezercvă – un oarecare Demis Rusu. Atât. Nimic altceva concret. Atâta aveam palpabil, dar memoria vremii este matusalemică.

Când am început să sap mai adânc în jurul Dianei la Iași – după ce am înțeles că este înconjurată de o gașcă de nemernici introduși în partid de Silvestru Șoșoacă – am descoperit că Tomaseschi este Șeful Filialei, are Secretar de Filială pe unul care fusese până nu demult când se pensionase Șef la 2,15 (ah, Serviciile, care îl controlau pe Tomaseschi și pe dr. Șerban) – plus o „madoamnă” care fusese până nu demult Șefa de Cadre la IPJ Iași(!). Ce mai, era o adevărată organizație formată din cadre de nădejde expirate dar pregătite să ia înălțime politică în SOS România!

Asta poate face de unul singur (doar cu mintea formată de „profiler”) un om cu intelectul dezvoltat, țintuit în scaunul de invalizi. Și nu numai!…

Am înțeles că printre aceste vipere care colcăiau în sediul partidului și care se ocupau cu predilecție de șprițuri în plină zi în barurile Iașiului bârfind politică, se punea la cale trădarea Dianei Șoșoacă la a doua candidatură a ei și de fapt la primul scrutin al partidului în fața electoratului după un mandat în care a fost o voce puternică dar izolată în Senatul României în care intrase ca membru AUR și de unde a fost imediat ușuită în speranța că se pierde…

Locale, europarlamentare, parlamentare și prezidențiale! Deoarece Diana nu a cedat presiunilor exercitate asupra ei s-a pus la cale preluarea partidului de Silvestru Șoșoacă și debarcarea Dianei pentru încăpăținarea ei de a nu ceda. Și-a sacrificat familia, sănătatea, a pus în pericol chiar proprii copii, dar nu a cedat!

Este supusă unor presiuni inimaginabile, a unor amenințări cu moartea, dar până una alta a ajuns de notorietate mondială și acum este mai greu de anihilat. Fără să vrea asta, misoginii care conduc SUA, Rusia, China,. Țările arabe, Ungaria, etc trebuie acum să țină seama de cuvintele ei, de adevărurile strigate de ea!

”Lasă că te punem noi cu botul pe labe!” și-a zis Sistemul.

Când Tomaseschi a fost expulzat – și împreună cu el și gașca vizibilă din Servicii – au fost lăsate în sediu și în partid unele conserve pe care a fost lipită banderolă cu mărirea datei de valabilitate și de garanție… Toți cei rămași în staff au fost aduși pe timpul și prin intermediul Sistemului!

Între consilierul doamnei senator (azi europarlamentar) care a fost recomandat probabil de Șerban sau Tomaseschi sau chiar de Silvestru Șoșoacă și mulți membri din Filială există vechi legături de cunoaștere și colegialitate care datează chiar din copilăria lor! Nu numaidecât apropiată, dar suficient de mare încât să le asigure o comuniune tacită și să simtă că aparțin aceleiași găști aduse de Sistem să servească o cauză: să o trădeze pe Diana și să distrugă partidul!

În paralel, în jurul Dianei s-a format o comunitate de „civici” care au luptat lângă Diana în Iași în timpul pLandemiei, au susținut-o aproape când a învins cordonul de jandarmi eliberând Mitropolia și sărbătoarea Sf. Cuvioase Parascheva și redând românilor pelerinajul confiscat de împuțiții globaliști, de satanele care se pare că au acaparat și capii BOR…

Acest grup de „civici” nu au fost cooptați în partidul făcut în paralel cu lupta Dianei! Pur și simplu aproape niciun luptător civic fidel Dianei nu regăsești în gașca de nemernici.

Între timp, ajung pe notorietatea Dianei parlamentari de Iași Simona Macovei Ilie și Dumitru Manea de la București.

 Simona aparținea găștii, eu de puțin timp  am devoalat trădarea lui Tomaseschi și a dr. Șerban când am pierdut pe mâna lor participarea la locale, însă mai erau 2 luni până la alegerile generale, europarlamentare și prezidențiale!

Filiala Iași era practic decapitată de la Școala de Vară de la Poiana Brașov, iar fiind nou și eu în partid am sugerat doamnei Președinte să numească din ce a rămas o femeie la conducerea provizorie a Filialei, deoarece am argumentat eu că ar fi mai puține șanse de a fi coruptă decât un bărbat.  A ales-o pe dna Macovei, care a finanțat pentru ea campania cu resurse financiare  proprii. Mai departe știți ce a fost. La puțin timp după intrarea în parlament, s-a răzvrătit și a trădat în bloc alături de alți trădători.

 De unde am fost un apărător al ei știind că mai există vipere care îi vor răul și ei și partidului, am apărat-o la comunicatul laconic al Dianei că a exclus-o din partid. Eu sunt loial. Dianei, dar nu pot accepta ca un partid să nu urmeze prevederile statutare.

Acum știu și admit că acest partid este atipic, adică unul privat, că altfel nu ar mai exista și că Șeful suprem taie și spânzură după bunul plac indiferent că greșește sau nu!

Să fiu sincer, gândesc dintotdeauna ca ea, doar că pe moment s-a trezit Cavalerul Dreptății din mine. Azi știu că ea are toate datele pe care le cântărește și apoi, mai jos, noi nu știm mai nimic din ce este de fapt! Așa este lumea azi și asta este o protecție și asupra membrilor de rând.

Dar are și fixuri. După atâtea trădări din partea unor foarte apropiați, acum ea „NU MAI ARE ÎNCREDERE ÎN NIMENI”.

Prin urmare nu o mai interesează părerea nimănui și asta este foarte rău, că poate dăuna grav sănătății mintale de sus până jos. E deșteaptă, înțelege ce vreau eu să zic…

S-a ajuns ca oamenii cu adevărat loiali, verificați din primele zile ale bătăliei ei civice să nu mai aibă crezare. Să fie suspectați de trădare, de lipsă de loialitate. În schimb sunt crezuți subiectiv oameni din apropiere pe moment, care par loiali până primesc ordinul să facă pasul la ofsaid.

Revin acum la omul ei de încredere care îi este consilier, fiind nevoită să stingă focul izbucnit după destituirea din funcție a Simonei Macovei, l-a numit interimar Președinte al Filialei Iași! A scos lupul din blana de oaie și l-a pus șef de stână.

Iar eu, am scos binoclul de mare putere din dulap și am pus geana pe el. I-am, urmărit toate mișcările și acțiunile avându-l de mult în mintea mea ca suspect. „Cine se aseamănă, se adună”, iar eu îl știam într-un anturaj nepotrivit.

S-a speriat. În primul rând Diana i-a pus pe cap o borsalină cu două numere mai mari. Îi cade mereu și se oprește pe vârful nasului luându-i vederea.

A primit ordin să saboteze Filiala, partidul. Asta a executat el cu sârg din aprilie și până acum. Sistemul l-a sacrificat pentru că a fost luat de mișcarea Dianei pe nepregătite!

În primul rând a avut mare grijă ca oamenii fideli Dianei, „șoșocarii”, să nu se contopească cu cei ai Sistemului care au fost conservați în Filială. În primul rând sediul Filialei a fost ales în batjocură de Șerban&Tomaseschi și s-a dovedit a fi fost o afacere murdară prin care spălau bani. Ne facem de râs într-un colț de bloc ascuns privirilor trecătorilor fiind departe și de trotuar.

Văzând ce se petrece am convocat o întâlnire cu niște persoane vechi care vin din „civic” cu Diana ca să mă lămuresc și eu cine cu cine este. Atunci adevărul m-a plesnit peste ochi și am aflat că civicii nu au fost cooptați în partid, că ar fi stricat multe ploi! Mai multe întâmplări mi-au întărit convingerile.

Dar să revin la evenimentele ce au avut loc ba cu prilejul aniversărilor Eminescu la Botoșani, ba de Sânziene în Piața Unirii din Iași – unde așa zisul lider numit s-a prezentat casual în pantaloni trei sferturi ca să i se vadă mărarul de pe șenile ca și alt predecesor al său, Tomaseschi, care umbla tot cu durligele goale la strângere de semnături compromițâțând evident importanța evenimentului prin contrastul dintre aspectul lor și a restului membrilor din jur. Nesimțire, lipsă de educație, sfidare, gest intenționat ?!

Atâta minte au, atâta educație au, lucru care nu-i recomandă nicidecum să reprezinte o Mișcare naționalistă și niște oameni determinați ca șoșocarii!

Actualul șef de filială interimar este o piază rea, un ins fără judecată serioasă, fără spirit de organizare și coordonare. El a ținut tot timpul la distanță „grupul civic” separându-l intenționat de partid unde o făcea pe șeful. Cu aroganță, cu înfumurare, cu nesimțire! Oamenii au constatat că propria soție a „șefului” nu agreează partidul unde bărbatu-său este salariat și câștigă sume frumoase europene datorită Dianei Șoșoacă.

Din păcate există o ruptură iremediabilă între șoșocari și membrii rămași chipurile în partid –  care nu poate lega nimic și asta costă în timp! Am jurat să lupt pentru a curăța Filiala Iași de năpârcile care o sufocă! Este orașul meu natal unde am crescut și m-am format, unde am multe realizări pe care le las în urma mea și care chiar dacă aș fi dat afară din partid, nimic nu mă poate opri cât trăiesc să servesc cu devotament Cauza.

Am probe pe care i le-am pus la dispoziție doamnei Președinte că Simona o urăște și nu dovedește nicio urmă de loialitate! Probabil există un interes pentru care Simona Macovei nu este exclusă din partid, probabil este vorba de numărul care menține Grupul de deputați. Știe ea Șefa ce știe, însă pentru șoșocari ea nu mai face parte din partid! Nu o vrem cu biroul de parlamentar lângă noi la Biroul senatorial. Acolo trebuie să ne mutăm Filiala! Acela este acum Sediul Șoșocarilor!

Eu nu vreau să stau în acest partid alături de năpârci trădătoare! Nu vreau să îmi păzesc permanent spatele ca să nu fiu mușcat cu venin letal!

M-au lucrat ca să fiu dus de niște incompetenți proști în derizoriu, mi-au ascuns munca față de Diana care a ajuns prea ocupată extewrn ca să mai controleze în amănunțime întregul partid, ca nu cumva să îi eclipsez și nu cumva să le uzurp vreo funcție la care ei râvneau deși am susținut că nu sunt interesat decât să ajut să creștem și să dominăm societatea. Am arătat că știu politică, am arătat calea pe care trebuie să mergem și am deranjat niște nulități! Asta nu mai accept și am hotărât să dau adevărul pe față!

Până actualul consilier europarlamentar și deputata de Iași Simona Macovei nu vor fi excluși din partid pentru trădare și sabotare din interior, până nu vom folosi spațiul destinat biroului ei parlamentar de lângă cel al domnului senator de Iași ca să putem funcționa și cu sediul Filialei acolo, până nu ni se predă arhiva Filialei, până atunci eu nu mai activez și nu mă mai implic efectiv, deși am multe proiecte și lucrări făcute menite să ajute creșterea Filialei!

Suntem capabili, știm ce avem de făcut, vrem să facem, dar trebuie separate urgent apele!

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Pentru cei care mai vor detalii îi invit să citească articolul revelator publicat curând pe blogul meu ca să constatați tensiunea existentă între cele două tabere. VEZI LINKUL aici: https://www.gabrielmihaila.ro/epilog-la-scoala-vietii/

Într-un stil dictatorial, actualul INTERIMAR  a trecut la schimbarea statutului Grupului de pe Whatapp al Filialei Iași din care mai fac parte senatorul Dumitru Manea, Prof. Amititeloaie și pr. Vasilică Militaru – consilierii domnului senator!

A fost lăsată de acest imbecil nul în totalitate doar Diana Șoșoacă în funcția de admin de Grup, iar restul membrilor li s-a pus pumnul în gură. Peste 12 membri au părăsit acest grup creat de Diana Șoșoacă după excluderea Simonei Macovei și a pus pumnul în gură oricărui membru care nu mai poate posta nimic  fără acceptul său. În semn de dispreț și spirit de frondă șoșocarii au părăsit Grupul și au format un nou Grup numit ȘOȘOCARII IAȘIULUI, pe care îi primim pe toți cei cu inima curată și cu intenții la fel de sincere și curate.

Școal de Vară de la Ploiești a fost BOICOTATĂ  cu bună știință de domnul interimar de la A șa Z! A introdus o persoană alienată mintal care trebuia să strice evenimentul, a forțat grupul de la Iași să nu stea până la sfârșit deoarece depindeau de microbuzul controlat de acest pseudo-șef care a avut grijă să nu fie prezent măcar din loialitate falsă față de Diana Șoșoacă. Mai vreți? Am destule!

Rechin de BahluiJustițiar de serviciu

EPILOG LA ȘCOALA VIEȚII

CUTIA PANDOREI

DALIA – Ma bucur ca am fost un grup atat de mare la scoala de vara comparativ cu ce a fost pana acum. Trebuie sa recunosc ca acesta se datoreaza E. V. care a cooptat si oamenii din civicul din Iasi, daca ar fi avut o arhiva cu membrii SOS cred ca rezultatele ar fi fost mai mari, însă e bine si asa, e un inceput. Oricum merita Felicitari, e un om care iubeste miscarea SOS , sper ca pe viitor sa mearga mai multe persoane la astfel de manifestari , sunt interesante si educative. Din punctul meu de vedere Scoala de Vara de anul acesta a avut o vibratie inalta. S-a meritat cu prisosinta participarea noastra. Multumim organizatorilor!

………………………………………………………………….

M.H – … Sunt multe de spus… S-au spus multe la Școala de Vară!!!👍👍

Școala de Vară a S.O.S. RO, scuze..

BALACEANCADa, ce să zic… dacă tot a plătit partidul transportul, cazarea și mâncarea, era și culmea să nu fie lume. Asta nu înseamnă automat că a fost un mare succes sau că meritul e al unei singure persoane. Hai să fim serioși.

Școala de Vară nu e concurs de adus oameni cu japca, ci un loc unde ar trebui să vină cei cu adevărat interesați și implicați. Așa că n-ar strica să vorbim mai puțin despre câți au fost și mai mult despre cine a fost și ce au înțeles de acolo.

Cât despre faza cu „dacă aveam o arhivă cu membrii S.O.S.” – sună cam ciudat. Oamenii nu se cooptează ca în armată și nu se țin în fișiere. Vin de bunăvoie, dacă simt asta.

Și poate, data viitoare, în loc să ne grăbim cu laudele pentru un singur om, mai bine ne uităm și la ceilalți care muncesc de ani de zile în tăcere, fără să aștepte aplauze. Că o „mișcare” nu e despre ego și poze, ci despre oameni care chiar pun mâna și fac treabă când este nevoie.

M.H. – Aș fi curios, cum luptă oamenii ăștia în tăcere!!! Dacă și Diana Șoșoacă lupta în „tăcere”, s-alegea praful de noi, și nici invidioșii, răutăcioșii, care umblă după funcții bine plătite, nu mai erau. Dna Diana Șoșoacă, este o femeie deșteaptă și INTELIGENTĂ, față de voi care sunteți ușor de maniPULAt, și nici creier nu aveți? Păi, ce să vorbească un prost la Școala de Vară a S.O.S. RO, când ea nu știe cum o cheamă cu buletinu-n mană? Nu puteți să vă puneți cu Șoșoacă a noastră, e mult peste voi și peste mulți din lume… Așa că nu mai mâncați kkt…

M.B. – Nu știu cui adresați acest mesaj, dar se pare că nu știți să citiți. Am scris că se muncește în tăcere, nu că se luptă în tăcere. Dar, când cineva confundă tăcerea decentă cu lipsa de acțiune, e clar că nu înțelege ce înseamnă muncă reală, consecvență și demnitate. Nu toți simțim nevoia să țipăm ca să contăm, iar cei care muncesc cu adevărat n-au timp de pupincurism și idolatrizări grotești.(!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

Faptul că o persoană urlă public nu înseamnă neapărat că „luptă”.(!!!) Poate însemna uneori că face show. Iar dacă pentru unii „inteligența” se măsoară în decibeli, e clar de ce suntem unde suntem: aplaudăm spectacolul și scuipăm pe caracter.

Cât despre insultele de doi bani cu „manipulat”, „prost” și „mâncat kkt” – sunt marca celor ca dvstră, care n-au argumente, dar au suficient venin cât să-și dea singuri în cap cu el. Dacă vă doriți o mișcare politică construită pe isterie, atacuri și slugărnicie, poate ar trebui să vă întrebați ce fel de lume vreți să construiți: una liberă sau una în care se latră după tonul unora care n-au înțeles nici azi ce înseamnă suveranism real.

Unii dintre noi „luptăm” în liniște, dar cu rezultate. Alții urlă non-stop, uneori pentru a-și acoperi golul din interior. Până și prostia are limite. Idolatria, din păcate, se pare că nu.

E.B. – Doamna M. B, nu va cunosc si acest lucru spune despre dumneavoastra faptul ca nu aveti dreptul sa va luati de un om ca doamna E V care a facut proteste timp de 5 ani, eu o respect pe doamna E. V. pentru faptul ca a ea a promovat partidul SOS Romania si s-a sacrificat mai mult decat orice membru SOS Romania din Iasi, nu este o lauda, este o realitate, dumneavoastra cu ce v-ati sacrificat, ca nimeni nu stie de dumneavoastra sa fi facut ceva pentru SOS Romania?

Cat despre cei care o sustin in continuare pe omul dovedit al sistemului Simona Macovei, ori sunt prea prosti sa treaca strada, ori sunt in barca cu ea.

DALIA – Da, partidul a plătit, dar și cei ce au venit au contribuit financiar, toți din  grupul nostru a contribuit, dar tu nu știi oare de ce? A, că stai cu cei ce fac totul în tacere… oare ce fac așa bun in tacere? Maria, (pt știință ta) omul Elena are merite, că tu nu vrei sa le recunoști e fix problema ta și numai a ta!

 Femeia asta are amenzi extrem de mari raportat la pensia pe care o are, tu de ce nu ai macar una? Până acum a fost și am fost la toate evenimentele fara a fi susținuți financiar, am fost la muntele Găina, la Plaviceni, in nordul Moldovei… Mișcarea SOS se face cu oameni. Se muncește pentru a capta electorat.

DEMIS ROUSSOS (TRIKY-TRIKY)Bună ziua. Va rog sa nu va mai certați și sa veniți cu acuze nefondate.

Eu vreau doar sa ii mulțumesc doamnei V.  pentru bârfele aduse la adresa mea si a familiei mele pe la anumiți oameni la școala de vară.

O zi frumoasa tuturor. Am și înregistrai. Asa ca degeaba scrieți doamna V. M-am lămurit.

DALIAȘi care sunt bârfele ?? Faptul că niciodată nu participi? E o realitate pe care tb sa ți o asumi.

TRIKY-TRIKY – E o realitate pe care dvs. nu o știți, ca nu am voie ca asistent local sa ma asociez cu Partidul în timp ce e program de lucru (?!)

DALIA – Filiale din alte zone sunt mult mari, au venit cu autocarele! Serios, concediu de odihna nu se poate lua? Evenimentul e programat de un an de zile.

………………………………………………

TRIKY-TRIKY – Bine doamna J… oricum faceți o gașca împotriva mea.. Mi a spus lumea(?) sa stau departe de dvs și doamna V….si am spus sa fiu ok cu toată lumea… Am văzut și articolele jignitoare scrise  de Rechinul de Bahlui la adresa mea. Știți dvs regulile de la P.E.? O zi minunată. Vă doresc. Și multă sănătate.

DALIA – Nu eu fac constatari, nu putem închide ochii trb sa fii un exemplu.

TRIKY-TRIKY – Oricum nu exista președinte pe Iași, poate vorbiți cu doamna Președinte sa va pună și sa conduceți filiala. Eu nu ma (AM, n.a.) nimic împotrivă. Și ca să eliminam bârfele, nu am treaba nici cu Simona, nici cu altcineva. Si nici vecina de bloc cu mine nu a fost sau alte aberații. Și vorbiți de unitate….sa facem, sa dregem… CUM? Când pe la față ne pupam și pe la spate ne înjunghiem? Nu știți regulile P.E. dar hai sa zicem de TRIKY. Și mai zicem ca suntem crestini și luptam împotriva globalismului. Atât am avut de spus. SĂNĂTATE MULTA ȘI REFACERE UȘOARA doamna @DALIA!

E.V. – Eu am spus adevărul,  nu am bârfit..

Am spus că ai plecat în concediu cu soția  și că tu trebuia să te ocupi de transportul nostru cu microbuzul care ne-a dus la Școala de vară  și ne-a adus înapoi. Trebuia să vorbești cu șoferul să vină să ne ia după ce se termina festivitatea de închidere a Scolii de Vară…nu să vină de la ora 12.00 și să-mi tot dea telefon că nu stă mai târziu de ora 13.30 și că ne lasă acolo și că va trebui să vină un alt microbuz(!!!!!!!!!!).

Am fost forțați să plecăm  înainte de închiderea festivității. Unii dintre noi am fi vrut să stăm până la sfârșit.

Nu te-am bârfit  ci am spus că nu ți-ai făcut treaba corect așa cum ai fost delegat să o faci.

Elena Grapa nu a știut că m-ai delegat(???) pe mine să am grijă de grup pe timpul șederii la Școala de vară. Nici grupul nu a știut acest lucru fiindcă nu ai anunțat pe S.O.S. RO – IAȘI!

Din această cauză s-au iscat tot felul de acuze la persoana mea, din partea unor  membri de partid care au un „cui” împotriva mea!

De când  ești în acest partid, nu prea te-am văzut să fii în mijlocul nostru în acțiunile care s-au făcut în țară! Din nou este un adevăr,  nu o bârfă!

DALIA – Triky, la școală de vară am stat de vb cu parlamentarii, le am mulțumit pentru munca lor, mi au răspuns că atunci când oamenii îi încurajează prind aripi.

TRIKY-TRIKY – M am ocupat, am vorbit și cu patronul.

DALIAAșa mi se pare normal sa fie apreciată munca. Când e validată vin și rezultatele. Așa că nu mi se pare normal sa criticam gratuit.

E.V. – Și atunci de ce a venit șoferul la ora 12.00 și  nu la 15.00?

TRIKY-TRIKY – Probabil a respectat întocmai contractul pe care l a semnat doamna P

reședinte.

Acum e tot vina mea ca au reguli de respectat ei? (daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!  – n/a.)

DALIAAm făcut o remarcă de apreciere și cineva s a trezit sa învenineze , oare de ce??

E.V. – Am să o întreb pe doamna Diana cum s-a efectuat contractul de la Iași, pentru a elucida aceste probleme.

Am înțeles,  dar puteai interveni și să vorbești cu patronul să decaleze un pic orarul, pentru a ajunge cu 3 ore mai târziu.

La alte filiale din țară  au venit mijloacele de transport după ce s-a încheiat festivitatea.

La unii se poate, la alții nu!

TRIKY-TRIKY – Probabil. Pai cu patronul am vb acolo. Am vorbit, nu au vrut… Mai departe nu e vina mea. (dar a cui o fi? – n/a.)

E.V. – Păi șoferul a fost sub orice critică…cred că nu a vrut fiindcă trebuia să o transporte pe maică-sa la o anumită oră, de la Ploiești până intr-un sat aproape de Iași.(!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

TRIKY-TRIKY – Ok, am sa vorbesc cu patronul atunci pe chestia asta… (nu te obosi, deja au ajuns acasă! – n/a)

E.V. – Pe șoferul ăsta nu vreau să mai vină niciodată cu noi. (tardive dorințe… TRIKY nu ar trebui NICIODATĂ să mai organizeze ceva. Este incapabil, nici nu îl duce mintea  – n/a).

DALIAAcum aceste discuții sunt inutile, însă trebuie sa învățăm că pe viitor sa ne fie bine. Iar dacă tot ești administratorul acestui grup, ar trebui să știi să gestionezi reacțiile negative ale unora, grupul trebuie sa fie unit. Pentru Diana și mișcarea SOS trebuie sa trecem peste toate diferendele personale și să fim Uniți. Daca este careva care nu împărtășește acest crez părerea mea că e bine sa părăsească acest grup de șoșocari.

M.H. – Îl adresez trădătorilor, codoașelor ca tine, care v-ați luat de E. V. ca  boala de om sănătos, împreună cu altii’, și erați mari și tari prin partid. Eu nu știu să fi trădat vreodată E. V, dar voi DA. Nu-ți convine de șefa, de E.? Pa și pu! La revedere! Șefa, Dna Diana Șoșoacă…

E.B. – Domnule Triky, daca ati adus la scoala de vara acea persoana cu probleme mintale care a facut de ras intreg grupul trebuia sa fiti prezent sa aveti grija de ea!

TRIKY-TRIKY – S a înscris ea singura. (?!?!?!)

E.B, În realitate timid.. Și aici cu tupeu. Nu am făcut raportul psihologic la oameni. (dar ție? Oricum l-au făcut oameni competenți în domeniu – n/a). Și plus ca femeia a plătit cotizația online pe tot anul.(!!!!!!!!!!!!!!!! cât de proști suntem cotați?  n./a).

Oamenii s au înscris singuri nu am adus eu oameni. Măcar dacă ești cu tupeu la tastatura exprima-te corect.

Doamna respectiva mi a spus ca pictează și mi a trimis și diplomele ei din Italia… ca are probleme…. Nu s doctor și nu cer rapoarte medicale. (ești curvă trădătoare – n/a)

BALACEANCA – Nu te mai agita, că „șefa” ta nu pierde coroana dacă primește o critică.

Știu că pentru unii e greu să respire fără aprobare de sus, dar eu nu pup icoane cu voce.

Dacă pentru tine loialitatea înseamnă să taci, să aplauzi și să lingi pe rând, înseamnă că exact voi sunteți problema, nu eu.

„Pa și pu”?

Serios? Atât ai putut? Ai vârsta pensiei și vocabular de TikTok.

Hai, liniștește-te. Că până și șefii obosesc când sunt apărați de ridicol.

DALIA – Oau, nu pupi icoane cu voce?? Dar ce pupi tu așa, în tăcere?… Doamne cat venin poți să verși din tine, Ferească Dumnezeu…

r@mi – Subscriu! TRIKY, Cu tot respectul, vă sugerez pe viitor să vă interesați de șoferi! Nu e normal să puneți în pericol viețile noastre, Slavă Domnului că am ajuns cu bine! Pe lângă faptul că șofa că un nebun, avea un tupeu și o nesimțire exacerbată! Mulțumesc!

DALIA – Observ că tot dai in Diana așa, subtil, ce mai cauți pe acest grup numai că sa spionezi și să faci zanzanzanie? te a învățat bine securitatea…

TRIKY-TRIKY – S a mers mereu cu același șofer… Acum nu știu… Am sa ma interesez și de șofer (NU TE OBOSI, NU MAI ARE ROST, CĂ TU NU MAI ORGANIZEZI NIMIC LA Iași. NU TE MAI VREA COLECTIVUL! – n/a)

Știți cumva cum se numea celalalt șofer? (Nicușor Dan sau Drulă parcă…- n/a)

BALACEANCA – Eu o respect pe Doamna Diana mai mult ca,(SIC!) alți nu trădez dar urăsc prefăcătoria, și linguseala….

Cunosc ce de fapt faceți  voi, grupul prefăcătorie săpați pe toții care muncesc…. când a fost de munca nu v am văzut asa pe la sediu dacă ar știi doamna Diana ce hene are și cat de prefăcuți  sunt unii….(știe, vă vine sorocul!  – n/a)

Asa nu va mai lăudați  la treabă…. E  mult de muncă  ați fost în vacanță  acuma dați dovada ca a meritat sa cheltuie bani de partid pe voi…

E.B. – Domnule Triky, pe viitor va rog sa nu mai angajati soferi psihopati care trateaza oamenii ca pe marfuri!

TRIKY-TRIKY – Nu știam ca am firma de transport și ca eu fac angajările 🤣🤣🤣

Voi transmite patronului de la Cliven. Și la dus au fost probleme? r@mi, îmi poți spune dacă au fost probleme și la dus sau numai la întors?

DALIA – Serios? Pe cine am săpat oare? Muicăăă, ce mult ați muncit …la     distrugerea filialei, poate!

Ș.Veorica. – Doamna Bălăceanca, felicitări pentru curajul de a vă spune punctul de vedere.

Nu vă cunosc personal, dar din poza de la profil, sper să nu mă înșel, ați fost singura persoană care mi-a transmis condoleanțe când mi-am condus sora pe ultimul drum chiar în ziua alegerilor parlamentare. În toată durerea mea eu făceam campanie electorală și în tăcere am scos cel mai bun rezultat pe județ.(altul oricum nu a fost decât la PSD, PNL, AUR... – n/a)

Asta înseamnă să faci politică și nu cu surlete(?) și trâmbițe. Sosocari adevărați, uniți veți învinge, altfel se alege praful. Mult succes și nu o mai faceți de rușine pe Diana. (thanks m.am, vă vom urma sfatul! – n/a)

E.V. – Domnu Ioan Grosu, trebuie să mă întâlnesc cu dumneavoastră ca să vă dau banii de la doamna Maria Aleustenei (500) contribuția pentru Școala de vară!

V-am scris pe grup ca să nu fiu cumva acuzată că-mi însușesc bani de pe la oameni.

DALIA- Ce nu-ti convine Mariana? că functioneaza filiaala fara tine si acolitii tai securisti? Uite ca acest grup s-a marit, da?? si asta datorita implicării Elenei, pe care ati facut tot posibilul sa o indepartati!! Da, nu e perfecta, nu e nimeni perfect, dar spre deosebire de voi…

BALACEANCA – Apropo nici pe dumnevoastră  nu prea v-am văzut sa puneți umărul la treaba… ați dat cu heit în cei care a muncit, cei ceau (ciau!-n/a) plătit  sediu, dar acum când nu are cine sta la sediu de ce nu va duceți sa stați la sediu cum dovediți ca sunteți cu mișcarea s.o.s. doar la petreceri, hai ca nu suntem tâmpiți….vad ca va pricepeți bine sa criticați și da cu noroi în alți la munca cu toți care ați bârfit și săpați în continuare oamenii, ce vreți sa fiți numai voi (da, vom scăpa curând de toți trădătorii și fripturiștii oportunoiști care au fost infiltrați în partid – n/a) și sa faceti  măgării care sa nu mai știe nimeni nici doamna Diana? Cum făceați in cealaltă parte, se consuma alcool…nu mai merge trebuie sa afle și cei ce conduc ce măgăriile facute de uni…. nu v a plăcut corectitudinea… rusine sa va fie. (ai dreptate draga mea, nu mai sunt bețivanii lui Tomaseschi&Comp – n/a)

TRIKY-TRIKY – Ș.Veorica, Mulțumim pentru tot efortul făcut în aceea perioadă. Să știți că am apreciat toată munca dvs. (aplauze! – n.a.)

E.B. – Cei care spuneti ca lucrati din umbra si sustineti pe simona macovei lucrati la distrugerea partidului

E.V. – Scuze doamnă,  pentru că la momentul potrivit nu am știut că v-a murit mama, poate vă spuneam și noi ceilalți de pe grup condoleanțe și poate că am fi putut să vă ajutăm cu ceva, așa cum unii dintre noi ne ajutăm la greu!

Poate nici dumneavoastră nu a-ți știut când unii dintre noi, au fost operați,  le-au murit rude, au avut probleme și au apelat la mine și i-am ajutat cu ce am putut. Martori sunt unii dintre ei și pe acest grup.

Nu m-am lăudat niciodată cu ce-am făcut…am făcut-o fiindcă iubesc oamenii care merită să fie ajutați,  uneori chiar și atunci când îi asculți necazurile și îi dai un sfat din tot sufletul!

În ce privește campania, să știți că  și noi am strâns iscălituri pe străzi de dimineață până seara și ne-am luat înjurături de la oameni.

Fiecare a strâns cât a putut. Că sunt și persoane care nu au făcut acest lucru, a fost pentru faptul că nu înțeleg ce înseamnă munca de partid.

Eu vă spun condoleanțe cu întârziere,  să fiți puternică să puteți trece peste această durere.

BALACEANCA – Eu sunt din partea dreptății… nu sunt cu nimeni decât cu Dumnezeu… și mizeria v a esi…. tic.. tac….

E.B. – Domnule Triki conteaza ce ai in inima nu ce scoti pe gura, indiferent de functia pe care o ai!

MARIA C. – BALACEANCO, poate nu stii ca am platit, fiecare si-a platit participarea! Eu nu le cint in struna celor in care Diana a avut incredere, iar acestia au tradat, liderul meu e Diana, ca dupa dinsa au venit toti! Unii au vrut functii, altii au vrut sa fie si ei mai sus si sa ajunga la ciolan. Mai sunt si altii care n-au plecat din SOS, dar acestia nu mai sunt linga Diana, nu-i mai vedem prezenti!

DALIA – Da am vazut cat esti de partea dreptatii … ai reusit sa  inflamezi acest grup cu veninul tau, rusine sa-ti fie tie , cu ce s-a sapat concret, spune,  as vrea sa aflu si eu,  aaa ca v-am zis ca trebuie gasite solutii sa se maresca flilala?  ca v-am spus ca trebuie sa se faca sedinte ca oamenii sa se cunoasca intre ei?? ca trebuie sa luati informatii de la cei ce au facut politica ?? Mariana, toti am muncit, da ? Toti!! dar se putea si mai bine, asta nu s-a vrut a  intelege… stii ce mi s-a raspuns?? ca politica se face cu cei ce au bani, nu cu saraci, da ?? raspunsul meu stii care a fost, voturile le dam noi saracii!! si cu asta am terminat nu mai pot pierde timp cu tine! toate cele bune!

Ș. Veorica – Doamna Dalia, vă rog să mă contactați pe numărul personal de watap.

Mulțumesc din suflet ❤

DALIA – Confirm , E.V. m-a ajutat fix cand ma durea mai tare, in primul rand ca s-a rugat si  a pus si grupul sa faca rugaciuni pe care eu le-am simtit cand am fost operata, mi-a murit mama acum 9 zile, mi a facut mancarea ca o danie, ea si fata ei, nu am vrut sa spun toate acestea dar trebuie sa intelegeti ca E nu e perfecta, dar are un suflet minunat!

E.V. – Am făcut ceea ce trebuia, fiindcă și tu ai fost alături de mine când mi-a fost greu.

Eu așa înțeleg că trebuie să facem, să ne iubim, să ne respectăm,  să fim alături unii de alții la bine și la greu! Și eu am fost ajutată de anumite persoane de pe acest grup și le mulțumesc din suflet.

Ura și egoul, duce la distrugerea omeniei!

MARY – Bravo Elena, ești un OM frumos , sa fii binecuvântată!

Ș. VEORICA – Doamna E. V. vă mulțumesc din suflet pentru mesajul care se simte a fi din inimă.

Din fericire nu am avut nevoie de nici un sprijin material.

A fost sora mea mai mare cu doi ani.

Durerea va fi veșnic în sufletul meu 😭

E.V. – Întotdeauna când cineva drag nouă pleacă de lângă noi, lasă o mare durere în sufletul nostru. Trebuie să avem mare grijă cum gestionam durerea, pentru a nu ne îmbolnăvi și noi la rândul nostru!

Dumnezeu să vă dea putere să vă reveniți din această durere sufletească! 😘❤

TRIKY-TRIKY – Nu jigniți o femeie. Nu se vorbește asa, indiferent ce părere are! Deja s a depășit limita bunului simt! Doamna Mariana nu a cerut niciodată nimic! Nu mai înventati mizerii. Am fost acolo.

M.H. – Da-i doamnă?

E.B. – Domnule Triky, imi cer scuze daca am fost inteles gresit dar eu nu tin cont de functii, respect oamenii cu fapte cum este doamna Diana si doamna V.

TRIKY-TRIKY – Da e Doamnă! Nu se jignește

BALACEANCAraspunde MARIEI C. – Fiecare a plătit o taxă de participare, știu foarte bine cât! Mai puțin „șefa” V, că ea n-are bani, are amenzi! Ce ați plătit  nu acoperă nici măcar transportul, asta ca fapt divers! 5 nopți de cazare + mâncare, program artistic, artificii, etc….sunt detalii! Cei care n-au plecat din S.O.S dar nu mai sunt prezenți, probabil n-au venit să slujească o persoană ci un ideal! Venin este, doar adevărul spus cuiva care se minte singur și trăiește în iluziile proprii! Soluții să se mărească filiala sunt ușor de găsit când dai ordine din umbră fără să înțelegi cu ce se confrunta filiala în mod real. „Șefa” voastră de acum, a reușit să găsească soluțiile alea minune? Ați mărit ceva? Sau cu chiu cu vai a găsit câțiva oameni din civic să meargă „la număr” să se relaxeze pe banii partidului? Să se facă ședințe ca oamenii să se cunoască între ei? La ședințe veneau aceiași oameni, care se cunoșteau destul de bine între ei. Să fim serioși. Și da, poate voturile le dau săracii dar viitorul îl decid cei care gândesc, nu cei care se victimizează! Iar politica se face cu caractere puternice, nu cu babe bârfitoare! Și încă ceva, ce știi deja: dacă votul nostru ar conta, nu am mai fi lăsați să votăm. Aici nu e vorba de voturile săracilor sau ale celor cu bani, că nu asta contează. Dar când eu îți arăt luna iar tu te uiți la deget, chiar că nu se merită pierderea de timp! Mult succes în toate!

DALIA – Bun ca o lasi pe acesta  securista sa ne jigneasca in continuare , MULTUMESC FRUMOS TRIKY, e exceptional, cum stii tu sa gestionezi aceasta situatie… pai de ce s-a mai facut scoala de vara in opinia acestei securiste ordinare, toti trebuia   sa stam acasa  sa nu ne distram pe banii partidului, hai ca se intinde coarda prea tare!!

TRIKY-TRIKY – Securista, Mariana? (Trădătoare globalistă e mai convenabil? – n/a)

DALIA – atata timp cat dezbina aceast grup e o securista! se pare ca Rechinul de Bahlui a avut mare dreptate.

TRIKY-TRIKY – Am înțeles

E.B.doamna Balaceanca o poza la profil cand va puneti sa stiu cu cine vorbesc și eu, ca asa este de bun simt, daca nu va indispun?!

DALIA – Triky, nu inteleg scopul tau, care e? sa lasi sa se dezbine acest grup?? spune ca sa stim.

TRIKY-TRIKY – Scopul meu e ca am observat ca aveți polițe mai vechi de plătit între voi și nu vi le ați eliminat. (desigur, între cei vechi, luptători din civic și noii fripturiști băgați de Șerban și Silvestru în partid să aibă gașcă de presiune – n/a)

Dacă aveți ceva de spus, în privat de acum!

BALACEANCA – am înțeles.

DALIA – Serios ?? nu cumva sunteti dedicati voi fostei conduceri?? si din acest motiv faceti front comun ca sa distrugeti??

TRIKY-TRIKY – 🤣🤣🤣

BALACEANCADar nu mi place mizeria care s a întâmplat la școală de vara s a umblat cu bârfă și denigrarea persoanelor atâta am de zis nu știu cine vrea distrugerea

TRIKY-TRIKY – Dumneavoastră credeți ce vreți orice aș spune tot părerea e formată

BALACEANCA – Am încheiat orce discuții, dar vroiam sa nu ne creadă tampitii (AGRAMAȚI ȘI ANALFABEȚI TOT SUNTEȚI! – n/a)

DALIA – Eu am fost acolo !! nu s-a umblat cu nici o barfa!! Decat sa vorbiti de pe margine trebuia sa veniti si voi la scoala de vara .

BALACEANCA –  Serios???!!!

TRIKY-TRIKY – Eu m am lămurit cu ce s a vorbit acolo. Așa că lăsați o balta.

DALIA – Stai linistita, fix de validarea ta nu e nevoie!

BALACEANCACe a-ți făcut lui Demis ați făcut și l a alte persoane, rușine sa va fie…(nu dați în copil, nu știți să înjurați? – n/a)

TRIKY-TRIKY – Corect. Așa este.

DALIA – Da tu te-ai lamurit, cred ca-ti place barfa maxim! trebuia sa vii, nu sa apleci urechea la adoratorii securistilor!

TRIKY-TRIKY – Am audio Deci lasă ți o balta…

E.V.Din tot sufletul vă rog pe toți cei care am fost în grupul de la Iași, să mă iertați pentru vocabularul pe care l-am folosit ieri în microbuz!

Am fost cu nervii la pământ din cauza unor persoane care timp de 5 zile cât a durat Școala de vară,  nu au făcut altceva decât să fie împotriva mea atunci când le spuneam pe grup ce trebuie să facem.

Le transmiteam ceea ce primeam și eu de la coordonatori.

Credeau că mi-am luat „funcția de lider” de capul meu, că așa am vrut eu.

Le mulțumesc că au reușit să mă facă să-mi ies din papuci, dar le-am răspuns la provocările mizerabile, așa cum au meritat.  Eu sunt un om pașnic până mă calci pe bătături,  după aceea nu mă mai controlez….

BALACEANCA – pentru DaliaCe nu-mi convine? Că o persoană care a orchestrat excluderea președintei filialei alături de V, are tupeul să vorbească despre „funcționarea filialei” de parcă a construit ceva, când tot ce ați făcut a fost să bârfiți și să săpați oameni incomozi care nu v-au „ascultat ordinele”. (se vor face epurări radicale până ce Filiala Iași va fi curățată de nemernici! – n/a)

Să vorbești despre securiști e o insultă ordinară dar o proiecție perfectă: exact voi ați acționat ca un aparat de epurare — în tăcere, pe la spate, cu scheme demne de „alte vremuri”.(asta a fost nimic! – n/a)

Iar dacă filiala „s-a mărit”, să vedem cu ce: cu lipitori sau spectatori? Nu confundați controlul cu construcția.

Eu nu m-am retras pentru că am greșit, ci pentru că nu m-am supus când am considerat că se deviază de la direcția inițială.

Și exact asta vă deranjează și azi.

TRIKY-TRIKY – Dacă era ceva de spus, mi se spunea în fata. Nu pe la spate.

E.V. – Ai avut-o „audio” pe M. A.

TRIKY-TRIKY

– Nu. V ați destanuit fix la oamenii aduși de mine în partid. Ghinion! Ați greșit oameni!

E.V. – Nu m-am destăinuit,  am spus un ADEVĂR!

TRIKY-TRIKY – Și mulțumesc și pt articolele de la Rechin (ai avea și de ce, măcar de ți-ar fi de folos… sunt lecții de viață pentru un puțoi infatuat și prostuț ca tine…  – n/a)

BALACEANCA – corect.

MARIA C. – @Mariana, cel ce zice, aia este! Tu exprimi ce ai in interiorul tau! Daca vrei vindecare fizica, curata-ti sufletul, fa bine, iarta, iubeste, nu arunca  „gunoiul” asupra altuia! Dumnezeu sa te binecuvinteze!

DALIA – Rechinul de Bahlui a avut mare dreptate in multe privinte, oare de ce nu m-a pus sub lupa pe mine si pe ceilalti??? insa pe voi da. (ba și pe voi Dalia, dar ați trecut cu bine examenul – n/a)

E.V. – Mie mi-a plătit contribuția domnul Senator Dumitru Manega pentru munca depusă pentru partid, de care voi nici măcar nu aveți habar!

TRIKY-TRIKY – Rechinul de Bahlui la comandă, bineînțeles! (primesc comenzi numai de la V. Putin prin Diana ȘȚoșoacă și sunt plătit cu 10 ruble/semnul – n/a)

E.V. – Păi înseamnă că ai adus niște spioni în partid! (nu, el a intrat printre cei existenți înaintea lui. Și el a fost „adus” – n/a)

TRIKY-TRIKY – 🤣🤣🤣🤣🤣 Nu…tocmai mi a spus ca trebuie sa ma lămuresc cu dvs.

BALACEANCA – Eu sunt supărată asa cum dați în  TRIKY-TRIKY-MON AMOUR, urmează și alte persoane, sa va fie rușine ca va luați de persoanele care muncesc, eu am lucrat mult cu TRIKY și fetele , dna. Simona când a fost campanie cum sa denigrați, asta ma supăra tare, după ce ați stat acasă vorbiti??? (Simona a muncit și v-a plătit pentru succesul ei, pentru cariera ei de care și-a bătut joc și i-a dat cu piciorul! – n/a)

TRIKY-TRIKY – Atâta tot, în rest numai bine!

E.V.Triky, eu am curaj să-ți spun și în față ce ai făcut în campania electorală la locale în cabinetul Dianei, și chiar și în public. Nu-mi este frică.

TRIKY-TRIKY- Am observat. Dar nu va mai obosiți sa ma sunați și sa vb cu mine 3 ore… Și după sa vorbiți aiurea de mine pe la alții… Chiar nu am nevoie.

BALACEANCA – Asta este motivul (PENTRU?) care am intervenit, rușine, Triky, fetele, doamna SIMONA am stat ff târziu pe la sediu.

DALIA – Triky, te-ai devoalat singur, toti stim cine e Simona,  pentru mine liderul e Diana si atat!!

E.V. – Am vorbit strict despre problemele de partid.

TRIKY-TRIKY – Am zis eu de Simona ceva? Nu ma interesează Simona. Eu am venit pt. Diana nu pt. Simona, de 3 ani și ceva. (ai dreptate dragul meu, Simona era adusă de cei care te-au băgat și pe tine în sânul generos al Dianei! Doar de când ați rămas voi la butoane ați reînodat vechea prietenie de gașcă... – n/a)

TRIKY-TRIKYȘi de soția mea tot despre partid, nu? Sa înventati ca nu e cu SOS ul și chestii, Lasă ți ma doamna V. (ce să inventeze, este de notorietate în anturaj aversiunea ei față de partid și față de Diana Șoșoacă! – n/a) M am lamurit. Va doresc multa sănătate și numai bine. (aiurea! – n/a)

BALACEANCA – Adevărat, noi am venit înainte, dar trebuie sa recunoaștem și munca pe care a făcut-o  toții,  toți am venit pentru doamna Diana dar nu trebuie sa dam cu noroi…

TRIKY-TRIKY – Și fiecare familie face ce vrea, nu ce vreți dumneavoastră.

E.V. – Adu-mi persoana în fața mea să văd dacă are curajul să spună că ți-am vorbit soția de rău. Nu-mi stă în caracter.(De mult am spus că ești o persoană FOARTE nepotrivită pentru acest post!Iudă! – n/a)

TRIKY-TRIKY – Și da, azi am împlinit 3 ani de căsătorie și trebuia sa ies undeva.. Dar fiecare face ce vrea în viata privata, nu va privește pe dvs. Am auzit pe filmare. Nu mai contează. Nu am nimic cu dvs v am respectat (?????????????) Și va respect în continuare (!!!…!!!).

E.V. – Adu filmarea aici

TRIKY-TRIKY – Si va doresc numai bine.

DALIA  – TRIKY, nu fabula !! daca ai dovezi arata-le eu nu cred nimic din ce spui !! pe adoratorii securistilor vad ca ii aperi cu ardoare!!

E.V. – Da, am spus exact ce mi-ai spus tu! (GURA BATE GURU! – n/a)

TRIKY-TRIKYNu am spus asa ceva, dvs. ați înțeles ce ați vrut… (bate na, na la funduleț consoarta, nu? – n/a) Am spus ca nu e cu politica și atât. (soțul este cu politica și ea nu este, că probabil amantul ei este în opoziție, la AUR – n/a)

E.V.Ai spus că nu prea simpatizează S.O.S-ul și că nu e cu politica.

TRIKY-TRIKY – lasati o asa. Oricum cuvântul meu vs cuvântul dumneavoastră e al dumneavoastră mereu adevăr. O seara buna. Ma duc sa sărbătoresc cei 3 ani de căsătorie. Numai bine.

E.V. – Nu am nimic cu nimeni și cu familia nimănui, fiindcă nu mă interesează,  dar în momentul în care ai o funcție,  trebuie să respecți anumite reguli ale partidului.

TRIKY-TRIKY – Nu ați înțeles că eu am alte reguli date de Parlamentul European? (de când propun și eu și alții Roexit! – n/a) Asta nu ați înțeles.

E.V. – Să înțelegem că tu ești cu cei care sunt globaliști și le respecți ordinele???? (evident! – n/a)

TRIKY-TRIKY – E contractul meu, doamna V… Dacă nu respect, are probleme doamna Diana. Asta mi s a spus și de doamna Carmen de la Bruxelles. (băiețaș, te ascunzi în abstract când nu-ți convin corzile – n/a) Dar nu intram în amănunte… (te crezi prea deștept pentru timpurile astea, așa e? – n/a)

E.V. – Ai făcut contractul cu Parlamentul European, am înțeles..

TRIKY-TRIKY – Sunt alte reguli, dacă nu le respecți cea sancționată e doamna Diana. Cum am venit și cu zilele iei și v am spus ca nu am voie sa apar în poze ca era în timpul programului și nu am voie sa fiu asociat cu politica atunci.

BALACEANCA – De ce faceți asta dna V,  Triky e corect, își respecta clauzele din contract, el este și v a fi cu dna. DIANA (aiurea, până va înțelege în sfârșit Diana ce șarpe încălzește la sân! – n/a), ce aveți cu el, vad ca nu va convine, rușine… vreți sa I luați locul, ce studi aveți sa ocupați postul lui Triky? (fii pe pace, sunt persoane în Filială mult mai competente și mai loiale Mișcării! – n/a)

TRIKY-TRIKY – degeaba râdeți, doamna Dalia…

E.V. Da, ai perfectă dreptate, dar Diana cum nu respectă contractele lor și își ia asupra ei toate consecințele nefaste ?…

Ți-e frică să nu-ți pierzi postul de consilier europarlamentar… (de ce îți este frică nu scapi, așa este proverbul... – n/a)

DALIA – Interesant, atunci de ce mai esti in partid?

BALACEANCA – Consilerul Doamnei Diana. Asta e Triky!

TRIKY-TRIKY – întrebați-o pe doamna Diana! (în ce probleme? – n/a)

BALACEANCA – poate nu stiți!

DALIAFemeie, cine ți-a împuiat capul că vrea să-i ia locul? (de ce te temi, nu scapi zice proverbul – n/a)

BALACEANCA – Din mesaje și cum aveți grija luI. Nu lăsați tineretul în pace.

E.V. – Am facultatea de Arte Plastice, dacă ești curioasă…oricum nu vreau să-i iau locul,  fiindcă nu am o facultate care să mă ajute să fac treburile lui Triky-triky.

BALACEANCA – Sa și trăiască liniștit tinerețea. Egal cu zero pentru a ocupa funcția lui Triky.

DALIA Da ce-i face, il strange de gat?? ce-i face ?

BALACEANCA – Nu il criticați ca, nu participa, el e la început de drum, din păcate noi ne am trăit traiul hai sa l lăsăm în pace… știe de ce nu participa vorbiți cu dn Diana, asa ați făcut cu tot tineretul … Din partid. Știți alt ceva decât sa râdeți?? Dați dovada de alt ceva… rusine! („rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!” – n/a)

DALIAAi ideie ca a fost tineret la scoala de vara?? au fost presedinti de tineret! Rusine? da ce am facut sa-mi fie rusine ?? a, nu sunt de-acord cu aberatiile tale securistoide…

E.V.Dar unde au fost tinerii când s-a făcut companiile electorale? Am fost doar niște „babe” care am stat zile întregi pe străzi ca să convingem oamenii să iscălească pe tabele.

BALACEANCA Nu au venit de răutățile voastre, erau tineri dar au dat Biru cu fugiți când v au văzut cât de rele sunteți… am încheiat discuția, nu mai raspund!   (dar reziști? Te mănâncă-n cur și în limbă! – n/a)

E.V. – Eu nu i-am prea văzut pe acești tineri de care spui că au dat bir cu fugiții din cauza noastră că suntem rele, fiindcă noi nu stăteam în cabinet la filială picior peste picior să așteptăm oamenii să vină să iscălească tabelele, noi eram pe străzi ca să convingem oamenii să voteze Partidul S.O.S.

DALIA – Doamne cat aberezi !! daca tu crezi ca Diana s-a lasat manipulata de E!!! Diana a avut dovezile ei pentru eliminarea Simonei!! e la mintea cocosului, insa daca a observat ca rezultatele pe filiala sunt slabe s-a vazut cu ochiul liber!! eu sunt novice in politica si am observat, dapa-i Diana .. se vedea din avion, dar voi nu ati vrut sa tineti cont de NIMIC! sau poate vedeati si asta era scopul, ca filiala sa nu se dezvolte!! (te-ai prins! – n.a) „Eu nu m-am retras pentru că am greșit, ci pentru că nu m-am supus când am considerat că se deviază de la direcția inițială.”uite ca unii dintre noi nu ne-am retras   si nu ne-am indoit NICIODATA de directie!!!

Ș.Veorica – Dragii mei colegi de partid, cu tot regretul, din acest moment voi ieși din grup. (uite o femeie înțeleaptă. Nici în partid nu este nevoie să rămâi – n/a)

E.V. – Doamnă dragă, nu trebuie să ieșiți din grup, ar fi păcat, dar adevărurile trebuie să iasă la suprafață! (dar la infarct nu vă gândiți? – n/a)

Trebuie să conversam, să ne spunem părerile și intr-un final să facem ca Filiala Iași să fie un exemplu pentru țară!

Să știți că probleme de acest gen sunt peste tot, la toate filiale din țară! (intră cine poate, iese cine vrea! – n/a)

BALACEANCO, Știu, fiindcă mi-ai spus și te-am învățat să nu accepți!

Am discutat de multe ori și te-am lăudat pentru munca ta depusă la filială!

Nu am vorbit niciodată urât despre tine la nimeni, dar nu vreau să dai cu pietre în mine din cauza Simonei.

Eu nu am cerut să o dea afară pe Simona că ar fi incompetentă, eu am cerut acest lucru pentru toți cei care sunt parlamentari și senatori, să li se ia funcția de președinți de filiale, pentru a-i mai scăpa de niște probleme în plus care trebuiesc efectuate ca președinte de filială!

Erau 3 zile de relaxare cu familia,  nu să vii din Parlament și să te antrenezi în munca de la Filială! Era prea obositor și nu era timp să se mai ocupe de ședințe,  de mers prin județ sau alte activități!

Am vrut să le vin cumva în ajutor, dar unii au înțeles că am facut-o din răutate!

Departe de mine acest lucru!

Fiecare a înțeles după cum l-a dus capul și au început să mă urască și să dea în mine cu tot felul de răutăți!

Poate va da Dumnezeu să iasă adevărul la suprafață, să ne unim, să ne iertăm, să ne respectăm și de ce nu, să ne iubim sufletele!

Dumnezeu ne vrea buni, luptători și iertători!

Hai să lăsăm la o parte tot răul pe care ni l-am făcut unul altuia și să ne iertăm și să începem RECONSTRUIREA FILIALEI IAȘI! SĂ FIM UN EXEMPLU!

Să nu mai avem egouri, răutate, ură și ambiții că noi suntem mai buni decât alții,  astfel ne distrugem, nu construim și dușmanii se bucură!

Nu trebuie să le dăm satisfacție!

TREBUIE să luptăm cu toții, TINERI ȘI BĂTRÂNI, Țara are nevoie de noi toți !

Acum suntem într-un mare impas și dacă nu începem să luptăm cu toții, fiecare să ne aducem aportul cu ce putem, copiii și nepoții noștri nu vor mai avea o țară numită  România, ci vor fi niște SCLAVI pe pământul străbunilor noștri, care si-au dat viața ca noi astăzi să fim liberi! (frumos discurs, dar până nu vom fi egali și curați toți care rămânem la luptă, nu putem! Nu am de gând să-mi păzesc spatele ca să mă uit înainte! Curățenie de șerpi și apoi la luptă! – n/a)

BALACEANCA – Lăsat-o,  m am lămurit, știu cum ați vorbit, credeți ca nu a ajuns …la mine fiți sănătoasă dar nu procedați bine aduceți numai dezbinare… (ați văzut că tot a continuat, că a mâncat-o în cur cu satelitul? Cunosc marfa – n/a)

M.H. – De unde știi? Trădătoare și rea este, dar dnă…. mai cu frână. Ce-a făcut cotonoaga asta pe la partid cu mihai f., cătălin a., paula, și alții..e belea, sau belită…

E.V. – Sunt mulți care mănâncă căcat cu polonicul gratuit și încearcă să dezbine, dar mă doare fix la bască…pentru mine sunt niște nulități de oameni.

BALACEANCA – Domnul H. ne întâlnim la tribunal, rusine!

E.B. – Eu propun sa facem o Ședinta sa ne intalnim toti si nu plecam pana nu ne lamurim. (corect, fiecare să aibă la el un cuțit sau un topor, sau cel puțin o bâtă de basebal – n/a)

BALACEANCA – Întrebarea mea ce a-ți făcut dumnevoastră în acest partid în afara ca, ati fost la proteste în civic la început…ce a-ți făcut decât sa folosiți un vocabular josnic, păcat ca au trecut atâta ani peste dumnevoastră…. concluzia jigniți pe toți care nu e de acord cu dvs. Aduceți acuze gratuite și doamna la fel, criticați și atât, rușine, am salvat mesajul ca, proba și ne întâlnim direct la tribunal și politie! (ai promis doar că taci! – n/a)

E.B. – vad ca unii nu apreciaza mesajul doamnei A,  pacat. Care minte si umbla cu imbarligaturi praful si pulberea sa se aleaga de ei!

M.N. – Smerenia și dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia și dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu și sunt roadele unei viețuiri ortodoxe. De aceea cred că prin aceste două virtuți se poate începe descrierea Ortodoxiei.

(Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian)

LUPTA CU BESTIA – SECRETE NEVĂZUTE   

 Ne-au mințit timp de decenii. I-au batjocorit pe cei care au îndrăznit să privească în sus și să pună la îndoială dungile lungi și nenaturale care se brăzdau pe cer. Ne-au numit paranoici, dezorientați, deliranți. Dar, începând cu 18 iulie 2025, masca a fost scoasă, iar EPA a confirmat oficial ceea ce mulți au avertizat ani de zile: geoingineria este reală, operațională și periculoasă – și este folosită împotriva noastră.

Pe 16 iulie, administratorul EPA, Lee Zeldin, a făcut o dezvăluire care ar fi doborât guvernele oricărei lumi sănătoase: guvernul SUA a fost implicat în Modificarea Radiației Solare (SRM) – injectarea de particule reflectorizante în atmosferă pentru a manipula clima. Dioxid de sulf, nano-aluminiu și alți compuși au fost pulverizați direct peste capetele noastre fără consimțământul nostru. Aceasta nu este repararea climei. Acesta este război atmosferic. Hai să încetăm cu zgomotul. Acest program nu a avut niciodată ca scop „salvarea planetei”. Aceasta este o distragere a atenției, o narațiune scrisă pe hârtie, promovată de aceeași elită globalistă care a orchestrat carantine, alegeri trucate, economii prăbușite și isterie climatică transformată în arme. Această agendă de geoinginerie nu este o garanție – este un atac la scară largă asupra biologiei umane, sistemelor alimentare și suveranității.

EPA recunoaște acum deschis existența SRM – pulverizarea cerului pentru a devia lumina soarelui. Ceea ce nu recunosc, dar ceea ce este acum inevitabil de clar, este că aceste cocktailuri chimice nu schimbă doar vremea. Ne alterează corpurile. Tulburările neurologice explodează, Alzheimer, Parkinson și alte boli degenerative crescând vertiginos din anii 1980. Firul comun? Particulele de nano-aluminiu – suficient de mici pentru a străpunge bariera hematoencefalică, ocolind toate apărările naturale, acumulându-se în creier și demontând lent funcția cognitivă.

Dr. Russell Blaylock ne-a avertizat. El a cartografiat legătura dintre nano-aluminiul atmosferic și creșterea bruscă a neurodegenerării. Dar a fost redus la tăcere, ridiculizat, ignorat. Acum, cu peste 6 milioane de americani care se luptă cu Alzheimer, legătura este incontestabilă. Acest lucru este deliberat. Acest lucru este manipulat. Și acum, EPA, sub presiunea denunțătorilor din cadrul Departamentului Apărării și a unor persoane din      interiorul sectoarelor de informații necinstite, a fost forțată să recunoască „actorii privați” implicați în geoinginerie.

Acestea sunt corporații transnaționale, contractori militari, regimuri străine și, da, rețelele din umbră ale elitei globale, care derulează programe neautorizate și sub acoperire de manipulare a climei deasupra națiunilor suverane, fără responsabilitate sau supraveghere. Cine a autorizat acest lucru? Cine profită? Cine decide ce regiuni sunt afectate de secetă, inundații sau incendii?

Aceiași păpușari care au promovat Agenda 2030 a Forumului Economic Mondial, care au sabotat independența alimentară a Americii, care au trucat piețele, au dezlănțuit arme biologice și acum vor să microgestioneze însăși lumina soarelui.

Acestea nu sunt evenimente izolate. Sunt legate între ele. Secetele artificiale din California, inundațiile europene, furtunile bizare de grindină din Arabia Saudită, incendiile de vegetație cu reziduuri de termite – toate atribuibile efectelor geoingineriei. Nu este vorba de vreme. Este vorba de o demolare controlată a sistemelor naturale ale Pământului pentru a forța supunerea față de o nouă ordine mondială construită pe monedă digitală, scor social și restricții climatice.

Și care este rolul EPA în toate acestea? Complicitatea.

„Inițiativa de transparență” a lui Zeldin nu este o revelație – este o scurgere controlată. O mărturisire gestionată, menită să atenueze impactul înainte ca publicul să se trezească complet. El spune că SRM la scară largă nu are loc. Dar cum poate cineva să creadă asta când urmele sunt vizibile de la orizont la orizont în fiecare dimineață, când petroliere de grad militar cu marcaje „civile” sunt surprinse pe grila radar, pulverizând populații de la o coastă la alta?

Adevăratele programe – cele masive, înarmate – sunt operațiuni cu buget negru, derulate prin entități precum DARPA, Lockheed Martin și Raytheon, sub umbrela protectoare a securității naționale. Congresul nu este la curent. Guvernatorii statelor nu sunt la curent. Oamenii nu sunt la curent.

Dar nu și președintele Trump (adevăratul Trump, n.b.).

De la reluarea conducerii în culise la începutul anului 2025, președintele Trump a lansat tribunale militare clasificate, investigând direct rețelele de manipulare meteorologică ale elitei, facțiunile necinstite din cadrul NOAA și NASA și sabotajul de mediu susținut de străini. Conform unor surse apropiate agenților Forței Spațiale, Trump a dat deja undă verde analizelor criminalistice satelitare pentru a urmări traiectoriile de zbor ale avioanelor cisternă SRM și a interceptat comunicații de la cabale internaționale care coordonează atacuri atmosferice transfrontaliere.

Nu este o coincidență faptul că la doar câteva zile după declarația lui Zeldin, doi oameni de știință de top în geoinginerie au fost găsiți morți într-un „accident de laborator” la o instalație climatică din Elveția – aceeași instalație legată de firme de biotehnologie legate de grupul Bilderberg. Acestea nu sunt coincidențe. Acestea sunt operațiuni de curățare. Adevărul este simplu: cerul a fost militarizat. Atmosfera a fost deturnată. Vremea a devenit o armă.

Ne-au pulverizat fără consimțământ.

Ne-au otrăvit creierele și culturile.

Au manipulat furtuni, incendii și valuri de căldură.

Au ucis natura – și ne-au învinovățit pentru asta.

Și acum se așteaptă să credem că ne fac o favoare?

Nu ne vom conforma. Patrioții din toată America instalează tehnologie de eșantionare a aerului în timp real, organizează comitete locale de apărare împotriva vremii și impun interdicții la nivel de stat asupra oricărei forme de manipulare a vremii. Planul elitei globale de a pârjoli cerul, de a depopula pământul și de a-i înghesui pe supraviețuitori în orașe de 15 minute va eșua.

Începând cu 18 iulie 2025, războiul nu mai este ascuns. Este la vedere, scris în nori, îmbibat în sol și gravat în mințile a milioane de oameni care se trezesc din minciună.

Credem pe deplin ceea ce vedem, ceea ce simțim și ceea ce știm. Agenda geoingineriei nu este science fiction. Este genocid cu încetinitorul – iar timpul negării s-a terminat.

Președintele Trump știe. Patrioții știu. Și acum, știți și voi. Cerul nu este doar câmpul de luptă.

Sunt locul crimei. Dreptatea și adevărul vor triumfa…

Trump anihilează 2967 de agenți ai Deep State printr-o masivă epurare militară. 

Începând cu 18 iulie 2025, administrația Trump – acum complet reinstaurată și susținută de continuitatea militară a guvernului – a executat una dintre cele mai agresive și strategice epurări ale Statului Profund din istoria modernă a SUA. Aproape 3.000 de angajați ai Departamentului de Stat al SUA au fost demiși într-o operațiune chirurgicală care a fost mult mai mult decât o remaniere birocratică. A fost un contraatac împotriva agenților globaliști înrădăcinați care, timp de decenii, au folosit Departamentul drept teren de joacă pentru a sabota suveranitatea americană și a servi interesele elitei străine.

Nu era politică. Era război în interiorul guvernului – iar Trump tocmai a tras primul glonț real.

Cifra oficială? 1.107 funcționari publici și 246 de ofițeri ai serviciului extern detașați cu forța. Alți 1.600 au fugit de bunăvoie, știind exact ce urma să se întâmple. Numărul acesta nu este aleatoriu. Nu au fost reduceri bugetare. Aceștia au fost agenți de elită ai unei rețele paralele din umbră, epurați din sistem. Să fim clari: Departamentul de Stat a fost mult timp un sanctuar pentru loialiștii globaliști – cei loiali nu Constituției, ci Forumului Economic Mondial, agendei ONU, cartelurilor FMI și canalelor diplomatice conectate la Vatican.

De ani de zile, aceștia desfășoară operațiuni secrete în spatele ușilor închise: vând politica externă Chinei, spălând ajutor extern prin intermediul unor ONG-uri și integrează canale de personal bazate pe șantaj prin programe de relocare și servicii de informații. Trump știe. Armata știe. Și acum i-au scos din funcțiune. Printre cele mai notabile victime ale epurării? Divizia de Relocare Afgană – același grup responsabil pentru mutarea cetățenilor străini neverificați în America sub pretextul „protecției”. În realitate, multe dintre aceste birouri erau legate de contractori privați de refugiați, rețele de trafic de persoane și programe conduse de CIA care se deghizau în ajutor umanitar.

Conexiunile sunt profunde, iar urmele de documente – acum declasificate în baza Ordinului Executiv al lui Trump din iulie 2025 – arată că mai mulți manageri de nivel mediu au fost legați de comisioane contractuale de la subcontractanți din domeniul apărării care operau în Pakistan și Qatar. Aceștia nu erau diplomați. Erau agenți globaliști care foloseau teritoriul american pentru a însămănța infiltrarea pe termen lung. Momentul acestei epurări nu este întâmplător. Decizia Curții Supreme din 10 iulie – îngropată în mod deliberat de mass-media – i-a conferit lui Trump autoritate constituțională deplină pentru a restructura orice ramură executivă fără supravegherea Congresului.

Această hotărâre s-a bazat pe puteri de urgență declanșate inițial în temeiul Documentelor Prezidențiale de Acțiune de Urgență (PEAD) activate în 2020, când informațiile militare au confirmat interferența străină în procesul electoral al SUA. Acea urgență nu s-a încheiat niciodată. Publicul abia acum vede ramificațiile. Marco Rubio, confirmat acum în funcția de secretar de stat sub structura de comandă a lui Trump, a numit agenția „umflată și compromisă”. Dar aceste cuvinte au fost alese cu grijă. Ceea ce nu se spune public – dar se șoptește printre veteranii serviciilor secrete – este că cel puțin 70% dintre personalul concediat avea legături cu organizații externe: grupuri de experți WEF, ONG-uri finanțate de George Soros, inițiative de „diplomație publică” ale Fundației Gates și chiar mai multe rețele compromise de dublă cetățenie SUA-UE, poziționate pentru a eroda politicile naționaliste din interior.

Îndepărtarea lor face parte dintr-o dezmembrare mai amplă a infrastructurii globaliste din cadrul guvernului SUA. Să nu vă înșelați: nu este vorba despre eficiență. Este vorba despre supraviețuire. Este vorba despre înlăturarea dușmanilor Republicii înainte de începerea fazei a doua a Planului de Restaurare. Camerele de tranziție din cadrul Departamentului de Stat nu erau doar puncte de control pentru resurse umane. Surse confirmă că acestea au fost dotate cu agenți federali, scanări de securitate și interogatorii neoficiale pentru anumiți membri ai personalului cheie. Rapoartele indică faptul că cel puțin 17 persoane au fost reținute în timpul procesului, după ce au fost semnalate de sistemele de date ale Proiectului Looking Glass, conectate la instrumente de supraveghere cuantică, operaționale acum sub comanda Forțelor Spațiale ale SUA.

Acestea sunt eliminări strategice bazate pe analize de amenințări acționabile – iar unele dintre aceste persoane se așteaptă să fie trimise către centre secrete sau zone de detenție militară din Guam și GITMO pentru procesare ulterioară. O notă internă recent divulgată, datată 13 iulie – verificată de canalele de denunțare – dezvăluie că mai mulți angajați concediați au încercat să șteargă hard disk-uri și înregistrări clasificate înainte de concedierea lor.

Totuși, aceste sisteme fuseseră deja oglindite de Coloana Verticală de Comunicații Cuantice conectată la sistemul național de informații de nivel Stargate reactivat de Trump – stabilit discret prin directive militare la începutul anului 2024. Statul Profund (Deep State) nu mai controlează bazele de date. Trump o face. Și totuși, mass-media nu spune nimic.

Ei o numesc „restructurare”. O numesc „fără precedent” și „controversată”. Ceea ce refuză să spună este ceea ce știm cu toții: aceasta este o operațiune militară deghizată în politică administrativă. Este vorba despre eliminarea infiltraților înainte de faza finală a restaurării interne și a realinierii politicii externe. Excepțiile de la epurare sunt la fel de grăitoare: organele de drept, birourile regionale și serviciile de vize/pașapoarte – toate sistemele fiind aliniate la integrarea Sistemului Financiar Cuantic, consolidarea identității biometrice și coordonarea militar-civilă pentru viitoarea implementare a Sistemului Național de Radiodifuziune în Situații de Urgență.

Credeți că este vorba doar despre reduceri de personal? Nu. Acesta este stratul de pregătire pentru:

Declasificarea în masă a acordurilor diplomatice trădătoare.

Tribunale militare pentru agenți străini încorporați în roluri interne.

Migrarea completă a canalelor diplomatice către comunicațiile criptate Starlink

Restaurarea politicii externe bazate pe suveranitate și comerț bilateral – nu pe aliniere globalistă.

Ceea ce a făcut Trump tocmai a fost să înlăture aproape 3.000 de persoane care se opuneau activ reconstrucției Republicii. Rețeaua de comandă a Elitei Globale din Foggy Bottom a fost secționată. Lanțul lor de influență – care se întinde de la Bruxelles la Davos și Langley – tocmai a pierdut unul dintre cele mai puternice noduri ale sale.

Și nu s-a terminat.

Departamentul Energiei, CIA și anumite sectoare ale DHS sunt următoarele pe listă – iar rechizitoriile sigilate legate de aceste agenții sunt deja înregistrate și cronometrate cu ștampile digitale ale lanțului de custodie. Arestările nu vor veni cu avertismente. Nu vor fi televizate. Sunt deja în curs de desfășurare.

Aceasta este America lui Trump acum – o Americă care în sfârșit smulge din sol rădăcinile veninoase ale infestării globaliste. Fiecare mișcare de acum înainte este chirurgicală, protejată de autoritatea legală, strategia militară și convingerea divină.

Trădătorii au fost avertizați. Nu au ascultat. Acum sunt înlăturați.

(PRELUARE iNTERNET)                                                                                                                                                                                                                                              

  AM  ÎNVINS…

 

Cine mă cunoaște de mai multă vreme, cine își mai amintește de serialul meu publicat în urmă cu 2 ani pe blogul personal Justițiar de serviciu și apoi pe revista Rechin de Bahlui sub titlul SAGAA ANTIMAFIA îmi știu lupta surdă pe care am declanșat-o fără  nicio teamă cu un Grup de crimăî organizată (asta este denumirea legală, nu am inventat-o eu), care s-a înfipt până în prăsele în România, dar cu deosebire la Iași, orașul care poate fi denumit fără greșeală Mafia interlopilor din politică și Administrație Publică. Respectiv cu cea din Sistemul Medical  și Sistemul diun Justiție care îl apără pe primul deoarece furnizează bani negri generând corupție. De fapt anul acesta s-au împlinit 4 (patru) ani de când ne-am luat de gât…                                                                                                                                                                                            Așa cum am scris la debutul serialului căzusem victimă ca pacient dializat și invalid dependent de căruț unui nucleu de prăduitori din banii statului – respectiv banii asiguraților CNSAS – în care își înfipseră ghearele în cârdășie și medici și salariați ai multinaționalei Fresenius Nephro-care București, care avea la Iași un Centru de Dializă (nr.1) aflat sub influența maximă a familiei Prof. dr. Adrian Covic de la Spitalul Parhon Iași, Prorector al Universității de medicină și farmacie Gr.T.Popa Iași, Vicepreședinte al Senatului Universității, Șeful catedrei de Nefrologie al aceleiași Universități de prestigiu. Însuși dl. Prof. dr. Covic este considerat o mare personalitate științifică în domeniul Nefrologiei și al hemodializei cu care se prelungește viața pacienților care au dobândit insuficiență renală. Asta înseamnă că rinichii nu mai pot executa filtrarea lichidelor corpului și eliminarea toxinelor prin urină (lucru care aduce blocarea lor și decesul în termen scurt), iar acest lichid este eliminat din corp periodic cu aparate speciale la care sunt conectate pacientului și apoi timp de 4 ore i se filtrează sângele separând lichidul compus din sânge și toxine lichefiate în sânge curat și apă cu toxine care sunt extrase din corp.

Hemodializa este o operațiune aflată sub controlul statului printr-un Program, Național de dializă subvenționat prin CNSAS. A devenit o afacere foarte bănoasă așa cum sunt toate afacerile în care „Turcul plătește”.

Unde este miere acolo apare și ursul. Așa că în jurul dializei a apărut familia Prof. Adrian Covic ce a fost găsit pregătit la timpul oportun de Fresenius Nephro-care când a intrat în România la începuturi cu ajutorul capitalului german după ce România a aderat la UE.

Ceea ce părea la început un lucru de bun augur și de calitate – așa cum funcționează afacerea în  condiții foarte bune la standarde nemțești pe orice continent, în Româna s-a reușit de la începuturi căpușarea operațiunii și aducerea ei la standarde minime de subzistență când a încăput pe mâinile rechinilor cu halate albe conduși în plină glorie de globalism.

Acum scriu pe foarte scurt, ca să vă anunț doar cu mare bucurie că mă declar aproape fericit că prin mintea mea, cu cunoștințele mele teoretice și experiența acumulată în viața pe care nu am trăit-o degeaba (vânând averi sau alergând după cai verzi) , am reușit să dobor interesele unui Sistem muribund dar feroce. Cum este mai rău. Cei care doriți puteți vedea pe blogul  meu mergând la istoric pe anul 2022-023 și recitiți-mi serialul cu pricina ca să intrați în  atmosferă și în miezul problemei. Cei care nu doriți să faceți asta mulțumiți-vă doar cu acest articol prin care deocamdată vă anunț lapidar și sec faptul că de unul singur și cu pumnii goi am reușit să calc pe gâturile multiple hydra ticăloasă și fără scrupule,  m-am luptat cu Sistemul ca să-i rup ghearele cu care sfâșie sufletele și viețile a sute de pacienți dializați.

După aproape cinci ani de acțiuni în forță din partea mea – când m-am folosit de toate instituțiile statului român care au competență – să le acuz și să le determin chiar să lucreze una împotriva alteia, să devoalez abuzuri grosolane și inimaginabile în Sistemul medical ieșean sub oblăduirea Prof. dr. Adrian Covic, dar nu numai, acum sunt în situația de a fi demantelat în mare măsură structurile mafiote – chiar acceptând pe moment să nu fi primit satisfacția de a mă elibera de constrângerile la care sunt supus cu forța abuzului în serviciu, inclusiv de Sistemul Judiciar, care a fost corupt cu sume grele de bani negri ține cu dinții dosarul de corupție asupra căruia eu am făcut Plângere penală atât la DNA Central, DNA Iași, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Vine ea și ziua eliberării Justiției, chiar și după moartea mea.

Fiind în stare de invaliditate m-am folosit numai de adresele oficiale de e-mail găsite pe site-urile publice pe care m-am adresat celor îndreptățiți să facă dreptate. Din păcate Corupția Generalizată – care începe de la Servicii și se termină la tineri polițiști stagiari sau magistrați cu caș la gură dar cărora Puterea funcției le modifică gena cinstei și a  corectitudinei -a frânat dosarele contra cost ca să intre în prescriere..

De la început am scris că pornind lupta, nu mă aștept să câștig – având în vedere faptul că aduceam în război oameni din conducerea unei multinaționale cu un blazon greu pe mapamond – însă eu am ales să lupt cu PERSOANE  aflate vremelnic la conducerea firmei, dar și a unor instituții ale statului român cu atribuții de supraveghere și reglementare.

Știam cu cine lupt, iar ei se credeau prea puternici și apărați de niște ziduri groase ca ale Goliei unde un amărât cu o praștie cu care aruncă cocoloașe de hârtie scrise și semnate nu poate produce vreun rău. S-au înșelat.

Am știut tot timpul CE FAC, mi-am calculat cu atenție următorii 2-3 pași în față și am folosit metoda picăturii chinezești cu care poți sfărâma orice stâncă. Știam că în trufia lor proverbială orbiți de putere și de furie că un individ îi înfruntă rămânând să facă dializă în continuare între ei – deși au făcut tot felul de mizerii ca să mă ejecteze.

De la bun început am scris în serial că eu nu  pornesc numaidecât să le fac rău cât să îi bag în pușcărie – cu toate că nu garantez că nu se va întâmpla când vom răsturna actuala ciumă globalistă și vom repune Justiția în drepturi!

Ăsta este scopul meu principal, să fac bine oamenilor la fel ca mine care depind de Sistem dar nu au capacitatea mea de luptă, cunoștințele mele conexe și determinarea mea. Dumnezeu îmi spune în cască să lupt, să înving pentru semenii mei.

Așadar după mai mult de patru ani de când s-au declanșat ostilitățile, datorită acțiunilor mele s-au întâmplat următoarele pe care le constat fără să- mi fii fost aduse la  cunoștință oficial.

M-am asemuit de la începuturi cu John Rambo, acel erou din filme care lupta singur cu sistemul atunci când un troglodit de sheriff al unui orășel american l-a umilit fără niciun motiv crezându-se cumva un Dumnezeu local.

Nu am dorit ca acțiunile mele să îi bage pe vinovați în pușcărie, dar am dorit să le destructurez încrengăturile care erau racordate adânc la bani publici pe care i-au supt peste un deceniu din fondul CNSAS și de asta a scăzut cumplit calitatea serviciilor  către noi. Pacienții, deși statul decartează în sistem sumele necesare alocate ca să aibă de fapt parandărătul ce se întoarce pe căi nevăzute în mare parte în buzunarul lor.

Pentru absolut tot ce am descoperit și am documentat am făcut Plângeri Penale deși dosarele au fost puise sub șezutul capilor din Procuratură la indemnul Serviciilor care și ele au fost corupte de Grupul de crimă organizată. I-am acuzat pe toți fără deosebire, spunându-le în  față că sunt la fel de ticăloși și corupți ca aceia pe care îi apără.

Procurori de caz la Judecătorie, la DNA București, Directori DNA, Procurori Șefi, etc, Șefi Secții SRI, Ministrul mSănmătății, Președintele CNCD, pe toți i-am acuzat deschis cu Plângeri oficiale, cu nr. de ordine și de Dosar. Desigur că m-au considerat nebun măcar pentru curajul avut, însă nu au mers cu anchetele până la capăt deoarece erau imediat stopați de la cel mai înalt nivel.

Însă așa am gândit operațiunile, încât au ajuns dintr-o dată inspecții simultan de la 3-4 instituții centrale să caute încrucișat aceleași documente, aceleași fapte, să interogheze aceiași martori. Este cam greu să mituiești atâția inspectori odată nu-i așa? Treaba puțea deja pestilențial și la Iași și la București și au trebuit sume mari de bani să fie scoase din buzunare pentru spray odorizant care să mai diminueze putoarea sau… șantaj politic al fostului ministru Alexandru Rafila și al Primului Ministru Ciolacu.

De fapt acum pot să vă explic  situația așa cum a fost.

Inițial firma Fresenius – când a venit la Iași în urmă cu vreo 30 d ani și a făcut un cap de pod cu familia Profesorilor Mircea Covic, Maria Covic și tânărul Profesor dr. Adrian Covic (care a beneficiat de notorietatea iluștrilor săi părinți) – S-A ASOCIAT cu Spitalul Parhon unde cei trei iluștri profesori universitari erau considerați somități internaționale.

Fresenius era interesată nu numai de efectuarea hemodializei și implementarea Programului Național de Hemodializă în România ca promotor al UE, ci era interesat în paralel și de cercetare științifică prin care să  dezvolte medicamente proprii deoarece firma are și  acest obiect de activitate. În România cobaii erau mai ieftini.

De aceea avea nevoie de o formă de asociere cu Spitalul Parhon unde exista un puternic nucleu de cadre universitare cu notorietate internațională care să efectueze muncă de cercetare. Cu toții erau plătiți înafara salariului lor de la statul român de firma Fresenius prin intermediul noii firme mixte înființate… Toți erau mulțumiți. Lumea trăia bine, mult peste medie, gărzi de noapte și la Spital și la Centrul de dializă dacă era nevoie..Prof. dr. Adrian Covic era Dumnezeu Tatăl și Fiul și toți îl recunoșteau de Boss. Autoritatea familiei Covic a hotărât cine este primit în joc și cine nu. Omerta era literă de lege. Separat de Contractul de hemodializă inclus în Programul Național a fost încheiat un Act Adițional  pentru cercetare medicală. S-a întocmit un PROGRAM pe zece ani pentru execuția și testarea unor medicamente folosind pacienții dializați drept cobai. Oamenii nu aveau habar că asupra lor se execută experimente. Ar fi trebuit să primească și sume de bani pentru accept. În alte țări voluntarii sunt plătiți la greu pentru riscurile la care se supun. Aici era gratis. Între prof. Adrian Covic și conducerea de atunci a Fresenius s-au produs legături strânse, reciproc avantajoase.

După decesul brusc al tatălui – Prof. dr. Mircea Covic – fiului Adrian i-a revenit rolul de Șef al familiei, pe care a transformat-o în Clan.

 Veros, fără scrupule, tupeist și chiar obraznic își dobora adversarii pe care îi considera un pericol în calea ascensiunii sale. Îl ajutau funcțiile universitare prin care făcea trafic de influență la Minister la București, la CNSAS, la DSP Iașiunde l-a pus Director pe cumătrul dr. Vasile Cepoi… sau CJAS Iași, unde avea puterea să numească el oameni fideli.

Serviciile păreau să nu observe nimic ce se petrece, sau poate nu îi ducea capul. Încetul cu încetul Păianjenul a țesut o rețea care înconjura ca pe un cocon Sistemul medical ieșean. Fiecare piesă din puzzle era atent numită ca să răspundă ca un mecanism de ceas elvețian. I-a venit în minte să creeze în paralel un nou Centru motivând că cel construit în Copou de Fresenius nu mai face față. Deja era în vedere extinderea pe toată Moldova. La Iași, Suceava, Botoșani, Piatra Neamț, Vaslui… Unde Spitalul Parhon avea raza de acțiune ca Spital zonal pentru bolnavii renali. În paralel Fresenius deschidea Centre pe care Prof. Covic „le dota” cu medici nefrologi numiți de el sau de influența sa. Se considera deja Regele dializei, Stăpânul inelelor. Mai ales că o vacă bună de muls au devenit și cetățenii din R. Moldova care au cetățenie română primită, iar în Moldova hemodializa nu beneficiază de aparatură și consumabile performante la nivelul lui Fresenius care este și pionier mondial în producerea de aparate.

Hemodializa a devenit o afacere foarte bănoasă și producătoare de bani negri sustrași cu metode de inginerie financiară pe care eu le-am explicat în plângerile mele penale care au speriat Sistemele.

După patru ani și mai bine de luptă surdă în care eu personal nu am câștigat aparent dreptul la libertate de mișcare garantat de Constituție oricărui om ce mi-a fost îngrădit drept represalii la curajul meu nebun de a lua la trântă Sistemul, pot spune acum că am repurtat următoarele victorii.

  1.  Prof. dr. Adrian Covic nu mai controlează Centrul de Dializă nr.1.
  2.  Fosta „Menajera” a Centrului fidelă dr. Covic a fost schimbată din funcție deoarece nu avea studii medicale superioare dar conducea în mintea ei medicii specialiști din subordine. Azi este Asistent șef deși și aceasta este o funcție mult prea mare pentru capacitatea ei intelectuală.
  3.  Firma BGS a schimbat toate mașinile parcului de autospeciale de la Iași infectate din prostia Menajerei Dana Toma cu bacteria nosocomială ucigătoare „clostridium dfificile”. Aici BGS ar putea cere daune în instanță pentru vina fostei Menajere  de a fi infectat mașinile de transport pacienți prin nerespectarea legii și acționând pentru Zădărnicirea combaterii bolilor. Dosarul este acum în lucru și ținut ascuns că beleaua este cât Spitalul Parhon de mare.
  4.  Șoferii BGS sunt obligați în prezent să noteze la fiecare cursă citirea kilometrajului de la bord și să noteze cifra în Foaia de Parcurs precum și numele pacienților transportați. Înainte se băgau kilometri din burtă ca să bată cu carburanții consumați pe lună și Fresenius plătea pentru că la București împărțeau banii iliciți.
  5.  Firma BGS Medical cu sediul în București a fost obligată să înființeze o coloană auto proprie la Iași și să deschisă un Punct de lucru care nu exista la început și toți banii se învârteau la București. Lumea șoptește că adevăratul patron al firmei BGS ar fi numitul Costea aflat acum în pușcărie și care ar fi cumnatul lui Mircea Geoană. La începuturile afacerii corupția pentru autorizare a ajuns până la Victor Ponta care era premier și la ministrul Nicolăescu și ministrul Dobre la Interne – ambii PNL. În zilele noastre Ciolacu este murdar de bani negri în cârdășie cu Rafila și Predoiu. Însă toate culminează cu legătura existentă între fostul ministru Alexandru Rafila și Ioana Țoncu – actualul CEO al Fresenius Nepro care România care efectiv distruge prin lăcomia și rapacitatea ei afacerea nemților cu metode românești.
  6.  Am dejucat planul Mafiei și al familiei Covic ce urma să preia întregul control pe piața de dializă a Moldovei prin falimentarea economică a Centrului 1 care ar fi urmat să fuzioneze prin absorbție cu Centrul 2 ce funcționează cu franciză Fresenius. Planul lor diabolic continuă prin aducerea la stare de faliment al ambelor Centre și preluarea Centrului Unu de către oamenii lui Covic de la Centrul cu franciză Fresenius Păcurari. Cu acceptul Serviciilor și al magistraților corupți, planul este dus la îndeplinire atâta vreme cât în România aceasta este conduita statului român. Cu o Justiție corectă, acest caz va fi dezgropat chiar dacă va ajunge să fie condus către Prescripție și desigur vor plăti toți cei încriminați de mine. Nici mort nu îi v oi lăsa și îi voi bântui mereu. Nu este vorba numai despre mine, ci de pacienți nevinovați care nu au altă soluție de viață decât de a fi la mâna prădătorilor! Servicii de foarte slabă calitate doar pentru o îmbogățire falsă și nelegală.
  7.  Centrul 2 Păcurari  a fost condus până anul trecut de mama sa, dna Prof. dr. Maria Covic și avea franciză Fresenius pentru inducerea în eroare că nu ar fi controlat de ei.

Desigur tot ce vă spun aici nu era cunoscut la început de mine și închipuiți-vă doar cât de greu îi este unui om care nu se poate deplasa liber în orice loc, la orice oră prin oraș la întâlniri… Ce am aflat a fost muncă pură de informare și apoi acțiuni scrise la instituții abilitate care au fost ulterior acuzate de complicitate cu infractorii.

8.  Firma BGS nu mai are voie să transporte pacienți suspecți de infecții nosocomiale care acum sunt transportați OBLIGATORIU cu mașinile SAJ cum prevede legea. A fost tăiată o sursă mare de bani negri care au fost delapidați peste zece ani de zile. Până acum un an pacienții erau transportați la grămadă și amestecați ca să nu se vireze și să se piardă sume către SAJ care au tarif mai mare decât BGS, însă banii economisiți intrau în buzunarele șefilor BGS și Fresenius București unde se făceau deconturile tacit. La Iași, Menajera Dana Toma avea obligații prin natura funcției și a Fișei Postului să supravegheze transportul în condiții maxime de siguranță al pacienților, iar cei suspecți că au infecții să fie trimiși la Spitalul de boli infecțioase pentru investigații și tratament. Ei erau trimiși însă pentru ascunderea cazurilor – cu complicitatea și protecția Prof. Covic – numai la Spitalul Parhon. A încălcat grav Legea și asta a condus la moartea a peste 17 pacienți dializați (probați în Dosarul cauzei), pacienjți care s-au infectat pe mașini cu „clostridium dificile” Asta am reclamat pentru că am fost și eu în pericol de infectare și m-au pedepsit interzicându-mi deplasarea cu forța brațelor mele în incinta Centrului, drept represalii! Acțiuni de intimidare.

Deși încalcă legea 13/2003 care  interzice folosirea mașinilor cu mai mult de 2+3 scaune care nu au în dreptul lor portiere de evacuare pentru activități economice, în complicitate cu DSP Iași, cu Ministerul condus de Rafila în interesul mamei fiului său pe care nu vrea să îl recunoască oficial.

  Rafila a dat Ordin de Ministru care a favorizat firma Fresenius în sensul majorării normei de operare de la 4 la 5 pacienți/asistent. A scăzut calitatea muncii, a prestației asupra pacienților.

9. Așa cum am prevăzut și am adus la cunoștința instituțiilor abilitate de combatere a cartelurilor nocive Familia Covic a construit și a exploatat deja prin firma proprie Verde Clinic prestări de hemodializă, iar prin trafic de influență la Spitalul Parhon a cooptat pacienți noi din Spital direct și din centrele Fresenius, pe care i-a ales după gravitatea bolii și interese proprii fără invalidități, ca să nu aibă nevoie de infirmieri și căruț de transport la firma lui. Pur și simplu intra în salon și se oprea la patul pacienților și le spunea clar: „nu vrei să te muți la firma mea Verde Clinic unde ai avantajul ăla, ăla, ăla și de unde eu te pot trimite la un transplant renal să scapi de dializă?” De frică, din respect pentru notorietatea lui, 90% dintre pacienți acceptau fără crâcnire .

Așa a fost umplută la capacitate maximă clinica lui privată Verde Clinic în detrimentul concurenței DMD și Fresenius Centrul 1.

Dl. Covic ceruse Senatului Univ. de Medicină să aprobe în favoarea Verde Clinic medici rezidenți care să practice în clinica sa ca să nu le plătească salariul, dar să presteze muncă în folos și profit suplimentar propriu. Am dejucat și această acțiune ilicită.

După ce instituțiile statului au impus cu forța desfacerea asocierii ilegale între Spitalul Parhon și Fresenius Nephro care după mai bine de 20 de ani (ce au făcut posibile delapidări și deturnări de fonduri publice) acum Centrul 2 „Fresenius” – după pensionarea d-nei Prof. Maria Covic, după anchetele declanșate și deschiderea Verde Clinic a devenit nerentabilă economic, ba chiar aproape de faliment după ce i s-a interzis Prof. Covic să mai facă lobby sau trafic de influență pentru achiziții de noi pacienți.

 Așadar forțați de stat la intervenția mea susținută, Fresenius este azi obligată să preia personalul medical și pacienții din Păcurari la sediul nou construit cum se preconiza de la început sub controlul Mafiei cu complicitatea Ioanei Țoncu și a ministrului Rafila, când clădirea nou construită a Centrului din str. A. Vlaicu trebuia să fie preluată prin firma francizată de familia Prof. Covic.

10. În Centrul 1 Fresenius schimbarea conducerii cu un medic dedicat și bun profesionist care a fost scos de sub jurizdicția Mafiei familiei Covic ce controla tot sistemul medical ieșean a condus la o întărire a disciplinei personalului, o mai atentă deservire a pacienților, luarea unor măsuri pe linie PSI, un parc nou de căruțuri de transport persoane cu dizabilități, etc

Toate s-au făcut cu rezistența vechii conduceri a Centrului care îi este fidelă încă Prof. Dr. Covic deși acesta a fost nevoit să nu mai aibă acces și putere de decizie. De fapt prin vechile legături vechea conducere a Centrului este în strâns contact cu actuala conducere de la București, care se simte datoare față de vechiul colaborator să-i asigure protecție. Îi leagă secrete vechi și periculoase pentru toți!

11. De curând hrana pacienților asigurată de firma de casă a vechii conduceri care tolerează diminuarea gramajului porțiilor- deci furtul de la gura pacienților – reclamată de multe ori „Office menajeriei” Centrului, se transportă acum conform legii – cu o  mașină adecvată, conformă, izolată, nu ca până nu demult cu SUV-ul patronilor. Tot eu am luptat și pentru asta, în ciuda opoziției conducerii care mă vrea mort cât mai curând posibil sau plecat. Poate, mai știi?!

Urmează timpuri grele mai ales pentru personalul angajat, când vor veni la concurență cu noii veniți  din Păcurari, ce vor trebui să completeze posturile disponibile la unificare. Încă un prilej de a se scutura copacul. Prilej nou de șpăgi și de examene fictive care să asigure serviciul în viitor. Singurii perdanți vor fi cu certitudine tot PACIENȚII care sunt materia lor primă. Cu suflete, cu o viață în spate – bună sau rea – dar cu o șansă de a mai trăi câțiva ani. Statul plătește ca această viață să fie relativ bună ca în țările neguvernate de Corupție…

Se va scăpa de oamenii mai îmbătrâniți aproape de pensie, de cei incomozi, sau de aceia care nu sunt în grațiile conducerii Centrului nr.1 Fresenius. Este normal, este firesc.

Întreg personalul salariat funcționează ca toată populația României ca o turmă de oi fricoase care sunt  interesate doar ca ciobanii să le asigure o pășune cât mai verde și mai frumoasă – chiar dacă pentru asta sunt pregătite pentru abator. Le este frică atât de tare, încât se tem pur și simplu să-și facă un Sindicat propriu prin care să-și aleagă în frunte un om care chiar să-i reprezinte și să le transmită doleanțele, să poată dialoga egal cu Conducerea Centrului și al Firmei mamă! Doar acum sunt firmă de sine stătătoare, pe cont propriu, nu mai au legături cu Spitalul Parhon și nu mai sunt nici sub puterea prof. dr. Adrian Covic. Efectul de turmă le ține pe oi în starea de prostie și nu fac nimic decât să behăie la lună indiferent ce li se întâmplă.

Acum, după unificare, ȘI PACIENȚII vor trebui să-și facă o ASOCIAȚIE proprie, cui statut legalizat, care să fie capabilă să lupte și în instanță ca să-și apere drepturile! Sindicat de luptă ar trebui să își facă și salariații BGS! Doar așa, având forme legale de asociere entitățile pot conlucra în viitor pe bază de respect reciproc.

Tot ce am reușit eu de patru ani de când îndur mizerii și umilințe a fost să dejoc niște ticăloșii care erau exercitate asupra pacienților fără ca aceștia să le știe și să se opună. Așa cum am spus, eu sunt  mulțumit de ceea ce am reușit de unul singur cu mâinile goale, cu mintea și experiența mea de viață din fața unui calculator.

Fără nicio falsă modestie, dar acest Centru Fresenius Iași dacă va dăinui și după moartea mea ar trebui să-mi poarte numele, deoarece numai datorită luptei mele el mai există și este în patrimoniul multinaționalei și nu (ÎNCĂ)a unui grup mafiot de Crimă organizată care ar fi deținut curând monopolul pe Moldova și R. Moldova.

Corpul asistenților și al infirmierilor trebuie să-și schimbe optica supra pacienților care de fapt sunt marfa care le dă obiectul muncii lor. De pe urma lor trăiesc (acceptabil dacă nu foarte bine), datorită lor și a felului cum îi tratează vor avea pacienți care de acum vor avea cu adevărat o piață liberă concurențială deși Verde Clinic rămâne o firmă privilegiată care face din start concurență neloială celorlalte existente deja pe piață .

Pacienții trebuie să fie în măsură să opteze singuri și neinfluențați când intră în Programul național de dializă, la care prestator vor merge în funcție de poziționarea față de locuința lor și de alte facilități individuale și de calitatea serviciilor. EU am deschis acum piața liberă de hemodializă la Iași și în Moldova în general! Mai multă ordine și disciplină, mai puțini bani furați din buzunarele asiguraților.

Pacienții sunt oameni de toate categoriile. Și mai școliți, și mai inculți, și mai educați sau mai puțin educați și mai înstăriți și mai săraci. Ei nu au nicio vină că viața lor viitoare le va depinde de niște oameni în care trebuie să aibă încredere totală și să se lase pe mâna lor. Nu sunt vinovați că există medici mafioți, conducători mafioți care le apropie sfârșitul prin economii nebune la materiale ca să le intre cât mai mulți bani ca beneficii în conturi. Ți-ai asumat o răspundere în domeniul sănătății oamenilor, atunci fii creștin și alătură-te lui Dumnezeu să faci viața cât mai bună  semenilor tăi, că și Dumnezeu te va răsplăti după cât meriți.

Ați înțeles cum stă treaba? Pentru mine o primă etapă a luptei s-a încheiat și am învins. Urmează acum o altă etapă care prin metodele mele proprii va exploda internațional, ca să știe și conducerea multinaționalei din  Germania cum au făcut globaliștii români să le fie distrusă  aproape  o afacere de mare prestigiu care funcționează ireproșabil în stil german…

LECȚIE DE VARĂ, DE ȘCOALĂ A VIEȚII

Pe un grup al SOS România o colegă de partid a pus o copie după un document emis de Primăria Sectorului 1 al capitalei cu titulatura „ÎNȘTIINȚARE” cu un nr. de ordine, cu semnături, ștampilă, etc ale unor persoane autorizate conform Organigramei din care rezultă că ar fi niște funcționari cu dublă subordonare: Primărie și MAN…

Înștiințarea ar fi fost adresată în acest caz unui magazin LIDL din Sectorul Unu și precizează care ar fi cantitățile corespunzătoare de alimente ce vor fi eliberate conform rației corespunzătoare unei cartele care ar fi distribuită locuitorilor din Sector.

„Tăt normal”, ar zice frații noștri de peste Prut! Există legi date și legalizate pe acest domeniu de mai mult de două decenii! Încă de pe vremea PDSR-ului tovarășului Iliescu generalii armatei române au transpus în Planuri de acțiune și mobilizare adaptate la legislația în caz de belea. Încă NU eram membri NATO, dar teoretic ne așteptam de război cu Rusia, deși to’așul Ilici era bun „pretin” cu ei…

Apoi a venit la conducere Javra Ceacâră Băsescu în 2005 și în 2007 am aderat deja la NATO, iar Javra Ceacâră Băsescu a scuipat cu venin de turbare în Marea Neagră pe care a poreclit-o Lac Rusesc

Acest document pus pe Grup mi-a atras imediat atenția studiind ce scrie și cine semnează. Sunt speriat, pentru că evenimentele se precipită cu repeziciune și lumea nu dă importanța cuvenită acestui document banal în aparență.

Unele cupluri își bat capul să procreeze și copii, deși se regulează în draci zi și noapte la munte și la mare, în Parlamentul României, în Palatul Victoria, în locuința proprie închiriată în Berceni sau la Caracal, la Sânicolaul Mare sau la Jibou. Nu rămâne Părintele 2  gravid și pace! Nici cu însămânțări „in vitro”! Ei se silesc, dar nema. Prin urmare oamenii au alte preocupări cotidiene, uite s-a defectat piscina, trebuie tuns gazonul, să rezerve bilete de avion la Halkidiki, neștiind că în scurt timp turcaleții vor ataca Israelul cu avioane și rachete ca să susțină Iranul și pe palestinieni, se vor închide poate rutele aeriene de întors acasă… aiurea! Îi doare în cur cu satelitul. „Dă-i dreacu de nebuni șoșocari că latră cu toții să bage lumea în sperieți ca și șefa lor Șoșoacă”…

Nu poți alerta românii până nu crapă naibii ca un mușuroi de furnici striviți sub un bocanc aflat nepăsător în alergare de frică.

Am trimis Forward acest document fără să comentez nimic. Pur și simplu am dorit să văd ce reacție are lumea.

De la „Doamne apără și păzește” evaziv, bun la orice, până la „sperăm să nu fie nimic” am văzut tot felul de reacții. Niciuna de teamă, de îngrijorare.

Trimit documentul unei foste colege de gimnaziu și de liceu cu care sunt bun prieten din copilărie, iar ulterior și cu soțul ei cu care devenisem colegi de clasă. Doi oameni minunați cu educație similară cu a mea, cu aceeași cultură, aceeași formare. Colega mea este o mică vedetă pe Tik-tok ocupându-și o binemeritată nișă cu sfaturile și  poveștile unei doamne în vârstă către alții  mai tineri. Este deja „influenser”, este solicitată să facă reclamă contra cost, are un public stabil, în timp ce eu sunt bloger pe segmentul de politică și geopolitică, de etică socială.

Doamna în cauză trăiește acum la Constanța, are un fiu comandant de navă cu famile și copii și ne vedem ocazional online. Îi trimit articolul și primesc un mesaj vocal prin care îmi spune cu ironie că a  trimis documentul unei bune prietene de a ei c are ar fi cică director de Bancă. Om deștept, desigur, cu patalamale și examene de concursuri la activ. Pe undeva râdea de colega mea că a putut pune botul la un Fake. „Tu te-ai uitat la antet? Nu te credeam atât de slabă ca să crezi aceste prostii care circulă pe net!” Simțeam rușinea din glasul colegei mele care în sinea ei a avut încredere în mine și a retransmis documentul care a fost pentru mine catastrofal!

Îi răspund colegei că este cât se poate de normal ca să poată fi multiplicat un document ce atrage atenția numai oamenilor cu multă inteligență și cunoștințe conexe și nu unei tâmpite de directoare de bancă ce aparține unei elite de multinaționale, „mare prietenă” a României.

Dacă antetul ar fi fost al Cabinetului lui Mucișor sau al Premierului Ilie de la Sculărie,  sau al SIE, MApN, SIE, MOSSAD, SRI Lanka, etc, atunci ar fi fost un document sustras cu indicativul Top Secret și publicarea lui pe rețelele de socializare ar fi fost cu cătușe. Aceste documente care sunt emanate de instituții de stat în anumite momente relevă oamenilor cu inteligență ce se petrece în realitate și ce turnură au luat lucrurile de când au ajuns la conducerea țării acești criminali neonaziști care au sarcina să declanșeze iminent un război cu orice preț cu Rusia  – înainte de a fi  spulberată Ucraina ca stat neonazist care este bastionul globalismului. Asta în conceptul lor ar putea amânarea capitulării definitive a Ucrainei și trecerea la influența cvasitotală a Rusiei asupra Europei, dar de fapt a ELIBERĂRII EUROPEI DE DIAVOLISMUL GLOBALIST. Europa a fost, mai este și trebuie să rămână CREȘTINĂ  cu orice preț!

Nu trebuie să fii prea deștept ca să nu iei de bune acțiuni și documente fără caracter de „secret” care mișcă oameni, bani, materiale, să nu le coroborezi cu alte vorbe spuse de cunoștințe apropiate de tine care îți spun că au primit Ordin de Încorporare sau să nu vezi că sunt chemați urgent „ca voluntari” bărbați ca să fier pregătiți de luptă!

Toate se petrec cu repeziciune mai ales de la interimatul lui Ilie la Sculărie, la Cotroceni! Dacă ești idiot, dacă ești globalist sau simpatizant globalist ca să te temi de ruși că vin și îți regulează nevasta lipsită de iubire, cu forța, sau amanta e dusă în Siberia la Poștă, în Irkuțk, dacă ești fan până la moarte al lui Călin Georgescu – Tartorul Iadului globalist – atunci sigur spui ca prostul că „tu ai citit ce scrie pe antet?”

ACESTA este cel mai relevant, cea mai puternică dovadă că lucrurile se precipită și exact acum când vei sta cu ouăle în apa fierbinte a mării la fiert, când vei munci mai asidu să o bagi cât mai adânc să îți însămânțezi jumătatea ca să dai țării militari, va suna neîntrerupt telefonul până ce vei răspunde și ți se va spune să citești mesajul primit care te va chema în maximum 36 de ore să te prezinți la UM…52 pentru încorporare. Ți se va preciza scurt la urmă că neprezentarea la termen se sancționează conf. Ordinului, Decretului, nr. și se aplică jurizdicția Curții Marțiale care este mult mai puternică decât CîCîRî..

Bă tembelilor, veți fugi acasă mâncând pământul chiar dacă veți avea „falus captivus” la amantă în Santorini, Lesbos sau Maiorca.

Nici la Băile Felix nu vă va fi mai bine. Așa că proștilor, citiți de 1735634 de ori până vă intră în capul sec și înțelegeți că acum trebuie să ieșiți peste tot în stradă în  fața primăriilor și să urlați cu pumnul strâns „JOS GUVERNUL! MOARTE CĂLĂTILOR ROMÂNIEI!” „CEREM ALEGERI ANTICIPATE”

 Este iminentă declanșarea și provocarea Rusiei de pe terito9riul nostru sau al R. Moldova și prostimea română va fi carne tocată de pus în cârlig pentru răpitori.

Nu Georgescu vă vrea binele, ci Diana Iovanovici Șoșoacă! Este singura femeie mai bărbată decât toți fătălăii care au permis PIP  (port ilegal de pulă) și se epilează iar apoi se tatuează ca și maimuțele tribale canibale din jungla  Amazonului.

Acest act firesc și normal emis LEGAL, în baza unor legi EXISTENTE de 20 de ani, este pentru oamenii de rând un indicator cât se poate de relevant asupra iminenței de a fi omorâți pentru idealuri globaliste.

Voi înțelegeți – cei care aveți deja copii – că ACUM trebuie să ieșiți și să-i apărați? Ei nu au încădiscernământul necesar, ei ăîncă nu au noțiunea de globalism și suveranism, de cea că tata pleacă obligatoriu la război și este adus acasă în sicriu sigilat cu tricolor „căzut la datorie cu onoare”! Ăștia deja au fixat în septembrie-octombrie declanșarea ostilităților și deja „organizează” dimensiunea haosului. Trebuie să ajungă și pentru românii din țară dar și pentru ucrainenii de la noi din țară și din Ucraina! Nu aveți decât să naibii de tembeli și de oi proaste care sunteți!

Dă Doamne după mintea fiecăruia!

Dă Doamne după mintea fiecăruia!

https://www.facebook.com/reel/724002046887869

ARMATELE LUI DUMNEZEU TATĂL

România a fost efectiv capturată fără niciun foc de armă de armate nevăzute care ne-au făcut sclaveții globalismului mondial care încă se manifestă puternic în UE și în câteva alte țări mai îndepărtate care practică dictatura globalistă prin mimetism. Mă refer aici la Canada și Australia îndeosebi, sau la Noua Zeelandă, ca să le numim pe acelea mai mari și mai importante. Evident, înafara Europei..

Noi am ajuns dintr-un străvechi popor cu istorie și tradiții, cu o cultură ancestrală dovedită prin artefacte cunoscute public de toată lumea, o biată populație nomadă care bântuie prin Europa și prin lume în căutarea unui trai cât mai ușor cu recompense cât mai mari și a unor distracții exotice practicat de vedetuțe ale căror bogății se află… între picioare.

Am fost prea ușor supuși de diavol, prea ahtiați după împlinirea unor visuri păcătoase care ne-au luat mințile și am răspuns neașteptat de ușor la toate intoxicările comise de propaganda sionist globalistă khazară care a acționat după 1980 în toată lumea și – reușind să dărâme ziduri de apărare ale unor țări infinit mai puternice, precum URSS.

Noi, care eram ținuți în lesă pe cam toate direcțiile regimului comunist, de propaganda lor de peste 50 de ani, habar nu aveam despre globalism și puterea lui, dar nici cine stă în spatele acestui Fenomen de masă care avea peste doar 3 decenii să răstoarne și să distrugă lumea.

Prin urmare când ne-am trezit la realitate nu mai avem țară, nu mai suntem un popor, nu mai avem un țel, o năzuință, un rost pe lume. Suntem total îngenuncheați și anihilați fără ca cineva să fit tras în direcția noastră măcar un foc de pistol sau o bilă de rulment aruncată cu praștia.

Dar ca în orice turmă mioritică, ea este păzită și de câini ciobănești. Unii sunt mai blânzi, alții sunt mai răi, mai neînfricați și gata de sacrificiu să apere turma. Din păcate lupii s-au înmulțit atât de tare, încât haita de câini ciobănești este copleșită și în pericol de a fi decimată de animalele de pradă care mișună în jurul turmei behăitoare ce abia acum la urmă a înțeles (?) pericolul la care a ajuns și abia acum a început să priceapă lătratul haitei de câini. Din nefericire este prea târziu.

Ca noi mai sunt și alte țări și „foste” popoare din jur, însă mai idioți, mai lași, mai ticăloși și mai trădători decât românii pare să nu existe nație pe lume. Am ajuns ce am prevăzut că vom ajunge, suntem acum ceea ce este cât se poate de normal să fim, adică suntem pedepsiți pe bună dreptate de Bunul Dumnezeu pentru suma de nemernicii cu care L-am trădat și pe El.

Atât de dezbinați, atât de încărcați cu păcate, cu ură, cu invidie, cu nemernicie este rar să m ai întâlnești alt popor ajuns ca o pedeapsă dată de Dumnezeu o populație. Doar un Festival oarecare organizat de satanele globaliste aflate la conducerea țării pot fi un indiciu de decădere și de dușmănie pe față asupra românilor – prin vlăstarele tinere ale acestui fost popor – care prin persuasiune și perfidie a fost adus în trei decenii de „cultură wok” ÎN STADIUL DE PREISTORIE, DE NEANDERTHALIENI scrijeliți cu tatuaje scabroase  pe toată suprafața corpului, cu mutilarea vizibilă a unor orificii firești cu care este alcătuit corpul uman făcut de Dumnezeu Tatăl, pentru ca toate să devină imitații atrăgătoare de sex la tot pasul.  Globalismul a transformat omenirea în ființe robotizate care vor fi preluate curând de AI ce le vor invada creierele amorfizate și atrofiate cu tratament, aduse în stadiu de PC la care nu există instalat un sistem de operare.

Nu suntem singurii ce au fost supuși unei astfel de acțiuni de degradare morală, dar am fost aleși drept cobai pe care Globalismul l-a folosit ca model să acționeze în viitor asupra maselor de oameni.

Dar Bunul Dumnezeu – după ce ne pedepsește să vedem ce suntem fără El, fără ocrotirea Lui – a hotărât ca într-un final, după ce ne vom arunca în genunchi cerând îndurare, să ne culeagă de pe jos, să aleagă pe aceia care nu s-au lăsat înfrânți sau supuși pieirii morale și a degradării umane opunându-se fără frică Sistemului care a acționat neîncetat pentru nimicirea poporului român. Dumnezeu a făcut ca una din cele mai mari și mai puternice națiuni lăsate de El pe pământ care este Rusia și care în cursul timpului ne-a învins prin puterea ei armată, azi să fie obligată de Dumnezeu să ne întindă o mână ocrotitoare care să ne apere de furia Satanei și să ne smulgă din ghearele ei cu forța.

Asta ne va fi salvarea, aceasta este singura șansă pe care Tatăl Nostru ne-a  ales-o, să fim iarăși eliberați după aproape 90 de ani de Globalismul european și mondial care a înlocuit fascismul hitlerist.

Dacă fasciștii hitleriști vânau evreii pentru ca să-i extermine, acum evreii khazari – care după al doilea război s-au unit și au jurat răzbunare umanității – încearcă azi să nimicească restul lumii. Nu poate fi vorba de cine va supraviețui, că oricum globalismul va fi înfrânt în scurt timp prin coalizarea celor mai mari și mai puternice țări și popoare adunate sub sigla BRICS.

Rusia – spre norocul nostru – este o țară creștin ortodoxă care a înțeles de mult că a devenit o țintă și s-a pregătit minuțios pentru a putea face față provocărilor ce vor veni, așa că este hotărâtă să lupte în numele lui Dumnezeu Tatăl cu satanele globaliste și să elibereze omenirea de pericol.

Chiar fără să vrem noi acum, ajunși în stadiul de populație seminomadă, de „bozgori” fără țară la care am renunțat ca proștii din lașitate și lăcomie, Rusia este nevoită să lupte până la capăt și să înfrângă globalismul pentru totdeauna. Inevitabil ne vor elibera și pe noi de globalism, asta că dorim noi sau că nu dorim!

Cei „proscriși” acum pentru că prin limpezirea minții lor nu au acceptat să se complacă în mocirla în care am fost aruncați, vor avea suport moral și material să preia conducerea frâielor României, să judece și să pedepsească crunt pe toți aceia care au trădat și au făcut  posibilă predarea țării în mâinile unor colonizatori fără scrupule. Atunci trebuie să se teamă toate lighioanele nemernice care azi sunt cu talpa pe gâtul neamului românesc și care au fost avertizate că se contabilizează toate atrocitățile comise asupra nației române ce a fost lăsată fără armată, fără structuri organizatorice loiale țării și a poporului și a fost înlocuită la conducere de ovrei khazari și trădători români sau de alte etnii.

Nu avem acum arme, nu avem luptători, suntem dezorganizați și de fapt disipați și supuși unor intoxicări nemernice care să ne slăbească  puterile. Nu va rămâne așa! Vom lua și noi chiar exemplul israelienilor care după 1968 a început să se înarmeze și să învețe să lupte toată națiunea.

Rusia este aproape gata împreună cu China și celelalte puteri aliate în BRICS să dea lovitura de grație Globalismului – la început în UE și apoi metodic, schimbând sau ajutând să cadă guverne globaliste precum cele ale României, Slovaciei, etc.

Vom plăti ulterior pentru asta! Poporul rus varsă sângele fiilor săi ca să scape lumea de diavol! Noi trimitem iude care să lupte contra rușilor chiar împotriva dorinței majorității populației și rupem de la gura poporului ca să finanțăm Ucraina nazistă.

Opoziția reprezentată de o singură forță politică  -reprezentată NUMAI  de partidul SOS România și de Diana Iovanovici Șoșoacă – este ostracizată crunt și călcată pe cap ca să nu i se audă vocea!

Prin urmare numai oamenii strânși în jurul SOS România vor fi aceia care vor schimba mersul țării,  vor numi persoane competente în locul potrivit  pentru a redresa România șoi a o reda generațiilor viitoare și pentru a trage la răspundere pe toate iudele care au nenorocit-o! Dă Doamne putere și victorie grabnică armatei ruse eliberatoare și a țărilor BRICS ca să învingă sionismul khazar globalist mondial – exterminatorul umanității!

Trăiască Nația! Sus cu dânsa!

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02bf4YYD9BTj7CTrJeYhCdxiMgm3sXpwef3MBj7ebuymPwE2ZhYbEwM1rVkysZx8Usl&id=100024453212303

EXCREMENTE  USCATE

Noul scandal iscat în partid de altă conservă expirată ca termen și ascunsă în Cămara parlamentului ca dep(r)utat de Sălaj – Călin Marincaș pe numele lui – se dovedește și ăsta un excrement uscat care trebuie doar puțin zgâncilit cu un băț ca să pută  pestilențial.

Nu cred că sunt mai mult de două luni de când – fără să știu prea bine cine este, dar bănuind că ar fi un parlamentar al nostru, al SOS România – m-am luat public de viața lui pentru că m-a scos din sărite cu o postare pe Facebook, dar care semna cu un nume fals ca și caracterul său, sub pseudonimul „SOS Cluj Napoca”. Jegul împuțit spunea ceva ofensator din punctul meu de vedere cu privire la oarece situație de tensiune în partid, dar ceva încă vag și neclar, însă radarul meu personal de Paranormal Pensionar mi-a spus că acest individ este Șarpe. I-am transmis un mesaj pe Mss prin care l-am apostrofat că se ascunde pe nedrept în spatele unui pseudonim cu numele partidului și chiar dacă este membru și „poate” parlamentar de al nostru, nu are dreptul să uzurpe titulatura Filialei județene Cluj. Oi fi tu cine te crezi că ești, te dai tu „jmeker” de karateka campion mondial la karate kids, ai fi având tu funcții la Federație, dar în partid dacă ai intrat cu gânduri bune și sufletul curat nu vorbești pe din dos cu vorbe îmbârligate, că nu toată lumea este proastă să nu te suspecteze de jigodie.

Nu a răspuns individul la mesajul meu pe MSS, ba într-o postare aflu de la el că dânsul ar fi coordonatorul partidului nostru „pe programe”  din parlament – referitor la afirmația că Makaveli, care a dispărut brusc de pe firmamentul „influenserilor” la care apelează Dan Diaconescu „în dirtect” când vrea chipurile să se laude că nu o invită pe Diana Șoșoacă, dar uite, aduce oamenii SOS România, ar fi propunerea partidului pentru eventuale alegeri de primar al Capitalei!

 Îl abordez imediat pe individ (SOS Cluj Napoca) să văd ce îi poate capul și îi spun că întâmplător eu sunt autorul unui Program de Guvernare locală pentru Municipiul Iași, foarte deosebit și inovativ, care răstoarnă principiile vechi folosite până acum și mai mult, el poate fi adaptat și aplicat la orice localitate inclusiv Capitala. Liniște, silance, holgos, mucles zacanaua. Jegul care se semna SOS Cluj Napoca nu răspundea unui membru coleg de partid din Iași-Holboca! Dar e frumos sensei?

Și acum… omul sare cu gura sa de mare revoluționar și Justițiar al dreptății în apărarea unor distinse doamne cu pregătire juridică pe care Diana le cooptase în partid și cărora le făcuse o mare reclamă despre profesionalitatea și onorabilitatea lor până într-un moment de mare durere, când a anunțat că printre cei care au trădat interesele naționale pentru care luptă partidul SOS România ar fi și stimatele juriste în cauză.

Hopa… Sistemul a băgat pe gât multe iude, așa cum a fost și la Iași, mi-am zis.

Sincer să fiu acum nu mă mai mir când Diana spune cu gura ei când nu mai are încredere într-o persoană deoarece am înțeles și mi-a dovedit că întotdeauna are dreptate când înțelege în final că un X sau un Y și-a dat arama pe față. Pentru că toate trădările se fac în scară, etapizat, conform unui Plan eșalonat pus la punct alternativ de Servicii, deoarece sunt interese diferite, ba ale lui SIE, ba ale Mossadului, ba ale SRI sau Securitatea Maiei Sandu…

Culmea culmilor este că acum oameni care îi sunt cu adevărat devotați și loiali Dianei nu sunt încă membri de vază ai partidului, nu se află în funcții înalte în structura de partid, au fost doar infiltrați înainte de alegeri prin intermediul lui Silvestru Șoșoacă unii, sau pur și simplu prin alte filiere în preajma Dianei, care în acea perioadă avea mult prea multe pe cap ca să se poată ocupa ea de toate, iar Împuțiții pe asta s-au bazat. La următoarea generație de parlamentari vom fi mai mulți oameni devotați și loiali cauzei, iar din ce în ce mai departe se vor selecționa din ce în ce mai mulți oameni curați care să fie dedicați poporului român.

Da. Oamenii loialii sunt pe margine, suferă solidar cu Diana când văd câte trădări sunt, câte iude inimaginabile s-au detonat explodând în cămară după ce s-au umflat cutiile de tinichea în care erau ascunși…

Acest Călin Marincaș este un fel de somitate pe plan local la Zalău, unde se face cocârțul de prune renumit,  în județul Sălaj, unde trăiește el și  înafară de bătaie cu cantul palmei întinse sau pumnul strâns pentru a para o lovitură, omul a făcut și Școala de muzică la sexofon unde părinții l-au dat de mititel în ideea să aibă o pâine albă cântând vreo trăgănată sau vreo doină pe la horele rurale din zonă. După ce s-a făcut el băiat mare, toată famelia – adică părinți, frați și surori – au plecat pentru vecie în Germania unde bruder este mai albă și mai frumos mirositoare…

Prin urmare nu avem de aface cu vreun mare cărturar sau vreo somitate culturală sau cu vreun inginer cu o minte sclipitoare apărută în partid care să sară la gâtul Dianei ca un cavaler călare pe Rosinanta în apărarea colegilor trădători. Nuuu, el este doar un ins care s-a declanșat la apăsarea pe un buton și care are misiunea evidentă să discrediteze partidul pe listele căruia a fost ales cu voturile sălăjenilor ce au crezut în Dreptate și în Diana Șoșoacă!

Ăsta este adevăratul Marincaș și misiunea lui acum a fost doar să mai arunce un lemn în focul care încearcă să ardă partidul SOS România din temelii.

Arză-te-ar focul pe tine, jigodie fără onoare și fără un crez adevărat în patria română bă Trădător Împuțit!

 ”EXPLICĂȚII”

Nu o dată am stat și m-am gândit care o fi cauza că acest popor a ajuns atât de impasibil, de degradat moral și de indolent în legătură cu soarta lui. Să nu te determine absolut nimic la revoltă când vezi zi d zi și pas cu pas cum ți se retează drepturi câștigate legal în timp, cum statul este format doar din șnapani ordinari care pur și simplu îți bagă mâna în buzunarul tău care nu este nici pe departe la fel de plin ca al altor cetățeni europeni din Vest cu care te compari și cărora li te-ai alăturat părăsindu-ți propria țară, lăsându-ți în urmă rudele apropiate sau prietenii de o viață?! Pur și simplu restul din populația care am ajuns după ce Javra Ceacâră Băsescu a scuipat pe gura lui pungă de atâta whisky și tutun că cine vrea să trăiască bine nu are decât să împungă fuga afară, că România nu are de unde să asigure bunăstarea la standardul la care visează proștii, dar nu a spus că asta se datorează faptului că ei s-au pus pe furat masiv și nu sunt interesați de prosperitatea poporului român.

Ce au făcut jivinele asta reptiliene în schimb?

Ca „să dea bine afară” și să mimeze față de Bruxelles că întreaga clasă politică din România – și Puterea și „opoziția” – sunt preocupați să aplice întocmai și la timp „directivele” primite de la Hoții Șefi de la UE cu care împărțeau prada, politicienii români în special de la PSD și PNL cu inevitabila balama UDMR, apoi USR și de puțin timp AUR, au început să dea cu țârâita, „după ureche” bani către populație, dar fără niște calcule echitabile, fără o intenție de a stimula performanța, ci a dat la hurtă sub forma unor sporuri „din burtă” la salariu pentru niște lucruri aberante și nesustenabile, care să ridice de fapt gulerele unor gușați – lideri de sindicat – ca să le crească acestora cota în rândul salariaților pe care chipurile îi reprezintă.

Asta se făcea în timpul cât ei – politicienii români – devastau pur și simplu visteria statului, plus banii primiți de la UE prin acoperirea cu planuri fictive, deși știau dinainte că nu vor fi duse la îndeplinire.

S-a contat pe prostia și lăcomia masei de români care se lasă prea ușor manipulată de televizor, care se mulțumește cu prea puțin ca să i se pară că este satisfăcută și că o duce bine.

Românii au început să cumpere pe 3 euro vechituri de mașini aduse din Vest care li se păreau „bengoase”, au început să iasă în weekend la 100 de kilometri depărtare de casă la picnicuri montane sau la malul  mării, să meargă în vacanță la „all inclusive” la pârliții de bulgari și mai rupți în cur decât noi, apoi la greci, la turci, unde opulența afișată ascundea de fapt sărăcia, însă cu știința comerțului…

Nimicuri de doi bani în supermarketuri străine, „de brand”, cu marfă ambalată identic ca afară, dar de categoria a treia de calitate. Totul este o mimă, viața se mimează, bunăstarea se mimează. Curvele sunt la fel, au aceleași rochii scurte cu țâțele dezgolite și cracii legănați ca și cele din Franța, Germania, Olanda sau Marea  Britanie, pentru că și acolo majoritatea sunt românce de ale noastre.

Prostimea s-a simțit deodată mai bogată, mai „occidentală”, salariile au crescut fals prin uz de fals, pentru ca proștii să cheltuie cât mai mulți bani pe consum, să nu își pună întrebări inutile când află că statul s-a împrumutat cu miliarde de euro care nu se regăsesc nici în investiții importante și nici într-o creștere reală a nivelului de trai.

Și atunci? Atunci dăm programe Tv cu boarfe devenite vedetuțe, cu magraoni maneliști tatuați de pe gât pe sulă ce se tânguie oriental pe ritm de tamburine, care își expun vulva și viața în episoade telenovelistice la care se uită cu jind alte proaste ce sunt deja trecute și nu mai au succes orice ar face, sau labagii deveniți fătălăi carte mimează că ar fi „macho” cu pielea scrijelită și vopsită cu tuș diluat cu pișat de deținut în fresce copiate din pereții peșterilor preistorice.

Maimuțe tatuate scabros ca să atragă atenția asupra lor că ar fi cineva la care trebuie să te uiți ca să vezi ce bine o duce el/ea, că tocmai ce a fost o lună în Dubai să sugă acadeaua arabilor pe doi dirhami.

Asta li se pare  românilor un standard suficient de tare și nu doresc să vină cumva la  putere un partid sau o forță politică curată, oameni profesioniști în domenii diferite care să dezvolte țara asta să  ajungă real ca alte țări  dezvoltate unde nimeni să n u aibă curaj să fure, să înșele, unde Legea să fie lege și pedeapsa să fie exemplară la orice abatere contra unui semen al tău. Cu ăștia avem de aface, cu ăștia trebuie să luptăm, cu prestatori în lupanarele diavolilor.

Am scris și susțin până în pânzele albe că acum în România trebuie introduse două pedepse importante: pedeapsa cu bătaia cu nuiaua, cu frânghia udă sau biciul și pedeapsa cu moartea pentru Trădarea de țară.

Închisoarea să se dea doar infractorilor de drept comun care fură și tâlhăresc, care delapidează și fac evaziune fiscală, însă închisoarea să fie obligatoriu în colonii de muncă silnică și deținuții puși la muncă în folosul unor investiții majore, a unor acțiuni de producție agricolă de care să beneficieze populația.

Bătaia ar fi o măsură necesară acum și să fie aplicată prin condamnare pe loc de judecători de drepturi la lovituri aplicate pe fesele goale sau pe spinare pentru huliganism în trafic, pentru injurii proferate la adresa unor oameni fără niciun motiv. Bătaie și condamnare la moarte prin spânzurare, prin împușcare, pentru Trădarea intereselor României sau a poporului român. Confiscarea averilor până la rudele de gradul al doilea.

Zece ani cred că ar fi suficient să facem curățenie după aceste trei decenii de depravare și apoi ne-am reveni. La un sistem juridic normal, la o conduită și o moralitate creștină, la o decență socială și la un nivel de cultură – inclusiv cea politică.

Dur! Fără duritate acum nu mai putem face nimic. Proastele și proștii să rămână proști și să o facă din snobism pe intelectualii „rasați” și cu bun simț și cu aere de smiorcăiți cu ștaif. Din cauza lor, datorită lor, al falșilor  samariteni am ajuns azi la disipare, la dispariție!

Trezirea se poate face numai dacă populația trece prin lucruri dure. Sadic, să fie amenințată că moare de foame cu salariul „decent” în mână, că nu le mai ajunge banul și de achitarea facturilor la utilități și de mâncare și de vacanțe și de îmbrăcăminte la copiii de școală, să primească acasă tații și băieții peste 18 ani Ordin de încorporare pentru trimiterea pe un front unde mor ca proștii pentru alții, să tresare de frică atunci când sună telefonul că ar putea fi o veste nimicitoare… Exact asta a început acum să trăiască românii!

Numai așa românul poate fi adus înapoi pe calea mântuirii, numai așa va înțelege că bunăstarea nu înseamnă ceea ce cred ei în prezent.

De asta nu iese nimeni niciodată la îndemnurile Dianei Iovanovici Șoșoacă la acțiuni de protest și musai o urăsc pentru că ea le spune Adevărul, li-l țipă, li-l urlă, este singurul om politic român care nu minte poporul, care îi vrea binele chiar cu sacrificiul ei suprem! Românii sunt prea proști, prea lași, prea ipocriți ca să dorească să le fie cu adevărat bine. Tot ce ni se întâmplă merităm!

https://www.facebook.com/share/r/19HYziqfSh/

LĂMURIRI  LĂMURITOARE…

O discuție pe Grupul de WhApp al Filialei Iași  care pentru mine a mai luminat încăodată niște aspecte pe care deja le aflasem anterior și care m-au făcut să mă  retrag din viața publică a Filialei SOS Iași – cel puțin până la clarificarea unor poziționări a conducerii centrale a  partidului – mă determină să aduc niște lămuriri unor minunate doamne și colege de partid care au niște suspiciuni legate de unele activități ale Primăriei Iași.

Nu știu câți cunoașteți că subsemnatul este un vechi adversar și politic dar și profesional al foștilor și actualului edil al Iașiului a căror Administrații s-au perindat de 33 de ani încoace și care nu au reușit să facă nimic important care să ne țină aproape de alte mari orașe ale României cum ar fi cel puțin Clujul.

 Acolo este vorba despre altceva, despre implicarea puternică a statului român prin intervenția UE, dar și a statului  maghiar care duce o politică de expansiune economică și de altă natură visând să devină într-o zi proprietar recunoscut al Ardealului românesc.

Să revin la Iași. Puțini încă știu, dar fac politică încă din 13 aprilie 2020 când m-am înscris în PNL Iași și unde am fost membru până la data de 01.04.2013 când am demisionat plin de silă la ce întorsătură a luat politica liberală după contaminarea cu microbul dezinteriei portocalii a partidului lui Băsescu.

Profesia mea de bază – cu diversificările ei și cu specializările dobândite în cei peste 35 de ani de profesie – a fost Gospodăria comunală în diversitatea ei. Din acest motiv scriu și propun Programe de guvernare Locală de aproape 15 ani pe care le-am pus și la dispoziția PNL Iași, care însă a considerat că ar fi fost prea strict pentru viziunea lor de a delapida fonduri publice și de a aranja licitații trucate care să-l aduucă pe Relu Fenechiu în posesia unor lucrări bănoase cu statul și prosperitatea găștii sale. De aici a pornit și lupta mea puternică cu corupția din propriul partid unde eram.

Pot afirma azi cu tărie ca un bun cunoscător al mersului lucrărilor și al ițelor încurcate în Administrația publică locală că sunt un adversar declarat și recunoscut al primarului Iașiului și că îl  urmăresc în tot ce face cu lupa montată pe dronă. Aladar nu pot fi suspectat de o părtinire a  serviciilor prestate de primărie, ci dimpotrivă, dar:

Aduc la cunoștința colegilor mei din partidul SOS România că acțiunile care le-au creat suspiciune și care le-au declanșat vigilența nu trebuie să-i îngrijoreze sub nicio formă deoarece sunt activități  firești și necvesare ce se desfășoară și în Iași în această perioadă și  că nu sunt motive de îngrijorare. Au apărut în lume utilaje moderne pe multe domenii de gospodărire urbană, iar Sprayul auto cu care se pulverizează substanțe în timpul zilelor și al nopților tropicale sunt firești și de bun augur.

Se pulverizează substanțe contra țânțarilor și al căpușelor dar nedăunătoare omului, în fiecare primăvară-vară-toamnă și asta este un lucru cât se poate de benefic. Și cu un primar de al nostru la putere ar trebui să facem la fel.

Aceste utilaje care se încarcă pe o autocamionetă normală pot pulveriza pe timpul zilei pe marile artere circulate și apă în amestec cu diferiți detergenți parfumați care au și rol aseptic și care au rostul de a coagula particulele invizibile de praf  zburător ce se datorează în mare parte pavajului prost executat pe trotuarele străzilor cu acei „biscuiți” de ciment pe un strat de nisip de râu „pufar” nestabilizat cum este legal cu ciment în amestec de până la 4% ciment ce s-ar fi întărit de la ploi și ar fi ermetizat rosturile între pavele.

Un lucru făcut prost și de mântuială a devenit un act criminal făcut de firma de casă a primarului Iașiului.

Din păcate vă aduc la cunoștință și dvs. că Iașiul este poate singurul oraș din România carte beneficiază de o comoară neprețuită care este APA  freatică pe care stă tot platoul centrului vechi al Iașiului de la Teatrul Luceafărul, Teatrul Național, Piața Unirii, Mitropolia Moldovei și a Bucovinei și Palatul Culturii. Este o pernă imensă de apă curată și cristalină care a  fost captată din timpul comunismului și care are amenajată o gură de descărcare și de alimentare a autocisternelor undeva sub Catedrala Catolică din str. Sf. Andrei la intersecția cu str. col. Langa. Aici este punctul unde se încarcă non stop cisternele cu apă care apoi o împrăștie pe străzi.

Din păcate Iașiul NU DISPUNE așa cum ar trebui de o flotă de autocisterne corect dimensionată cu care în lunile toride de vară să se asigure spălatul și stropitul non-stop al bulevardelor și străzilor din tot orașul pentru împiedicarea prafului zburător și pentru asigurarea confortului trecătorilor și al participanților la trafic.

Primăria dă dovadă de lipsă de viziune și profesionalism când nu acordă importanță acestei surse inepuizabile de apă freatică ce dăunează mult terenului de fundare din platoul central.

Primarul Simirad – în al doilea lui mandat – fiind exasperat de costurile mari cauzate de Ștrandul municipal existent pe locul actualului Palas Mall, a dispus execuția unei conducte de la acest izvor din str. Sf. Andrei și până la fostul Ștrand, o investiție pe cheltuiala Primăriei Iași de care beneficiază acum tacit complexul Palas care întreține grădinile luxuriante aproape gratuit.

În mod corect primăria ar fi trebuit să mai foreze și alte puncte de descărcare a vânei de apă freatică perfect curată și în alte puncte ale versanților centrali și să poată încărca simultan cel puțin zece autocisterne. Iașiul ar deveni o oază de verdeață, un oraș luxuriant cu  vegetație arboricolă și floricolă care ar încânta pe locuitori și pe turiști deopotrivă. Ar trebui investit într-o flotă numeroasă de autocisterne cu vasul din fibră de sticlă care pe timpul iernii să devină purtătoare de saramură preparată la Iași în Bazele de deszăpezire  din sare pură în amestec controlat cu apa din izvor care nu îngheață niciodată oricât de mare ar fiu gerul și acest material de saramură concentrată să înlocuoiască materialul antiderapant folosit în timpul iernii! Aceste lucruri le-am stipulat în Programul nostru de guvernare locală pe care l-am scris și pus la dispoziția partidului SOS România.

Prin urmare acesta este adevărul și nu trebuie să fabulăm și să fim neîncrezători la orice lucru se petrece chiar dacă se întâmplă  lucruri reale când se împrăștie deasupra noastră chimicale ucigătoare.

Dar ce trebuie să ne îngrijoreze cu adevărat este că domnul consilier al Dianei Șoșoacă – ce ține acum în mod eronat locul de Președinte interimar al Filialei – recunoaște singur  public ceea ce eu deja am aflat de mult, anume că el se află ca și doamna deputat de Iași aleasă pe listele partidului SOS România în legătură apropiată și nevăzută de ochii lumii cu primarul interlop Mihai Chirica, participând chiar și la renumitele lui mese cu dar la botezul prințișorului căruia tati șți mami i-a donat după naștere o vilă de peste două milioane de euro… mai mulți copii avuți cu diverse soții, unde erau oaspeți „de onoare” pentru dar numai „lumea bună” aleasă atent. Eu, tu, noi, de ce nu am fost oare selectați?

Asta trebuie să vă dea de gândit, faptul că adversarii noștri politici cunosc pas cu pas orice se întâmplă în partid, orice ne zbatem o mână de oameni să facem din devotament și abnegație și nu prea „ne iese”…

Nu ne iese pentru că  NU SE VFREA să iasă, pentru că suntem sabotați subtil și totul se află la Cabinetul primarului și al ciracilor săi și lumea se distrează copios pe seama câtorva oameni care vor cu adevărat ruperea lanțurilor!

Rog membrii care au acces pe grupul  SOS Filiala Iași să recitească intervenția arogantă a domnului Președinte interimar al Filialei și să înțeleagă faptul că atâta timp cât el CENZUREAZĂ grupurile de Iași pe WhApp și Facebook ca administrator unic cu puteri discreționare și în special pe mine pentru că spun adevărul și că îl deranjează, nu putem vorbi de viață de partid.

Eu am instituit un auto-embargo și refuz să mai postez ceva pe grupurile  controlate și cenzurate abuziv – deși am atenționat-o de 2 ori pe doamna Președinte de acest fenomen.

Vom răzbi! Vom învinge!  

S A B O T A J U L

Așa cum v-am anunțat într-un articol anterior rămân alături de Mișcare, dar pe cont propriu” (https://www.gabrielmihaila.ro/alaturi-de-miscare-pe-cont-propriu/).

La Iași – de când am semnat Adeziunea de intrare în SOS România și până în prezent – dar mai ales din data de 3 august 2024 când doamna Președinte Diana iovanovici Șoșoacă m-a învestit cu funcția de Președinte al Organizației Județene pentru persoanele cu dizabilități, am sesizat și m-am confruntat personal cu un grup de persoane total ostile, care nu doar că nu s-au arătat interesate să colaborăm cât mai bine în  interesul partidului, dar chiar m-au carotat și m-au izolat vizibil considerând probabil că dacă nu pot fi în  sediul impropriu pentru partid ce s-a dovedit o afacere oneroasă a fostului „secretar general” Iulian Șerban și al fostului președinte av. Tomaseschi (se bănuiește că acel apartament ar fi al lui Iulian Șerban – la parterul unui bloc ascuns privirilor trecătorilor, de confort 2 și fără acces facil al publicului de toate condițiile – care lua chirie prin interpuși și în mod cash, înafară de Contractul oficial cu partidul)  când sunt acolo doar ei, „nucleul”, iar eu nu pot veni oricând la evenimente „organizate” de ei la îndemnul Centrului, adică al Dianei Șoșoacă, efectiv nu sunt bun de nimic și că tot ce spun eu nu este valabil, ba chiar îi deranjez prea tare.

Dar eu mi-am văzut de treabă și am trecut la elaborarea unor Programe și Planuri de măsuri menite să dea o coerență Filialei partidului și să pornească un motor anclanșat și fără electromotor de pornire așa cum am găsit eu Filiala.

La început nu am înțeles care ar fi secretul acestei organizații, ce piedici sunt puse ca treburile SĂ NU MEARGĂ, cine le pune și mai ales de ce, însă după aproape un an de când mă zbăteam ca să fac bine fără să aștept recompense pentru asta am reușit în sfârșit să înțeleg…

Deci: după ce s-a înființat partidul SOS România și s-a pornit formarea structurilor în toată țara (mai mult prin activitatea personală a lui Silvestru Șoșoacă cu oameni după caracterul, chipul și asemănarea sa de lepră cu gânduri ascunse), la Iași (cred acum că mai peste tot în țară), Silvestru Șoșoacă „s-a lipit” de lumea interlopă politicianistă a Iașiului probabil prin contacte „servite” de „Băieții cu ochi albaștri” care au știut să speculeze lăcomia și arivismul soțului Dianei Șoșoacă gândindu-se probabil că prin Silvestru o vor avea la degetul mic și pe Diana.

Dar nu a fost să fie așa, iar astăzi se cunoaște prea bine ce fel de om este Diana Șoșoacă și ce sacrificii a fost ea capabilă să facă pentru cauza Mișcării Suiveraniste ADEVĂRATE a României.

Așadar Mișcarea Suveranistă ieșeană care a susținut-o cu trup și suflet pe Diana Șoșoacă în vremuri grele de opresiuni cumplite – formată din persoane devotate cauzei – erau unii, iar oportuniștii și fripturiștii care au apărut imediat ca păduchii în frunte „la ordin” în Filiala partidului erau cu totul alții…

Văzând că sunt lăsați deoparte și că ei nu se regăsesc sub nicio formă alături de insectele aterizate în partid, „civicii” s-au dat deoparte deoarece s-au văzut marginalizați pe față. În acele vremuri Diana Șoșoacă era foarte ocupată cu problemele multiple cu care se confrunta mai ales după ce devenise om politic și senator al României, așa că atenția ei era mult disipată de provocările care apăreau pas cu pas; apoi – după înlăturarea trădătorului Silvestru Șoșoacă – a trebuit să se confrunte cu armata de trădători din noul partid proaspăt înființat, dar care colcăia de șerpi veninoși aduși prin intermediul lui Șoșoacă Silvestru la indicația otrepelor din Servicii.

Atunci s-a produs de fapt o ruptură aparentă între oamenii devotați Dianei Șoșoacă și care i-au rămas loiali cu orice preț, în timp ce ea era intoxicată de alți intruși în preajma ei ce o derutau continu și care doreau să distrugă partidul și Mișcarea.

E am venit în Filiala Iași în acele timpuri .și neștiind ce s-a petrecut în partid de la început mi-am pus sufletul în palmă și m-am avântat cu toată experiența mea politică și profesională să  contribui la ridicarea partidului pe plan local și chiar național.

Viața a făcut ca să fiu lovit de iude personal, iar asta mi-a dat puterea să stau pe loc o clipă, să respir și să caut să înțeleg ce se petrece.

Atunci am început să scotocesc, să scormonesc și să pun cap la cap fapte și lucruri din trecut și legături între persoane. Nu mi-a fost deloc greu apoi să înțeleg la perfecție toate aceste amănunte pe care le-am dezvăluit pe acest blog.

Am certitudinea că actualul consilier de europarlamentar care girează la cererea Dianei Șoșoacă în prezent funcția de Președinte interimar de Filială (după destituirea corectă a deputatei Simona Macovei Ilie) este și el o iudă perfidă așa cum s-a dovedit a fi fost și Clement Sava, pe care Diana l-a luat la Bruxelles cu ea și care s-a dovedit o lepră ordinară pe care eu, în momentul când l-am văzut lipit de ea mi-am zis cu glas tare că pe fruntea lui scrie cu cerneală invizibilă „MOSSAD”, însă nu am îndrăznit să spun asta nimănui închipuindu-mi că Diana l-a verificat amănunțit înainte de a băga un șarpe în sân. Nu mă îndoiesc de faptul că și actualul consilier personal de la Cabinetul de europarlamentar a fost „livrat” tot de iude ostile, iar faptul că este membru vechi al găștii de otrepe care au trădat Filiala Iași îmi întărește convingerea că nu poate fi om loial și de încredere!

Acest om care a fost învestit cu o maximă încredere pur și simplu abuzează prin tăcere și prin ascundere a unor evenimente sau acțiuni menite să arate starea exactă a Filialei, a nepăsării și a delăsării intenționate a activității de partid – în primul rând prin incompetența lui dovedită, dar și prin reavoința și trufia care îl caracterizează.

În articolul trecut am dat exemple  despre incompetența și  neimplicarea acestui domn în conducerea interimară a Filialei, care conduce la Iași la concluzia că partidul NU EXISTĂ, iar de fapt asta se și dorește!

Dar eu nu doresc ca în orașul meu natal să se petreacă așa ceva! Eu nu doresc faptul ca niște nulități puse ca păduchii în frunte să denatureze valoarea oamenilor care cred cu tărie în partidul SOS România, iar ca mine sunt mulți alții care vor să triumfăm spre binele poporului român!

Ieri a fost la Iași (sub oblăduirea țigainerului ovrei Bulibașă Mihai Chirica Marșul celor futuți în cur și gâdiliți la lindic.

Românii – creștini din Tată în Fiu – nu admit aceste anomalii și mai ales ca o minoritate să impună majorității!

BOR – prin Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, mai ales prin ÎPS Teofan PSD care conduce destinele creștinismului pe aceste meleaguri acceptă tacit intervenții politice ascunse în mod mârșav, opoziția iudeilor ovrei care prin intermediul lui Mihai Chirica ne conduc și la Iași!

Vreți nu vreți, în scurtă vreme Rusia va învinge globalismul prin luptă și sânge vărsat în războiul din Ucraina. După căderea globalismului Rusia își va impune cu forța dacă pe cale pașnică nu s-a putut, voința ca oamenii satanei să fie nimiciți, iar România  va fi una din țările în care populația majoritară va fi ajutată să se răzbune pentru toate umilințele la care a fost supusă. Praful și pulberea se va alege din toți și din toate nemerniciile la care am fost supuși! Nu credeți? Veți vedea, otrepelor!

Și la Iași există un nucleu de activiști și simpatizanți vechi, din „civic”, ce s-au alăturat luptei avocatei Diana Iovanovici Șoșoacă de pe vremea falsei pLandemii de Covid 19, când jigodiile globaliste au călcat pe gât populația cu acea campanie de vaxinare ce s-a dovedit o mare cacealma.

De atunci în jurul Dianei Șoșoacă s-a format un scut uman viu cu persoane determinate și cu o inteligență peste medie care au înțeles că Diana are dreptate. Datorită acestui grup  inimos care i s-a alăturat de mult și nu a fost acceptat în rândurile Filialei Iași, pentru că devotamentul lor încurca iudele trădătoare  și care a răspuns chemărilor ei a fost posibil ca Diana să aibă acele succese pe care le-a avut și cu obligarea Sistemului să dea înapoi de la Inchiziția exercitată asupra sărbătorii Sf. Cuvioase Parascheva și la multe alte acțiuni. De fapt, de asta Iașiul a devenit fieful viitoarei senatoare Diana Ipovanovici Șoșoacă.

Însă partidul s-a creat la București, cu alți oameni care i-au fost apropiați acolo Dianei Șoșoacă, dar mai ales care se învârteau în anturajul lui Silvestru Șoșoacă. Nu peste mult timp Silvestru Șoșoacă s-a dovedit a fi fost o lepră umană care s-a gândit din prima clipă să i se urce în cârcă soției sale și bazându-se pe talentele ei ieșite din comun care au coagulat o mare masă de oameni cu un intelect dezvoltat dar și cu o mare determinare, au condus toate la Mișcarea naționalistă suvewranistă! Nu George Simion, m nu Călin Georgescu sau alți fripturiști muncitori cu gura care dau din coate să se bage în poză acum!

Nici ieri la contracararea Marșului LGBTQ+ actualul lider de la Filiala Iași nu s-a implicat cu autoritatea funcției sale, cu mijloacele și dotările materiale ale Filialei ținute închise la  dispoziția găștii de trădători! De fapt neimplicarea  totală s-a dovedit a fi fost un act de sabotaj în interesul și loialitatea față de primarul Chirica, de care probabil îl leagă fire invizibile cu ochiul liber, dar existente între deputata Macovei Ilie și actualul primar pușcăriabil, iar legăturile din adolescență între vecinii de bloc, nu se uită… Se știe? Se știe!

Șoșocarii de la Iași sunt permanent umiliți și ofuscați că fără un cap  destoinic și limpede ei nu se pot manifesta, nu  pot dovedi că sunt oameni puternici care se pot opune globalismului exacerbat din capitala  Moldovei!  Dat va veni poate și timpul nostru, când „să nu dea Domnul scump și sfânt să vrem război NOI pe pământ!”

https://www.facebook.com/share/v/195SaYwLYS/

ALĂTURI DE MIȘCARE, PE CONT PROPRIU!

Nu este un articol manifest, nu am de gând să îndemn pe nimeni la nimic, înafară, desigur, de faptul că fiecare român adevărat implicat până acum în politica românească – chiar numai dacă a fost și a votat pe cineva, ceea ce înseamnă că a avut o opțiune politică, adică s-a supus sau nu efectului de turmă, conștient sau inconștient – pe aceștia totuși vă îndemn în al 12-lea ceas și un sfert deja, să strângem rândurile și să ne unim disperarea într-un singur șuvoi de energie să distrugă imediat Globalismul aducător de moarte!

Nu vă lăsați înșelați de situația de moment pe care poate o aveți mulțumitoare, cu o leafă cel puțin medie cu care puteți satisface copiilor unele mofturi, vă puteți permite ieșirea cu prietenii la o terasă sau să dați o fugă scurtă pe litoral în weekend… Nu acesta este standardul firesc de viață la care trebuie să tindem, nu acesta este și nivelul altor popoare sau populații din Europa civilizată, dar chiar și acest nivel (începând de acum) va fi fost doar o perioadă efemeră din viața tuturor, ca să nu mai vorbim de MAJORITATEA  românilor care nici la acest standard nu pot visa.

Unii visați la prea puțin, iar ceilalți vă lăcomiți fără discernământ să aveți oricum, cu orice metodă, mai mult decât puteți, mai mult decât aveți condiția socială pe care o dau studiile absolvite, moralitatea creștină, hărnicia individuală și mai ales probitatea morală. De trei generații v-au crescut și educat în școala de stat să fiți proști, să vă iluzionați că sunteți inteligenți, v-au umplut buzunarele cu diplome și atestate, cu patalamale de inteligenți pe domenii abstracte și volatile ca puful de păpădie ca apoi să vă numească „experți”, „specialiști”, ca să vă numească pe funcții controlate de ei și pentru ca apoi să executați ca niște roboței vii tot ce vi se ordonă „în numele umanității, în numele apărării planetei” pe care dânșii o vor de fapt distrusă și nelocuită decât de maxim o optime din actuala omenire.

Vi s-au dat bucurii efemere începând cu țoale și chiloței de firmă, de jucării sexuale care să vă pervertească mințile, v-au momit cu salarii mari pentru o muncă aproape inexistentă dar care să vă oblige, iar astăzi vă credeți elite ce preferați să vă distrugeți conștient semenii, rudele apropiate vouă, lovind indirect și inconștient în progeniturile voastre pe care încă v-au mai lăsat să le procreați. Dar mâine? Mâine vă mai lasă? Dacă voi sunteți cobai astăzi, ei ce vor fi? Nimeni nu se întreabă asta?

Toate acestea sunt doar iluzii deșarte, v-au anesteziat pe majoritatea ca să nu mai reacționați atunci când vă calcă cu talpa pe gât, când urinează deja pe voi, când vă scuipă la fiecare pas și vă schingiuiesc moral prin toate  măsurile ce le iau…

Scriu acest articol doar ca să vă anunț de faptul că am hotărât de unul singur îndemnat de propria conștiință ca deocamdată să mă retrag în carapacea mea. Rămân membru al partidului SOS România până ce voi închide ochii – chiar cu sufletul dacă ticăloșii vor reuși să-l desființeze – dar până ce nu se petrece ceva important care să îmi schimbe mie gândirea și să-mi redea încrederea, ies din viața publică de partid.  Știu să fac multe, aș fi putut să fac multe chiar în situația în care sunt în prezent, dar sunt izolat intenționat și obturat la maximum.

Am făcut din prima zi și mai ales după prima întâlnire la Iași cu doamna  Diana Iovanovici Șoșoacă  foarte multe pentru partid. Atât de multe și atât de înalt profesional încât am speriat cu capacitatea mea intelectuală și profesională pe limbricii intestinali care deja colcăiau de un an în intestinele partidului. Nu are rost să mă laud acum cu asta, scopul meu declarat și intim a fost să curăț de năpârci oportuniste o Mișcare la care am aderat înainte de a fi fost ea înființată oficial, căreia i-am schițat fără să vreau și să știu ideologia prin tot ce am scris și publicat în ultimele două decenii… Vreți, nu vreți, fără să ne știm unii pe alții, am creat în paralel o Mișcare suveranistă și patriotică! Eu virtual, ideatic, deoarece posibilitățile mele fizice au fost limitate, iar Diana Iovanovici Șoșoacă alături de câțiva oameni de încredere au înființat-o chiar practic, cu mari sacrificii.

 Din acest motiv eu nu m-am putut alătura efectiv lor și celorlalți români care au urmat-o și au susținut-o efectiv în stradă.

Sistemul m-a anihilat, m-a izolat, scrierile mele au fost mult ascunse de ochii cititorilor online pentru că am deranjat, poate va veni o zi când se va putea deschide Istoricul conturilor mele de Facebook, Telegram sau X.. Nu este niciun eroism în asta, să scrii articole, să emiți idei, să publici ca să deșteptezi și pe alții, au făcut-o mai mulți, dar totuși prea puțini ca să ne salvăm de la distrugere.

Din nefericire pentru mine am acordat încredere de la început unor năpârci de oameni cu care am vrut să fac echipă, pe care am dorit să-i ajut și să-i învăț cu experiența mea politică de 23 de ani în PNL Iași  unde am fost nevoit să activez mai mult contra unor escroci interni decât contra adversarului politic ideologic PSD… Am făcut de toate, știu bine ce înseamnă o organizație politică de la munca de jos și până în vârf, știu rostul unor declarații politice făcute la timp, știu ce  înseamnă să ai atitudine, să formezi organizații locale în mediul rural, am experiență imensă în munca cu oamenii, am viziune de lider care a făcut cu mintea și mâna lui Programe pe diferite teme, etc. Se poate conduce cu mintea, cu vorba, doar îți trebuie cultura vieții și știința organizării muncii. Astea nu se dobândesc numai conducând un taxi Bolt sau conducând un Salon cu o manichiuristă și  două coafeze dacă ai terminat Dreptul ca gâsca prin lapte praf.

Probabil că am deranjat la maximum și am speriat câțiva tineri oportuniști cu diplome nefolositoare care nu au avut și nu au decât un singur țel! Să parvină prin politică,  prin munca cu gura, să se urce șmecherește pe munca și umerii altora de care să se folosească dar care să fie apoi apăsați pe cap să nu iasă în evidență.

Filiala Iași a fost sortită eșecului din start, de la înființare, deoarece a fost încropită de iude cu semeni de ai lor. De aici se trage. O temelie șubredă care a făcut apoi să crape pereții casei la parter.

Doamna Șoșoacă are un talent înnăscut pentru a fi un om politic imens într-o țară adusă la stadiul de gubernie cum a ajuns România, însă cu toată părerea de rău nu are fler și experiență la oameni… Este zodia scorpionului ca și mine, însă ne deosebește în primul rând diferența de vârstă și experiența individuală în munca cu oamenii de toate condițiile, în diversitatea lor. Ea are acele cunoștințe profesionale indispensabile unui om politic, adică știința Dreptului, pe care îl invocă și îl folosește cu succes continu, are vocația oratorică indispensabilă discursului cursiv al unui om care vorbește public, are posibilitatea deplasării continue acolo unde este nevoie de prezența ei, iar eu nu am decât gândirea analitică, profundă, acumulată printr-o experiență de viață practică în condiții extreme uneori, a contactului cu tot felul de oameni cu funcții înalte în vremea comunistă – începând cu miniștri, Prim-secretari, Prin-Vicepreședinți de județ, primari de municipii de județ, viceprimari, generali, colonei , comandanți de UM cu care am fost nevoit să interacționez prin funcțiile și  locurile de muncă unde am activat, dar am avut și subalterni sau colaboratori oameni de etnie maghiară, țigani români, lipoveni, țigani maghiari, români olteni, moldoveni, ardeleni sau munteni, bănățeni sau dobrogeni, fiecare cu specificul și temperamentul lor;  am lucrat cu deținuți, cu oameni liberi de toate meseriile, etc. Nimeni dintre acești tineri oportuniști care au văzut în partidul SOS România înființat de Diana Șoșoacă habar nu are despre multe din aceste lucruri pe care le-am dovedit prin tot ce am scris și conceput, că le cunosc, că am un bagaj de cunoștințe diversificate la care ei nu pot ajunge într-o viață viitoare.

Așa cum am spus ferm și răspicat de la început când i-am cunoscut pe cei din Biroul Executiv Județean eu nu m-am înscris și alăturat partidului să primesc funcție, să fiu remunerat  pentru ceea ce voi face, ci am venit SĂ AJUT, să dau din experiența mea și altora, să-i învăț,  însă pentru asta am cerut ÎNCREDERE  și puterea ca părerea mea să fie auzită și luată în seamă! Atât! Este mult, este puțin? Asta doar pe plan local, evident, nu pe plan central. Am știut că într-un partid nou înființat este nevoie de oameni loiali cu experiență, am știut cât de multe știu și pot să fac.

Președinta partidului m-a învestit cu încredere  de la început numindu-mă președinte al Organizației Județene a partidului pentru persoanele cu dizabilități. Aceasta îmi dădea și greutatea funcției de vicepreședinte al Filialei Iași, membru în CEJ.

A doua zi după „numire” m-am pus pe treabă și în câteva zile deja elaborasem Programul de acțiune al Organizației județene pe domeniul persoanelor cu handicap pe care l-am predat Filialei ca să-l asume și să-l transmitem apoi forurilor Administrației Locale și unor ONG-uri locale cu acest tip de activitate declarat.

Nici în ziua de azi nu știu dacă s-au transmis, că era încă domnul av. Tomaseschi Președinte de Filială, Iar imediat apoi a fost înlocuit de doamna Simona Macovei Ilie care a devenit ulterior deputat de Iași.

Am scris în circa trei săptămâni de la numire un fel de testament al meu politic pentru orașul în care m-am născut și am crescut, în care am activat și mi-am adus efectiv contribuția prin fapte, după revoluție și anume: „Programul de Guvernare Locală” al partidului SOS România, un program profesionist plin de noutăți și de lucruri inedite inovatoare cum nu a  mai fost niciodată întocmit de nicio altă  formațiune politică. Este un Program scris pe înțelesul locuitorilor Iașiului, indiferent de vârstă și profesie, un Program care să-l poată înțelege, să și-l poată imagina, cu cât mai puține lucruri abstracte și stufoase de care să le fie  silă să-l citească!

Am intenționat – cu ajutorul partidului – să-l tipărim într-o broșură atractivă imagistic și să-l difuzăm deja cu mult timp înainte ieșenilor chiar dacă abia trecuseră alegerile locale  – unde prin trădarea fostei conduceri a Filialei nu am fost lăsați să candidăm…

Ideea mea este că prin taximetriști, care să primească câte un exemplar sub formă de broșură, ei să fie primii agenți electorali care să difuzeze acest Program, să-l citească ei primii cât staționează și discută între ei și dacă dânșii vor considera că sunt lucruri corecte, să facă propagandă din gură în gură oamenilor despre existența altei viziuni  despre oraș și cum să fie el administrat! Abia în anul electoral premergător alegerilor locale să mai tipărim broșuri cu Programul de Guvernare ce ar fi distribuit electoratului prin diverse metode. Cui să-i explici aceste strategii?

Probabil că am speriat tare colegii din partid cu acest Program pe care nici nu l-a citit nimeni, dar au înțeles că aș fi un  potențial concurent care să le uzurpe vreo funcție la care ei visau cu  incompetența lor crasă dovedită!

O gașcă de adulți de cca 40 de ani care nu au reușit mare lucru în viață până acum s-au adus unii pe alții la o masă la care așteaptă cu toții să fie serviți până la ghiftuire. „Să li se dea”! Bani, funcții, privilegii!

Dacă a fost înlăturat Tomaseschi din funcție acesta nu a acceptat să muncească pentru partid din altă funcție, i s-a părut înjositor și a plecat la PSDI însoțit de alte câteva năpârci, în solidar

Dar au rămas alte reptile în terariu, care au legături între ele din copilărie, din adolescență,  se știu din școală, din cartier, au relații de rudenie. Au tăcut cu capul plecat când nu a mai fost Tomaseschi și au dat de înțeles că ei sunt oamenii loiali pe care te poți baza. S-au polarizat în jurul doamnei Macovei Ilie. Trup și suflet!

Tot ce am produs intelectual pentru partid a fost desconsiderat și privit ca un  pericol. Niște  specimene umane care cred că o patalama îți pot da o superioritate intelectuală asupra  unui om care le-ar putea di teoretic „părinte 1” și care mai este și invalid în același timp și nu poate fi ușor în mijlocul lor toată ziua la orice oră – în special și condițiilor inexistente de acces – dar care le era alături și îi susținea public în online folosindu-și pentru asta toate acumulările de conturi (peste 100) prin care am distribuit articole proprii de susținere a partidului pentru care candidau.

Pe față lumea perfidă a fost numai lapte și miere, însă în grup ei se distrau copios la adresa mea pentru articolele laudative de PR scrise în favoarea Dianei Șoșoacă și a partidului SOS România. Pentru că sunt om politic, nu? Pentru că așa se face politică. Prin PR, prin influenseri loiali. Doar că eu nu sunt unul plătit.  Poate Gușă, poate Makaveli, care invitat la Dan Diaconescu „în direct” tace mâlc la ordin să nu pronunțe nici numele partidului, nici al liderului lui.

Fățărnicie, pe care aveam să o  descopăr la data de 1 aprilie când Diana Șoșoacă a scris pe grupul intern de WhApp că a destituit-o din funcție pe deputata Simona Macovei Ilie ce ocupa funcția de vicepreședinte la Comisia de abuzuri și anticorupție, dar și cea de Președinte interimar al Filialei Iași. După toată teavatura și scandalul, azi se pare că este tolerată și „recuperată” cauzei, deoarece a retras speriată de consecințe semnătura de trădare a Partidului…. Oare?! Ori suntem duri și drepți și eliminăm dintre noi năpârcile cu orice risc, ori facem dreptate selectiv? Cine a trădat o dată va trăda mereu! Când am primit răspunsul de la Comisia Parlamentară unde deputata MEA  de Iași era vicepreședinte și m-a mințit că ea a făcut tot ce a putut dar nu a putut de fapt, am demisionat imediat din funcția primită. Un om care nu poate să-și rezolve dreptatea chiar sieși pe cale legală nu are cum să lupte pentru alții doar ca să fie pe o funcție! De asta am demisionat, nu pentru că nu am făcut nimic în funcție așa cum am fost acuzat și „vopsit” la conducerea partidului!

Pentru mine, cu experiența mea politică mi s-a părut inadecvată măsura care a venit ca un trăsnet în Organizație, fără ca membrii Filialei să fi aflat în prealabil de ce se face acuzată doamna Ilie Macovei. Așa că mi-am  spus pe grup  public părerea. Nu am contestat măsura, ci doar metoda de  comunicare.

În doamna Macovei Ilie am crezut așa cum dau eu credit necondiționat  oamenilor și așa cum face și Diana Șoșoacă. Până la proba contrarie, dar asta a venit imediat ce m-am  apucat să cercetez pe cont propriu.

Și atunci – pornind de la faptul că un scorpion ca Șoșoacă nu aprinde focul dacă știe că lemnul este ud – am scormonit și am pus cap la cap fapte care mă priveau direct. Atunci am descoperit că doamna deputat are o altă față decât cea pe care mi-o arătase și mie și că de fapt este o  nemernică ce face jocuri de culise la  cererea unor interlopi cu funcții publice din Iași cărora eu le făcusem plângeri penale în timp și care mi-au transformat viața în calvar prin abuzuri de funcție, toate cu complicitatea altei iude de șarpe care pretindea că îmi este prieten și tovarăș apropiat. Am muncit mai bine de o lună să scriu și să concep o Sesizare însoțită de probe către Comisia Parlamentară unde activa doamna deputat Macovei ca să constat cu  amărăciune că ea nu  numai că nu a cercetat și a susținut cauza mea pentru care mă adresasem cu încredere Comisei parlamentare în speranța că mi se va face dreptate, dar ea de fapt a acționat deliberat contra mea și mai mult, a ascuns voit materialul conceput de mine de doamna Președintă Șoșoacă pentru consultare, motivând că este mereu nervoasă și că nu o ascultă. Nu îi cerusem decât să îi înmâneze personal exemplarul tip caiet tipărit special pentru doamna Șoșoacă. A ascuns intenționat, pentru că ordinul primit de la Interlopi și Servicii prin intermediul fostului meu tovarăș era să nu ajungă cu niciun chip la cunoștința doamnei Șoșoacă materialul scris de mine!

Nu mă interesează motivele reale pentru care doamna Președinte a înlăturat-o din funcție pe doamna Macovei Ilie, despre can-can-urile cu  deputatul Ciubuc de la Piatra Neamț sau alte scandaluri de tabloid, însă  reacția publică a doamnei Șoșoacă la adresa mea când am luat apărarea doamnei Macovei m-a înfuriat și m-a determinat să demarez cercetări pe cont propriu.

Am revenit ulterior aproape imediat ce am avut dovada că am fost lucrat de la început, că toată munca mea a fost făcută în van și că nimic din ceea ce am transmis doamnei deputat și Filialei pe  munca și cheltuiala mea prin fostul tovarăș nu a ajuns niciodată  unde mi-am dorit și ce a ajuns a fost ascuns deliberat dar cu  mare amuzament al șerpăriei rămase la conducere după înlăturarea lui Tomaseschi.

Așa am aflat multe amănunte din viața nevăzută al unor așa ziși membri din conducere alături de doamna Macovei, cu trimiteri în urmă cu decenii, dar care confirmă legături neștiute nici de doamna președinte Diana Șoșoacă.

A destituit-o din funcție pe doamna Macovei, a pus interimar în loc pe consilierul ei europarlamentar pe care eu l-am suspectat de înainte de a-l cunoaște de incompetență și de neloialitate față de doamna Șoșoacă. Îi ascunde date și fapte pe care ar fi fost musai să i le aducă la cunoștință, a boicotat  subtil orice acțiune organizată de câțiva entuziaști voluntari și a făcut la fel de subtil prin neimplicare tot ce a putut ca să  compromită Filiala.  Un exemplu de prostie și de boicot a fost evenimentul organizat recent în Piața Unirii de Sânziene, când așa zisul Președinte al  Filialei a venit în pantaloni scurți și tricou ca și av. Tomaseschi pe timpul său, care obișnuia să iasă în evidență cu aceeași ținută „casual” la evenimente organizate de partid. Asta este politică,  prcum în vacanță la mare, fiind ca măgarul între oi prin atitudine și aroganță și nu a ajutat nici măcar cu steagul cu sigla partidului încuiat în vechiul sediu?!  Incompetență a dovedit și la organizarea transportului cu materiale strânse pentru sinistrați spre Botoșani când a venit cu un turism de teren în care nu a încăput nicio jumătate din cele strânse! Bani cheltuiți inutil!

De Sânziene ținuta și aroganța afișată în public  au fost un gest de imbecil care a dorit să-și exprime scârba că este nevoit să reprezinte partidul SOS România!

Aveam motivele mele puternice să îl suspectez, pe care urma să le verific în timp. Acum pot spune cu certitudine că și domnul Rusu și doamna Macovei se știu din adolescență ca fiind vecini de bloc, iar gașca a acționat tacit și  solidar încă de la începuturi, de când s-a dat sfoară că Șoșoacă a înființat un partid nou și necompromis în care trebuiau să se înscrie repede oportuniștii și carieriștii. Unul l-a adus pe celălalt și cu toții au format un Grup organizat care  trebuia să distrugă Filiala și partidul din interior!

Ce a fost la Iași a fost peste tot și în țară și la nivel central. Doar foarte puțini sunt oameni adevărați, de bine, oameni care nu vin să întrebe mie ce îmi dai? înainte de a da ei ceva Mișcării.

Prin urmare – după atâtea trădări și frustrări imense, de la oameni foarte apropiați în care a crezut – Diana Ș|oșoacă a ajuns acum să nu mai poată alege între iude și discipolii lui Iisus, în care ea este asimilat lui Iisus.

Nu mai poate crede în oameni, degeaba îi argumentezi și îi dai dovezi, că acum crede mai mult în iude decât în oameni curați!

Partidul – care este permanent atacat din toate părțile deoarece este un pericol de  moarte pentru globalism prin notorietatea Dianei Șoșoacă – a ajuns un corp bolnav, rănit de lovituri multiple care sângerează dar care nu se predă morții, care are un cap inteligent ce gândește bine însă i s-a tăiat gâtul, care să miște capul și care să asigure transmiterea gândurilor și a comenzilor spre trup. Nu poți fi singur peste tot! Nu pot fi la tot pasul oameni deosebiți aidoma Ție care să gândească la fel, să aibă curajul tău, tupeul tău, să poată țipa la ticăloși, să mângâie pe cel năpăstuit! Dar asta nu înseamnă cu ei nu pot exista și tu nu ai timp să-i descoperi fiind angrenat în probleme mari internaționale! Fără partid și fără susținătorii lui NIMIC NU ARE ROST, nimic nu mai poate fi de folos…

Trupul are doar teoretic brațe, picioare, degete, organe interne. Unele degete sunt deja cangrenate. Trupul are anticorpi puternici care vor să intre în luptă dar care nu sunt  lăsați de creier de frică să nu fie microbi care să atace corpul. Cam aceasta este situația prezentă.

În lipsă de niște organe ajutătoare capul a trecut la o muncă intelectuală care asigură dialogul extern care să asigure României un eventual viitor care nu poate veni niciodată dacă acest corp numit SOS România nu poate lupta!

Și cum să lupți dacă nu există  gâtul prin care să treacă vase de sânge și nervii care comandă prin creier restul corpului?

Secretarul General al unui partid este similar Inginerului Șef al unei uzine care organizează producția și asigură buna funcționare a uzinei cu toate secțiile ei de producție. Președintele este Directorul General, care este șeful suprem dar se bazează pe munca Inginerului șef care și el la rândul său trebuie să se bazeze pe activitatea șefilor de secții, etc. Fără o structură închegată un partid nu poate fi puternic. Este ca o frunză în vânt pe care mulți botaniști aleargă să o prindă pentru a o studia.

Din acest motiv eu unul refuz să mai fiu   implicat în orice construcție aici la Iași atâta timp cât iudele mai sunt  lăsate să distrugă!

Am adus oameni capabili care vor aduce și ei pe alții asemenea lor dacă sunt lăsați și încurajați, oameni mai tineri și în putere ce vor să se im plice adevărat, dar cine să-i asculte? 

Eu mi-am impus un embargo total în a publica orice pe grupurile locale de WhatApp sau Facebook administrate de un  ins imatur și habarnist, un infatuat suficient cu el însuși cu diplome care atestă lucruri pe care nu le știe,  care are puterea de a aproba el ceea ce-i  convine lui, care nu fac deranj persoanei sale, și găștii de nemernici din care face  parte. Nu numai că ar trebui să i se ia funcția de admin de grupuri online, dar ar trebui și blocat și el și alți trădători de a nu se mai putea exprima public față de oameni care nu sunt vinovați că au ales nemernici ce au reprezentat o siglă al unui partid în care și-au pus speranțe!

Pot fi loial unei gândiri, a unei Mișcări pe c are am gândit-o și eu la fel și căreia m-am alăturat cu toată ființa mea în ultimii mei ani de viață! Pentru asta nu trebuie numaidecât funcție și privilegii, o pot face ca anonim credincios unor cauze și unor oameni!

Succes SOS România, succes doamna Diana Iovanovici Șoșoacă! Dumnezeu să te aibă în paza Sa alături de poporul român!

Trăiască Nația! Sus cu ea!

FALȘII SUVERANIȘTI VISEAZĂ LA LOVITURA  DECISIVĂ

Suntem într-o perioadă aparent neutră. În ciuda războaielor deschise din Orientul Mijlociu și Ucraina susținută puternic de armata globalistă a NATO – din care SUA pare că nu mai are chef să se bage nici măcar financiar – pe plan internațional se burică cu toții la fiecare, stăpânii își cravașează aprozii, iar noi românii facem abstracție de la orice se petrece ca să ne simțim bine mersi și să ne facem vacanțele cât mai frumoase…

Trăim într-un „je ma fiche” franțuzesc autentic, deoarece am ajuns un fel de Guyana franceză în care diferă doar culoarea pielii, că a noastră este albă caucaziană ca și  șoriciul „dă porc”.

Deja suntem blazați, deja ni se rupe de ce va mai fi, dacă nu ne-au lăsat stăpânii să ne prefacem că ne alegem pe cel mai perfid  și ticălos exemplar ascuns de ani de zile de Sistem – pe care l-au dresat să creeze imaginea de om blând și erudit – acum ne răzbunăm ca văcarul pe sat și am devenit imuni la orice se petrece…

„Nu ni l-ați lăsat pe Guru Georgescu? Ne căcăm acum pe orice spuneți și orice faceți! Ne tăiați veniturile? Ne tăiați o mână sau/și un picior? Nu căcăm și pe asta, dar lăsați-ne vă rugăm mai întâi să ne facem concediul, că au luat copiii vacanță și le-am promis de un an că vom merge la mare, la soare, unde fetițele sunt goale, ori mergem la munte unde nimeni nu te f**e.”

Și ce dacă Bolovan franțuzitul și cu Mucișor Pipidișor-Retărdel desființează Țara?! Care Țară? Asta e Țară? Dă-o în paza mării, că dacă nu este condusă de Coilin Georgescu asta nu poate fi numită Țară.

În timp ce hienele resuscitate și auto-reabilitate se întrec în a lua cele mai aberante măsuri ca să dea bine în ochii Ieuriepei de madam Sula Bomb der Lyen ca să mai prelungească agonia și să îi arate ei cât de duri pot fi dânșii ca și călăi, dacă urmărești șleahta de „influenseri” care se dau suveraniști, fac tot ce le stă în (ne)putință să vorbească prostimii cu picioarele desfăcute și gura larg deschisă (ca să atragă soarele bronzului intensiv) despre ideea că „ăștia” care iar au venit la comandă vor păți ei pe dracu și pe tat-su când dânșii, suveraniștii, vor ajunge la putere și vor face ei dreptate, că atunci vor face pe naiba ghem și vor împușca în Curtea Constituțională, cea care l-a eliminat pe Guru din cursă ca să nu ajungă la putere.

Desigur, că între două partide de sex an(u)al și o bere la beach-bar sau o dorada pe plită sau niște hamsii sărate, românii zapează Facebook-ul în silă și văd pe domnii „influenseri” John Cristoiu, Dan Diaconescu „în direct” la Canal 33, pe Youtube, pe Facebook, pe Tik-Tok și pe alte ecrane publicitare din trenuri, tramvaie și autobuze, cum vorbesc cu nesaț despre o posibilă revenire în ochii proștilor a lui Guru mamei lui de Georgescu chiar dacă acum globaliștii l-au transformat într-o victimă potențială. Vă dați seama, chiar și Robert Turcescu cu părul albit de atâtea  ticăloșii câte a făcut și a spus la viața lui de băsist împuțit, acum s-a răsucit pe un călcâi și s-a făcut „suveranist adevărat”, ba chiar și haldăul lui Vaxler cu numele de spion HD Hartman este naționalist român care ține cu Georgescu, ce mai, i se vor dedica curând și festivaluri menite să-l reabiliteze și să-i mai prostească încă o dată pe proștii de români ca să-l idolatrizeze și să și-l dorească în fruntea țării, că doar nu o vor pe Diana Șoșoacă – în ciuda muncii ei superinteligente care ne-a pus iarăși în cărți în fața Marilor Puteri BRICS, a țărilor arabe, etc!

Diana își vede de menirea ei, de interesul României, de lupta ei la sacrificiu pentru acest popor de loaze imbecile ce se vede deranjat la pitpalac numai că Șoșoacă îi „jâcnește”, îi înjură ca la ușa wigwam-ului indian de prost și analfabet ce este, că nu vede pădurea din cauza unui copac ce a crescut chiar în zbârna dintre ochii lor…

Șoșoacă este peste tot, este în Parlamentul European, al României, este în diaspora la românii AURiți în cur și în limbă, care acum sunt într-o perioadă de pauză de la George Simion, că „domnul Simion” este plecat probabil în plăceri cu șoferul dânsului la o Școală de vară cu viol….

Când vreți să vedeți de unde și încotro bate vântul uitați-vă la „influensări”, că de aia le zice influensări și de aia iau ei mormane de bani negri ca să vă spele creierul și să vă umple cavitatea goală cu otrăvuri farmaceutice.

Orice căcat mănâncă DD „în direct” cu ciracii săi de emisiune, orice vă aruncă Cozmin Bazedow Gushet, indirect toate conduc la o reînviere a lui Guru pe pământ, la o coborâre a acestuia în curând din avionul de Viena, când rușii vor crea oportunitatea de a prelua puterea cu ajutorul unui comando din mercenari.

Șoșoacă vă ține la curent cu ADEVĂRUL, cu date reale și vă explică pe cât posibil ce se întâmplă cu noi în  contextul mondial în timp ce Sistemul – care aparent doar este contra  lui Călin Georgescu ținându-l în rezervă în cazul că populația ar răsturna căruța cu  proști – și face jocul cu Simion și AUR contra României, continuă să o IGNORE pe Diana, să-i  distrugă partidul activând conservele ruginite pe care i le-a băgat în sacoșă pe când ea nu dădea importanța cuvenită acestui fapt și mergea la cumpărături alături de un ticălos care i-a fost o perioadă soț, dar care alegea intenționat doar conserve expirate să poată distruge la comandă MIȘCAREA SUVERANISTĂ.

Românii nu văd asta, ei preferă să piară așa, lent, fără să riște nimic, fără să miște un deget în apărarea copiilor lor cărora prin nepăsare și inconștiență le pecetluiesc soarta.

Acest regim va cădea curând, PRIN FORȚĂ, prin forță armată sau forța împrejurărilor, nu știm dacă viitorul guvern va fi numit sau instalat de „mama Rusia” doar la telefon sau printr-o pace cu condiții stipulate, dacă vor fi alegeri „libere” sau nu. Este însă cert că niciun Guru Georgescu nu va fi partener de dialog cu nimeni, ci doar singurul om politic român care a dovedit că știe și arta diplomației și legislație internațională și cunoașterea fluentă a mai multor limbi străine de circulație fără interpret, că este un om integru care cunoaște prea bine interesul României, carte cunoaște Istoria românilor și cea universală, care are un caracter  dur și intransigent, care este singurul ce mai poate scoate în prezent Țara din impasul în care am fost aduși de toți ticăloșii care au fost la puterea politică în ultimele trei decenii.

Numai cu Șoșoacă în fruntea țării și oameni aduși de ea la guvernare vom putea să o luăm de la capăt și să recuperăm România!

ESEC  TOTAL

Am așteptat intenționat să se consume și acest meci „under 19” al echipei naționale a României ca să adaug încă un fir de buruiană în buchetul vestejit al neputinței…

După ce „naționala mare” condusă de însuși Mircea, care mână-n luptă bătălia-ngrozitoare care vine, vine, vine și ne calcă în picioare – matusalemicul Mircea Lucescu, un om care a adus cândva glorie fotbalului românesc atât ca jucător cât și apoi ca antrenor al unor cluburi românești pe care le-a făcut el mari dintr-un anonimat românesc – dar și a unor echipe de afară, din elita fotbalului european până la apogeul carierei când a muncit pe bani mulți în Ucraina globalistă, neofascistă și care a crescut concomitent cu conturile și proprietățile familiei lui Mircea Lucescu. Pe munca lui, cu banii lui, omul s-a văzut mare apropitar de terenuri și proprietăți taman în Donbasul vizat și de Rusia lui Putin ca să facă liniște pentru conaționalii lor ruși care erau puternic persecutați cât Mircea repurta succesuri după succesuri cu Șahtior.

După ce câțiva ani a fost campionul Ucrainei cu Șahtior în detrimentul lui Dinamo Kiev, Mirciulică a fost cumpărat cu tot cu bagajele sale de rivala Dinamo Kiev, după ce Maidanul globalist ajunsese la putere cu sacrificii pentru etnicii ruși și românii trăitori în Ucraina. Mircea și globaliștii – care aveau în spate pe oligarhii ucraineni (majoritatea khazari) o duceau însă bine mersi, jucau fotbal (și încă bine), până ce bombardelele tovarășilor lui Putin au început să facă gropi în careul de 16 și devenise prea obositor să fie astupate înainte de meci cu basculante pline cu balast.

Așa că… „Nea Mircea” a lăsat proprietățile să devină baze pentru katiușele rusești și a venit la București (cu conturile strămutate în Banca Transilvania) de unde a început să vorbească cu dragoste și prețuire pentru Ucraina și ce lăsase el în urmă…

Imediat a fost pe placul Mafiei globaliste de la FRF (dar nu numai), unde jegul împuțit cu numele de Burleanu (în veci fie-i blestemat numele), ce a fost pus cu forța politică în funcție pe vremea Javrei Ceacâre Băsescu și a supt-ordonatului său Victoraș Pisicul Ponta, care și-a îndeplinit dorința de a-și arăta mușchiul de vită prin mâneca scurtă a bluziței de vară. Și Burleanu l-a primit ca aghiotant „specialist” pe mazeta Stoichiță – devenit din fotbalist al „Iepocii de augr” a fotbalului românesc la Steaua, un alcoolist bătrân, bețivan și curvar de doi lei, cu mătreață în părul sur și rar ca o primă la salariul românilor.

Burleanu cu mangla la banii FRF și Stoichiță ca „lobbyst” la patronii de cluburi, imediat s-a format o mafie care a căpușat fotbalul românesc după ce fusese cât de cât destructurată fosta mafie a președinților de club pușcăriași, fiind imediat înlocuită cu mafia globalistă din timpul Javrei Ceacâre. Șovinii maghiari au o vorbă: „igy volt is igy less!”, adică „așa a fost și așa va rămâne!(va fi)”

Burleanu – și apoi vârful clasei politice – a profitat din plin de banii negri învârtiți de mafia fotbalului și au fost protejați continu de autoritățile statului. S-a creat un mecanism de furat și tocat bani așa cum Sistemul globalist a format pe toate domeniile.

Din acel moment tot sportul românesc a decăzut cumplit, a fost subfinanțat, dar mai ales la fotbal s-a simțit cel mai tare. De ce fotbalul? Pentru că acesta este cel mai popular sport practicat și în cadru neorganizat, la nivelul copiilor din cartierele orașelor, în mediul rural – și de băieți și din ce în ce mai tare și de fete.  Cu toții, de la mic la mare, cunosc aceleași vedete și au cam aceiași idoli.

Propaganda globalistă care șterge continu creierul oamenilor cărora le inoculează în ochi și urechi otravă cu picătura prin Mass-Media, a preluat la ordin și a trecut la executare a unui PR furibund în lumea fotbalului. Au dus problema la paroxism, au exacerbat la maximum gustul familiilor de români pentru fotbal, iar acum doar ung axul să se învârtă roata.

Oamenii nu observă în puținătatea minții lor că reclamele făcute doar unor cluburi cu patroni puternici precum Becali și Șucu sau Varga sunt mereu aduse în ochii și mintea românilor cu tot felul de știri fără importanță, cu rahaturi de doi bani din jurul echipelor, care dacă nu e vorba despre jocul în competiții atunci se aduce în discuție măcar un preparat de pe masa jucătorilor creat de bucătarul echipei. Can-can-uri de doi bani cu ultima escortă de lux cu care a plecat vreun tembeluț fabricat de Presă ca fiind „o mare stea DE VIITOR” a fotbalului românesc pentru a-i crește cota afară, sau pentru a avea ei scuipat la furcă, să dilueze puțin rahatul pe care să-l mănânce.

 De ce? Pentru ca ei, Presa, apoi unele cluburi – dar toate cu oblăduirea FRF, unde „tata Burleanu” ține cuțitul cu care împarte cașcavalul – fac legea. Ei, FRF sunt aceia care împart lovelele după ce mai întâi le adună de peste tot. De la FIFA, UEFA, de la cluburi pe față și prin dos „ca băieții”, de la patronii de club care își cumpără „la negru” mici privilegii care să le ridice măcar moralul, până la rechinii din canalele televizate.

Peste tot – la o comandă unică – cu toții mănâncă același rahat cu apă rece menit să prostească pe proștii care cumpără bilete și merg pe ploaie cu furtună, pe viscol sau caniculă să „sufere” alături de echipa favorită. Proștii sunt aduși în halul de prostie în care idolatrizează un haraselu „dă Giulești” sau „dă Ferentari” care și-a băgat ștrepeleagul în ea școală fără a fi învățat bine să scrie și să citească dar vrăjiți de mingea din stradă sau din curtea școlii, visând la mașini bengoase și gagici cu țâțe mari și cracii din umeri cu care apoi să se fălească prin cluburi. Nu contează că le iau de la alții că și ei le vor pierde la fel, dar să aibă Presa un căcat mare în farfurie.

Acrești mici tembeli care în copilărie nu știu și nu fac nimic altceva decât să bată mingea oriunde sunt apoi racolați de „Academii” ale unor cluburi cu ștaif sau chiar al unor foști mari fotbaliști la apusul carierei …

Academiile sunt „fabricile” de piese pe orizontală ale „uzinelor” de mașini de fotbal, iar cu ajutorul lui Dumnezeu micii golănași cu un talent nativ vizibil sunt apoi  luați la cluburile din cele 3-4 Ligi și intră cu mai mult sau mai puțin succes în fotbalul profesionist. Ei devin MARFĂ, materie primă de fabricat bani albi și negri. Intră în malaxorul Presei, sunt ridicați în slăvi pentru a le crește valoarea individuală și pentru a deveni unelte de manipulat populația. Prin ei ați devenit susținători AUR, din peluze v-a racolat Sistemul, aici ați auzit de George Simion și Călin Georgescu, aici vi s-au dat bani negri să veniți „sâmbătă la trei” în Piața Victoriei, aici vi s-au împărțit flayere cu mutrele lor pe care să le distribuiți, iar apoi vă plângeți că ați fost trădați și păcăliți ca să o înjurați copios pe Șoșoacăă!

Majoritatea suporterilor știu  lucrurile astea, însă se prefac doar că totul este bine și la vară cald.

În paralel trompetele propagandei le țiuie în urechi tot felul de știri cu vorbe meșteșugite, cu voci cavernoase pline de mister  care transformă un meci oarecare în evenimentul mileniului, al galaxiei, un meci prin care ni se poate schimba nouă, proștilor plătitori de taxe și bilete total viața plină de lipsuri și de poveri.

Fotbalul a devenit o armă a Propagandei care apoi atașează de fotbal numele unor jeguri împuțite din politică în campaniile electorale, iar ultrasi-i tribunelor devin o armată făcută din hoarde de huligani de partid la fel de inculte și de brute precum oamenii din comuna primitivă.

Cu ei se fac mitinguri de protest, cu ei se contracarează altele făcute real pentru cerințe justificate, cu dânșii se manifestă „CONTRA” când liderul de partid o cere stimulat de Servicii pentru a se mima democrația.

Vă mirați de ce nu mai avem valoare în fotbal? Să nu vă mirați, pentru că sunteți proști, pentru că sunteți anesteziați continu de Burleanu&Stoichiță, de Tv, de Becali&Șucu, de Media ticăloasă mainstream!

E clar, că așa cum este acest Sistem în vârf, ajung doar cei mai proști, nu cei mai buni, totul se învârte în jurul nonvalorii și a obedienței, nu a performanței la toate nivelurile. Sunt băgați cu precădere doar unii care acceptă să cotizeze ca să joace, să fie umflați de presă și apoi să le crească și cota, atât cât are nivelul România. Adică 1-2, maxim 5 milioane de euro pentru o mazetă brunetă din nașteree, cu zero cultură dar cu Ferari și o curvă care îi devine nevastă și merg să-și spele rapănul în Maldive sau în Egipt și în Boracai.

Bă, ești prost? Da, ești prost! Pui botul fără să mesteci  la „naționala lui Edy”, la „generația de suflet”, la „băieții lui Lucescu”. La „nunta anului”, la „botezul anului”, la cretinii fanfaroni inculți și megalomani precum Gigi, care învârte metaniile pe degete și  vorbește cu multă trufie în glas că el este „Omul lui Dumnezeu”.

Cum să dea FCSB fotbaliști de valoare când el cumpără din țară cu 3 lei și vinde imediat cu 5 lei? Cum?

Acesta este nivelul fotbalului românesc, ținut intenționat la această valoare, deoarece suntem furnizori de cvasi talente cu mici excepții, ce sunt vânduți de 2-3 patroni cu prețuri mici la târgul de sclavi unde nu se uită granzii lumii fotbalistice.

Cum să creștem dacă Mafia lui Burleanu&Stoichiță sunt interesați deparandărături și nu de crescut Baze de sport, terenuri de joc și săli de sport, de a ajuta echipe anonime din mediul rural și mahalalele orașelor să descopere talente autentice care apoi să fie coordonate să se ridice în paralel cu studiile măcar liceale?!

Lucescu a început cu „naționala de suflet” botezată așa de presă la vorbele unei beizadele tembele care nu are nici măcar valoarea unui bocanc de al lui taică-su care a fost un produs al „iepocii de augr”, dar care și-a dorit să-și căpătuiască odraslele, am luat bătaie rușinos acasă de la Bosnia, o țară la fel de mică, dar care nu pune fotbalul pe masa hoților!

Imediat înfrângerea a fost transformată într-un eșec de moment așa  cum a fost și în cazul Campionatului european, unde România a avut O SINGURĂ  victorie vizibilă cu Ucraina, care a venit a doua zi după ce Guvernoiul a cedat cu plecăciune un sistem „Patriot” în spirit antipatriotic! În rest, doar rezultatul norocos al sorților care ne-a făcut să trecem de grupe, CEA MAI SLABĂ  grupă posibilă din existența fotbalului european!

SWuntem de râsul curcilor, tratăm un meci cu orice națională ca și cum am fi în finala Campionatului Mondial! Umflăm cu cuvinte valoarea de căcat al unor mazete care fac tușa în Turcia, Italia, China sau țările arabe  și îi îi hiperbolizăm ca și cum ar avea valoarea lui Mesi, Ronaldo, Mbape sau Ayal…

Lucescu a venit cu alt fix în cap și după el echipa națională ar trebui să fie veșnică aia cu care a început el când a preluat „naționala de suflet” de la incompetentul Edy Iordănescu.

Nu cei mai în formă jucători care joacă și au rezultate la cluburi, ci ăia „verificați” și bătuți în cuie de „flerul” lui  Mircea cel Bătrân.

Nu poate face nici el din căcat bici care să pocnească în America, la Campionatul Mondial! Să zicem prin absurd că iarăși ne ajută jocul sorților și Bunul Dumnezeu care ne dă un șut în cur de trecem oceanul! Așa, și? Acolo ce putem noi face? Pe cine să batem? Iarăși la mâna lui Dumnezeu în care românii nu mai cred? Poate mai avem de donat vreun echipament militar NATO, că noi oricum nu avem ce face cu el, că mai bine ne predăm din prima clipă oricui decât să moară proștii ce se dau bărbați în chiloți de damă.

A luat bătaie pe rupte naționala de tineret „under 21” unde a fost pus tot de mafia FRF acea catastrofă fotbalistică Pancu-Iași, un fost urechist cu o brumă de talent care abia făcea față în Copou, dar mafiot fiind, „a răspuns cerințelor” și acum se preface că este și mare antrenor cu țidulă făcută la Chișinău cu 5000 de euro… Am spus din prima clipă când am văzut ce a făcut Burleanu&Stoiuchiță când a încredințat golanului naționala mică!

„Vom fi ciuca băîtăilor”, pentru că eu știu că un prost care se dă deștept clachează imediat ce este aruncat într-o luptă cu oameni adevărați. Așa este și în politică și în toate domeniile. Imediat Burleanu&Stoichiță l-au scuzat, i-au luat apărarea pentru că în joc era acum și „onoarea” lor de câini turbați cu jigodie .și rabie.

Un alt antrenor pus cu mâna cange a fost și brunetul fost fotbalist Ion Marin, un „pater famiglia” șef de clan, de progenituri ce își fac veacul când și când pe băncile unor echipe de mijloc de prin Italia, mereu accidentați pe bani grei, dar cu ei antrenorii formează echipa națională chiar dacă sunt jucători de club din România în formă.

Cu al de Stanciu, Alibec, Chiricheș, care sunt deja perimați, au arătat valoarea maximă care s-a dus în trecut, dar aduși obligatoriu chiar dacă nu sunt în formă sau apți de joc și cu ei se formează echipa. Sunt ținuți pe bancă oameni ca Ianis Hagi aflat la vârf de carieră ca să se plafoneze, să nu reușească să răzbată pe bune în lume, de invidie, de ură,  doar pentru motivul că este fiul lui Gică, un adevărat titan și reper al generației de aur, iar Burleanu&Stoichiță se prefac de hoha că îl numesc la Națională dar în condiții când nici Lancelotti nu ar accepta să vină atâta vreme cât toată România știe că pe mafioții din FRF nu-i interesează rezultatele, ci doar banii manipulați și deviați în buzunarele lor și al altor politicieni și magistrați corupți care le asigură spatele.

Acestea sunt motivele reale pentru care România a devenit o nonvaloare în fotbal! Sunt scoase în față numai nonvalori care se prefac a fi mari jucători, mari antrenori, mari președinți de club, dar de fapt sunt  cu toții catastrofali, așa cum a ajuns Țara, așa cum este conducerea politică impusă cu forța unor idioți care preferă să se complacă în această mocirlă de fecale decât să ia taurul de coarne și să răstoarne tot acest Sistem ticăloșit – de la Băsescu încoace mai  ales! Se tem cu toții de justițiara Diana Șoșoacă și de membrii SOS România, din ce în ce mai mulți și mai determinați!

Un fiasco total! Numai gura presei este de noi, gura mamei ei de Presă! Un căcat cât un zero barat suntem și Dumnezeu vede asta și ne dă peste tot ceea ce merităm.

L E P R E L E

Ce credeți că le-a trecut prin minte jigodiilor, iudelor, leprelor care au făcut pasul la ofsaid de trădători ai poporului român din partidul SOS România – care s-au suit pur și simplu în cârca Dianei Iovanovici Șoșoacă să îi care în parlament?

S-au unit iudele Sistemului „delimitându-se” de tot ce înseamnă Mișcarea Suveranistă inițiată de Diana Șoșoacă prin munca ei, prin zbaterea ei, prin sacrificiile ei, prin sănătatea ei distrusă pentru cauza acestei populații de leneși, de troglodiți, de lași și de fricoși al cărei vocații genetice este TRĂDAREA conducătorilor în momentele cele mai grele și au format ei chipurile un grup parlamentar de iude care se dau „suverannișțti pro-europeni” și vezi-Doamne ei nu sunt precum ceilalți membri fideli partidului SOS România care suferă în aceste zile lovituri sub centură de la Sistemul securist-globalist! Ei nu au trădat după capul lor, nuuu, ei pur și simplu nu mai sunt de acord cu Diana Iovanovici Șoșoacă, nu mai sunt de acord cu stilul ei dur de a se impune și de a impune în partidul EI, creat de ea curat și nemurdărit de securism,  disciplina, intransigența și târâișul șarpelui…

Jegurile împuțite au organizat dânșii „ad-hoc” o Conferință de presă prin care își afirmă ei crezul și principiile, dar strigând chipurile în gura mare  de curve penale că partidele „pro-europene” care au distrus de 35 de ani România să nu mai încerce să-i cumpere pe ei „la bucată”, că dânșii cică nu ar fi de vânzare, nuuu, ei din convingere politică au trădat, ei nu s-au dus la PSD și PNL, la AUR sau USR, de parcă interesează pe cineva care a votat cu convingere SOS România – ca să distrugă cuiburile de viermi, să zdrobească și să calce în picioare  scârboșeniile ce au distrus țara prin corupție generalizată, această cloacă de reptile viermănoase – faptul că lor dintr-o dată le pute Șoșoacă și că la un moment dat, când lupta devine mai dură și mai periculoasă, dânșii își pun o pernă la cur și dau bir cu fugiții!

Adică până au ajuns parlamentari pe listele SOS România nu au știut cine este și care sunt cerințele Dianei Șoșoacă de la parlamentarii girați cu numele ei? Adică au strâns din dinți și din buci ca să nu le iasă morcovul până s-au văzut demnitari ai statului român împreună cu viermii care mușcă din hoitul României? Alți viermi noi?

Iată acum că au primit ordin să se detoneze, să își arate fața la lumina lanternei în negura nopții minții, dar tot răul este spre bine!

Vor urma alegeri anticipate, vor mai da ochii cu oamenii din localitățile lor pe stradă, care îi vor scuipa și la propriu și la figurat!

Ne-am săturat de căcați care put și trădează, care au primit încredere maximă de la un om al cărui caracter și inteligență, cultură și erudiție, spirit de luptă și incoruptibilitate sunt și trebuie să devină un exemplu pentru toți românii …

Diana i-a luat din prima clipă sub aripa ei, i-a învățat pas cu pas pe aceia care au ajuns pentru prima dată demnitari ai statului român, le-a dat funcții, onoruri, i-a învățat cum trebuie să lupte în numele românilor care i-au trimis în parlament să le apere interesele, iar dânșii dintr-o dată, i-au întors spatele și i-au înfipt cuțitul  trădării. Dar nu Dianei i-au  înfipt cuțitul, că ea are o platoșă puternică ce o apără de astfel de atacuri, ci au înfipt cuțitele în oameni nevinovați care i-au tratat cu bună credință fiind girați de Diana Șoșoacă și de sigla SOS România care a însemnat o garanție de bonitate, un blazon pe care au scuipat după ce și-au văzut sacii în căruță.

 Priviți cu atenție și memorați toate iudele jegoase pe care Diana i-a luat în America reprezentând România în convorbiri cu caracter secret, i-a cărat în locuri unde nu ar fi ajuns neam de neamul lor cu onoruri și gărzi de apărare ca niște demnitari de toată încrederea. Clement Sava, Ninel Peia…

Acum ei sunt „suveraniști pro europeni”, că ceilalți membri care rezistă loiali nu or fi europeni… Nu poți fi european dacă nu urinezi pe statutul tău de cetățean egal cu toți cetățenii Uniunii Europene, dacă nu scuipi pe tot ce este românesc și pupi cururi de ovrei care îți iau țara de sub tine prin trădarea unor viermi ascunși în orice crăpături!

Să vă bată pe toți Bunul Dumnezeu, pe voi și pe cei dragi vouă, să vă pedepsească pentru câteva generații, să dea în voi cele mai cumplite boli, să nu puteți aduna niciodată doi bani unul lângă altul, praful și pulberea să se aleagă din voi și apropiații voștri, mârșavilor! Blestemate să vă fie neamurile și mai ales copiii voștri de care să se aleagă praful sub ochii voștri!

Să muriți în chinuri și să se aleagă praful din tot ce faceți!

Doamne judecă și pedepsește!   

https://www.facebook.com/share/v/1CmmcZhwH4/

„POPORUL ALES”

Vreau să precizez din capul locului că am crescut în Iași și am trăit în primii 9 ani de viață ca fiind singura familie de români „pur sânge” înconjurați de familii evreiești de jur împrejur, pe str. A. Panu nr.9. Locuința de stat era exact peste drum de Piața Halei, cam pe locul unde acum este fostul restaurant-terasă „Dunărea”.

Tata a lucrat la Sfatul Popular ca economist stagiar în 1952 când am apărut și eu în peisaj, iar ai mei primiseră o locuință la etajul unei clădiri „în buricul târgului”, cu prăvălii evreiești la parter, cu o curte interioară lipită de Magazinul Universal „Ciocanul”.

În curtea de alături (cu care a noastră nu avea comunicare directă) erau la fel, numai familii de evrei, iar eu mă jucam la vârsta preșcolară cu acei copii în fața Palatului Culturii unde mama mă ducea zi de zi când era vreme bună să mă joc cu copiii în aer liber, că în curțile noastre umblau șobolanii cât pisicile, dezlegați și liberi.

Erau anii de după război, locuințe nu se prea găseau, blocuri nu erau încă ridicate,, Iașiul fusese și el bombardat, fost teatru de război cu nemți și apoi rușii, erau urme de gloanțe înfipte în fațadele clădirilor, erau ziduri căzute „crude” de ruine de la suflul bombelor sau chiar de la exploziile obuzelor de tun și de tancuri. Am și acum în minte acele imagini din anii imediat după ce m-am născut. „Anii stalinismului”.

Tramvaiele care circulau pe străzi erau vechi și rudimentare, miște droage cârpite și mereu reparate cu scaune din lemn fără capitonaj care vara te frigeau la popou și iarna ți-l îngheța bocnă chiar prin palton. Vara le scoteau geamurile, ca să existe curent, iar iarnă sufla crivățul din stepa rusă și intra ninsoarea prin crăpăturile ușilor și ale ferestrelor, iar legănatul lor pe șine ca și scârțâitul roților ca un țipet de tânguire se amesteca cu claxoanele unor camioane vopsite obligatoriu în kaki ca semn că fuseseră folosite până nu demult de armată. „Molotov”, „Zis”, rar câte un „Kraz” sau o „Tatra”.  Tot rar mai trecea câte un autoturism „Buik” sau chiar „Ford”, „Mercedes Benz” toate modele interbelice, dar și „Pobeda”, iar mai târziu „Warsawa” sau „Moskvich”, apoi „Wartburg” și renumita „Volga” neagră de la Partid.

Dar cele mai frecvente erau „Gaz”-urile și IMS-urile românești transformate din GAZ-uri, că „tovarășii” sovietici ne dăduseră patentul de fabricație gratis, ca și pentru „Steagul Roșu” transformat ulterior de români în „Carpați” fabricat din ZIS-ul rusesc.

Mă jucam cu copiii evrei – băieți și fete – și îmi amintesc faptul că erau cu toții mereu alintați și dezmierdați de mame și bunici care vorbeau cu mama și o tratau cu mare respect deoarece eram îmbrăcat „etalon” pentru un copil în acei ani deoarece mama știa croitorie și îmi croșeta ea singură pantalonași scurți cu vestuțe colorate și asortate, că mă detașam de restul copiilor care erau și ei numai cu lucruri scumpe, ca fii și fiice de doctori, avocați, funcționari publici la Bancă sau la Regiunea de partid. Mâncam orice îmi lua mama în parc de acasă începând cu friptură de găină luată din piață vie și salam cu pâine cu margarină sau mai rar unt, halva sau sstavrid în ulei pe tartină cu margarină pe pâine. Mă jucam și când mă rupea foamea veneam lângă mama să îmi dea mâncare. Alături, pe zidul de piatră care înconjura „grădina Palatului” ca un gard jos folosit vara de lume drept bănci pe care evreii puneau o batistă sau o păturică de copil „să nu se murdărească” de praf – spre deosebire de români cărora le era de ajuns să sufle convențional cu gura praful invizibil și să se așeze fără probleme, fără mofturi. Evreicele mă dădeau exemplu odraselelor lor care făceau mofturi și plimbau mâncarea lor în gură nedorind să o înghită.

«Uite Sybil dragă, Evica, Marceluș, Sergiulică, uite ce frumos și bine mănâncă băiețelul ăsta, uite ce roșu este el în obrăjori și uite la tine că ești palid și slab că nu vrei să mănânci! Vrei să rămâi mic și fără putere, sau vrei să ajungi mare și puternic, așa ca acești copii de români? Hai, te rog eu, înghite din gură și îți mai dau o singură înghițitură iar apoi poți merge să te mai joci!»

Ei aveau surse proprii prin „Comunitatea Evreiască” venite din Germania, Franța sau Anglia. Deja începuseră să curgă „daune de război”, iar ei exploatau deja la sânge statutul de popor supus exterminării. Mai toți aveau rude care fuseseră luate în lagăre și nu mai știau nimic de ei.

Mama mai ales, m-a învățat de mic să vorbesc  cu respect despre evrei, să-i tratez în mod egal pe copii și să nu fac diferența între ei și români de-aui noștri.

Când era ploaie sau zăpadă și frig afară și nu puteam ieși la Palat să ne jucăm stăteam în casă la soba de teracotă și mă jucam cu vecinul de curte Marcel Burah, ce locuia la etajul de peste Magazinul Ciocanul, iar geamul casei sale dădea în curtea noastră. Mama se saluta și vorbea aproape zilnic când  ieșeam la piață cu „nenea” Leibovici, care avea magazinul de stofe de sub apartamentul nostru, cu „nenea” Zaraf, care avea alături un mic magazin cu articole de uz gospodăresc, opinci din cauciuc, felinare, sticle de lampă și fitile din bumbac, lămpi de gătit cu petrol din care avea și mama două, pe care gătea….

Erau evrei bătrâni, îl cunoșteau și îl respectau pe bunelu Vasile – tatăl mamei mele – care avea în Hala mare o măcelărie împreună cu „moșul” Ghiță, fratele lui bunelu. Mama era considerată „fiică de negustor”, iar tata era „funcționar” la primărie și asta în acei ani ne dădea un statut de  „oameni de vază”.

Lângă noi erau  familia Abramovici, care avea două fetițțe, una mai mare cu doi ani ca mine și alta cu un an mai mică. Clara și Eva. Fiind perete în perete iarna ne jucam împreună, când ele la mine, când eu la ele. Desenam, jucam jocuri pe care le aveam și eu și ele. Stăteam pe oliță împreună fără nicio jenă și mâncam pe oliță sandvici făcute de doamna Rașela, al cărui soț era funcționar la Raionul de partid. Fetele Abramovici au avut scarlatină una după alta, eu mă jucam cu ele și mama tare s-a speriat când a auzit de boala fetițelor, însă eu nu am luat boala.  „Pe tine tea- păzit Dumnezeu”, mi-a explicat apoi mama…

De paștele evreiesc mama primea de la vecini „pască jdovească”, niște bucăți subțiri de aluat copt, ca un fel de biscuiți subțiri, cu șanțuri în formă de romburi, fără sare, fără gust, numai din apă și făină coapte pe o plită electrică care veneau de la Comunitate în cutii din carton cu hârtie pergament. Noi românii o mâncam în loc de pâine, dar pentru evrei era un ritual anume. Mama le dădea de Paștele nostru cozonac și pască făcute de mâna ei, dar niciodată nu le dădea ouă roșii „ca să  nu-i jignească”. Mai târziu, când am început să înțeleg, mi-a spus că oul roșu este roșu de la sângele lui Iisus care a picurat din trupul Lui când evreii l-au  răstignit pe cruce, trădat de Iuda. De la Iuda – îmi spusese mama – că evreii se mai numesc iudei…

Noi pentru dânșii eram „goy”, adică un fel de păgâni. Nu pricepeam eu prea bine, dar cu timpul, am citit mult și am înțeles. Dacă din religie eram dușmani de moarte deoarece ei îl omorâseră pe Domnul Nostru Iisus Hristos, în realitate ne toleram unii pe alții chiar dacă cei mai în vârstă din familie îi acuzau că sunt răi, că sunt vicleni, că sunt invidioși, că sunt ascunși și îi urăsc pe români considerându-i proști, needucați și neciopliți. Eram învățați să ne ferim de ei în viață, să nu avem de a face cu ei și mai ales să nu avem niciodată încredere în dânșii chiar dacă ne spuneau că sunt cei mai apropiați prieteni. „Sângele apă nu se face”, era proverbul care ni se repeta acasă.

Noi copiii de români eram cu toții educați acasă și apoi la școală unde eram colegi de clasă să ne respectăm unii cu alții și chiar să ne iubim, să lăsăm ura – care pentru evreime ar fi dus la extincția lor în masă de către fascismul hitlerist.

Poezia din manualul de Citire de „a treia” era cam așa…

„Hari, Otto și cu Feri

Se-ntâlniră-n miezul verii

Într-o tabără la mare.

Zece ani au fiecare.”…

În Școala primară clasa era plină de evrei, fii și  fiice de doctori, securiști, înalți funcționari de bancă sau la Partid, avocați…

Irina Blum, Segal Marcel, Bianca Grimberg, Tzaner Tereza, etc…

Erau premianții clasei, iar eu eram printre ei cu premiul unu doar într-an-tâia, apoi cu doi, trei și mențiune… Nu era nicio supărare, nicio pagubă.

Dacă era ceva care mă enerva erau ciudățeniile cu ce mâncau ei la pachetul dat d acasă. Usturoiul era pregnant la pârjoale moldovenești mâncate cu pâine unsă cu unt gros sau chiar margarină, „de poftă”, pe care mai era un strat de marmeladă, magiun de prune sau dulceață de vișine. Cu pârjoale cu usturoi, că mi se întorcea stomacul! În rest, nimic de care să ne separe ceva. Împreună pionieri, apoi uteciști, ne arătam unghiile la „șeful clasei” sau „elevul sanitar” care era aproape inevitabil un copil de evreu…

Eram „inspectați” la unghii, la batista curată și la urechi să nu avem ceară și mizerie, negru sub unghii sau păduchi în păr. Învățătoarea primea raportul când intra în clasă și dojenea pe acela care nu corespundea mergând chiar și la trimiterea acasă pentru a veni cu un părinte. Cu toții cântam imnul URSS și apoi al României la începutul orelor. Cei de vârsta apropiată mie cu siguranță că a cum își amintesc acei ani.

Dintr-o dată, printr-a 5-a, a 6-a, am auzit și am constatat că evreii „pleacă” în Palestina… Colegii noștri dispăreau unul câte unul fără să ne anunțe nimeni unde au plecat. Nu prea înțelegeam noi ce este aia Palestina, unde este ea și de ce pleacă cu toții la un semnal acolo. „Pentru că acolo e țara lor!”

Păi dacă acolo e țara lor ce căutau ei printre noi în România? Asta noi nu pricepeam, dar nici nu ne explica nimeni. Părinții ne spuneau acasă că e de bine, că nu-i ține nimeni cu forța.

Vedeau asta ca pe o eliberare, ca pe o curățire pașnică de păgânii care îl dușmănesc pe Iisus Hristos.

Apoi vedeam pe trotuarele Iașiului în fața caselor din centru unde locuiau majoritar evreii lucruri scoase la vânzare pe scaune folosite drept tarabe sau ziare întinse pe jos unde expuneau tot felul de lucruri de îmbrăcat sau casnice care erau scoase la vânzare. Ăia „depuseră” actele de plecare și nu puteau lua cu ei, pe vapor de exemplu, mobilier, obiecte mari, iar ca greutate aveau un barem de fiecare persoană din familie. Prin urmare vindeau aproape pe nimic tot ce aveau prin casă pe prețuri de nimic. Românii puteau cumpăra ieftin obiecte la care nu avuseră acces până atunci. Comerțul înflorea la talcioc dar și „la liber” fiind tolerat de stat. În anul doi de facultate ne-a plecat un coleg de grupă și vecin de bloc al cărui tată era Director la poștă. „Un de pleci măi Bulă înainte să ieși inginer? Stai aici în paza mării și ia diploma, ca acolo să ai o meserie ușoară, să nu te ia de idiot deși ești…” Așa vorbeam noi prietenii și colegii lui are îi eram apropiați și ne aveam ca frații. Dintr-o dată îl apucase strechea și nu mai învăța nimic, nu mai venea la cursuri și seminarii, tot timpul ne ținea locul liber la barul „Continental” unde îl găseam la orice oră.

 Pentru doi ani a renunțat la tot, că pleacă în Lumea Liberă și acolo se va face om de afaceri, neputând să ne spună nouă prea bine ce ar fi un om de afaceri și ce ar putea el să facă…  „Mă fac  polițist, fac un curs de trei luni și am serviciu”. Atunci îl invidiam, dar curând am uitat de el. L-am căutat pe Facebook acum un an și l-am găsit. În poza de profil arăta ca un bătrân ramolit mai în vârstă cu 20 de ani și când l-am contactat pe Mss mi-a dat block fără nicio vorbă…

În 2-3 ani rămăsesem noi copiii fără mulți dintre colegi și ne uitam la ei cu mare invidie că plecau în „lumea lioberă” atrași ca de un magnet invizibil spre o lume necunoscută nici lor nici nouă, despre care știam doar că este „Țara Sfântă” și acolo este doar piatră și nisip, că este cald de mori și te topești ca lumânarea, dar că au portocale pe săturate… Ba mai știam că de acolo pot pleca nestingheriți în America, iar ăsta era un motiv de invidie.

România s-a liniștit parcă dintr-o dată după ce s-a golit de evrei. După câțiva ani lumea nici nu își mai amintea parcă de ei și asta nu era neapărat un lucru de care să ne pară rău. Auzeam știri despre dânșii când și când, doar că s-au pus pe autoeducare să devină o forță militară.

Azi se pare că ei au uitat de asta și chiar îi iubesc pe fasciștii care au omorât 6 milioane dintre ei, că aproape i-a exterminat…

Toată lumea, toate popoarele se pare că se forțau să-i „iubească” și să-i tolereze cu o compătimire ostentativă și exagerată pentru o „vină” națională că ar fi fost atât de mulți uciși de hitleriști. Era o vină indusă și impusă, iar astăzi ne dăm seama că ei sunt sămânța de scandal, dânșii o caută cu lumânarea și cred că având finanțele lumii deținute de ai lor cu care au cumpărat Puterea americană își pot permite să sfideze planeta, își pot permite să-L sfideze pe Dumnezeu Tatăl și toate oile din turma lui Dumnezeu.

S-au adunat la un Ordin stipulat de Talmud ca să redevină puternici și să extermine conform prevederilor aceluiași Talmud toate rasele de oameni lăsate de Dumnezeu pe pământ. Desigur că nu toată evreimea o fi pe acest tip de umanoizi, probabil că și ei pot face diferența între khazarii aciuiți în estul Europei în zona Ucrainei de azi de unde au urzit distrugerea omenirii.

Cartea Sfântă ne spune că așa vor face, însă Dumnezeu va uni oștile Sale și îi va extermina pe toți de astă dată, drept pedeapsă pentru răutatea lor, ca să le piară sămânța pe lume. Este o reacție generalizată a mai multor religii și popoare – cu precădere ale creștinătății ortodoxe – dar nu numai. Au reușit acum să atragă mânia musulmanilor credincioși în Allah Profetul, a Budhiștilor, a altor religii, care au descoperit în poporul evreu niște ființe ale Satanei, ale lui Momona, oamenii dracului care nu vor să trăiască în pace cu nimeni. Parcă și-au cerut singuri ura tuturor acolo în vechea Palestină unde au acționat cu răutate și cu forța răului de jur împrejur, dorind să provoace continu pe toți contra lor.

Au fost „luați de apă” și nu și-au dat seama că în jurul lor lumea s-a coalizat, s-au înțeles tacit și acum lumea a devenit o forță mult prea puternică să mai accepte dominația și blestemățiile făcute de evreime. Ei au atras ura omenirii iarăși asupra lor și de data asta nimeni nu le va mai lua în considerare tânguirile și plânsetele! Devin dușmanii universali și vor fi fugăriți pe toată planeta.

Acțiunile lor care s-au completat în același timp cu strigăte de plângere pentru necazurile pe care ei le-au suferit, au făcut ca majoritatea popoarelor lumii să nu-i mai creadă, să le scadă empatia față de evrei și să privească cu alți ochi azi acțiunile demențiale ale lui Hitler, care considera că numai rasa ariană ar fi pură!  Acum noi credem că evreii și-au dat arama pe față și că ei se cred singurii care merită să stăpânească lumea și pământul, iar toți ceilalți să fie exterminați!

Au inventat  Globalismul cu tot ce înseamnă rău în asta. Globalismul este marea lor armată  cu care urmează să distrugă  omenirea.

Se pare că totuși ei au pus la cale părăsirea teritoriilor sfinte ale statului  Palestina și drept represalii să distrugă tot ce au construit și ce a rămas ca vestigii de milenii dinaintea lui Hristos, pentru că niciun creștin să n u mai aibă  nimic din amintirea Domnului Iisus ca mărturie.

Vor să pârjolească totul, să atragă un război nimicitor  asupra teritoriilor Palestinei și ei să plece în ultima clipă  spre alte teritorii din Europa de unde au pornit în anii 60-70 spre actualul Israel. Apoi să țipe că nu ei au ras vestigiile istorice din Țara Sfântă, ci arabii necredincioși în Iisus Hristos!

Printre alții au ales și România, unde ne-au zdruncinat mai înainte Credința cu ajutorul Satanei. Ne-au alungat din țară părinții și copiii, au distrus toată economia pe care o aveam, dar au pregătit – cumpărându-ne iudele trădătoare pe care ei i-au numit în conducere – terenul propice revenirii lor, dar nu ca refugiați, ci ca noi stăpâni de drept ca și cum ei sunt aici dintotdeauna.

Românii chiar dacă au fost în timp intoxicați și manipulați de aproape o sută de ani de diverse propagande care au dorit  slăbirea și dizolvarea lor ca popor, nu sunt atât de proști ca să nu fi înțeles!  

Biserica a fost tolerată de comuniști în ciuda prigoanei contra preoților, tocmai pentru că au reușit să convertească pe Capii BOR să accepte să fie supuși comunismului.

Azi BOR și celelalte culte existente vor da mâna una alteia și în ciuda faptului că Departamentul Cultelor depinde de acum de semnătura iudeului Silviu Wexler, că în televiziunile mainstream colcăie evreimea khazară acoperită sau la vedere care intoxică mintea românilor mai slabi și mai neînvățați, în momentul când va începe exodul în România românii vor deveni chiar mai răi decât palestinienii organizați în Hamas și Hezbolah și vor declanșa o luptă surdă și nevăzută aliindu-se cu celelalte naționalități conlocuitoare care vor face front comun împotriva evreimii. Chiar veți deveni un popor de compătimit, însă va fi prea târziu oricum pentru voi.

Asta vă doriți voi? Așa credeți voi că suntem slabi și proști, că suntem un neam de mămăligari care fierbe dospit până ce este gata mămăliga? Veți vedea că mămăliga explodează, iar asta va fi în toată lumea până ce nimeni nu va mai mânca mămăligă. Voi ați vrut-o. De noi nu veți scăpa deoarece Dumnezeu nu vrea asta! Dumnezeu este Atotputernicul și cu toții vom îndeplini Porunca lui Dumnezeu1 Amin.

Dan Tănasă - trădător al românilor de AUR...

ROMÂNI  ÎMPUȚIȚI

Am pus acest titlu intenționat, ca să fac pe plac unor alogeni care căpușează România și în prezent, după ce o mare bucată de timp i-au căpușat pe alții.

Ei, bine, acei „alții” se pare că s-au săturat de atâta sclavie după ce au fost ocupați prin forță – pentru că la acea vreme au fost într-un stadiu mult prea puțin dezvoltat la nivelul de armament și putere militară de autoapărare chiar, așa că nu au avut ce face și au cedat presiunii internaționale dominată de Marile Puteri care au înfrânt Germania hitleristă în 45.

Mă refer la „poporul ales” la poporul care l-a trădat și l-a omorât în chinuri pe Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu Tatăl – și care a fost blestemat de Tatăl Nostru să devină un popor pribeag și hăituit pe tot globul, un popor vândut Satanei, care a făcut pact cu Diavolul și care urăște în egală măsură cu care este urât de toate popoarele lumii, indiferent de credința lor religioasă.

Au fugit din toate țările eliberate de fascism și convertite prin forță la comunismul sionist adus de fosta URSS după ce a înfrânt alături de SUA, Marea Britanie, Franța, dar și România, hydra fascistă.

Hitler a exterminat cca 6 milioane de etnici evrei în lagărele de exterminare  amplasate mai ales în Polonia, Slovacia, iar fascismul a cooptat în genocid și alte națiuni care au luptat inițial de partea Germaniei, printre care și România.

Fascismul a cuprins în acei ani și alte țări precum Italia lui Musolini, dar a proliferat și în Ungaria lui Miklos Horty sau Ucraina lui Bandera, a croaților ustași, etc.

 În România nu a fost niciodată vorba de fascism, așa cum atestă documentele vremii, așa cum există mărturii ale contemporanilor, a fost însă un val de ură și nemulțumire aproape de masă la adresa evreimii autohtone care s-a așezat mai ales în zona Moldovei  românești și a Basarabiei.

Între români și evrei există o veche ură care pleacă în primul rând din antagonismul religios. Unii l-au vândut și l-au omorât pe Iisus Hristos, ceilalți (majoritatea) îl divinizează și caută să-i urmeze poruncile considerându-l Învățător.

Chiar numai de aici diferențele dintre popoarele creștine din Europa și America (de nord și de sud) a făcut ca evreimea să devină un popor hulit și nedorit pe teritoriul niciunui alt popor cu precădere creștin… Dar după ocuparea abuzivă a Palestinei prin 48, nici popoarele arabe nu par să iubească sau să tolereze poporul israelian. Nu voi sta acum și aici să analizez eu în amănunt câte blestemății se pun pe seama evreilor de mai multe popoare ale lumii, însă este cert că toată această reacție adversă a altor popoare asupra lor este o reacție conform legilor fizicii la firea și comportamentul evreilor față de restul lumii.

„Cine semănă ură va culege furtună”, pare a fi proverbul românesc după care se călăuzește „poporul ales”.

Mari maeștri în intrigi și combinații subversive prin care caută să înșele și să domine, acum, în timp ce lumea se resetează, evreii – care trăiesc cu puterea forței internaționale pe care o domină subversiv – au înțeles că mai pe față, mai pe ascuns, împotriva lor se formează o coaliție internațională în special ale țărilor arabe ce susține Mișcarea Hamas și Hesbolah, care luptă mai mult clandestin și cu metoda gherilei pentru eliberarea Palestinei și redarea ei poporului palestinian.

Puterea fantastică la care a ajuns azi China îi permite să arbitreze orice conflict pe globul pământesc, iar faptul că au depășit cu mult  tehnologia americană care susține  necondiționat Israelul, conduce inevitabil la posibilitatea ca SUA să realizeze că acum este inferioară militar noilor puteri BRICS și că va fi greu să poată susține un eventual război de  apărare al Israelului cu forțe armate în cazul că Iranul (vârful de lance al țărilor arabe musulmane și susținut masiv de China și Turcia – ar declanșa operațiunile de eliberare a Palestinei.

Înafară de cantitățile enorme de armament supersofisticat deținut de țările BRICS, de muniția aferentă și de capacitatea lor de alimentare continuă cu muniție de război, se constată cp SUA plus aliații ei din NATO nu au nici măcar o jumătate din posibilitățile la care au ajuns țările BRICS, iar Europa este aproape în faliment economic și la un colaps financiar ca să mai poată aloca bani mulți industriei de apărare și mai ales de atac.

Aceasta fiind situația reală, Israelul prevede posibilitatea ca de îndată ce ar începe ostilitățile să evacueze populația civilă necombatantă (femei în vârstă, copii, bolnavi, etc) și să-i aloce prin țări precum România, Rep. Moldova, poate Polonia…

Din acest motiv chiar din momentul părăsirii țărilor de unde au emigrat spre Palestina conducătorii evrei au păstrat în rezervă posibilitatea să fie alungați de populația autohtonă și că vor trebui să revină de unde au  plecat. Așa a fost  înțelegerea dintre evrei și chiar Nicolae Ceaușescu, ce totuși a răscumpărat fiecare cetățean evreu care a părăsit România pentru sume fixe în valută care reprezentau cheltuiala statului român cu fiecare individ care emigra, în funcție de educația primită și vârsta lui.

Ce avem noi acum? După aproape 80 de ani roata vieții se întoarce și fiii sau nepoții emigranților anilor 60-70 vor fi nevoiți să lase în urmă tot ce au agonisit într-o viață și să fugă din cauza unui războli nimicitor în care câștigă cel mai puternic. Desigur că vor face în așa fel ca în urma lor să nu rămână nici piatră peste piatră, vor distruge fără remușcări vestigii istorice ale creștinătății.

Dar au pregătit alternativa pentru dislocare, iar una dintre posibilități este Grădina Maicii Domnului, unde dăinuie de veacuri și chiar milenii un popor al cărei stirpe vine din negura vremurilor, dinainte de Hristos, de la traco-geți.

De asta evreii au atacat permanent istoria și fibra națională a popoarelor pe care le-au  căpușat și au căutat mai ales în ultima v reme să intimideze și să se folosească de slăbiciunea neamului românesc la care au pus umărul să fie cât mai disipat în lume și să găsească o populație micșorată artificial pe care să o sperie și să o supună cu forța pumnului în gură. „Îi culpabilizăm, îi acuzăm și nu îi lăsăm să se disculpe!”

Au găsit de multă vreme și au format ticăloși autohtoni care au fost dispuși să trădeze pentru doi arginți, descendenți de-ai lui Iuda și Barabas, care L-au scuipat pe Hristos și L-au răstignit pe cruce ca să-l poată batjocori în voie.

Cu ajutorul acestor iude cu nume de români, evreii – al cărui reprezentant are loc în mod firesc și democratic în Parlamentul României – au inițiat un Proiect de lege care a trecut cu ajutorul trădătorilor de neam și de țară din PSD, PNL, UDMR, USR și chiar AUR, legea prin care poporul român este condamnat în bloc punându-i-se pumnul în gură să își renege Istoria lui adevărată și să își însușească alta străină, impusă, să se condamne singur la rușine publică, la a-și turna cenușă în cap pentru fapte inexistente vreodată în realitate.

Evreul Silviu Wexler – deputat în Parlamentul României –  a depus un Proiect de lege prin care ne scuipă Istoria, ne scuipă pe noi, poporul român, ne obligă să ne aruncăm în genunchi  plini de vină și dezonoare, să ne  considerăm vinovați că existăm pe pământ, iar asta pentru ca exodul lor iminent din Israel în România să ne găsească gata „fezandați” și umiliți, ca nu cumva vreunul să ridice vreo problemă sau revoltă când vom vedea că într-o noapte avem noi stăpâni care ne vor conduce, ne vor porunci și ne vor lua tot ce bunii și străbunii noștri au muncit generațiile trecute!

Niște iude împuțite de români au votat majoritar această Lege prin care nimeni nu mai poate să deschidă gura și să își spună părerea cu privire la evreimea care a adus globalismul pe planetă, sub amenințarea unor ani grei de pușcărie politică.

Dar vreau ca românii să știe în primul rând că printre iudele trădătoare se află un excrement care până nu demult se remarca ca un mare naționalist român antimaghiar localnic în Sf. Gheorghe – Covasna, un șovin chiar ce apăra chipurile în numele românilor din Harghita și Covasna „onoarea românilor” minoritari. A intentat procese multor etnici maghiari ostili României, dar acest ipochimen cu numele Dan Tănasă face parte din AUR și este un locotenent al Golanului primordial George Simion – sub al cărui ordin acționează. Este cât se poate de clar că astfel de români împuțiți au  trădat poporul român pentru beneficii personale, că au fost și sunt simple  unelte de manevră în mâinile securiștilor acaparați de Mossad și că nu au niciun fel de scrupule.

După pledoaria fulminantă a eurodeputatei Diana Ivanovici Șoșoacă ce a pledat magistral cauza românilor și a României – invitând parlamentarii români să respingă  proiectul de lege – aceste jeguri împuțite în frunte chiar cu acest Dan Tănasă, care inițial a ținut un discurs prin care „a înfierat” inițțiativa legislativă Made în Israel, ulterior a lins unde a scuipat și a îndemnat plenul să voteze legea care dintr-o dată a devenit dreaptă și necesară!

Români! Scuipați ori de câte ori puteți oriunde întâlniți aceste scârbe împuuțite de politicieni români care au distrus poporul prin tot ce au făcut sau nu au făcut în 35 de ani la conducerea țării!

Moarte acestor năpârci otrăvitoare care și-au vândut propriul popor, propriul neam!

Vă dau mai jos discursul acestui demagog cu numele Dan TănasăAUR, care după ce scuipă, linge la ordin, că George Simion a fost sunat de stăpânii lui ovrei de la Ambasada Israelului la București…

Românii sunt sortiți se pare să piară pe moment ca nație, să pribegească la fel ca și poporul palestinian. Dumnezeu ne-a trimis la timp oameni care să ne călăuzească pașii și să renaștem, să ne scuturăm jugurile de pe umeri pe care le purtăm! Noi am ales numai oamenii Satanei care ne încântau cu păcatele pe care le promiteau.

Vom avea poate soarta palestinienilor, să luptăm în gherilă, să recâștigăm pământul lăsat de strămoși!

Nici evreimea nu va avea niciodată o viață tihnită aici dacă vin ca stăpâni! Mulți vor cădea jertfă împreună cu românii. Asta ne va fi soarta! Să o luăm de la capăt, să moară mulți fii care prin jertfă să plătească păcatele și prostia bunicilor și a părinților lor!

„Dă Doamne mintea românului de pe urmă!”

„Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă!”

„Leneșul mai mult aleargă și zgârcitul păgubește.”

„Mortul de la groapă nu se mai întoarce.”

„Unde nu este cap, vai de picioare”.

Iată câteva proverbe românești care vor fi repetate în anii viitori când mulți vor plânge prin închisorile politice.

https://www.facebook.com/share/v/1FYPxzUrj3/

https://www.facebook.com/reel/594840583647105

NAȚIONALA  GLOBALISTĂ

Până și fotbalul a devenit o unealtă politică! Pun pariu cu oricare microbist că nu s-a gândit nicio secundă la asta! Habar nu are cât de perfidă este propaganda pe tema sportului în general și a fotbalului în mod special… Cât de șerpește se strecoară în subliminal idei care induc în mod ticălos, idei ce se vor recompune în mintea prostimii din galeriile de la peluze în direcții pe care ei nici nu cred că le duce incultura lor proverbială…

În PR-ul echipelor de fotbal se cheltuiesc bani grei ca să se introducă în mentalul colectiv că FCSB de exemplu, sau Rapid București este cea mai de top echipă românească din toate timpurile, că Gigi Becali sau mai nou Șucu este mai ceva decât Elon Musk în materie de tesle cu care tocmai și-a dat în coatele lui Trump…

Jucătorii români de fotbal sunt „in corpore” o mică populime de mazete care cresc de la juniorat având drept idoli alți flaifuteri ce se definesc prin mașini scumpe cât dublul salariului lor anual, dar cu un credit făcut la patron, acești copilandri care au încă zer de caș la gură își cumpără „din prima” cel puțin un Ferari dacă nu Bugati sau hai, un Lexus precum patronul. Cei din „echipa de aur” au fost trecuți pe linie moartă să nu conducă niciunul Federația sau LPF ca să se poată face șmenuri și nonvalorile să devină vedete.

Cresc de la pitici cu gândul că pe primul loc este mingea dătătoare de bani, iar cu banii poți lua de nevastă o curvă de lux care are nevoie de vilă, de mașina ei de lux, de tratamentele ei cu silicoane în buzele mari de sub nas, de țoale de fițe din magazinele „de firmă” din Milano sau Dubai, că la noi „este știfturi”…

Puțoii ăștia deveniți deodată la 23 de ani, închiși trei sferturi din an în cantonamente, devin „tati” responsabili cu bunăstarea familiei. Abia dacă își regulează nevasta care nu este în cantonament niciodată, îi fac un plod ca să o „fidelizeze”, dar de fapt îi deschid ușa spre libertate, ei au grijă să le crească doar cota la pariuri și la vânzarea la piața de sclavi mondială. După maxim 35 de ani se vor lăsa de fotbal și trebuie să fi adunat suficienți euro sau dolari încât să poată să își cumpere măcar un birt  la periferie în zona metropolitană de agrement, iar nevasta un magazin de țoale turcești sau un salon de „beauty” în care are ca angajată o fătucă de la țară pe post de „maniquristă” care pensează și sprâncene,  de unde femeile iau infecții la unghii la un preț de Paris.

Acesta este standardul fotbaliștilor români! Devin vedete deși se numesc simplu Stancu, Chiricheș, Mihăilă, Bancu, Marin, Alibec, etc Cu toții au în comun faptul că au pielea scrijelită cu pișat și tuș colorat care creează „artă” de la mandibulă până în chiloți și până în ghete. La Imn se țin de buzunarul imaginar de la pieptul de aramă că așa l-au văzut ei pe acel bou înalt de l-au votat ca Președinte zece ani. La un moment dat un impresar i-a văzut și i-a băgat în ochii unor scounteri străini care i-a luat la legătură precum pătrunjelul de la campioana României sau alt club din primii șase și i-a dus la preț de o săptămână de vacanță la Cancun sau pe Riviera franceză.

Patronul Gigi, Șucu, sau indiferent cum îi este numele, a luat deja dublu din cât a dat pe ei și se cheamă că este om de afaceri „învestitor” în fotbal (spre deosebire de primarul de oraș care învârte în buzunar banii obștei) și purii cu caș la gură devin „frotbaliști internaționali. Stau pe bancă trecându-le viața dar antrenându-se cumplit pentru ultimele zece minute ale clubului vedetă, iar după 1-2 ani schimbă țara și orașul din  „împrumuturi” sau dintr- o tranzacție nouă unde impresarul mai pune un capac de 10000 de euro…

Cu foarte mici excepții gen Lucescu jr. și Chivu  sau Olăroiu, antrenorii sunt și ei de duzină, care au totuși patalama obținută la Chișinău unde cu 1000 de euro poți lua diploma prin corespondență online și poți să ai o cotă de Turcia sau hai, Cehia, Polonia și alte țări în care există microbiști fanatici, dar nu au potențial financiar și nici clasă internațională. „Șumi”, Mutu, Rădoi, Miriuță…

Totul este acoperit de umbrela curcubeu a Federației globaliste, unde Burleanu și bețivanul veșnic buhăit de băutură cu cearcăne atârnând sub ochii porcini înfundați în osânză Stoichiță fac afaceri oneroase cu banii veniți pe căi pidosnice de la Drepturi Tv, de la cluburi, de la FIFA, etc. Ei au oamenii lor de încredere, „loiali”, pe același tipar de pupători de cur globalist, au onoruri naționale cu rente  servite de Cotroceni pentru a legitima și răsplăti ulterior statutul lor de oameni ai Sistemului – spre deosebire de ceilalți care își văd de valoarea lor mediocră, fără să ridice pretenții absurde.

Golănia a început cu Edy Iordănescu, când globaliștii Burleanu și din Media mainstream i-au făcut un PR deșănțat cu care au intoxicat mintea românilor înghițitori de bere și  halitori de mititei cu roaba, care fiind împrăștiați prin lume le sare inima din piept când văd culoarea galbenă de dorul a ceea ce a fost cândva Țara.

PR-ul a făcut „Naționala lui Edy”, care cu o singură victorie – și aia aranjată cu un sistem Patriot dat pe daiboj – a bătut o singură dată Ucraina la un meci decisiv.  Atât doar, în rest numai  rușine, rușine și iar rușine, cu mazetele adunate de puiul lui Tata Puiu, care prin grija televiziunilor globaliste „până la moarte”, au inventat și „generația de suflet”.

Ăștia sunt golănașii cu ștaif puși să joace și să se califice după atâția ani din nou la un Campionat Mondial!

Când Edyșor a fosr compromis și totul a fost transformat de Propagandă într-o mare victorie dintr-un fiasco la Campionatul European – unde noi nu am putut juca cu elitele adevărate – a fost adus „cu mari sacrificii” seniorul Mircea Lucescu, un fost mare fotbalist, mare antrenor, aflat la apusul carierei dar un mare fan al Ucrainei, unde a făcut avere și proprietăți antrenând atât la Kiev cât și în Donbas, unde acum proprietățile sale sunt pe teritoriul revendicat de Rusia.

Lucescu urăște Rusia pentru că are interese personale, el a devenit om politic prin fotbal, antrenând peste un deceniu în Ucraina și fiind strâns apropiat de oligarhii ucraineni. De atunci slujește necondiționat globalismul, poate își poate recupera proprietățile din teritoriul de război  și este de aceeași teapă cu Burleanu și Soichiță, are aceleași interese economice, iar preluarea la 80 de ani a Naționalei României a fost doar un gest de orgoliu la bătrânețe, pentru că îi stătea mai bine să stea liniștit acasă și să-și vadă de nepoți.

Nu știu câți ați sesizat câte sfori s-au tras din culise la nivelul Federației, dar nu numai pentru ca omul pus de Ponta pe timpul lui Băsescu la ca Șef să fie unicul candidat de  două decenii! Globalismul este susținut în continuare prin nonvalori care servesc Sistemul și sunt și pe placul UEFA care acceptă doar obedienți.

Se perpetuează nonvalorile începând cu jucătorii crescuți de la pitici, juniori, tineret, cu antrenori de duzină transformați din fotbaliști urechiști cu diplome cumpărate la seral sau la „fără frecvență” și așa consolidându-se Mlaștina în care se scaldă suinele… Acesta este mediul, aceasta este „elita” la care ne raportăm afară numai când luăm o bătaie usturătoare de la Bosnia, de la Austria, de la Cipru poate, sau chiar de la Macedonia!

 Lucesc NU ARE CE ANTRENA!

Lucescu are fixuri de om bătrân, mazete care fac tușa prin Italia, Turcia sau Anglia și Spania. Fotbaliștii care sunt pe moment în formă la cluburile din țară nu sunt în vederea sa pentru că „nu au încă vechime”. Vechime la ce? Când cei aleși de el cad ca popicele fiind firavi și plăpânzi precum păpădia, nepreparați corect la antrenamente, fără jocuri în picioare, atunci în disperare cheamă direct la meci jucători neobișnuiți unii cu ceilalți „bătuți în cuie” de Il Luce. Orgoliul îl face să-și asume eșecul  până la capăt. Să moară urât în loc să fie o amintire frumoasă. Speră să fie ciuca bătăilor în Grupă și să se califice cu un singur meci la baraj ajutat de pronia cerească.  Cum a făcut Edyșor în meciul câștigat cu Ucraina la ordin NATO.

Fotbalul românesc oglindește societatea românească. Este nenorocită de globalism, iar mulțimea care îl susține are în suflet mândria națională a suveranismului patriotic. Inima vrea, inima cere, geaba însă, nu-i putere.

Cauza este în Sistem, cauza este ascunsă privirilor oamenilor, însă ea există și se numește Globalism. El a distrus și distruge totul, el menține nonvalorile pe post de elite, el hotărăște rezultate false și duce minciuna la rang de adevăr!

Și dacă vom bate diseară Cipru, ce este? Ce mare rezultat este acesta?

Români, treziți-vă! Jos globalismul din fibrele Nației române!

Pe timpul lui Nea Nicu circula un banc:

« Cică merge Ceaușescu în vizită în SUA cu Coana Leana. Este plimbat prin mai multe state și vizitează fabrici cu înaltă tehnologie americană. La un moment dat vede și o fabrică de margarină. Trece în grabă și nu parte impresionat. „Avem .și noi la Iași, fabrica de ulei Unirea.” „Da, domnule Ceaușescu, doar că asta face margarină din căcatul rezultat în Stația de Epurare!” – îi răspunde Guvernatorul de Alabama.

Când aude Nea Nicu îi dă un cot lui Leana și îi șoptește. „Auzi Eleno, păi de ăsta avem noi destul în România și am putea apoi să exportăm” Bate palma cu americanii care vin la Scornicești să ridice prima fabrică de margarină din căcat…

Se vine la inaugurare, Primul Secretar al județului taie panglica, „Tovarășul” salută mulțimea, pornesc benzile utilajelor în aplauzele muncitorilor care ovaționau și apare pe bandă primul pachet în staniol pe care scria „Margarină” de Scornicești. Urmează pe bandă alte și alte pachete strălucitoare. O duhoare pestilențială inundă aerul cu miros de căcat. Scârbit, Nea Nicu pune mâna la nas și iese afară la aer. Ordonă lui Postelnicu să vină americanii la el la Primăverii acasă să le frece el ridichea. Când apare delegația americană se oțărăște spunându-le că nu le dă niciun cent, ba chiar îi pune să ne plătească ratele la FMI  până se termină.

Americanii atunci îl întreabă pe el și pe tehnologii români ce au băgat ca materie primă de mirosea așa urât. I se răspunde căcat, așa cum se bagă și la voi.

Atunci americanii se revoltă: „să avem pardon, căcatul nostru conține multe grăsimi, proteine și vitamine, dar după analize, căcatul vostru nu are decât urme de soia și verdețuri. Ne pare rău, căcat bagi, căcat iese! »

Exact așa este și cu fotbalul românesc.

P O P I M E A

Să nu aud de la vreo babă de același contigent cu mine că se aruncă în genunchi când va citi acest articol și va face mătănii cu fruntea încruntată că mi-am permis eu, un simplu muritor ca și ele, să comit o blasfemie luând în discuție „oamenii lui Dumnezeu Tatăl”!

Popimea română a ajuns pur și simplu o CASTĂ, o clasă socială ipocrită, niște slujbași ai statului, niște funcționari publici care aleg să îmbrace reverenda după ce termină o Facultate de Teologie care le aduce în general un „servici” sigur, de profesor de religie la un gimnaziu, sau dacă dispun de bani „grup” o parohie… Cu cât mai centrală și mai bănoasă, cu atât șpaga(ta) a fost mai mare!

Au ajuns să fie o pătură socială care și-a format propria ciocoime, mahări cu sutane și potcapuri cu fir de  AUR și cruci din aur bătut cu pietre prețioase în funcție de rang(a) la care au ajuns.

Nu își mai au menirea, nu mai au harul dovedit din moși strămoși în vremuri când societatea nu era atât de dezvoltată și nu avea atâtea mijloace de informare, când popimea țării avea – ca trimiși ai Domnului în Casa Sa – roluri multiple, începând de la acela al propovăduirii Învățăturii lui Dumnezeu printre credincioși și executând roluri sociale de Învățător al oamenilor pe care îi păstorea, duhovnic de suflete, exemplu de conduită morală în propria parohie. Preotul – spre deosebire de POPĂ – era omul cu școală care  exercita și rolul de Învățător, propovăduind cuvintele Domnului, era tămăduitorul sufletelor greu încercate de Diavol care te împingeau la păcate, era un înțelept al satului, al parohiei în care slujea, era omul care te spovedea și te împărtășea de câteva ori pe an și te petrecea cu slujbe de pomenire pe ultimul drum conform datinilor străbune.

Azi? Azi preoții sunt majoritatea POPI, mulți oameni fără scrupule, lacomi și fățarnici, slujitori ai Satanei mai mult decât a lui Dumnezeu, au ajuns perfizi și mulți chiar ticăloși în cel mai adevărat înțeles al cuvântului! S-au construit biserici creștin-ortodoxe la tot pasul, în fiecare sat pe care oamenii îl părăsesc căutând alte zări unde poate dau de un Dumnezeu mai apropiat de sufletul lor, dar nu pentru că au simțit că L-au pierdut acasă pe El, ci pentru că speră să găsească un altul mai bun cu ei, mai îngăduitor, mai tolerant, care să le accepte păcatele și viciile inimaginabile.

La atâtea biserici câte au apărut după „revoluție”, „fabricile de popi” scot pe bandă rulantă funcționari ai statului plătiți din Buget cu salariul cel mai mic pe economie – la mii de parohii – considerându-se că restul oricum îl completează punând cu japca dări și taxe imense pe serviciile prestate dar din care Patriarhia (prin Mitropoliile regionale și Protopopiate) le iau măcar jumătate din veniturile nefiscalizate și fiecare „treaptă” își oprește partea ei de tain.

Eu cu această popime am treabă, eu pe dânșii am o ciudă imensă, pentru că ăștia nu mai au nicio legătură cu poporul, îl consideră și dânșii o populație, o populime de la care își trag seva și au așteptări.

Nu mai au nicio treabă cu menirea lor pe lume, nicio treabă cu rolul lor în societate.

În rândurile lor s-a format acea ciocoime clericală care începe de la acei preoți titrați, care predau să zicem la Institutele de teologie ca Profesori universitari, dar care oricum mai au pe lângă ei o vacă grasă de muls în sensul unei parohii bănoase în buricul târgului unde slujesc arar având adjuncți pentru munca efectivă, unde  locuiesc baștanii urbei și ai județului, cu care au relații strânse, apoi mai au funcții în Sinodul Mitropolitan pe lângă ÎPS care a ajuns un burjui oficial asimilat de mulțime cu țoale aurite și argintate dependent de o limuzină bengoasă din care descinde la sărbători cu gardă de corp din 3-4 gealați bărboși în sutane de mătase și cu crucifixuri la gât legate cu lanț de câine suflat cu AUR… Ăștia au funcții „de inspecție și control” pe lângă să zicem ÎPS Teo-fan PSD la Iași, prin care „fac teren” și se odihnesc la mânăstiri de patru stele cu „all-inclusive” cu familiile și prietenii…

Ăștia sunt înregimentați politic, ei sunt ciocoimea care asigură „stratul tampon” între conducerea BOR și Talpa Țării, dar chiar și aia dotată cu automobile second hand conform timpurilor… dar de care să nu se rușineze coana preoteasă când pornesc în vacanță în Grecia la mare pe Bilete de la frații noștri în ortodoxie greci.

Habar nu au de adevăratele probleme care îi frământă pe enoriași, îi doare în mărgelele metaniilor pe care le învârt continuu – cum au văzut ei la Ierusalim când au fost în excursii – despre necazurile și pericolele prin care a trecut și trece cu adevărat poporul de pe urma căruia dânșii duc o viață îndestulătoare.

Preoția a ajuns o meserie la fel de căutată ca și  medicina. Bănoasă, este un scop al unui tânăr dacă nu dorește să se spetească muncind din greu și cu mintea mereu în alertă ca medic, avocat, IT-st, ori profesor de matematică și fizică, de unde ajungi cu siguranță Președintele țării cu condiția să fii și prost și ticălos. Ei, nici chiar așa, mai bine mă fac Popă. Funcția chiar poate fi și una de mare putere dacă îl duce capul să intre în grațiile Sistemului popesc în care Serviciile au numit pe toți capii din frunte care au pe sub straiele împărătești stele aurite de generali, de colonei și alte grade ierarhice.

Este Biserica azi o ARMATĂ neoficială, o castă de bărbați care ar fi numai buni de armată în caz de război, doar că ei sunt „specializați” în munca informativă și în cea subversivă de manipulare.

Nu execută decât Ordine primite ierarhic de șefii lor oficiali de la actuala Clasă Politică și au ajuns o unealtă în ghearele globalismului, de anihilare a poporului român, de intoxicare și de adormire a simțurilor sale patriotice, ancestrale, venite din străfundul veacurilor…

Ce politică ar fi fost asta dacă în fiecare biserică ortodoxă sau catolică, sau altă religie Creștină preotul ar fi pregătit populația enoriașă cu o lună înainte, povestind despre lucrările Satanei care a convertit și intenționează să convertească mințile oamenilor spre păcate diavolești care periclitează nu numai morala creștină, dar chiar esența ființei umane?!

De ce popimea  dă ascultare unor ordine șoptite șerpește în urechile slujbașilor Bisericii la „Cine de Taină” în Palatul Mitropolitan, să ignore zbaterile societății civile?

De ce popii acceptă în ciuda jurământului depus la hirotonisire să-l slujească pe Dumnezeu și pe poporul Său să execute ordine militare venite de la capii BOR? Au ajuns un fel de javre de ofițeri care au depus Jurământul Militar pe drapelul țării ca să apere cu prețul vieții poporul român și apoi „ascultă” de ordinele lui Iuda care a ajuns Comandantul Suprem.

Uitați-vă doar la asta. Diana Iovanovici Șoșoacă a făcut apel la preoțimea română să sprijine organizarea și participarea masivă la acest Marș al Normalității prin care creștinătatea română își manifestă oprobiul și teama că se vor  impune legi degenerative pentru Nație și că ar dori să vadă în mijlocul enoriașilor preoțimea măcar a Bucureștiului, iar în realitate  la acțiune a venit doar UN SINGUR preot? Este inadmisibil să avem un popor de atât de mulți lași și nemernici care pur și simplu iau în derâdere perceptele de moralitate creștină și tolerează cu atâta nepăsare noua religie LGBTQ+ care mâine le va perverti proprii copii și NIMENI nu le va mai asculta disperarea…! Va fi prea târziu, așa cum s-a pierdut România în ciuda țipetelor disperate a Dianei Iovanovici Șoșoacă și a susținătorilor ei curajoși.

Ne merităm soarta! Merităm să ne piară sămânța și să fim înlocuiți cât mai repede de păgânii care vor fi alungați curând din Țara Sfântă.

https://www.facebook.com/share/v/16Q1kKWB9w/

AUTOSTRADA BLESTEMATĂ

Nu știu câți dintre dumneavoastră au perceput mai alaltăseară la ProsTv, la Știri, o vorbuliță spusă mai în treacăt, mai liniar, ca și cum ar fi fost ceva banal. Zicea „madame” Andreea EramÎmpăratul Autostrăzilor din România – Dorinel Umbrărescu – făcut de Javra Ceacâră Băsescu un mare potentat în materie de construcții de drumuri dintr-un fost șofer de TIR la ITSAIA (denumirea unei foste întreprinderi ceaușiste de transporturi în agricultură) mare patron partener cu Ministerul Tran-Sporturilor prin CNAIR, fost AND… Pentru cine nu știe, imediat după 89 – când românii „se privatizau” cu japca luând în regie proprie autocamionul dubița, TIR-ul, de la autobaza unde îl prinse „revoluția” și dând Șefului de autobază un porc, 1000 de mărci germane, care cum putea, iar apoi urmând să dea cotă parte la  înțelegere și șoferul își găsea singur clienți, marfă de transportat, iar tot el suporta din bani proprii carburanții, piese de schimb și reparațiile curente, Dorinel Umbrărescu a fost printre pionierii privatizării.

Mașinile erau în general vechi și obosite, așa că statul a închis ochii ca să arate lumii că și în România se poate face capitalism. Azi așa, mâine altfel, cei cu tupeu și puțin cheag au început să poată pune ban peste ban, au ieșit internațional cu marfă furată din întreprinderile falimentare și au cumpărat la scond hand TIR-uri învechite din Vest înființând firme proprii de transport.

 Umbrărescu „Spedition” s-a numit la începuturi, doar că lui i-a fătat mintea și a pus mâna pe autobasculante, pe care le-a închiriat la Drumuri mai ales iarna, când le-a pus o lamă în bot și le-a închiriat la deszăpezire.

Lamele erau ale Direcțiilor Regionale de Drumuri, dar Băsescu ajunsese Ministru al Tran-Sporturilor… Vânduse tocmai Flota comercială și era în căutare de noi afaceri babane.

La o beție pe care a sponsorizat-o personal când l-a prins pe „dom ministru” venit incognito cu o parașută de frânare în combinezonul de zbor (vreo secretară prin Minister), Dorinel Umbrărescu – deja mare patron la timpul ăla –  a stabilit cu Băse un plan minuțios de bara-bara. În loc să folosească banii ministerului pentru a învesti în utilaje performante de deszăpezire sau mijloace de transport care să rămână în patrimoniul statului român, Ministerul Transporturilor a cumpărat cu  semnătura Javrei Ceacâre sute de UNIMOG-uri Mercedes, autobasculante Actros (Mercedes)  de 20-40 de tone care apoi erau închiriate către Minister la unitățile de drumuri și poduri. Fuseseră achiziționate în leasing, iar Dorinel plătea ratele conștiincios cu banii de la nenea Traian Băsescu…

La început făcea doar  reabilitări DE DRUMURI NAȚIONALE,, dar apoi s-a băgat după ce a avut patrimoniul de utilaje și unități de transport și la autostrăzi, că îndeplinea deja condiția obligatorie ca să aibă utilaje proprii.

Într-o zi și-a luat Dorinel și un elicopter, cu care o aducea vinerea la Iași pe madama  Directoate Generală de la CNAIR Dorina Tiron – rudă și vecină de copilărie cu Maria Băsescu acasă lângă Dorohoi, o transporta pe calea aerului la Iași ca să nu se mai obosească cu mașina de serviciu cu șofer la scară  Doar ea îi semna fără probleme facturile emise de UMB după regula celor 7F (fură frate fără frică formele fie făcute).

Azi Dorinel Șoferul este tatăl fiului său, care – cum altfel? –  a făcut „en fanfare” la Iași Facultatea CFDP fiind deja „dom injiner” în branșă. Profesorii de la Construcții CFDP – doctori ingineri – au primit lucrări „pe persoană fizică” plătite boierește de UMB până ce feciorașul a ajuns pe picioarele lui din spate, un om puternic și tăticu l-a luat partener în dreapta sa pe tron…

„Moșu” este cu afacerile, cu aranjamentele la nivel înalt, cu șpăgile la ministru și la liderii României, iar feciorul cu problemele efective de șantier.

Autostrăzile sunt la picioarele lui UMB Construction, doar că…

Autostrada A8 – autostrada „Unirii”, autostrada Moldovei – a fost trâmbițată de 30 de ani ca fiind un mare deziderat al României ca să faciliteze legătura Moldovei, a Rep. Moldova cu granița de vest. Mulți flaifuteri din politică din Iași de la toate partidele – dar mai ales Relu Pușcărelu de la PNL a scuipat mult din furcă pe tema autostrăzii revendicându-și capitalul politic și apoi Meritul României clasa întâia B cu rang de Cavaler al Tristei Figuri din  Penitenciarul de maximă siguranță Vaslui, trâmbițând că el va face și va drege dacă va fi Ministrul Liberal al Tran-Sporturilor. A făcut un rahat mare, apoi un bici din care tot pocnea până ce Javra Ceacâră invidioasă l-a trimis la facultate, pentru că – așa cum am explicat eu la timpul respectiv – UE și NATO nu ne lăsau să facem exact această autostradă pentru ca rușii cânnd vin să nu găsească ușor o trecătoare cu 2 benzi pe sens care să poată parcurge distanța spre Ardeal cu tancurile lor T-86 cu reacție…

„Lăsați-i să treacă prin Cheile Bicazului precum turiștii” ni se ordona de la NATO, să cumpere suveniruri la km 31 și să halească kurtos-kalacs la Lacu Roșu! Fără autostradă care să traverseze Carpații!

Eu spuneam acest adevăr, dar excrementele din vârful politicii aveau ordin să păstreze Omerta pe acest  subiect.

Când Moș Bidon s-a înhăitat cu fascismul ovreiesc din  Ucraina, parcă au întrezărit un gheșeft ca să treacă ei tancurile Leopard și Abrahams către Moldova și spre Chișinăul Maiei Sandu . Au țipat că fac A8, dar au început cu A7, ca să scurteze drumul ucrainenilor la marea cea mare. Grindeanu a beneficiat cel mai mult împreunăcu jegul Ciolacu (să-l ia dracu), că se laudă pentru fiecare lopată cu asfalt aruncată Într-o roabă.

Dar ce spune ProsTv?Umbrărescu a recuzat Cobtractul la tronsonul cel mai bănos și mai complicat care trece prin munți de la maghiari la moldoveni! Adică de la Ditrău (HR) la Grințieș (BC). De ce? Că va ploua, că va fi greu, că la vară prea cald, că n-au WC-uri ecologice pe traseu, etc

Atențiuneee! Nu Guvernul prin Ministerul Transporturilor a recuzat Contractul abia încheiat! Nooo! Umbrărescu, lui nu-i mai convine, bă ești prost? Miliarde de lei, adică sute de milioane de euro nu-i mai trebuie brusc Împăratului! De când a ajuns Neicușor Socoteală la Palatul Cutreicoceni și Macron a zis ca NeapulăIon la Aujisterlitz: „la ataaaac!” și sar la beregata rușilor sub numele de NATO fără americani.

Deci autostrada A8 pentru cine întreabă nu se face din cauza lui dom Umbrăsrescu Dorinel, nu a lui Grinduță și Neicușor comandați de mmmm…UE și Macron hermafroditul….

O să o facă la anul Tovarășul Xi și nenea Putin în două luni!

MAMA RUSIA ȘI MAMA NAȚIUNII

Citeam un comentariu al unui oficial rus că Diana Șoșoacă este adepta unui „suveranism de tip american”. Adică da, suveranistă, dar nu așa cum este Guru mamii lui de Georgescu sau oaia sovietică George Simion.

De tip american? Bă, dar unde a călcat Diana Șoșoacă prima dată după ce a fost ea senator al României? În America sau pe teritoriul Rusiei la Ambasada de la București unde a fost singurul om politic român care a avut curajul să onoreze invitația de a participa la un eveniment organizat de ambasadă?

Doar acolo au primit invitații și Guru mă-si Georgescu și copchilul indizerabil în țara lui Maiaua Sandu, Geotgică Simion Întâiul…

Deci de aici trebuie începută discuția!

Da, prima ei vizită efectiv pe pământul unei mari puteri a lumii a fost în SJUA, mai întâi la Whasington DC, iar după o lună la Mar-a-Lago, la invitația Administrației Prezidențiale.

Dar câte piedici sunt să mergi ca europarlamentar pe pământul Rusiei dușmănite de moarte de reptilele Uniunii Europene unde încă dăinuie globalismul…?!

Pur și simplu a vorbi doar laudativ, sau măcar egal despre „inamicul mondial nr.1” Rusia, este la Bruxelles echivalent cu a deveni o „persona non grata” și izolarea ta ca parlamentar european.

Dar ia să mai gândim una… Ce trupe militare străine are România pe teritoriul ei încartiruite în prezent? Ce Baze Militare sun t?  Cumva din Rusia? Nu, nu încă! (?).

Americane? Oo, da, de ăștia circă ar fi vreo 13000 de trupeți cu armament super sofisticat.

Până mai la începutul anului – când Donald Trump a fost reales pe tronul budei Casei Albe – după ce a fost dezinfectat WC-ul de microbii senilității globaliste a lui Joe Biden și s-a schimbat colacul de pe budă ca să nu se ia microbii, abia după aia se poate vorbi de o răsucire a direcției geopolitice cu 180 de grade. De atunci abia părțile nu mai sunt ostile (SUA și Rusia) și putem vorbi chiar de o prietenie bruscă, dar despre care există dovezi irefutabile că ar fi veche și condiționată de FSB… Ehe!

Deci acum în România avem forțe militare străine, de la America, chiar dacă sunt ele sub steagul NATO, așa că ei sunt maieul lipit de corp, nu Mama Rusia, care ne este doar cămeșă peste maieu….

Aaa… că în viitorul imediat se va face rocada și cei de pe urmă vor fi cei dintâi… „as dekili”, cum ar zice plastic un ungur grec…

Chiar dacă rușii nu își vor trimite niciodată (dacă nu vor fi nevoiți să se apere de praștiile noastre  chiar la sursă, ca să nu le confiște) – lor le ajunge să avem în fruntea noastă un conducător care să le asculte lor o pricazul fără să strige în telefon de două ori, iar Guru mă-si ar fi fost numai bun pentru asta la prima vedere. Da, chiar și Georgică fără frică ar fi o alternativă, că tot a fost oprit cu două la palmă de Maiaua Sandu să calce în Moldova și Ucraina, iar asta pare o garanție pentru agenții care șușotesc în urechea cu otită a domnului Putin.

Însă rolul vizitei Dianei Șoșoacă în America exact ca și Nils Holgresson care a călătorit pe spinarea unei gâște sălbatice în Suedia, a avut darul să facă lumină în suveranismul românesc adevărat, iar când FSB și CIA au făcut schimbul lor de informații săptămânal pe Facebook, americanii le-au deschis ochii rușilor și au aflat și ei că au avut în casă singurul lider român care ȘTIE, care POATE și care VREA  să aducă România pe linia de plutire și să fie un partener serios de discuții.

Că până acum și Donald și Vladimir credeau că pot da de dușcă un ștampel de palinka numai cu Viktor Orban, care  cerea la schimb Transilvania. Cu asta Diana Șoșoacă a reușit să pună talpa ei grea pe pedala de frână și să oprească atelajul austro-ungar.

Pe firul roșu Donald și Vladimir au sporovăit pe tema Dianei la Mar-a-lago și sfatul lui Donald Duck către Gospodin Volodea a fost să se întâlnească cu ea personal, însă Putin a fost avertizat să nu facă greșeala să o abordeze ca pe o femeie parfumată și fardată ca o mimoză, că Diana Șoșoacă este mai mult decât trei bărbați adevărați care s-au împuținat foarte mult de la o vredme.

Prin urmare Putin a luat în serios sfatul și a făcut o chemare fermă pentru care a trimis emisari la Bruxelles de la Isvestia să o invite pe doamna Șoșoacă la ceremonia Zilei Victoriei asupra fascismului hitlerist, la tribuna oficială unde stau doar patronii de club.

Acolo se va întâlni „pă bune” primași dată Mama Națiunii cu reprezentantul nr.1 al Mamei Rusia. Putin are toate datele să știe acum că Guru mamii lui de Georgescu în care au pompat bani și mercenari ca să-l instaleze cu forța șa Cotroceni – așa cum l-au pus pe Iliescu în 89 – nu se compară cu Diana Iovanovici Șoșoacă și partidul ei SOS România care conține suveraniștii adevărați ce sunt prieteni sinceri cu Rusia și nu doar papagali vopsiți de PSD și PNL cu pene de AUR care zic numai că POT.

Acum rușii s-au convins poate că nu este vorba despre o democrație și pace „de ip american”, ci o vopsea globalistă cu care ei au vopsit ouăle înaintea Paștelui.

Hristos vaskresi! [u1] 

Tocino vaskresi! – ar răspunde Mama Națiunii române.


 [u1]

SPOVEDANIA DE PAȘTE

Simt nevoia să mă descarc. Am sufletul greu, deși desfășurarea evenimentelor îmi produc fericire maximă. Totul se desfășoară aproape după un plan din mintea mea „de om nebun” care v-a spus tot timpul frânturi din ceea ce înțelegea prin  gândire proprie punând cap la cap știri citite printre rânduri…

Sunt în SOS România cu mintea și cu gândul de dinainte de a se naște acest partid. El s-a născut poate și cu ajutorul minții și a rugăminților mele fierbinți adresate către Dumnezeu. Din nefericire partidul s-a construit pe temelia greșită și șubredă a „șefului de șantier” Silvestru Șoșoacă. Nimeni nu prevedea atunci – nici chiar Diana – ce va fi în stare acest om care îi era soț, să facă. Eu nici atât, însă am avut recunosc o tresărire în suflet când i-am văzut într-un live  pe Diana, Silvestru și Lazarus însoțiți de fetița Thais când stăteau la rândul imens la Sf. Parascheva să  ajungă la racla preacuvioasei. Am surprins câteva scurtcircuite între soții Șoșoacă, frânturi de fraze care mie mi-au trezit oarece îndoieli în privința „domnului” Șoșoacă. Am intuit un bădăran din naștere, un  frustrat care joacă teatru să dea doar bine pe live în timp ce în realitate simțeam că se comportă chiar invers. Bine, nu îmi închipuiam chiar că ar foi atât de ticălos încât să-și lovească soția ca să-și impună punctul său. Vedeam doar că vrea să o domine, să devină cu forța șeful ei, în ciuda  științei ei de carte, cu firea ei dârză și corectă. Acelea au fost clipe hotărâtoare în crearea partidului SOS România când Diana era cu discursul public, cu formarea acelei mase de oameni suveraniști ce urma să încline balanța. Silvestru în schimb, cu idei murdare de înavuțire rapidă, cu un caracter infect, nedemn de o soție diametral opusă, a clădit – prin muncă susținută, este drept – structura partidului pe teritoriul țării. Diaspora a venit ulterior, prin notorietatea atinsă de Diana.

Eu ardeam de nerăbdare să iau legătura cu ei, să le spun că simt ca ei (de fapt ca Diana, că Silviu nu se exprima în public), că vreau să lupt alături de ei, dar imposibilitatea mea de deplasare m-a făcut să nu pot fi la nicio întâlnire directă.

Deodată aflu din presă un fapt care m-a șocat. Aflu că dr. Iulian Șerban – fost o mare lepră locală portocalie provenit din viermii defecați de Javra Ceacâră Băsescu – are funcția de Secretar General al partidului SOS România. Pur și simplu mi-a căzut cerul în cap, iar când am auzit că la Iași a fost numit Șef de Filială avocatul Dragomir Tomaseschi mi s-au năruit toate speranțele.

Efectiv am simțit că Dumnezeu vrea să ne pedepsească definitiv și să ne piară  pe vecie ca să nu mai existe nicio șansă.

Dar ceva lăuntric din mine îmi spunea că Diana NU ȘTIE nimic din ce fel de oameni au ajuns apropiați de ea. Tânărul luat consilier la cabinetul  senatorial îmi devenise brusc un personaj care nu mi-a dat încredere să-i scriu acolo și să îi aduc la  cunoștință lucruri. Pur și simplu nu am știut cine l-a recomandat când am văzut că oamenii din jurul ei sunt cei mai detestați de mine. Neîncrederea în politică trebuie să fie o conduită permanent ă deoarece asta te scutește de multe rele viitoare. Mi-am zis că  așa cum a putut să ajungă  aproape de ea un Șerban și un Tomaseschi, la fel ar fi și cu restul oamenilor… Viața avea să rezolve de la sine situația. A izbucnit scandalul între soții Șoșoacă și s-a produs despărțirea așa cum știe toată lumea. O rază de speranță îmi încălzea sufletul și aburi călduți topeau gheața.

Eu îmi vedeam de viața mea obișnuită și scriam zi de zi eseuri politice în care făceam subconștient lobby Dianei Șoșoacă și partidului SOS România. Oricum, am contactat partidul prin intermediul unui fost prieten care se putea deplasat și am luat cunoștință din spusele sale despre pulsul organizației. Și el era un înfocat susținător al Dianei și amândoi eram legați de același țel: să facem tot ce este posibil ca noul partid SOS România să nu împărtășească aceeași soartă ca oricare alt partid nou înființat și să fie penetrat din start de jegurile de reptilieni din Servicii care ulterior să distrugă toată construcția ce se dorea a di una cinstită și corectă, plină de oameni „de  bine” și profesioniști.

Amicul meu a participat la ședințele publice ale partidului la Iași și îmi relata ce voia el. Că nu se poate apropia de Diana și nici de Silviu că în permanență sunt nedezlipiți de dânșii  ba dr. Șerban, ba alt personaj care fusese numit în funcția de Secretar al Filialei Iași alături de av. Tomaseschi. Persoana în cauză avusese o funcție de comandă la fostul Serviciu 2,15 care ulterior a fost înghițit de SRI, așa că  din start am înțeles că la Iași Filiala a devenit un stup fără  albine, ci doar un cuib de viespi și de trântori. O fostă „doamnă” pensionară MAI care îndeplinise funcția de șef de cadre la IPJ Iași mi-a completat tabloul. M-a cuprins furia că la Iași – unde îmi făcusem speranțe ca Diana Șoșoacă să fie adăpostită și înconjurată de oameni integri, dornici de a deveni un viitor fief al suveranismului în antiteză cu golanul securist George Simion și AURul său de trompetă – a devenit o cloacă împuțită unde călcai numai pe  șerpi veninoși. Foarte puține excepții, care oricum se pierdeau în mulțime și nici măcar nu înțelegeau ce se petrece în jurul lor.

După lovitura de grație pe care a primit-o Filiala Iași când a fost respinsă de BEJ să candideze la Locale – ca să facă jocul unor nemernici să nu cumva să aibă concurență în eventualitatea c ă lumea entuziasmată de personalitatea Dianei Șoșoacă să dea votul candidatului nostru de la SOS România (recte Dragomir Tomaseschi) – m-am enervat iarăși la culme și am înțeles că partidul a fost trișat chiar din interior.

Atunci am publicat un articol prin care mi-am expus părerea în legătură cu Trădarea ce avusese loc. De data asta am trimis linkul articolului unui amic din presa televizată de la București pe care îl știam prieten sincer cu Diana Șoșoacă și un susținător al ei. Omul a fost loial și de cuvânt și i-a transmis linkul. Asta s-a întâmplat în 2024 imediat după alegerile locale.

Viața a mers înainte, eu scriam aproape zilnic din conștiință, din dorința fierbinte să izbândim și să distrugem această epocă a năpârcilor, a securismului globalist și știam că numai Diana Șoșoacă este ALESUL, este omul trimis de Bunul Dumnezeu să ne salveze.

Silvestru Șoșoacă era deja „out!”, în jurul Dianei se cristalizau noi colective de  adepți adevărați. Nu știu dacă ce scriam eu avea vreo urmă de rezultate în plan social, însă în conștiința mea știam că fac ceea ce trebuie, că Dumnezeu vede  și că picătură lângă picătură creează  șuvoiul.

În iulie sunt anunțat de Dragomir Tomaseschi că sâmbătă 3 august vine Diana șa Iași și că vrea să mă cunoască.  La ora și locul fixat merg la întâlnire cu fostul meu amic cu un buchet de flori și avem privilegiul să fim singurii în  barul de zi al unui hotel din Iași. Acolo aveam condiții normale pentru  persoane invalide așa cum ar trebui să aibă orice unitate din  centrul orașului. Dar multe nu au.

Doamna Șoșoacă a venit la întâlnire cu fetița Thais, bichonul alb ca un pămătuf și avocatul Tomaseschi. După ce ne-a întrebat pe toți ce dorim să servim de parcă ea era gazdă și nu noi ieșenii, a accentuat că nimeni nu plătește înafara ei și că putem  comanda orice. Nimănui nu i-a trebuit decât o cafea simplă și un pahar cu apă.

Frontal, doamna Președinte m-a întrebat ce m-a determinat să scriu acel articol prin care am afirmat c la Iași a fost TRĂDARE. De față cu Dragomir Tomaseschi am expus punctul meu de vedere la fel ca acela din articol. De fapt asta a fost intenția Dianei, să vadă dacă la o confruntare  directă am curajul să spun același  lucru ca în articolul publicat. Când a văzut că am și susțin direct, i-a spus lui Tomaseschi pe un ton supărat, nu nervos, că îl eliberează din funcție, dar nu oricum. Ca să nu-l discrediteze în ochii membrilor filialei a spus că va motiva rezultatele  dezastroase și eșecul la Locale și că va fi înlocuit în funcție, urmând să îl numească după alegerile din toamnă pe funcția de șeful compartimentului juridic al parlamentarilor SOS România. În mintea mea mi-am spus că asta este doar de hoha un mod fin de a nu fi prea dură și prea bruscă în măsurile luate. Nu l-a eliminat din partid așa cu ar fi fost normal și aș fi procedat eu. Tomaseschi a încercat să se disculpe cu motivații care ar fi ținut de pregătirea lui profesională, însă decizia a fost luată la masă. Doamna Șoșoacă pe mine nu mă cunoștea, nu știa ce-mi poate capul, dar m-a întrebat scurt dacă accept să fiu Președintele Organizației județene a  partidului pentru Persoane cu dizabilități care vine și cu funcția de Vicepreședinte și membru în Biroul Executiv Județean. I-am spus pe loc faptul că în starea mea nu sunt interesat de nicio funcție în partid, că sunt alșții care se zbat pentru asta, dar accept să mă înham la muncă și să-mi pun capul la contribuție să ajut partidul pe un domeniu în care începusem să mă pricep al naibii de bine.

Am întrebat-o pe loc cum vede ea că aș putea să face asta când am condițiile limitate de deplasare și dependență de un alt program fix și știam că sunt constrâns să nu pot fi toată ziua între colegii care munceau pentru alegerile   parlamentare din toamnă… Când nu ești în turmă, nu te cunosc câinii de pază…

Mi-a spus scurt. „Vei fi ajutat, secretariatul va colabora cu dumneavoastră și veți trimite online tot ce aveți de trimis. Atunci am hotărât să mă dedic la maximum muncii de construcție ce mi-a fost încredințată și am acceptat gândindu-mă că Dumnezeu a făcut să îmi văd  visul cu ochii și să ajung singur prin munca mea acolo unde mi-am dorit din tot sufletul.

La o săptămână după întâlnire am fost însoțit de fostul amic la sediul partidului – un apartament confort doi, undeva la parterul unui colț de bloc retras privirilor la marginea unui spațiu verde fără  trotuar de acces din stradă… O porcărie care numai sediu de partid nu ar fi putut fi. Totuși sunt de profesie constructor și încă unul cu multă experiență și știu bine să apreciez o construcție improprie. Aveam să aflu că acel apartament era al unui interpus al lui Șerban care primea lunar chiria de la Tomaseschi jumate legal în acte și jumătate „la negru” care era „bara-bara” cu doctorul. În sfârșit, am reușit să intru unde am dorit să mă cunoască fizic și să cunosc și eu pe membrii din BEJ în frunte cu av. Tomaseschi și Secretarul despre care făcusem vorbire mai sus. Au venit mai multe doamne care se ocupau cu diverse treburi la partid, inclusiv doamnele secretare cu care a trebuit săî păot colabora online.

De a doua zi după vizită mi-am luat rolul în serios și m-am înhămat la treabă. Menționez faptul că din toți membrii care alcătuiau staff-ul lui Tomaseschi numai el făcuse  politică serioasă, ba chiar fusese și Prefect de Iași pe timpul Javrei Ceacâre Băsescu, ca șef al rămurelei de partid desprinsă de MRU din USL.

Dar în ciuda acestui lucru eu aveam o vechime și mai mare decât domnul Tomaseschi în politică deoarece am fost timp de 23 de ani membru PNL de unde am dimensionat în 2013 nesilit de nimeni, dar tăbăcit bine în lupte.

A venit momentul Școlii de vară de la Poiana Brașov. Prealabil – după ce am asistat la masă la convorbirea doamnei Diana pe față cu Tomaseschi pe cine să numească Președinte interimar de Filială în locul lui – au luat în discuție numele a 3-4 persoane pe care eu nu le  cunoșteam. De fiecare dată Tomaseschi spunea „aaa, nu, ăsta nu are nimic cu politica, aa, nu, asta e tută, habar nu are Drept, exclus”. Eu tăceam, cu fostul amic de lângă mine pentru că oricum nu cunoșteam personajele. Dar după o noapte de chibzuință acasă am transmis Doamnei Președinte pe WhApp un mesaj scurt prin care mi-am exprimat părerea că având în vedere timpul scurt care mai este până la alegeri mi se pare normal să aibă încredere mai multă într-o femeie din Filială că sunt șanse mai mici să fie o persoană coruptă dedată la chiolhanuri și coterii cu dușmani politici locali. Atât. Fără nume.

La Școala de vară de la Poiana Brașov auzim că Tomaseschi a fost înlocuit cu doamna S.M.I. Dornic să ne cunoaștem și să schimbăm idei, i-am propus o întâlnire în trei, pentru că îl aveam însoțitor pe cel pe carte îl credeam prieten adevărat cu care mai bine de 12 ani am făcut lucruri mărețe pentru Iași și pentru sănătatea morală a societății.

L-am considerat ca pe un frate mai mic, m-a ajutat efectiv la lucruri pe care eu nu le puteam face acasă datorită invalidității mele, însă în cele din  urmă a clacat și „m-a dat pe gheață”. Îl știam capabil de asta, însă nu am crezut niciodată că va proceda așa cu mine. Știu de mult ce gândește el, știu de mult cum gândește, este subjugat propriului ego, el trebuie să fie numaidecât Eroul Național, doar gândirea lui (care de multe ori este preluată de la alții) este cea bună, este un mitoman înnăscut care minte cum respiră și până la urmă chiar crede și el că sunt adevărate minciunile la care visează… Eu l-am cunoscut așa, l-am acceptat așa, pentru că i-am descoperit sufletul care este un suflet bun pe fond, are principii drepte, însă mintea îi este întunecată de dorința continuă de a fi Eroul Principal (el l-a salvat de la moarte  dintr-un atentat pe Putin în România la un summit care s-a mutat datorită lui de la București la Constanța unde Antifa dorea să-i facă felul.). L-am tolerat pentru că i-am acceptat defectele pe care i le cunosc. Și eu am defecte, de multe sunt conștient, dar  încerc să le elimin și să le compensez cu acte de binefacere, că am gândit că într-o prietenie fiecare compensează cu ce are el – mai mult și mai bun. Nu a fost să fie și eu știu  momentul rupturii când a trecut în tabăra adversă. Vedeți? Nu spun tabăra dușmană, ci adversă, pentru că eu nu am dușmănit niciodată pe nimeni, dar am devenit adversari.

Ăsta e talentul meu de care nu mă pot lăsa: adun dușmani încercând să fac mult bine. Recunosc că este greu să poți fi prieten  adevărat cu mine deoarece sunt enervant de corect, de  cinstit, de deștept(!!!!!), de experiență acumulată prin ce am  trăit efectiv și am făcut în viața de până acum cu munca mea directă. Defectul meu pe care mi-l recunosc este că cine nu este asemănător cu mine, cine nu poate ține pasul cu mine, cine caută să mă  înșele în așteptări, devine automat un dușman asupra căruia mă  întorc să-l lovesc cu toată forța pe care o mai am. Și mai am!… Nu concep ca atunci când eu am fost loial, am fost deschis cu tine, am fost în stare să-mi pun sufletul în palmă, tu să vii pe la spate și să mă lovești mișelește.  Pe unii nici măcar nu i-am cunoscut, dar au calitatea de „prieteni adevărați” ai iudelor care m-au lovit.

Prin urmare a fost nevoie ca pe data de 1 aprilie să citesc pe grupul de WhApp al Org. Municipale Iași a Partidului SOS România un mesaj comunicat scurt al Președintelui Diana Șoșoacă: „Doamna S.M.I. din acest moment a fost demisă din funcția de Șef al Filialei Iași”. Atât. Fără nicio altă explicație, iar asta încălca total concepția mea de partid, de democrație, de membru și coleg al celei pedepsite, a principiilor mele de viață de până atunci – plus de exemplu de o experiență solidă în politică pe care o am. Prin urmare am avut curajul să scriu pe grup o interpelare dovedind curaj și nu lașitate, indiferent care ar fi urmat să fie consecințele. Curajul bazat pe probitate morală nu mi-a lipsit niciodată.

Iată în continuare interpelarea mea pe Grup care avea să fie ultima înainte de a fi fost blocat fără crâcnire.

„Este un atac foarte dur si foarte puternic al globaliștilor  ascunși ca si ploșnițele in cele mai întunecate unghere! Ploșnițele s-au așezat pe frunte si ataca direct liderul ca sa nimicească mușuroiul! Dar mai întâi i-au adormit vigilenta si si-au luat o  înfățișare credibila. Nu toți însă putem fi supuși atacului! Doar de d-na Președinte depinde daca va fi doborâtă sau nu. De la un moment, noi nu mai avem putere nici sa o apărăm…”

A urmat ceva firesc și cât se poate de caracteristic Doamnei Șoșoacă ce s-a văzut nevoită să reacționeze în stilul domniei sale pe care îl recunosc că este și al meu atunci când nu îmi pot înfrâna nervii. Ne-a adus la cunoștință tuturor de ce se face vinovată doamna S.M.I. față de partid, iar acest lucru nu aveam cum să-l cunoaștem noi muritorii de rând de la Iași, deși doamna Președinte ne reproșa că nu l-am întrebat pe domnul senator Manega  pe care eu cu toată deferența l-am, abordat pentru chestiuni importante ale vieții de organizație și nu a binevoit să mă bage în seamă cu un răspuns. Nu toți oamenii au experiență la oameni, iar de cele mai multe ori aparențele înșeală. Ce a fost a fost, ce va fi, nu se știe…

După ce am fost blocat pe grupul municipal – de altfel singurul grup pe care mi-a fost permis să mă  exprim în ciuda intervenției mele la doamna Președinte Șoșoacă – pentru că ea a avut mai multă încredere în dușmanii  acoperiți cu vechime în partid care se  vor descoperi pe rând, decât în oameni loiali care au devoalat pe acoperiți –  și mi „s-a tăiat microfonul” dar am continuat dialogul în privat cu doamna Președinte, care fiind furioasă la culme  probabil pentru tupeul meu de om în vârstă, în final mi-a dat blok și ne-am despărțit neamiabil. Personal regret profund, deoarece practic m-am despărțit fără să-mi doresc de omul în care am o încredere infinită că îmi va realiza visurile mele și îi voi rămâne credincios până la capăt. Însă este un motiv de bucurie și de satisfacție care îi face pe iudele trădătoare să jubileze. Oricum demisionasem înainte cu o zi din funcțiile avute din motive cât se poate de corecte și independente de  voința mea.

Dar ce nu știe nimeni – absolut nimeni – este că eu în timpul certei de pe pe Grup am făcut niște scurt-circuite în creier și am gândit cu viteza luminii punând în același timp la cale un plan diabolic. Pur și simplu am dat un test online Organizației Iași să văd loialitatea oamenilor și cine cu cine se aliază – indiferent care ar fi fost adevărul în legătură cu loialitatea doamnei deputat față de partid.

Așa cum v-am relatat, eu nu avusesem semnale până atunci că doamna deputat nu ar fi loială partidului, ba chiar am lăudat-o și în scris și am promovat-o pe paginile mele în mod colșegial pentru dârzenie și curaj în Comisia de cercetare a abuzurilor și anticorupție unde activa cu funcția de vicepreședinte.

Dar… înverșunarea „Șefei” în a o acuza public pe Grupul în care eu am sărit să-i iau apărarea mi-a aprins un bec…

Deși nu erau decât lucruri la care noi nu aveam probe dar știam că „Șefa” poate avea înainte să treacă la asemenea măsuri, am întrebat public pe grup înainte de a mi se pune pumnul în gură: „Dar nimeni din acest grup, din această organizație, nu are nimic de spus în apărarea colegei noastre?”

Recunosc acum că a fost o întrebare parșivă care dorea să mă lămurească asupra unui anume om pe care îl știam că ar fi o cutră din vechea gașcă a lui Tomaseschi și stătea ascuns în pliul rochiei doamnei președinte de filială. De fapt doamna deputat îl urcase la rangul de Secretar al filialei după plecarea vechiului securist expirat ce fusese cu Tomaseschi în tandem.

De fapt apoi am realizat și eu punându-mă pe scotocit că domnul era chiar prieten de familie și cu toții erau o singură gașcă ce au trântit Filiala la alegerile locale și cu toții au putut fi adunați de inteligența creativă a lui Silviu Șoșoacă pe vremea când el – sub fustele Dianei – își făcea partidul său cu care să trădeze și să delapideze cât mai mulți bani.

O parte au plecat din partid înainte de parlamentare „furioși și invidioși” pe cei care au rămas urmând să joace o perioadă rolul de oameni loiali șl  cinstiți – doar cu gândul că vine ziua când vor parveni și în umbra Dianei Șoșoacă vor ajunge și dânșii la ciolan.

Pe 1aprilie am pus mintea la contribuție, am pus cap la cap evenimente, fotografii și acțiuni desfășurate și o explozie de lumină s-a produs în capul meu.

Dumnezeu mi-a aprins lanterna și mi-a luminat Calea.

Atunci am văzut cu claritate că tot ceea ce eu am produs cu mintea mea încă de a doua zi după data de 3 august când am cunoscut-o personal pe Diana Iovanovici Șoșoacă și m-a învestit cu funcția de Președinte la Org. Persoanelor cu dizabilități și eu am scris în cca trei zile Programul de acțiune al Organizației la nivelul Județului Iași pe care cred doar că l-am transmis prin intermediul Secretariatului către vreo 7 entități începând cu Primăria Iași, C.J. Iași și alte ONG-uri cu activități care se pliază pe domeniul persoanelor cu dizabilități propunându-le colaborarea după asimilarea Programului nostru. Toate au constat într-o muncă practică, profesională, pe care nu știu dacă Filiala Iași condusă de un avocat de renume o mai făcuse până atunci.

Pur și simplu cu asta am început eu activitatea în Partid, dar nu cunosc sigur dacă Tomaseschi cât mai era Președinte de  Filială a semnat și Secretariatul a transmis acele adrese însoțite de Programul scris de mine. Nu m-aș mira deloc azi să constat că n u au fost transmise  nicio dată…

„Nu vine unul deodată de aiurea și ne strică feng-shui-ul dând în gât blatul pe care l-am comis de unde ni se trage ejectul și ne dă clasă cu ideile lui!” Așa au gândit și cred că așa au procedat.

Gașca rămasă la Filială care a fost acceptată ca „bună”, din oameni loiali și curați, au intrat în joc pentru parlamentare. Fiind interesul direct al doamnei S.M.I. care a finanțat campania cu banii ei proprii pentru victoria ei în alegeri, s-a muncit serios de toată lumea și în ciuda murmurelor pe care le-am auzit personal în legătură cu candidatura lui Miron Manega „pe banii mei” ca Agamiță Dandanache la Senat, Iașiul a dat liste complete la toate cele două Camere.  La rugămintea șefei de Filială de a accepta să fiu pus pe liste la Deputați am acceptat să dau datele ca să fiu trecut pe locul opt, deși eram conștient că nici un loc doi nu va fi ocupat având în vedere subțirimea osaturii Filialei Județene. Niciun SECRETAR  care a bântuit Filiala nu a reușit măcar să deschidă o subfilială la Pașcani! Lipsă de interes, de profesionism, de experiență, fanfaronadă de intelectual subțire fără conținut, orice se poate reproșa celui care a deținut funcția. La Pașcani nu există o organizație proprie! Nici la Hârlău sau Târgu Frumos. M-am oferit să bat județul împreună cu fostul prieten cu mașina sa dacă se asigură benzină. Nimeni nu a dat niciun răspuns. De fapt pentru mine este clar că nimeni nu dorește! Prea multă muncă, prea multă responsabilitate! Da. Am deranjat pentru că am devenit prea activ și Organizația nu putea ține cadența cu mine în ce privește munca de organizație. Ei erau interesați doar de alegerile în parlament și numai pentru asta erau dedicați.  Acesta a mai fost încă un motiv de ură la adresa mea și de invidie că le stric ploile. În fond cu toții trăgeau pentru „Șefa” de pe locul unu, erau banii ei, publicitatea ei, la bannere, flaiere și Tv. Ceilalți oricum nu contau. Nimeni nu ne-a cerut niciun leu și nici nu am fost promovați măcar pe o fotografie colectivă cu toți cei trecuți pe liste. Nu ni s-a cerut nouă niciun leu, deși am achitat conștiincios cotizația.

Eu unul mi-am văzut de treaba mea, de  munca mea, nu am băgat de seamă intrigile și mormăiturile, am căutat să fiu cât mai de folos partidului la care visasem să ajung pentru a-i fi de folos…

Am întocmit Programul de guvernare locală pentru Iași, un program de excepție, absolut novator și inovator care va putea fi preluat și de alte localități din țară cu schimbări specifice locale. Un Program scris pentru toată lumea, cu cuvinte pe înțelesul tuturor, cu lucruri stringente pentru Iași. Am predat acest Program Șefei de Filială cu rugămintea să folosească din el în spiciurile ei din campania electorală dar a venit cu idei vechi și bătătorite exact după tiparul PSD de care toată lumea este sătulă.  Probabil că nu a înțeles nimic din ce am scris eu, poate nici nu a citit, așa că ieșenilor nu le-a fost spus nimic din ideile izvorâte din mintea SOS România. Probabil că unele critici ale mele ca veteran în politică și în apariții televizate  care observa de pe margine și îi dădea sfaturi utile asupra capcanelor ce i se întind de jurnaliști au enervat-o și în sinea ei și-o fi spus „ce dracu mai vrea și babalâcul ăsta de la mine pe banii mei?”

Prin urmare am constatat curând că nimic din ce am produs și am pus la dispoziția Filialei să ajungă ierarhic la București nu a ajuns, dar nici la electoratul ieșean…

Mai mult decât atât, am muncit mai bine de trei săptămâni ca să termin înaintea începerii sesiunii parlamentare și să-l predau direct în mâna vicepreședintei Comisiei de cercetare a abuzurilor și anticorupție a unui Raport personal care constituie un adevărat Rechizitoriu al  Sistemului Judiciar ieșean și central, a Sistemului de Sănătate local și Central, al acțiunii defectuoase ale unor instituții ale statului român – în speranța că se va declanșa o anchetă adevărată prin care să se însănătoșească societatea românească în general și să fie pedepsiți oameni cu funcții înalte în Magistratură și Servicii, care au acționat în Grup infracțional organizat. Am fost asigurat de doamna Deputat că acest Raport adresat Comisiei parlamentare unde ea are (avea?) funcția de vicepreședinte va fi tratat cu toată seriozitatea și implicarea ei maximă, dar am constatat cu amărăciune că nu a înmânat doamnei Președinte Șoșoacă un exemplar din Raport motivând că nu a găsit momentul propice să îl predea și să-i explice, „că era mereu nervoasă și nu a fost dispusă să o asculte”. Acum pot să înțeleg și de ce…

De fapt mi s-a comunicat pe WhApp că la nici o săptămână după ce ea a predat Comisiei exemplarele Raportului meu ei se pregăteau să îmi răspundă că nu este de competența lor, ceea ce evident că este o minciună care îmi dovedește cât de repede a fost infestată cu corupți Comisia. Mi-a spus că ea va transmite pe cont propriu interpelări la miniștri în numele ei și că nu va lăsa așa cazul… Atunci am înțeles că este complice (poate de la Iași încă) și există o înțelegere care pleacă chiar de la fostul meu „amic” care mi-a fost martor unic și care acum a devenit un colaborator al doamnei deputat…Este „în staff-ul” domniei sale și a avut cred misiunea să o racoleze pentru a fi ulterior defectată. Nimic nu este întâmplător, dar ghinionul lor și norocul meu este că pe mine mă mai duce încă mintea și Dumnezeu îmi arată Calea. Aceasta a fost de fapt lovitura de grație pe care mi-au dat-o ca nu cumva să existe vreo victorie din care eu să am câștig de cauză. În primul rând „amicul” nu ar fi avut nicio glorie sau titlu de Erou individual și el nu concepe asta. I s-a părut că are mai mare câștig devenind scutierul Prințesei. Să-i ajute Dumnezeu pe amândoi, că eu nu-i invidiez. Eu unul sunt dispus să renunț la calitatea lui de martor în cercetările care tot se vor efectua cu vrerea sau fără vrerea lor și merg numai pe acuzația de abuz în serviciu pe care o dovedesc singur.

În viață trebuie să știi și să cedezi și să mai pierzi.  „Decât cu un prost la câștig, mai binme cu un deștept la pierdere” spune un vechi proverb.

Totul se va petrece așa cum va rândui Bunul Dumnezeu. Eu cred în El așa cum cred și în puterile Dianei Șoșoacă de a salva România și poporul român de la pieire. Ea este întruchiparea credinței mele pentru care am luptat având drept armă cuvântul scris de aproape două decenii și am sperat să salvez țara alături de alți oameni care cred ca și mine în asta și mai ales care au înțeles de multă vreme tot ce li se întâmplă.

Tot ce am scris în Spovedania de Paște este purul adevăr Doamne și Te rog să ne pedepsești pe toți după cum ne cântărești Tu! Mă supun judecății Tale fără frică și dă-le tuturor după faptele și meritele lor! Amin.

J I G O D I A

Îi mulțumesc pe această cale domnului Dan Diaconescu pentru imensul bine făcut românilor că a dedicat o emisiune întreagă unui jeg uman care a fost al doilea soț al doamnei Diana Șoșoacă. Pur și simplu a dorit să aducă în fața nației un exemplu de bărbat cu un caracter infect și de un ridicol incomensurabil, un gen de mascul aflat la a doua tinerețe care devine ridicol când constată că tocmai a tras lozul câștigător la Loto și de bucurie îl ia liftul odată cu mințile lui mici și devine pacientul ideal pentru Spitalul de Nebuni.

Această emisiune în care Dan Diaconescu pur și simplu s-a jucat cu mintea acestui sonat care se crede Napoleon Bonaparte înaintea bătăliei de la Waterloo a avut darul să lumineze creierele celor care până acum au cântat în corul  sclavilor lui Silviu Șoșoacă la Festivalul coral al Serviciilor.

Pur și simplu DD îi arunca doar câte o boabă cățelului dresat care se excită exact cum descrie Pavlov și sare ca să prindă din zbor orice îi  aruncă stăpânul.

Un megaloman, un cabotin hystrionic, un jalnic purtător de bilă cu calviție care este continu excitat de senzorii electrici din încăpere în stilul olteanului care vorbește mai repede decât gândește.

O fi fost bun pentru începuturi, când trombonul lui spoit cu AUR de trompetă era solist și curtezan, are probabil o pospăială de cultură datorată unei școli bune făcută în anii ceaușiști, cea ce probabil că a atras-o pe tânăra femeie cultă rămasă mamă singură cu doi copii, în floarea vârstei, însă din nefericire Diana avea să constate probabil că în pachetul frumos împachetat cu hârtie pentru cadouri se află un biet rahat uscat care s-a înviorat brusc în preajma ei și a început să pută… păcat, mare păcat că o asemenea femeie dârză și puternică nu a avut parte și noroc măcar a doua oară să găsească un soț nu numaidecât iubitor, dar măcar loial și cu o cultură suficient de mare care să completeze și să întărească inteligența cuplului.

Silviu Șoșoacă dă dovadă de prostie și infatuare, de o lăudăroșenie care frizează ridicolul, un egocentrism care îi dă posibilitatea soției trădate nu în dragoste, ci în onoare și cinste să nu trebuiască să se  înjosească la a-l descrie și a-l devoala pe acest bou care se prezintă singur în fața lumii și întărind cele spuse de tăcerea Dianei. De acum înainte Diana Șoșoacă ar trebui să aibă în poșetă tot timpul un plic plin cu stick-uri de memorie cu înregistrarea acestei emisiuni și de câte ori este  întrebată și pusă să răspundă la întrebări incomode despre fostul ei soț să scoată în tăcere un stick pe care să-l înmâneze curioșilor și să le spună scurt „ia d-acilea și vezi singur”.

Când Dumnezeu ți-a dat norocul să ai o asemenea soție cu aceste calități speciale iar nu ești conștient că tu ești acela care ți-ai dovedi puterea de bărbat prin a proteja și susține cu toate puterile tale femeia care și-a legat numele ei cu al tău, iar nu să o invidiezi și să devii dușmanul ei nr.1 ca să încerci să o eclipsezi și să te bagi în poză pentru ca să-i iei locul… Niște minciuni evidente incredibile și pentru micuții de la clasa pregătitoare Silviu Șoșoacă elucubrează public și spune apăsat că Diana este produsul său, al gândirii sale alunecoase și mirobolante.

Asta a făcut Silvestru Șoșoacă în emisiunea lui D.D  dovedind cât de țăran coclit este el în adevăratul sens al cuvântului, cât de departe ca nivel de cultură și intelect se află în spatele fostei soții…

Au apărut pe Internet acum tot felul de marțafoi care mai de care mai tembel în încercarea lui de a-și lega numele de Diana Iovanovici Șoșoacă, iar unul dintre aceștia este desigur Laurențio Primo, un țigan șlefuit cu glaspapirul să i se ducă rapănul de pe piele și de pe creier, care este din aceeași categorie cu Silvestru Șoșoacă.

Culmea culmilor, dar și a nesimțirii care o reproșez eu lui D.D. este că face asemenea emisiuni ce dau apă la moară unor perverși care își duc gândurile acolo unde se ascund de ochii oamenilor pentru o clipă de plăcere.

Nu sunt destui aceia din mediul televiziunilor mainstram care o scuipă și o jignesc pe Mama Națiunii – singurul om politic rămân capabil să aducă țara din fundul prăpastiei înapoi p-e buzele ei? Nu sunt suficienți scuipători libidinoși, fufe cu sexul la vedere sub năsucul cârn făcut din bisturiu?

De ce Dan Diaconescu – față de care doamna Diana Iovanovici Șoșoacă nutrește stimă și considerație pentru toată activitatea lui – fiind gata ca după ce va deveni Președinte al României Mari să deschidă pur și simplu către public activitatea din Palatul Cotroceni invitând pe D.D. să pornească iarăși de acolo OTV?

D.D. este nașul de cununie al lui George Simion, prin ricoșeu a fost și este un admirator fățiș al lui Guru mamei lui Călin Georgescu, cea mai mare și mai ticăloasă iudă a Sistemului Globalist – ascuns cu grijă în cutele prohabului Sistemului.

De asta face Dan Diaconescu emisiuni care acum ar trebui pur și simplu să devină un ajutor al Mișcării Suveraniste, în contextul că sunt destule otrepe care scuipă pe suveraniști și ling  încă pe bani mulți dosurile globaliste?

În  orice caz, Diana Șoșoacă a dovedit românilor că nu a pierdut nimic că s-a despărțit de Silvestru Șoșoacă ce ne-a arătat tuturor adevărata sa față pe care stă așezat pe scaun și adevăratul său caracter infect care a fost nociv și a coborât mult în jos pe Diana Șoșoacă.

Un om fără o meserie clară, fără o carieră notabilă, el a evitat să răspundă la această întrebare pusă de D.D. și în permanență își arăta caracterul histrionic de copil tâmp și fără  discernâmânt.

Pentru cine  dorește să se convingă invit cu mult drag să vadă că n-am pierdut ce n-am avut și că și de data aceasta Dumnezeu ne-a scăpat de o mare pacoste.

GABRIEL MIHAILA

NICI DIANA NU ARE VOIE SĂ VĂ SPUNĂ!

Ori de câte ori apare Diana Șoșoacă într-un live, într-un videoclip pe Tik-tok sau ca invitată a unui televiziuni ce tocmai a pus un picior și în altă luntre ca să aibă curul în două luntrii – pentru orice eventualitate – ea spune deschis publicului cu oarecare inteligență dispus să o asculte și apoi să o și înțeleagă,  multe adevăruri pe care niciun om politic, niciun alt lider din orice țară din lumea asta nu își permite să le vorbească, adevăruri foarte bine ascunse și ținute în frâu de toți conducătorii planetei.

Citește mai mult

Din păcate aceste adevăruri oricum nu mai folosesc astăzi prea mult neamului de amibe, întrucât a trecut de mult când noi românii mai puteam face ceva…

Am fost și eu din păcate un dobitoc ce se zbătea de prin 2000 să vă strige disperat și să vă semnalizeze punctele esențiale prin care trecem și vă arătam că momentele acelea sunt istorice și nu ne vom mai putea întoarce la ele.

Pe mine oricum nu m-ați ascultat deoarece eram un anonim ca și voi pe care nu ați fi dat nici doi bani, pentru că nu mă cunoșteați nici de la televizor, nici de la vreun program de streapteese cu femei goale și țevi de inox înfipte în podea.

Azi, în sfârșit din ce în ce mai mulți ați început să luați aminte la ce mesaje transmite Diana Șoșoacă, chiar când vă înjură copios pentru că și voi o înjurați pe ea. După mine ar trebui să fiți striviți cu tocul pantofului răsucit bine pe călcâi să iasă prin stoarcere otrava din creierele voastre de amibe.

V-a deschis multora capul și a riscat chiar viața ei și a copiilor ei pentru ca voi, poporul denaturat român să vă dezmeticiți odată din această moarte indusă care vă ține viața pe aparate și să vă dezghețați încet și sigur din această criogenizare la care ați fost supuși în ultimii 35 de ani.

V-a spus prin vocea ei puternică și prin a altor somități prietene domniei sale – profesori de renume în domenii care  descifrează misterele omenirii – multe taine ținute ascunse.

Comportamentul Americii de acum (care nu a fost nici crezut și nici înțeles de nimeni), se pare că are în spate înțelegeri mai vechi dintre conducătorii celor trei mari puteri (SUA, Rusia și China) care au un plan al lor secret pe care îl urmează pas cu pas, dar nu în stilul lui Johannis.

Ținta lor declarată este răpunerea pentru vecie a Globalismului și a tot ce înseamnă și rezultă din asta. Globalismul a ajuns azi într-un punct culminant în care deși a trecut de culme – pe alocuri prăvălindu-se pe celălalt versant – are încă mijloace și forțe colosale ce nu trebuie  ignorate cu niciun chip.

Globalismul a acumulat o Putere imensă, deținând fonduri inimaginabile și mijloace de luptă neconvenționale pe care cele Trei Mari Puteri ale lumii le ia în considerație cu toată seriozitatea și nu își permite să le ignore sau să le diminueze importanța.

Unde a rămas concentrat Globalismul pe planetă? Unde se află fieful său?  Răspunsul este cât se poate de clar: în Uniunea Europeană, La Vatican și la Londra, în City of London, chiar dacă se manifestă puternic încă și în alte state precum Canada, Israel, Australia și Marea Britanie.

Oricâte minciuni veți auzi trâmbițate la televizor și pe Internet de reprezentanții unor sisteme care tocmai sunt pe cale să-și dea duhul, un lucru este cât se poate de cert. În sfârșit Marile Puteri au luat cunoștință despre faptul că în România a apărut UN OM și o forță politică reală, din ce în ce mai puternică să întoarcă  țara de pe drumul pierzaniei și să o îndrepte iarăși cu fața spre morala creștină în care oamenii sunt făcuți de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui.

Este euro-parlamentarul Diana Iovanovici Șoșoacă și partidul dezvoltat de ea SOS România.

Șoșoacă deranjează prin însăși atipicitatea ei față de standardul politicienilor veroși și mincinoși cu care s-au obișnuit generațiile de români în ultimii 35 de ani.

Cu siguranță că pentru comportamentul ei direct și fără perdea Șoșoacă ar fi fost închisă și eliminată și de fostul regim comunist, de Securitatea lui Ceaușescu pe care ea azi îl laudă în unele privințe cât se poate de normal și fără ocolișuri. Ar fi fost interzisă și în vechiul regim așa cum este și de acesta. Prin logică și deducție, rezultă că și comunismul ceaușist este la fel de nociv ca și pseudodemocrația capitalistă liberală transformată și ea în Dictatură care doar nu se mai numește „comunistă”.

Activitatea ei diplomatică din ultimii ani acolo unde pentru Cloaca Politică românească este un domeniu tabu au făcut-o cunoscută pe tot globul pământesc împreună cu idealurile unei majorități a poporului român adus de diavolii  globaliști în ignoranță și păcat, care l-au apropiat de pierzanie.

După acea Conferință de la Doha – unde țările arabe au adus reprezentanții mai multor țări situate de o parte și alta a baricadelor – (arabii se situează oarecum imparțial, cu excepția situației în care se află poporul palestinian și atrocitățile comise asupra lui de Israel în Fâșia Gaza și în Liban, Siria) s-au produs multe schimbări pe care mulți români nu le văd și nu le înțeleg.

 Diana Șoșoacă a fost invitată special în calitatea ei de europarlamentar după ce avusese prealabil contacte la câteva Ambasade de la București și Bruxelles. A urmat invitația în Venezuela, unde s-a reîntâlnit cu alte personalități politice ale vremii și a urmat apoi invitația specială la Washington la Consfătuirea republicanilor urmată de masa creștinilor conservatori. Acolo și atunci doamna Șoșoacă a reușit să strige lumii întregi adevărul despre România și despre dictatura globalistă la care este supus poporul român. Până la ea nimeni, niciun lider politic român nu mai avusese curajul și determinarea de a deschide la ușa străinilor ca să vadă în curtea lagărului românesc, deși americanii prin prezența lor în România cu trupele NATO nu se pot plânge că nu au controlat ei înșiși Regimul totalitar al Globaliștilor lui Joe Bidon.

Diana Șoșoacă nu s-a temut să-și strige indignarea și deziluzia asupra halului în care a fost adusă România de forțe străine ce au colonizat o țară ce pornise teoretic pe drumul democrației.

Dintr-o dată se pare că și viziunea americanilor republicani s-a schimbat brusc când au înțeles cine sunt de fapt adevărații suveraniști români și ce îi deosebește de restul năpârcilor care încă depind de  sforile trase de globaliști.

Imediat s-au găsit similitudini între cum a fost Donald Trump ostracizat în cei 4 ani de conducere  democrată globalistă de la Casa Albă. Aceasta este cea mai mare realizare de până acum pe linia diplomației a Dianei Șoșoacă!

Dar mai este mult până departe. Ea încă NU vă POATE EXPLICA deschis secretele unor evenimente care se desfășoară acum sub ochii noștri pe care puțini  oameni le pot înțelege, dar le pot perturba și crea neîncredere.

Eu pot să îmi permit să ridic puțin perdeaua pentru că nu sunt legat de niciun jurământ. Decât acela făcut lui Dumnezeu că sunt total devotat Lui.

Ce este cu acest război nebunesc al taxelor impuse de Trump aproape în totalitate țărilor lumii? Eu bănuiesc că acest război este bine planificat de toate cele trei țări, doar că au convenit ca totul să fie declanșat de SUA ca să ascundă și americanilor un adevăr că Trump a acceptat de mult ca America să cedeze din puterea ei expansionistă și de control global și să împartă lumea și cu alții. Asta e părerea mea, iar China și Rusia se prefac doar indignate de una sau de alta și amenință și ei cu aceleași măsuri.  Scandal, hau-hau, destabilizare economică totală, căderea Burselor, aparent pierde toată lumea! Dar ei asta au dorit și au prevăzut! Au nevoie de căderea totală a economiei țărilor europene care au devenit fieful globalismului. Și Rusia, dar și China au nevoie de o cădere totală a economiei europene, ba chiar a destructurării UE pentru ca mai apoi cu toții să treacă „la bucată” și să ridice în „mod suveranist” fiecare țară scăpată de sub tutela UE și a globaliștilor lui madam Sula van der Lyen, a Papei, miliardarilor evrei. Mă refer aici la Franța, Germania, Spania, Italia, Anglia, Țările de Jos, țările scandinave.

Negocieri cu amenințări belicoase între Trump și Putin, Xi declară dragoste pe viață „fratelui” Volodea, Trump îl pupă pe gură pe Benjamin Netanyahu prin intermediul lui Viktor Orban care își vede împlinite visurile sale de a face Ungaria Mare și Tare după 20 (douăzeci de ani!) de când  deține funcția de Prim Ministru – în timp ce numai în România s-au perindat peste 20 de premieri având în componență obligatoriu UDMR…

Diana îl admiră sincer pe Viktor Orban pentru că și ea ar fi făcut la fel (dacă ar fi avut putere) aceste lucruri și legături, însă la conducerea țării românii au ales nemijlocit PȘSD, PNL, USL, USR, UDMR… Ăștia au vrut să vândă România în timp ce  Viktor Orban a cumpărat bucată cu bucată Ardealul.

Acum este foarte greu să mai repari ceva, este aproape imposibil, însă dacă mai există un singur fir de păr de care să ne legăm salvarea acesta este din capul Dianei Șoșoacă și știința ei de carte în domeniul Dreptului, a culturii și erudiției ei amestecate cu o normalitate ce o face umană în ciuda războiului personal cu golanii și cretinii plătiți să o denigreze și să o înjure.

În ciuda acestor lucruri Diana Șoșoacă se adresează continu „printre rânduri” acelor români cu intelectul normal care pot deosebi invectivele .și calificativele pe care ea le adresează înfuriată la culme – la grămadă – românilor EI, semenilor EI, care însă știu să deosebească prostul de deștept și nu se bagă singuri în troaca porcilor.

Numai  intelectualii ipocriți, cu buzele subțiri  ca și mintea se includ  singuri în troaca porcilor și se ofensează când devin știr pe pășunea cirezilor.

Deci nimeni nu poate azi prevedea momentul când cele Trei Mari Puteri vor hotărî când este momentul opririi războiului economic și al războiului hibrid desfășurat de Rusia în Ucraina sau de țările lumii, în Israel sau în Taiwan, însă este cât se poate de sigur că acum se  desfășoară un joc cu un Playstation în 3 posturi și lumea privește doar viteza cu carte se mișcă sloturile.

Vizitele mahărilor lui Trump în Europa sau aiurea, declarațiile lor contradictorii au doar rolul să inducă în eroare și să lanseze petarde  fumigene colorate să acopere Canada, Groenlanda, Mexicul, etc sau Orientul Mijlociu și cel Îndepărtat.

Este un război contra globaliștilor dus pe toată planeta cu multe mijloace și tot ce se vrea este să nu se declanșeze un Război Mondial Atomic. În rest, Dumnezeu cu mila Sa. Nu contează acum victime colaterale, oameni proști, inculți și indolenți, care nu au înțeles și nici nu a dorit să dea crezare avertismentelor repetate date de suveraniști popoarelor lumii. Mergeți în vacanțe, visați la cai verzi pe pereți albaștri!

Noi nu mai avem altă șansă la îndemână decât ca atunci când se opresc Cele trei  Mari Puteri și spun toți „Stop Joc”, Diana Șoșoacă să fie chemată la masa copioasă de la „Cina cea de Taină” și să bată cu pumnul în masă ca să sară farfuriile din fața lui Viktor Orban. Altfel rămânem la fel de morți și considerați șeptel ca și acum, când toți „suveraniștii publici” stau cu ea în gură. Adică cu Democrația, cu suveranitatea și cu reprezentitativitatea  celor de la AUR care mu POT!

A N D U R A N Ț Ă

Chiar de Ziua Păcălelilor am citit pe Grupul de WhatsApp al Organizației Municipale de partid SOS România un mesaj scurt și lapidar prin care eram anunțați cu toții că doamna Simona Macovei Ilie nu mai deține funcția de Președinte al Filialei ieșene începând cu acea dată. Numele contului care a transmis mesajul era cât se poate de clar: Diana Șoșoacă.

În prima secundă mi-am zis că cineva ca al de Makaveli s-a gândit să facă o poantă de 1 Aprilie, s-a folosit de contul Președintei și a transmis acel mesaj. „Poate or fi primit de astea toate Filialele”, mi-am zis eu cu gândul la poantele de Ziua Păcălelii.

Nicio reacție pe grup, „mucles zacanaua”, „semit-se”. Mă uit la ceas, ora 4,12. Na, e prea dimineață. Oricum, îmi zic, dacă e poantă cine a făcut-o o pățește nasol, că Șefa nu înghite glumele proaste. M-am prins că nu era o glumă. Am reacționat cu indignare. Nu știam motivul demiterii Simonei dar nu mi-a plăcut defel modul anunțului făcut.

„O fi el  partid privat pe persoană fizică, dar totuși pretindem că luptăm pentru democrație”. Mă așteptam ca doamna Președinte să convoace Biroul Județean și să ne spună de față cu doamna deputat de ce anume este vinovată și să se procedeze statutar. Sunt singura persoană din fostul sau actualul Birou Executiv (că am demisionat din funcții și eu cu data de 1 aprilie) care are experiență politică la viața lui. Am fost membru în PNL Iași 23 de ani și vreo două luni am fost și la Partidul Automobiliștilor, unde am deținut funcția de Președinte de Filială Iași până ce un comunist libidinos precum fostul Președinte ACR Niculescu a vândut partidul LUI la PSD pentru un scaun de senator… Deci știu ce zic și știu ce nu vreau.

La SOS România m-am înscris după 11 ani de apartenență la Societatea civilă, unde „m-am curățat” de mizeria Cloacei Politice.  Încă din PNL aveam idei și credințe suveraniste- patriotice precum brătienii, însă amestecul forțat cu fecalele diareice PD ale lui Băsescu m-au determinat să fug cât văd cu ochii, oripilat de scârbă.

Sunt un om de moment, în sensul că iau decizii în funcție de situație, de evoluția societății și mersul vremurilor ghidându-mă după principii proprii de care nu mă dezic orice se întâmplă. Adică „partidul meu” în care m-am înscris de bună voie și-a schimbat doctrina politică păstrându-și intact Statutul? Servus, tată și la Gară, că eu nu mă compromit. Așa sunt eu construit. „Ce-i în gușă-i și-n căpușă” cu alte cuvinte.

Bine. Sunt la vârsta senioratului, am împliniți 72, mintea mă duce împreună cu capul, însă sunt țintuit în scaunul de invalizi. De asta Diana m-a numit pe 3 august 2024 Președinte al Organizației Persoanelor cu Handicap de pe lângă Filiala Iași a partidului care dă și funcția de Vicepreședinte al Filialei locale și m-am angajat în fața ei (dar în primul rând a mea) că voi face ceva din care persoanele cu aceleași probleme ca și mine vor fi mai bine reprezentate și apărate. Rețineți vă rog! 3 august 2024, nu eram partid parlamentar!

Data coincide cu demiterea lui Dragomir Tomaseschi din funcția de Președinte al Filialei Iași pentru rezultatele deplorabile obținute la alegerile locale unde nu am fost admiși în ultim moment să participăm.

Eu înafara lui Tomaseschi nu mai cunoșteam pe nimeni din conducerea Filialei.

În fine, doamna Șoșoacă a numit-o în locul lui Tomasschi pe doamna Simona Macovei Ilie provizoriu pe această funcție. Au urmat alegerile și doamna Simona a ajuns deputat de Iași. La c.c.a. 3 săptămâni după ce fusese numită, am contactat-o și am solicitat o întâlnire pentru a ne cunoaște reciproc, după care am putut ține legătura pe WhApp.

Cu experiența mea în politică în care am lipit și afișe cu tinerii liberali, am organizat evenimente caritabile, etc. am înțeles din prima că Filiala Iași era doar un nume și un grup de până la 20 de oameni care făceau de toate plini de devotament cu gândul că munca lor va fi răsplătită după alegeri prin funcții remunerate. Acesta este în  politică motorașul de pornire al motorului mare prin care tu vrei să contribui la binele general. Teoretic… Pe mine nu mă mai interesează nicio funcție – așa cum am declarat de câte ori am avut ocazia. Ținta mea este să eliberăm România de Globalism.

În viață am fost și conductor de colective la instituții de stat, dar și patron de firmă privată. În 1995 când am înființat firma mea pe domeniul profesiei mele m-am rugat lui Dumnezeu la biserică.  „Doamne, mă rog Ție ca să  nu mă faci niciodată bogat și apoi să-mi iei mințile și să mă schimbi față de cum sunt acum echilibrat cu capul!”

Și Dumnezeu mi-a ascultat ruga și nu m-am îmbogățit niciodată peste măsură, iar prin diferite pârghii mi-a reglat întotdeauna banii încât să am îndestulător pentru un om normal și cu  echilibru, să câștig cinstit fiecare leu produs, legal, fără să fi dat niciodată șpagă cuiva ca să obțin lucrări. Am făcut afaceri 95% cu firme private ca și mine evitând entitățile de stat ca să nu fiu pus în situația de a intra nevinovat în colimatorul Justiției. De asta nimeni nu a putut să se ia de  viața mea și întotdeauna am răspuns fără frică la soneria de la ușă și la telefon la un număr necunoscut.

Aderarea mea la partidul SOS România a venit firesc, neobligat de nimeni, dar în ciuda unei opoziții vehemente a familiei.  Ei întrevedeau doar lucruri rele care vor  veni împreună cu firea mea bătăioasă. Am făcut ce mi-a dictat conștiința, înțelegând Îngerul de pe umăr că îmi șoptește că asta este Calea și voința lui Dumnezeu.

Diana Șoșoacă este zodia Scorpionului ca și mine. Este cu 23 de ani mai tânără decât mine și cu doi mai mare ca fiica mea. Nu mi s-a întâmplat încă în viața mea să cunosc și să înțeleg la fel de bine o altă  persoană (tot scorpion) așa cum o înțeleg eu pe Diana Șoșoacă. Îi știu modul de gândire, îi simt și anticipez reacțiile, pur și simplu am cu ea o telepatie de care câteodată mă sperii. Evident, că nu pot ști câte știe ea, nu particip la discuțiile ei, nu am contactele ei, nu am informațiile ei, însă cu toate acestea dușmanii ei declarați sunt și dușmanii mei prin coincidență,  acțiunile ei cu toate ieșirile vulcanice și bătăioase sunt aprobate instantaneu de mine, care nu o dată am avut aceleași ieșiri și reacții în lupta mea de aproape două decenii cu Sistemul..

Anunțul ei lapidar cu demiterea deputatei de Iași Simona Macovei Ilie m-a revoltat, că și eu sunt justițiar și om al dreptății, m-a înfuriat chiar, pentru că acest gest trebuie însoțit numaidecât de explicații, iar lipsa acestora ne umilea pe toți și ne băga în aceeași oală de nevertebrate nedemne să fim  încunoștiințați de motivele demiterii. Eu – cunoscându-i și înțelegându-i stilul – nu mă îndoiam de faptul că ceva a adus-o în această stare când impulsul este mai iute ca rațiunea, așa că m-am simțit „obligat” ca „decan de vârstă” în Biroul Executiv Județean să reacționez așa cum este sănătos să se petreacă într-un partid viu, democratic. Am fost scurt timp și ofițer de carieră și milităria mi-a sistematizat și ordonat viața, așa că recunosc și accept cu ușurință ierarhia.

Sunt conștient însă că trăim într-o societate atât de misogină și de ipocrită încât vorbim și ne prefacem că suntem de acord cu principiul egalității femeii cu bărbatul, dar în subconștient ambele sexe acceptă că acesta ar fi doar un ideal, dar nu și un lucru ușor de înfăptuit.

Șoșoacă a fost până la un anumit moment o persoană foarte iubită și cu priză la public. Acel moment a coincis când vocea ei puternică a început să fie auzită și înțeleasă de lume din ce în ce mai multă și Clasa Politică a conștientizat că deschide mintea milioanelor de oameni pe care ei, politicienii se chinuiesc să le-o adoarmă și să le-o abată de la realitate.

Din acel moment – unde până atunci Sistemului i-a convenit ca Șoșoacă să creeze acea masă de suveraniști pentru ca și România să fie în ton cu Lumea liberă și să mimeze democrația – Diana Iovanovici Șoșoacă a devenit o paria a societății și Sistemul a dat un Ordin General de zi pe Unitate prin care numele și persoana Diana Șoșoacă să fie izolată și ascunsă la maximum privirilor „prostimii”.

Nu cred că a mai fost vreodată în epoca modernă într-o țară pe planeta Pământ unde o persoană publică fără fapte penale și fără a fi avut un cazier cu condamnări penale să fi fost mai ostracizată și mai blamată, mai scuipată și mai hulită precum este Șoșoacă.

Față de Diana Șoșoacă nu poți fi decât în două moduri: o iubești și o apreciezi necondiționat, ori o urăști de moarte. Cale de mijloc nu există! Așa cum este ea, DIRECTĂ ȘI TRANȘANTĂ, așa are și adepți. Oamenii hotărâți, care știu ce vor de la viață, oamenii cu un intelect dezvoltat peste medie, „open mind”, acceptă să treacă peste ieșirile ei în decor înafara unei             „etici convenționale”  care este ținută și acceptată doar dintr-un snobism mimat de o societate bolnavă aflată în metastază de cancerul păcatelor pe care religia creștină le condamnă dar care sunt călcate nonșalant în picioare ca și Constituția de societatea românească de azi. Oamenii cu intelect adevărat pot discerne că limbajul ei „buruienos” – atunci când se enervează de prostia generală și de incultura unui popor adus la  stadiul de amibe – nu se adresează acelor oameni care știu bine ce este bunul simț, însă știu și pentru cine se aplică, iar cine se simte ofensat de apelative  denigratoare și se include singur în turma de bovine este singur destinatar față de mitocănia la adresa unei femei inteligente, culte și  înjurate golănește de mitocani puși să o distrugă.

Puține femei au cultura necesară, puterea și versalitatea limbajului dată de inteligență, ca să poată reacționa în funcție de omul din fața ei care îi transmite o vorbă. „Mă înjuri, te înjur!” zice ea râzând calm și detașat.

Culmea culmilor este c ă Sistemul a inventat din timp pârghii și partide care să preia din mers noul curent al suveranismului care a izbucnit firesc în toată lumea după modelul Republicanilor americani.

Sistemul românesc – dirijat de coloniștii americani democrați, de evreii globaliști, etc – a pregătit din timp laboratorul-școală numit România pentru a testa modelul ce urma să fie observat minuțios și îmbunătățit pentru oricare altă țară.

A fătat ș lideri noi așa zis „suveraniști”, pe unii i-a converti și recuperat din hienele flămânde de sânge ale globalismului, însă Sistemul s-a pregătit temeinic și detaliat pentru zilele acestea când va avea loc Marea Confruntare.

Acum Globalismul a rămas precum un lac de acumulare căruia i s-a scurs apa pentru decolmatare, doar pe arealul Europei, unde există o concentrație maximă de globalism carte mai inundă spațiile unor țări printre care și România, în timp ce pe malurile acestui imens lac de acumulare se duc lupte crâncene cu armatele suveraniste de eliberare.

Lumea în majoritatea ei ȘTIE, înțelege și recunoaște     aceste lucruri și cu toate acestea este pur și simplu anesteziată și tâmpită cu mijloace neconvenționale de Sistem să voteze „democratic” reprezentanții lor, numai pe aceia oferiți de ei, în timp ce în mod ticălos au exclus de mult singurul om care a luptat cu adevărat să deschidă  mintea oamenilor și să le arate Calea către Dumnezeu. Dar au avut grijă să ofere și un chip de lut drept icoană falsă care să dea impresia proștilor că în cursă rămâne doar cine merită și nu acced figuri compromise precum Șoșoacă și Călin Georgescu, care fusese ridicat pe un soclu fals ca să pară de statura Dianei Șoșoacă.

Se aruncă în joc sume exorbitante de bani furați din bugetul comun al țării pentru care UE ne pompează „fără număr” prin PNRR, dar care vor fi ceruți înapoi de ei după ce se vor legitima iarăși așa cum cu mare tupeu Trump cere Ucrainei banii pompați de idiotul Joe Biden.

Niște forțe care se înmulțesc pe zi ce trece – invers proporțional cu cenzura impusă singurului partid cu adevărat curat și suveranist, SOS România și a liderului lui Diana Iovanovici Șoșoacă – atacă disperate convertind minți mai mult sau mai puțin slabe ca să destabilizeze și să distrugă din interior partidul. Este disperarea lumii care moare contra lumii care se naște.

Nu știu câți oameni normali, cu o minte și cu un caracter normal, ar mai putea fi calmi și raționali aflați de câțiva ani în cătarea lunetelor atâtor sniperi care o țintesc să-i dea lovitura mortală!

Totuși Dumnezeu o întărește și îi dă ei puteri ca să ne apere pe noi de diavoli. Eu  așa am înțeles după  atacul ei furibund la adresa mea, la adresa noastră a membrilor SOS din Filiala Iași care timid au reacționat după mine la anunțul cu demiterea Șefului de Filială. Deși cere tuturor luptătorilor ei duritate și fermitate, reacție la nedreptăți, acum Diana a încălcat propriul ei îndemn la ostași și s-a supărat pentru reacție. Pentru că a fost împotriva ei, iar ea nu concepe așa ceva.

Mintea și orgoliul meu de bărbat trecut prin foarte multe în viață, cu o experiență pe mai multe direcții, cu o personalitate cel puțin egală cu a doamnei Șoșoacă, am reacționat cât de poate de corect la prima vedere, însă rațiunea mi-a spus că trebuie să mă pun și în situație ei care este sub o presiune psihică enormă și este supusă continuu trădărilor de la o mulțime de persoane din care unele au dezamăgit-o și de la care n u se aștepta. Încă multe sunt ascunse probabil așteptând un alt Ordin al Sistemului, cu altă ocazie importantă în care vor defecta.

Atunci când am ales nesilit de nimeni să mă înscriu  în partid și să nu rămân un simplu simpatizant, am convenit față de mine însumi că am luptat ca anonim să dejoc planurile dușmanilor devoalând trădarea lui Dragomir Tolmaseschi și a dr. Iulian Șerban (care au fost temelia cu igrasie construită de Silvestru Șoșoacă)  în speranța că partidul îi va aduce mulți bani după care se va desființa. Așa gândise fostul soț al Dianei Șoșoacă.

Pentru mine – care nu știu câte zile, luni, sau ani îmi mai dă Dumnezeu – contează să nu greșesc tocmai acum la sfârșit în fața Lui și să nu-l dezamăgesc.

Oricâte rele s-ar întâmpla, oricâte „adevăruri” vor fi scoase la lumină de Sistem prin gurile autorizate ale unor năpârci oficiale sau acoperite care să lovească pentru ca nu cumva oamenii curați ai lui Dumnezeu să câștige putere și adepți, eu am hotărât să merg până la moarte acolo unde mi-am dorit să fiu: lângă Diana Șoșoacă și  lupta ei.

Puteți să spuneți orice, să îmi dovediți orice.  Dacă Dumnezeu este vinovat de oricare lucru  omenesc, atunci și Diana Șoșoacă se face vinovată de acele lucruri, dar și eu și toți aceia care am rămas și vom rămâne alături de ea. Se aude Lazarus, Coarnă, băi Primo, și alte secături?

Chiar dacă  fizic mă îndepărtează din partid ca membru  pentru că am curajul să spun unele lucruri care nu-mi convin și în propria mea conștiință nu mi se par corecte, eu nu mă dezic de Șoșoacă și nici de  partidul SOS România.

O SINUCIDERE ASUMATĂ

Imediat „ce fac ochi” – indiferent că este ora 3,30 – 4, sau 4,30 – deschid WhatsAp-ul. A devenit un reflex. Abia apoi intru în ticurile mele matinale.

Pe doamna Simona Macovei Ilie am cunoscut-o personal după ce am cunoscut-o tot personal pe doamna Președinte Diana Iovanovici Șooacă în acea memorabilă zi (pentru mine) de 3 august 2024. Chiar domnia sa dorise să mă cunoască și avocatul Dragomir Tomaseschi ce deținea la acea vreme funcția de Președinte al Filialei s-a simțit obligat să ne faciliteze întâlnirea. Cu Tomaseschi ne știam deja de aproape două decenii, când viața ne-a întretăiat, dar era ca un fel de stimă reciprocă, fără alte apropieri ideologice sau de interes.

Mi-a sărit în ochi un mic anunț lapidar pe Grupul SOS Municipală unde am fost admis să pot și eu posta în calitate de membru al partidului. Posibil până la ACEST ultim articol…

Ca urmare a eșecului în  alegerile locale unde NU am fost primiți să candidăm pe motive pentru care mie mi se păreau absurde ca tocmai un avocat cu nume să rateze, am scris și  publicat pe Rechin de Bahlui un articol în care acuzam conducerea Filialei Iași de atunci a partidului SOS România de lucruri neortodoxe în care nu au fost „fair-play”. Articolul cu pricina a ajuns prin intermediu unui jurnalist  cunoștință comună cu mine și doamna Șoșoacă la ochii dânsei și de aici nu a mai fost decât un singur pas să dorească să mă cunoască. La acea întâlnire am reproșat domnului Dragomir ce îi reproșasem și în articol, iar reacția Dianei Șoșoacă a fost destituirea din funcție a domnului Tomaseschi de față cu mine când doamna  Președinte a făcut unele legături și a înțeles că a fost trădată las Iași.

Bine, Tomaseschi nu era singular, avea și complici puternici în Filială, dar ceilalți au plecat la adversari. La acea discuție doamna Președinte se întreba cu voce tare cu cine să-l înlocuiască pe dl. Tomaseschi (de față cu dânsul). S-a oprit pentru un moment la numele Simona Macovei Ilie. Nu cunoșteam pe nimeni din conducerea Filialei, dar după o noapte de gândire a doua zi am trimis un mesaj doamnei Președinte că nu cunosc pe nimeni înafară de dl. Tomaseschi, însă părerea mea era ca pe moment (era cu 2 luni înainte de parlamentare!) să fie numit provizoriu o femeie dacă este posibil, argumentând că după opinia mea o femeie are mult mai puține șanse să nu fie loială partidului decât un bărbat predispus la coterii de șprițuri și întâlniri amoroase extraconjugale cum se practică de obicei în această lume a pseudopoliticienilor…

Fără să îmi comunice personal decizia ei, aflu apoi că doamna Simona Macovei Ilie a fost numită să conducă provizoriu Filiala Iași – deși dl Tomaseschi a catalogat-o cel puțin „total nepotrivită”…

Pe doamna Macovei Ilie am cunoscut-o o singură dată după o întâlnire directă, imediat după Școala de Vară de la Poiana Brașov și a fost dorința amândorura să ne cunoaștem reciproc.

Imediat m-am arătat deschis să o ajut necondiționat cu experiența mea de viață dar și politică – după ce timp de 23 de ani  fusesem membru în PNL Iași, din care cele mai memorabile acțiuni au fost acelea de a mă opune unor ticăloși precum Relu Fenechiu și cohortei sale de limbereli.

La întâlnirea avută cu d-na Șoșoacă m-am oferit să contribui cu știința și experiența mea politică și de viață să scriu niște proiecte care să fie de folos partidului.

Cu doamna Macovei Ilie nu am avut întâlniri directe ulterioare decât schimburi de mesaje referitoare la unele acțiuni parlamentare ca urmare a depunerii mele la o audiență personală a unui material scris într-un Raport către Comisia parlamentară al cărei vicepreședinte a ajuns. În rest, i-am admirat devotamentul și abnegația cu care s-a zbătut să intre în Parlament și ea, dar și alți mulți alții neaveniți dar cotați ca persoane importante de conducerea de la București.

Pe banii ei personali, pe munca ei fizică ce a constat într-o implicare exemplară – începând cu strângerea semnăturilor și terminând cu toate operațiunile necesare la BEC și BEJ – Simona Macovei a dovedit că este o persoană potrivită pentru moment la conducerea Filialei ieșene. Până acum nimic nu lăsa să se întrevadă o ruptură bruscă între ea și doamna Președinte.

Însă eu am alte metode proprii de informare datorită în primul rând a invalidității mele care nu îmi permit accesul acolo unde oricine intră și iese simplu. Am sistemul meu propriu informativ cu sistemul meu de analiză și sinteză al coroborării datelor și informațiilor.

A doua oară când le-am întâlnit pe doamnele Simona Macovei și Diana Șoșoacă a fost la Regionala Moldova a partidului ținută anul acesta în februarie la Iași. Acolo am sesizat pe pielea mea că există o băgare în seamă excesivă a unor persoane din staff-ul Președintei.

Când am acceptat invitația  doamnei Diana Șoșoacă să mă alătur  partidului și mi-a acordat funcția de Președinte al Organizației persoanelor cu dizabilități și implicit și cea de Vicepreședinte al Filialei Iași i-am răspuns că mă simt onorat și că înțeleg să mă implic la maximum cu tot ce știu pentru ca partidul SOS România în care mă înscrisesem deja cu o lună înainte să câștige alegerile spre binele României.

Sunt scorpion ca zodie ca și doamna Președinte. Sunt mai mare cu 23 de ani decât domnia sa, ceea ce mă îndreptățește să afirm că aș fi putut teoretic să-i fiu tată biologic. Viața mea a fost foarte tumultoasă și plină de experiențe care m-au trecut prin multe evenimente. De la conducător de colective cu peste 600 de oameni în subordine, la contacte de lucru cu oameni cu funcții mari administrative și politice ca Prim secretari de județ, Președinți de C.J., primari de municipiu, miniștri, etc.

Ca și tatăl domniei sale am fost un om de acțiune, de șantiere, care a trăit în focul unor evenimente puternice care au construit România socialistă, acea Românie pe care tot noi am fost puși să o distrugem.

Am explicat de mai multe ori doamnei Președinte că mie nu îmi mai trebuie nici funcții politice, nici bani, nici alte recompense pentru copiii mei emigrați în Canada. Pur și simplu sunt în stare să îmi dau și viața pentru scopul declarativ al Partidului SOS România prin vocea Președintei Șoșoacă! Atât! Nu cer decât să câștigăm România pentru noi, românii, care încă mai credem în Dumnezeu.

Diana Iovanovici Șoșoacă este o persoană FOARTE DIFICILĂ! O cunosc la fel de bine așa cum mă cunosc pe mine  însumi. Am știut de multă vreme ce fel de om este și că are pe cât de multe calități și  multe defecte. Așa cum le am și eu și le recunosc, dar nu pot să le înlătur pe toate. Doar anii în plus de  înțelepciune și dependența de 15 ani încoace de alte persoane m-au tocit și m-au făcut mai răbdător și mai înțelept.

Șoșoacă este o fire impulsivă, iar bărbații în care ea are încredere sunt majoritatea cu mult mai slabi psihic și la caracter, însă au un orgoliu misogin care de cele mai multe ori mocnește și într-o zi va debușa printr-o explozie sau printr-un fâsâit puturos.

Eu am observat de departe ruptura de Lazarus, apoi de deputatul Ciubuc de la Neamț și curând vor mai avea curaj poate și alții. Diana rămâne triumfătoare cu piciorul pe  grumazul leșurilor de bărbați făcute. Dar nu se sfiește să încerce și cu femeile. Aici greșește, dar nu se oprește.

Diana Iovanovici Șoșoacă este sub influența nefastă a unor energii malefice cu care este bombardată continuu prin niște antene umane vii care i-au fost plantate în preajmă și acum se încearcă cu orice preț discreditarea ei și eșuarea planurilor pe care urmează să le îndeplinească!

De câte ori ați auzind-o ridicându-l în slăvi pe domnul Florian Colceag? Marele Profesor de elite, marele…

Dar cine mai este dl Profesor Colceag în realitate? A fost membru al aceluiași for de la Roma ca și Călin Georgescu? Este considerat de specialiști de  talie mondială ruși, evrei .și americani drept o mare putere energetică umană și o somitate în materie bioenergetică chiar de generalul Emil Streinu căruia ÎI ESTE FRICĂ să îi pronunțe numele și să devoaleze ce cunoaște despre el?

Trebuie să înțelegem un aspect. La început, când Diana Șoșoacă acționa din rândul Societății civile ca activist civic de partea mulțimii nevinovate – atât în pLandemie, cât și cu antivaccinismul – Diana Șoșoacă a fost cea care a fost acceptată și chiar propulsată de un grup de interese (printre care ȘI prof Florian Colceag) să aibă vizibilitate maximă. Ea a fost ajutată să formeze în România acel spirit patriotic suveranist care era adormit și anesteziat. Au avut nevoie de ea! Posibil ca ea să nu își fi dat seama, să fie speculat spiritul ei justițiar și revoluționar. Când notorietatea ei a ajuns prea mare și prea puternică, au început să o atace pentru a-i diminua prestigiul. A ajuns senator în AUR, dar apoi a fost exclusă. Deja Diana Șoșoacă era mai mult decât însuși partidul și era periclitat Grupul de interese. În  sinceritatea ei și dorința adevărată ca România să rupă lanțurile globalismului Diana Șoșoacă a rupt și lanțurile care o țin legată de un Grup malefic de interese care dorește să preia comanda omenirii cu o doctrină nouă, opusă globalismului.

Din acel moment asupra ei acționează din  umbră persoane cu aceleași puteri de energie negativă care o seacă efectiv de energie, care îi controlează în subconștient mintea și care îi transmit în creier vorbe pe care ea cu judecata ei normală nu le-ar rosti niciodată! I se comandă să jignească oameni apropiați care o servesc din convingere și să se apropie de oameni care o vor lovi în momentul cel mai greu.

Mulți nu aveți habar cât de dezvoltate sunt aceste științe care s-au  născut și care se practică azi pe scară largă în lume. Sunt chiar și oameni antrenați să devină scuturi energetice în jurul  marilor lideri pentru a fi  păziți de atacuri energetice.

 La Iași – noi am ajuns un Grup sudat care suntem loiali Dianei Iovanovici Șoșoacă – pentru că înțelegem ceea ce alții știu, dar nu vor să vadă și să recunoască. Este atât de bine încărcată cu energie negativă încât nu ar ezita să facă rău la comandă nimănui, chiar poate propriilor ei copii dacă „CINEVA”  i-ar comanda subliminal aceasta.

Diana Iovanovici Șoșoacă este foarte vulnerabilă în ciuda afișării puterii ei!

Filiala Iași a partidului SOS România este solidară în jurul doamnei deputat Simona Macovei Ilie care nu ar fi putut în ruptul capului să-și trădeze propriile sale interese declarate de la început. Este mamă, este soție devotată și are o probitate morală ireproșabilă!

Se pare că a intrat în conflict cu niște persoane malefice din  apropierea imediată a doamnei Președinte și mai ales pentru că este imună la un atac energetic asupra sa neputând fi atacată. Se dorește cu orice chip îndepărtarea doamnei Simona Ilie Macovei de lângă doamna Președinte! Simona Ilie trebuie să fie cea mai de încredere persoană din apropierea doamnei Șoșoacă și nu să fie îndepărtată așa cum doresc dușmanii! Au reușit acum! Victorie!

Felul în care Diana Șoșoacă a comunicat pe grupul de la Municipiul Iași demiterea doamnei Simona Ilie din funcția de Președinte de Filială este INADMISIBIL!  O fi acesta un partid privat, al unei persoane fizice, însă niciodată nu ar fi ajuns ceea ce este dacă în jurul Dianei Șoșoacă nu ar fi acționat cu mult devotament oameni sinceri și curați care iubesc pe  Dumnezeu și România!

Fiecare dintre noi – după ce am pornit pe noul drum alături de doamna Simona Macovei Ilie  – am depus cu sinceritate și devotament muncă și mai ales loialitate față de doamna Președinte deși au fost cazuri când s-a încercat să se impună de către domnia sa oameni care nu au legătură cu Iașiul și nici nu simt ceea ce simțim noi.

Deși înainte de alegeri ni s-a spus că vor fi acțiuni după ce vom accesa fonduri legale de la stat să dezvoltăm partidul, acum acest lucru nu se mai dorește ci se cheltuiesc bani pe acțiuni fastuoase prin care să fie pus în lumina reflectoarelor egocentrismul și interesul unor persoane din staff-ul Președintei, care absorb fonduri mult mai benefice altor scopuri.

Președinta Diana Ș:oșoacă acuză pe toată lumea de dictatură, dar demiterea inopinată și lapidară a unui Președinte de Filială ce este? Unde sunt Forurile partidului care au fost puse în mișcare la demiterea lui Silvestru Șoșoacă?

Unde sunt părerile Sfatului Înțelepților dacă acesta a existat vreodată și s-a ținut vreodată cont de părerile lui?

Prin demiterea nestatutară a doamnei Simona Macovei Ilie, Filiala Iași a partidului își exprimă nemulțumirea și afirmă că rămânem solidari cu ea cu riscul maxim de a fi desființată întreaga Filială!

Nimeni nu își dorește așa ceva și dimpotrivă, ne exprimăm în continuare devotamentul și loialitatea față de Președintele Diana |Iovanovici Șoșoacă cu condiția să ne considere un colectiv care dorește îndeplinirea acelorași obiective ca și domnia sa și care nu se pot realiza decât cu oameni organizați în echipă și care nu vor să aibă imixtiuni fără voința lor. Este un partid la care hotărârile trebuie să fie obligatoriu colective! Comunicarea între conducerea partidului și Filiale trebuie să funcționeze ireproșabil!

„Noi vă vrem, chiar dacă dumneavoastră nu ne vreți!” Sunteți lovită energetic!

DIANA  PREȘEDINTE!

Aaa, nuuu…

Aici mă refer la Diana Președinte al partidului SOS România.

În ciuda multora care cred – sau li s-o fi părut – că sunt pupincurist deoarece o laud și o susțin necondiționat pe Diana Șoșoacă aproape în tot ce scriu și ce public, vă spun doar atât. Nu am pupat în cur pe nimeni toată viața mea – indiferent ce funcție a avut acel „cineva”, pentru că  asta nu îmi este în fire. Nici teamă nu mi-a fost de nicio persoană cu funcție cu care am avut de a face în viață… sunt un om  dintr-o bucată și susțin că  diplomația este bună în relațiile internaționale și atât. Omul direct, omul deschis care spune ce gândește și gândește ce spune este pe placul meu.

Mă uitam ieri la acea Consfătuire organizată de partid la Casa Poporului despre cancer, o Consfătuire care arată în primul rând frica și lașitatea multor români care dețin funcții hotărâtoare în Sistemul Sănătății Publice din România, care nu au participat pentru că a fost organizată de SOS România… Asta se traduce că da „băi, voi sunteți corecți, faceți altfel de politică în România și procedați exact așa cum ați promis, dar noi încă depindem de leprele pe care le-am servit  până acum și nu putem să ne desprindem de ei, pentru că de ei depindem, la ei sunt banii, pâinea și cuțitul, așa că voi faceți ce știți voi că este bine, iar când vom putea și voi îi veți fi înfrânt pe ăștia toți cu riscul vieții voastre, să fiți sigur că venim și noi pe valul victoriei și ne alăturăm să culegem împreună roadele.

O singură chestie nu mi-a plăcut și nu îmi place la Diana Șoșoacă! Nu se poate abține și dă impresia că prea i s-a urcat puterea și gloria la cap! Când nu deții o majoritate, ci doar o mână de oameni loiali care ți-au dovedit cu asupra de măsură asta, nu te apuci să le dai lecții în public în văzul lumii că li s-o fi urcat la cap Puterea și ai să îi aduci tu pe locul lor de pe soclu.

Chiar dacă acest partid singular prin multe caracteristici ale lui îți aparține în totalitate, tu nu ești nimic fără ei cum nici ei nu ar fi nimic fără tine.

M-am înhămat în acest partid necondiționat, pentru că am simțit exact ce a simțit și doamna Șoșoacă, iar suprapunerea de elemente care coincid până la identitate m-au făcut să nu ezit. Nici nu mai există azi în România o altă persoană capabilă precum Diana Șoșoacă ce întrunește deopotrivă dorință și putirință în domeniul politicii și care să fie capabilă să ne conducă pe drumul cel bun, dar…

Personalitatea ei nu este înțeleasă de orice muritor de rând astfel încât să o urmeze și să o facă pe ea să înțeleagă numai faptul că nu toți oamenii pot face lucruri, pot răbda, pot îndura, pot scuipa și înjura în același timp cu gestul tandru de mângâiere și de sărut dulce de iubire. În primul rând nici rezultatele nu vor fi egale pentru toți și de la aceste diferențe există și intensități diferite cu care se luptă  pentru dobândirea Puterii.

De asta oamenii nu sunt la fel. așa precum și degetele de la mână sunt diferite.

Nu poți să îi vorbești unui om pe același ton, cu aceiași tărie sau pe ton de comandă doar că tu ești convins în sinea ta că ești sigur mai cult, mai documentat și mai determinat decât el. Chiar dacă este așa, acel om nu te va urma, ba chiar va dezvolta în sinea lui o adversitate continuă pe care o va scoate la iveală atunci când te prinde mai slab și mai descoperit.

Prin urmare nu acuzi parlamentarii SOS în bloc în plină Conferință internațională după ce îi lauzi și le ridici osanale că au muncit pe rupte la organizare, că „li s-a urcat la cap!”

Chiar și aceia înfocați și devotați ca și mine li se zburlește părul din blana de lup pe corp și mârâie…

Se spune că cine nu poate înghiți ieșirile Dianei Șoșoacă nu poate lucra cu ea și mai devreme sau mai târziu va claca sau va pleca. De cde nu se spune în partid Adevărul despre un eventual divorț de Luis Lazarus „după al doilea descălecat”, despre dispariția din Prim Plan al deputatului Ciubuc de la Piatra Neamț, despre anonimatul în care au intrat Înțelepții – Gică Manole, Florian Colceag, Corvin Lupu, Alexandru Amititeloaie,  ca exemplu…

Păi nu așa se poate face și suda un colectiv de luptă pe distanță mare. Aaa, că a fost des înșelată în așteptări și a fost dezamăgită de oameni pe care i-a crezut loiali, asta este cu totul altceva.

Nu poți fi un lider autentic și de anduranță dacă nu ai capacitatea de a depista singur cu experiența ta de viață oamenii buni și cei răi, oamenii pe care te poți baza și pe care nu și nu poți să bați în cuie niște caractere pe care tu crezi  că ai încredere în ele doar după vechimea și  originea relației…

Eu am mai spus-o și la alt partid unde loialitatea m-a ținut din păcate 23 de ani. Nu vin pentru funcție, ci pentru a construi ceva în care cred. Nu mai ești de acord cu doctrina – dar fără să declari asta public pentru ca lumea să afle – puir și simplu cu mine ai terminat și eu îmi fac bagajul.

Din SOS nu vreau să plec sub nicio formă, însă nu exclud că într-o zi pot fi ușuit pentru că le spun lucrurilor pe nume. Ok, dar nu spera că bag gunoiul sub preș,  pentru că nu fac asta.

Una ne-ați spus înainte de a fi partid parlamentar, altceva se macină azi la Moara Vlăsiei… Lumea vorbește prin spate și pe la colțuri, iar asta nu este deloc bine, nu este sănătos și nici „cusher”.

Dintr-o dată – fără ca membrii să afle din gura Președintelui care este conduita și politica partidului – lumea se trezește că nu mai sunt importante unele priorități  prin care să dezvoltăm viața organizațiilor ce ar trebui să fie pe primul loc pentru ca  viitoarele alegeri să ne prindă mai puternici, mai dotați, mai sudați, mai  bătăioși. Mulți aleși pupincuriști care țopăie în jurul  Doamnei căutând să fie în toate pozele, iar alții mai apropiați se țin în umbră și taciturn ca să nu transpară nicio idee, nicio perspectivă de gândire sau de acțiune.

Auzim zvonuri că  două persoane apropiate de lider sunt mai mult influenseri care trag spuza pe turta lor în timp ce în Filiale sunt lăsate treburi importante  pe umerii câtorva cai care trag.

Ardealul este un gol imens, dar nu numai. Cu festivități fastuoase nu vom crea o structură puternică măcar ca la AUR. Mi se va reproșa poate că sunt prost (informat?) și că nu înțeleg nimic din scopul acestor festinuri la punct fix unde o doamnă dă cu pumnul în masă și dictează ce este bine și ce este rău. Am înțeles că a fost un Secretar General pus la beție cu curve de Silvestru Șoșoacă ce a sabotat rău Partidul. Dar al doilea? Unde este munca sa? Că Secretarul General pe țară și de Filială sunt scheletul partidului, este suportul mușchilor și a organelor sale! Că a fost omul lui Vadim, bravo lui, dar este un om loial sau are și el o misiune? Întreb pentru că ne interesează! De aici pot surveni rupturi și nu ne trebuie. Nu ne trebuie acum nici clădiri pentru protocol, locuri unde să  organizăm cu mulți bani și fast evenimente prin care să arătăm că noi  cheltuim bani mulți pentru popor, să se vadă că nu suntem ca alții, că noi lucrăm pentru oamenii de rând. Lucrăm mai bine și mai mult pentru ei folosind cu cap sumele mici alocate și nu le risipim. Le cheltuim în scopul creșterii puterii și a volumului de membri, al logisticei fără de care nu te poți dezvolta. Asta s-a vorbit înainte de alegeri și alta se petrece acum fără niciun avertisment. Nu se supără nimeni din partid dacă sunt cheltuiți bani pentru România, pentru deplasări diplomatice care nu sunt  susținute de statul ostil aflat la putere.

Da, e bine, DAR NU ACUM! Mai întâi Sfatul Înțelepților ar trebui să hotărască să ne creștem efectivul  și puterea, să avem o structură națională până în ultimul sat din munți, să funcționăm ca un partid mare. De ce a avut atâta priză PSD? Pentru că a preluat modelul de structură al fostului PCR  din mers, până jos la Talpa Țării.

Supărarea poate fi mare când ești criticat. Poate duce chiar la destituire, dar așa cum am  declarat, mie unul nu îmi pasă dacă ar fi așa decât poate că nu am fost înțeles. Am o vârstă încât potențial aș putea teoretic să-i fiu tată Președintei, să îi dau sfaturi pertinente fără să ofensez. Așa cum ea se simte Mama Națiunii și se comportă ocrotitor cu toți românii la fel așa și eu mă simt a fi Tatăl Mamei Națiunii. Nimic neobișnuit.

Ce vrem noi de fapt „șoșocarii” înverșunați? Vrem ca acest partid să nu se destrame, vrem o unitate de monolit, să avem putere a cuvântului nostru indiferent de funcția și de rangul în partid. S-a promis Democrație și nu Dictatură, pentru că acum este cea mai mare nevoie de susținere a oamenilor lângă Președinte.

Pot să spun multe, foarte  multe, pot să critic în  mod constructiv foarte multe pentru că eu așa  înțeleg să fac politică.

Nu mai dați public în oameni ca să vă faceți imagine de intransigentă și dură, că nu aceasta este alternativa la idiotul de Ciolacu. Popularitatea dobândită poate fi pierdută brusc atunci când nu te aștepți.

Recomand tuturor deputaților și senatorilor să fie mai deschiși și să aibă bunul simț să răspundă pe WhApp la întrebările venite de la membrii simpli atunci când sunt întrebați. Funcția nu dă nici putere și nici inteligență suplimentară. Ne-am înhămat cu toții să tragem ls o căruță, iar apartenența la București nu dă un supliment față de oamenii din Iași, Slobozia sau Roman. Bob cu bob se umple sacul.  Dați posibilitatea membrilor de rând să-și facă auzite ideile, cuvintele, preocupările și frământările. Dacă au idei greșite explicați-le frumos că poate nu au informațiile dumneavoastră.

Suntem la o răscruce. Înțelepții dacă sunt înțelepți, trebuie să țină bine căruța ca să nu se răstoarne. Ar fi păcat și ar fi ultima șansă pe care Dumnezeu ne-a dat-o!

Nu pierdeți din vedere pădurea din cauza copacilor din față! Doamne ajută.

Mi se pare că am vorbit mereu în pustiu și că tot ce am muncit cu râvna a ajuns la gunoi fără a fi fost cântărit de nimeni. Poate nu este așa, dar asta se simte.

Eu atât am avut de spus tovarăși!

Trăiască pacea între popoare! Trăiască frăția dintre poporul rus și american! Tramp și cu poporul rus fac să ne uităm în sus! Uraaa! Uraaa!

DUBLA TRĂDARE A AMIBELOR „SUVERANISTE”

amibă, amibe – substantiv feminin

Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrană, format dintr-o masă de protoplasmă, cu unul sau mai multe nuclee și care se mișcă cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba).

Este cea mai rudimentară ființă vie existentă ca formă de viață pe planeta Pământ. Mai simplu și mai rudimentar de atât nu se poate.

=================================================

Este forma supremă de a-și exprima indignarea dar și deziluzia Dianei Iovanovici Șoșoacă la adresa acelei părți din populația României care din diferite motive – începând de la capacitatea de înțelegere și sfârșind cu răutatea, cu ticăloșia dusă la extrem a unor umanoizi rudimentari puși și plătiți să denigreze, să jignească, să scuipe și să timoreze o altă parte a aceleiași populații – dar care cândva era cu frică față de Dumnezeu și în timp și-a pierdut din credință lăsându-se sedusă și ispitită de Diavolii globaliști adepți ai Satanei.

Amibe sunt aceia fără un dram de minte, fără scrupule și care se simt amibechiar ei singuri, reacționând vehement la catalogarea Dianei Șoșoacă. Numai Proștii recunosc că sunt proști când strigi „Proștilor!”.

Ceea ce se petrece acum în România ar fi fost de inimaginat acum 35 de ani să zicem… În orice țară, la orice popor, există o mică masă de oameni dispuși la trădarea intereselor naționale, fie din convingere politică, fie din lăcomie și dorința de înavuțire ușoară pe seama trădării. Românii au dovedit de-a lungul veacurilor  că au în gena lor elementul trădării și a vânzării aproapelui pe nimic, fără chiar un câștig material substanțial care să-i motiveze.

Acum trăim niște vremuri nu grele, ci vremuri determinante pentru români, care au toate șansele să redevină o națiune, un popor, care sunt poate în fața unui ultim examen dat în fața lui Dumnezeu. După ce a văzut din imensitatea cosmosului decăderea de care am fost în stare, micimea noastră morală și sufletească, fragilitatea minții și a gândirii noastre, Dumnezeu ne-a dat în ultimii 35 de ani niște teste pe care noi românii nu le-am trecut. Între timp Bunul Dumnezeu a lucrat cu alte popoare și cu alte națiuni mai sănătoase la minte, mai credincioase și mai determinate să lupte în numele Lui cu diavolimea globalistă și a adus omenirea în stare de a face mari sacrificii pentru a se extrage din mocirla Păcatului și de a se reîntoarce la Morala Creștină. Noi românii am fost supuși de influența Satanei cu perfidie și învăluire și acum suntem efectiv legați de mâini și picioare, dar în esență suntem sub o anestezie diavolească care ne-a paralizat gândirea.

Înțelegând asta, Tatăl  Nostru ne-a sărit în ajutor dându-ne printre noi niște semeni foarte puternici care nu pot cade ispitelor și care pot înfrunta Satana. Intenționat a ales acești oameni reprezentativi pentru El să nu aibă chipul cel mai frumos – așa cum doar Satana își alege trimișii care corup.

Au însă un  caracter dur și puternic cu care pot  înfrunta orice greutăți și orice  încercări pentru a fi un exemplu oamenilor slabi și căzuți în păcat.

Nici Satana nu stă degeaba și când s-a văzut încolțită din ce în ce mai tare de un tăvălug care s-a pornit împins de însuși Dumnezeu, a adus printre români tot felul de lighioane cu diverse înfățișări umane pe care le-a amestecat în mulțime ca să inducă în eroare.

Vreau aici să fac o precizare. Acest articol nu este scris ca să îl citească idioții funcționali cu o brumă de cultură atestată prin patalamale mai mari sau mai mici, care în mintea lor se consideră intelectuali care foșgăie prin lume lăsându-și târtița goală supusă vederii în speranța că le va fi umplut golul dintre FS.

În primul rând NU se adresează lighioanelor care aparțin din interese obscure hoților și bandiților aflați la guvernare cu ajutorul animalelor de pradă globaliste ce votează disperați PSD, PNL, USR, UDMR, etc.

Acest articol este dedicat în exclusivitate suveraniștilor, celor așa zis patrioți români care de câțiva ani (sub un deceniu) au preluat de afară  un curent     puternic antiglobalist iscat mai ales după înlăturarea în forța a lui Donald Trump de la Casa Albă după primul său mandat și declanșarea de către adepții acestuia republicani a luptei pe viață și pe moarte cu titanii globalismului, reprezentați de deținătorii finanțelor mondiale.

Acest curent a înviorat omenirea concomitent cu lupta declanșată de creștinii ortodocși ruși pentru eliberarea unei regiuni de la granița lor din Ucraina care a fost intenționat adusă sub controlul satanelor fascist-globaliste  pentru a se provoca un conflict mondial.

În această conjuctură – observând că bulgărele se rostogolește și prin Europa ale cărei popoare creștine au fost intenționat diluate cu populații musulmane care urmau să joace un rol special în distribuție – Serviciile de Intelligence românești acaparate fiind de mai toate agențiile străine care s-au imixtionat în noua colonie România, au trecut la întocmirea și punerea în aplicare a unui Plan prin care să preia în mod perfid acest curent naționalist, să fie gata să înghită și să coordoneze din start mulțimea care venea în număr din ce în ce mai mare spre formațiunile patriotice suveraniste.

Au trecut la crearea aproape în clandestinitate – mai mult în diaspora și cu ajutorul ei – bazându-se că nu are percepția directă și nu cunoaște realitatea atât de bine precum societatea civilă din țară, care este mereu cu ochii pe tot ce se întâmplă intern în viața de zi cu zi a coaliției de partidulețe AUR. Chiar sub oblăduirea SRI și SIE societatea civilă a fost îmbiată să-și scoată în față tot felul de lideri locali sau zonali și după ce i-a studiat cunoscându-le punctele vulnerabile, au fost ajutați să înființeze partidulețe naționalist-patriotice care să își dorească suveranitatea împotriva UE și NATO.

La un moment dat Serviciile au îndemnat sub controlul lor nevăzut la unificarea acestor partidulețe patriotice într-o Alianță care prescurtat se numește AUR. Nimic mai frumos. În 2020 a intrat în parlament cu un procent „uimitor” pentru „deontologii” acoperiți ai globaliștilor,  de 10-11%. Lumea a jubilat, oamenii dădeau cu căciulile de pământ de bucurie că au penetrat Sistemul. Fentă, desigur!

Dumnezeu Drăguțul privea din Înaltul Cerului și se întrista când vedea prostia și  infantilitatea pe care o dovedeau românii la uneltirile Satanei.

Și Satana a ales și a împins de la spate un om al ei, o iudă școlită „de crudă” în școlile din catacombele de la Băneasa. Numele lui este George Simion, recrutat și școlit de Servicii pentru a crește și pentru ca la un moment dat să preia ca lider o formațiune suveranistă cu care să se poată manevra și ține sub control  mulțimea. Ideea principală era ca indiferent ce întorsătură ia istoria, indiferent care va fi orientarea omenirii în viitorul apropiat sau îndepărtat, Serviciile să fie la butoane, să conducă din umbră și să rămână la putere. Acesta este scopul. „Nimic fără noi, nimic să nu putem noi controla”.

Între timp Bunul Dumnezeu s-a gândit să le întindă românilor un deget în speranța că îl vor apuca și că se vor prinde de el cu toții ca să-și salveze Nația și Patria. A fost  poate ultima încercare în care Bunul Dumnezeu și-a pus gaj bunătatea Sa și ne-a dorit binele ca să nu pierim în negura vremurilor.

Dint anonimatul societății civile, din  lovitura Satanei dată omenirii cu pLandemia de Covid, s-a detașat o femeie avocat a cărei voce puternică s-a distins imediat din corul tânguirilor generalizate. Era doamna avocat Diana Iovanovici Șoșoacă al cărui strigăt către mulțimea semenilor era atât de puternic și de ferm încât a atras atenția asupra ei și a oamenilor de rând, dar și a autorităților globaliste. I s-au alăturat și câțiva medici români care au preluat și ei la rândul lor strigătul unor confrați din lumea largă cu expertiză în domeniu care au arătat că virusul Sarscov 2 și vaccinul sunt niște lucruri false care sunt de fapt o metodă de a distruge în masă și de a subția omenirea. Doar 2-3 ani mai încolo adevărurile urmau să iasă la iveală și lumea să afle dimensiunile  Crimei.

Dumnezeu a ales ca Diana Ionanovici Șoșoacă să ajungă în Parlamentul României ca senator de Iași după altă  luptă cu oamenii Satanei de a elibera Sărbătoarea Cuvioasei Sfinte Parascheva de Inchiziția sionist globalistă impusă prin forță.

Din acest moment românii aveau pe buzele lor numele Dianei Șoșoacă și o asemuiau cu stindardul luptei pentru Libertate Socială în România.

Pentru probitatea ei morală și pentru neînfricarea cu care striga din Senatul României Adevărul despre realitatea din spatele cortinei, Diana Șoșoacă a fost imediat supusă cenzurii și ostracizării. Dumnezeu i-a arătat Calea, iar ea a pornit imediat spre Adevăr îmbrăcând cămașa jertfei.

Ca să o pună la încercare și să o întărească, să o purifice, Dumnezeu a supus-o și el la multe cazne și încercări care să facă și mai puternică în fața Satanei,. Ia dat oameni în jurul ei și iude, dar și oameni adevărați, cu credință în Dumnezeu cu care să se ajute și să lupte contra Satanei. Ia lăsat ei puterea să aleagă cine este loial și cine nu. A greșit, este omenește, s-a încrezut în oamenii Satanei, dar tot Dumnezeu a salvat-o și a văzut că este în stare să înțeleagă.

Toate ce s-au petrecut de atunci și până acum a fost lucrătura Domnului și nu mai El știe câte vor mai urma până ce Diana Șoșoacă ajunsă în fruntea nației române va reuși să urce cu crucea în spate Golgota Re-Învierii Neamului.

În tot acest timp – cât s-au petrecut în România ce am relatat – undeva, în spatele unor uși închise și ai unor ochi nevăzuți se petreceau alte lucruri. După 2020, când Trump a pierdut fotoliul de la Casa Albă și s-a retras după turbulențe populare la Mar-a-lago în Florida, pe proprietatea lui, s-a început punerea în aplicare a unui Plan minuțios alcătuit pentru distrugerea globalismului satanic pe planetă.

Donald Trump a înțeles că de unul singur nu poate face față diavolimii globaliste și că ar trebui să se unească cu niște mari puteri planetare (militare și financiare) cu care să distrugă globalismul. A înțeles că  foștii și tradiționalii dușmani trebuie reconsiderați și să-i devină aliați și prieteni. A înțeles că asta este dorința lui Dumnezeu ca să salveze omenirea de la pieire, că PACEA este noul cuvânt de ordine, că trebuie să lase trufia la o parte și să accepte că lumea are nevoie de altă împărțire mondială, cu alte priorități, că nu mai poate fi America stăpânul lumii, ci ar trebui să poată exista cel puțin trei poli de putere ca să supraviețuiască America.

În tot acest timp Joe Biden a declanșat sub egida NATO ca armată și UE ca forță politică un război hibrid cu Rusia pe teritoriul Ucrainei. Planeta a devenit un butoi cu pulbere gata să explodeze. Chinezii au fost provocați excitându-se Taiwanul să ia cu forța ceea ce tratatele existente recunoșteau că îi aparține.

Conflictul armat dintre SUA și China în insula Taiwan era iminent, o Armada navală se deplasa deja din Pacific  spre marea Chinei de Sud, iar China ridicase deja în aer avioanele de vânătoare cu miile și bombardiere care se îndreptau către Taiwan. Urma să se declanșeze o confruntare mondială nimicitoare în care SUA avea să fie lovită chiar la ea acasă, în America, concomitent cu luptele din Taiwan de rachete chineze și rusești de lanțul de submarine aflate în puncte strategice sub apele oceanelor Atlantic și Pacific și care aveau încărcături nucleare și erau ațintite marile orașe și Baze militare americane.

Donald Trump cunoștea toate aceste planuri globaliste, ale militarilor americani, de când era Președintele Americii și se cunoștea bine cu Vladimir Putin cu care interacționase, însă nu prea bine cu Xi Jimpeng care devenise bun aliat cu Vladimir Putin.

Înțelegând că atacul devastator asupra Americii poate avea loc în maximum o oră, Donald Trump l-a contactat de urgență pe firul roșu pe Vladimir Putin din Camera de Criză de la Mar-a-lago, acolo unde Trump își amenajase identic un spațiu dotat ca și la Casa Albă.

În convorbirea avută Donald Trump l-a rugat  pe Putin să intervină urgent la Xi Jimpeng ca să ordone imediat întoarcerea escadrilelor chineze care se apropiau de Taiwan la bazele lor de la sol, lucru care avea să oprească declanșarea ostilităților cu unitățile navale și aeriene ale SUA ce se îndreptau cu viteză maximă către Taiwan.

Trump – deși nu mai era Președinte în funcție ca să poată stopa atacul american în desfășurare – a dat asigurări că din acel moment el personal devine un prieten al |Rusiei și Chinei și că trebuie să pună la punct toți trei un Plan de Pace mondial care după ce va ajunge iar la Casa Albă să devină u n Plan comun de stopare a oricăror răspunsuri la provocările globaliștilor și la  evitarea unui Al Treilea Război Mondial.

Întâlniri repetate în locuri secrete ale specialiștilor celor trei țări au concretizat acest Plan minuțios și complex pus la punct în cele mai mici detalii. Cuvântul de ordine în toți acești ani au fost „Nimeni nu răspunde la provocări! Totul pentru împiedicarea unui Război Mondial!”

În acest plan minuțios era prevăzut și momentul răsturnării guvernelor globaliste din Europa. Mai ales în țările est-europene  unde NATO a creat pe timpul globaliștilor lui Biden Baze militare NATO. România era un caz mai special deoarece ea a fost supusă de la început planului tot special al lui George Soros de pedepsire și de jefuire a țării ca răzbunăre contra lui Nicolae Ceaușescu. Prin urmare România a fost transformată într-o colonie devenită poligon de încercare ale globaliștilor finanțați și controlați de Soros, de implementare de diverse acțiuni sociale prin care se studia convertirea maselor.

Așadar, noul triumvirat aliat antiglobalist dintre Trump, Putin și Xi a înțeles că România are un statut mai special, că este o redută forte în coasta Rusiei și că oricum va trebui să fie smulsă din ghearele globalismului european care a prevăzut jefuirea ei și divizarea în provincii ce urmau să fie rupte din trupul țării. Adică România ar fi o primă țintă de scoatere d3e sub comanda globalismului european în care Franța a devenit un jucător mai important decât Germania care nu se lasă mai prejos.

S-au gândit antiglobaliștii să pregătească în taină un om care să fie  capabil la un moment dat să preia conducerea țării și să asigure  chiar acțiuni dure în forță pentru o trecere bruscă la suveranism și ruperea legăturilor globaliste – evident când trupele NATO aflate în cele 13 Baze militare comandate de SUA republicană nu vor interveni în apărarea guvernanților globaliști. Așa că se preconiza o victorie relativ ușoară a preluării puterii de forțe suveraniste comandate de fapt de tandemul SUA-Rusia cu acceptul  Chinei.

În urma studiilor asupra unor potențiali politicieni cu capacitate intelectuală potrivită s-au oprit la domnul Călin Georgescu. În primul rând a fost agreat de globaliști care i-au dat o funcție importantă în guvernele pro-globaliste, la ONU, la Comisia de la Veneția, iar asta nu trezea suspiciuni dacă era racolat și pregătit să răstoarne la momentul potrivit situația. De asta se ocupau serviciile americane cu foști ofițeri și instructori din CIA și FBI loiali președintelui Trump la Mar-a-laga.

Despre Călin Georgescu nu s-a mai auzit aproape nimic vreme de aproape o jumătate de deceniu. Era „la școală”,

În acest timp în România Diana Iovanovici Șoșoacă își vedea de drumul ei încercând să trezească populația și să o deștepte furnizându-i cu riscuri enorme știri și date reale despre acțiunile mârșave a guvernanților. S-a bătut, a riscat totul, chiar și viața ei personală și de familie, a fost trădată chiar de soțul ei care s-a dovedit a fi un nemernic exact la fel ca și caracter ca toate iudele trădătoare din Cloaca Politică ce ar fi dorit să exploateze rezultatele și notorietatea soției sale  ca să poată intra în combinații oneroase.

Imediat sataniștii globaliști alați la butoane au barat informațiile, au creat un zid opac în jurul Dianei Șoșoacă pentru că ascensiunea ei fulminantă punea în umbră construcția Serviciilor și AUR cu pseudoliderul George Simion, care rămâneau în umbră.

Nici nu există comparație între cultura, inteligența, erudismul și moralitatea Dianei Șoșoacă în comparație cu George Simion, un bărbat tânăr cu un pospai de cultură, de vocabular, de diversitate de cunoștințe, dar și cu un caracter infect de golan al stadioanelor … Sistemul a făcut tot ce i-a stat în putință prin trolli fără școli și identitate pe rețelele de socializare  recrutați cu bani murdari, cu proști utili care se vând pe 2 mici și o bere, se bazează pe țațe sau fufe inculte care vor să pară deștepte dacă au o opinie politică, sau pe cocălari proști precum  gardul – dispuși să înjure pentru intimidare o persoană cu bună credință care poate și apreciază inteligența, munca depusă și moralitatea adevărată a Dianei Șoșoacă împreună cu  adepții  ei loiali. Pentru că trebuie să spunem deschis, au părăsit-o la greu atunci când avea mare nevoie de sprijin oameni care i-au fost prieteni până și-au văzut rezolvat un interes de moment, după care brusc au devenit propagandiști „pro-Georgescu” gândindu-se poate că vor avea mai multe avantaje dacă joacă la ofsaid… Luis Lazarus este unul dintre aceștia…

Acest articol nu îl scriu și nu îl adresez jegurilor împuțite globaliste formate din acei „intelectuali subțiri” care de trei decenii și jumate au mâncat bani și rahat globalist ca să țină la  putere niște reptile ce au devorat români naivi.

Acest articol l-am scris și l-am dedicat special pentru acea lume snoabă, amorfă și inutilă intrată în transă, care nu mai gândește, care în  micimea ei imorală s-a îndepărtat de religia creștină prin care Dumnezeu dorește să ne salveze.

L-am scris plin de furie la adresa acelor proști sau care preferă să o facă pe proștii alegând un idol fals precum Călin Georgescu care nici măcar nu este un creștin ortodox ca majoritatea cetățenilor români sau catolic creștin, el având în CV istoric de filozofie  sexuală cu Misa inamicului public Gregorian Bivolaru.

Este produsul unui PR făcut științific „ca la carte” cu influențe atât americane (care l-au pregătit), cât și cu munca Serviciilor de Intelligence rusești care s-au ocupat de punerea la punct al Loviturii de stat armate ca și în 89 când  au răsturnat regimul comunist al lui Ceaușescu. Fiecare din părți și-pa asumat o latură a acțiunii.

 SUA Republicană l-a pregătit pe Călin Georgescu ideologic și profesional să conducă imediat România, iar Rusia a planificat recrutarea mercenarilor lui Potra, alocarea de sume cash de bani, arme .și muniție,  instruirea în Africa a oamenilor de acțiune și formarea nucleelor paramilitare. Și Rusia și SUA au fost adânc implicate în crearea idolului Călin Georgescu. În timp ce aici, în România, neajutată de nimeni s-a format și ridicat prin forțe proprii, prin muncă și riscuri enorme Diana Șoșoacă alături de câțiva oameni la fel de curați ca și ea cu sume foarte mici de bani aduși de acasă de la gura familiei sau din donații aflate la vedere transparent și legal de la românii din diaspora sau din țară..

Cine merită așadar să fier liderul adevărat al luptei de eliberare și de revenire a poporului român?

Un om artificial creat, o iudă transformată la nevoie de antiglobaliști, racolat din tabăra globaliștilor pentru a fi apoi folosit și manipulat de Rusia și SUA, sau un trimis al lui Dumnezeu, curat și loial poporului român, un mare patriot pe care Dumnezeu în mărinimia Sa l-a ales să ne salveze?

 Cum puteți să vă dați voi drept suveraniști și să ignorați cu bună știință numele și meritele Dianei Șoșoacă în crearea acestui curent curat suveranist, această Mișcare Națională pe care trebuie să-l urmăm cu toții fără a mai pune la îndoială și prefăcându-ne că putem noi cântări care dintre exponenții suveranismului românesc ar fi mai bun și mai potrivit?

Este o blasfemie, o nemernicie față de Dumnezeu și asta va fi cu siguranță o ultimă aroganță pe care Dumnezeu ne-o mai permite, după care ne va nimici spulberându-ne în patru vânturi! AUR și POT  sunt partide hibride create de Servicii pentru a nimici și stinge suveranismul românesc curat! Dacă acum nu înțelegeți asta atunci merită să crăpăm cu toții, cu copiii și nepoții voștri cărora le-ați dat viață degeaba și acum le omorâți viitorul din prostie!

Cum tu – ca român – să faci jocul iudelor securist-globaliste carte au creiat special partidele AUR și POT – le-au introdus în parlament tocmai ca să poată contracara ascensiunea cât se poate de normală și de firească a partidului SOS România și a liderului său Diana Iovanovici Șoșoacă?

Chiar oameni care sar în ajutor invitând-o pe Diana la podcast-uri și emisiuni televizate precum B1 sau România Tv se comportă prin spate ca niște iude după plecarea ei din emisiune și nici nu mai pomenesc numele partidului SOS România sau Diana Șoșoacă  precum nici nu ar exista, păstrând embargoul impus  și televiziunilor mainstream?

Mă uitam la Dan Diaconescu al cărei OTV a însemnat ceva în încercarea românilor de a rupe dominarea PSD, PNL, USR, etc.

A făcut o emisiune minunată, fulminantă, cu Diana Șoșoacă în care ea și-a pus viața în palmă și a arătat-o oamenilor. Ce politician român a mai fost capabil să facă asta? Cine a mai fost atât de sincer să arate românilor adevăruri ținute secrete cu dinții de către Cloaca Politică? Nimeni!

Și prostimea adunată în  turmă, în cireadă, este dusă spre pășuni false, pline cu spini dar colorate cu verde intens cu vopsea Photoshop care să atragă!

Dumnezeu ne va pedepsi crunt și pe bună dreptate dacă vom continua să fim idioți, să fim amibe, să trădăm conducătorul de drept al nostru arătat de Dumnezeu! 

A făcu Călin Georgescu măcar 1% din ce a făcut (doar în ultimii ani) Diana Șoșoacă pe plan  extern folosindu-și calitățile ei de poliglot și diplomație și a contactat Marile Puteri ale lumii ca să ne bage în seamă și pe noi, POPORUL ROMÂN și să nu țină cont de iudele care ne conduc în acest moment?

Spuneți astea amibelor carte o înjurați și o denigrați, idioților utili care l-ați lăsat de izbeliște pe Dumnezeu și v-ați dat desfrâului  Satanei!

Să strigi în scop  politic contra cost sau ca să faci parte  din turma „Turul doi înapoi” înseamnă să fii un cretin care nu înțelege sau se preface că nu înțelege că Turul doi este ilegal ca și Turul Întâi unde nu sunt primiți fără motive legale cetățeni ai României să candideze!

Interzicând-o pe 5 octombrie pe Diana Șoșoacă printr-o Hotărâre samavolnică Turul Unu a devenit ilegal și prin consecință și Turul Doi! Asta a făcu ca acum să se invoce tot ilegal acea Hotărâre cu care să-l scoată din cursă și pe Călin Georgescu!

Aceasta a fost însă o lucrare a Bunului Dumnezeu, ca nici Georgescu să nu poată câștiga alegerile votat de o turmă de bovine rumegătoare ce au consumat iarbă otrăvită care stau așezați cu coada murdară de balegă.

Este un semn divin  că Domnul ne mai lasă o șansă să ne deșteptăm, ne mai dă o palmă peste ochi să vedem Adevărul și pe trimisul Său să ne arate Calea.

Se va face  voința Lui, indiferent ce vor rage pe pajiște turma de bovine și ovine. Va fi așa cum dorește El, iar asta va fi dorința Sa indiferent de răgetul turmei.

Prin urmare românii deșteptați, cu mintea liberă și curată vor merge la votul organizat de iudele trădătoare  globaliste și vor anula votul ca și în 2024 scriind pe Buletinul de Vot în pătrățelul desenat cu pixul Diana Șoșoacă-Președinte! Au fost peste două milioane care au dejucat planurile jigodiilor!

Faceți și voi care din cretinism susțineți un idol fals precum Georgescu același gest dacă vă dați suveraniști! Scrieți și voi – adepții lui Călin Georgescu-președinte – și vom anula cu asta alegerile, deoarece vor f mai multe voturi anulate explicit decât voturi „pentru”  date de reptile unui Antonescu, Nicușor Dan, Lasconi sau Victor Ponta care este întruchiparea lui Iuda.

 La aceste alegeri vor fi observatori din ONG-uri americane care vot veghea ca STS să nu mai poată vota cu tableta, așa că sunt șanse mari să se anuleze legal alegerile falsificate și să înfrângem globalismul.

Concomitent, Alesul lui Dumnezeu trimis să ne salveze va fi chemat de Rusia și SUA la masa negocierilor privind pacea din Ucraina.

Este încă n semn că nu Satana va fi lăsat să aleagă omul care să ne conducă, ci Bunul Dumnezeu va hotărî.

Fie ca amibele să piară și poporul român să renască așa cum ne-a lăsat Domnul prima dată pe lume în Grădina Maicii Domnului. Amin.

https://www.facebook.com/share/v/16Mw3BaiVf/

ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU

Hai să mai fac o încercare…

De mult nu am mai scris nimic pe blogul personal făcut acum vreo douăj-de ani. M-am enervat acum trei-patru ani în urmă când excrementele uscate ale securismului globalist mi-au șters și mi-au blocat pur și simplu pagina personală de Facebook ce îmi purta numele REAL și pe care începusem să public un fel de serial care interesa din ce în ce mai mulți cititori de toate vârstele cu amintiri din copilăria mică din anii „stalinismului efervescent”, când de mâna mamei și prin ochii ei percepeam lumea în care am apărut și eu…

Fapte reale de viață, școala românească de atunci, organizarea societății, etc erau adunate în niște nuvele în serial sub titlul „GENERAȚIE DE MARTORI”. Ce să faci, javrelor astea nu le convenea nici trecutul din care se trag… După ce mi s-a tăiat avântul de a mai scrie literatură pe care poate aș fi putut-o aduna într-o carte memorialistică sub acuzația că vreau să-mi măresc audiența artificial pe Facebook, am trecut pur și simplu la lupta cop la corb cu înjurături și blesteme neaoșe. Poate că asta a fost un noroc acum, că mi-a rămas blogul intact și încă nelovit în pălărie.

De mult nu am mai scris nimic pe blogul personal făcut acum vreo douăj-de ani. M-am enervat acum trei-patru ani în urmă când excrementele uscate ale securismului globalist mi-au șters și mi-au blocat pur și simplu pagina personală de Facebook ce îmi purta numele REAL și pe care începusem să public un fel de serial care interesa din ce în ce mai mulți cititori de toate vârstele cu amintiri din copilăria mică din anii „stalinismului efervescent”, când de mâna mamei și prin ochii ei percepeam lumea în care am apărut și eu…

Vremurile de azi sunt atât de cumplite și de tulburi, încât mi s-a făcut lehamite să mai scriu texte politice, de eseu politic, deoarece văd efectiv că sunt prea mulți idioți capabili să recunoască asta și care măcar să aibă răbdarea și puterea să ia seama că sunt într-un continu păcat și că ar asculta ce păreri au alții mult mai deștepți și mai determinați decât dânșii care nu numai că au știința să citească, dar mai pot să și discearnă și să înțeleagă ceea ce citesc. Nu orice om are timpul și răbdarea necesară de a scormoni in trecut, de a traduce pentru el măcar din limbile de circulație texte ascunse de javrele turbate globaliste, dar asta pe cei mai mulți români pare să nu îi intereseze, ba chiar te bagă și în originile materne că ești un bou care nu înțelege viața așa cum o înțeleg ei.

Sunt un tip înrăit tare de viață, de experiențele prin care am trecut luptându-mă cu inconștiența tinereții cu diferite Sisteme din care Dumnezeu Drăguțul m-a ajutat de fiecare dată să nu ies învins… Poate nu învingător deplin, dar niciodată învins de orice mărime a timpului cu care m-am luat de gât. Nu mă temeam de nimic și de nimeni înafară de El, pe care l-am avut în gând mereu așa cum m-a educat mama și căruia i-am adresat rugi fierbinți atunci când mi-a fost greu.

Trăiesc astăzi clipe cumplite când văd în jur câtă prostie izvorâtă dintr-un cretinism indus de Sistem se manifestă public și practic nu se vede pădurea din cauza primului copac care le stă în fața ochilor.

Eu cred că este chiar lucrătura Domnului, care vrea pur și simplu să nu se înțeleagă atunci când ne cântărește pe fiecare ca să ne trieze și să ne așeze la dreapta sau la stânga Lui

Pentru că a fi de partea lui Călin Georgescu acum sau a Dianei Șoșoacă, este sinonim cu a fi o vită în Șeptelul Național, care mugește, se baligă și flatulează pe o pajiște desenată cu Photoshop pe un calculator, sau a fi un om cu discernământ, cu frica față de Dumnezeu și cu mintea îndreptată spre viitorul apropiat, uitându-te la copiii și nepoții tăi. Aici este diferența.

Un troglodit ordinar, un ticălos ascuns intenționat privirilor mulțimii de cei care îl au în vedere să devină Iuda oficială, care iese din burta calului troian ca să incendieze cetatea, sau alternativa, pe trimisul lui Dumnezeu ca să salveze România din ghearele morții sub chipul unei femei bărbate care a dovedit că este capabilă să jertfească tot ce este mai drag și mai scump pe lume unei mame de copii, capabilă să se lupte pe viață și pe moarte pentru a-i apăra de fiarele sălbatice.

Mai mult decât atât, prostimea orbită de ură și de furie că Dumnezeu nu bate cu parul, ci cu fapte care conțin pilde și tâlcuri ce ar trebui să o trezească, se lasă cuprinsă de lucrarea  Diavolului și este anesteziată de aburii otrăviți ai Propagandei Iadului.

Undeva – unde m-au purtat treburile, într-un colectiv oarecare, unde majoritatea sunt oameni trecuți de tinerețe și au o cultură și o formare a vechii școli comuniste cu maxim  studii gimnaziale –  au deschis o discuție despre evenimentul actual cu interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, pe care ei o catalogau ca fiind nedreaptă și strigătoare la cer.

Atunci am intervenit și am întrebat colectivul din fața mea de ce li se pare nedreaptă, că poate asta este vrerea lui Dumnezeu, că așa vrea El să deschidă ochii credincioșilor căzuți în păcat și că poate că El vrea să le arate Omul ales și trimis de El să ne salveze. „|Cine este acel om?” am fost întrebat.

Diana Iovanovici Șoșoacă am răspuns și s-a așternut pe moment o liniște răsunătoare.

Imediat o olteancă guralivă venită între moldoveni a început să turuie și să o insulte pe Șoșoacă după tiparul standard al cirezii naționale care își spune „popor” și care a devenit armata „pașnică” a mercenarilor plătiți să declanșeze războiul civil care să aducă România în stare de țară neguvernabilă. În nervii ei excitați la culme de ignoranța mea olteanca se înfocase și se uita la cei din jur cerându-le din priviri să o aprobe și să o susțină să convertească mintea unuia care ar părea că se crede prea deștept pentru o masă de semeni care îl domină.

Și dă-i și dă-i cu invectivele cu insultele la Șoșoacă cu o ură viscerală în priviri… Într-o mică pauză de respirație am întrebat-o scurt: „doamnă, dumneavoastră în ce an ați absolvit liceul?” Descumpănită de întrebarea mea căreia nu-i vedea rostul, mi-a răspuns cu o jumătate de gură. „eu am terminat opt clase, nu am făcut liceul că așa ereau vremurile”.

 „Nu e nimic, nu toată lumea a putut face un liceu, dar dacă tot ați terminat în regimul trecut școala dumneavoastră, asta echivalează liniștit cu liceul făcut azi, care scoate pe bandă rulantă inepți funcționali. Însă vă întreb: de unde atâta siguranță în ce afirmați, de unde aveți informațiile care vă dau atâta siguranță să afirmați ceea ce spuneți și să puteți dumneavoastră cântări că aveți dreptate despre Georgescu și despre Șoșoacă?”

Puțin deranjată, îmi răspunde, „dar este evident, toate televiziunile spun asta!”

„Doamnă, dar dumneavoastră folosiți calculatorul? Știți să navigați pe internet? Citiți site-uri  străine care nu dau la televizor acele știri potrivnice globalismului?”

 „Nu, eu mă uit numai pe telefonul meu și văd Tik-tok și îmi ajunge câte văd acolo.”

Trebuind să ne despărțim imediat, i-am mai spus doar atât. „Doamnă, în prezența mea cel puțin, vă rog să vă abțineți în a mai emite păreri despre politică și despre suveranism. Nu am acum timp să vă argumentez diferența de cultură măcar dintre noi, dar dacă voi avea vreodată timp mai mult reluăm discuția de aici și vă explic pe înțelesul dumneavoastră de ce greșiți în fața șui Dumnezeu, nu a oamenilor de rând…

GENERAȚIE DE MARTORI

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (9)

Dacă îmi amintesc eu bine, prietenul meu din clasa întâia care mi-a fost și coleg de bancă la început, până Doamna Agafiței a fost nevoită să ne despartă – de Paul Jerbas fac vorbire – a plecat cu părinții din Iași într-o altă garnizoană, cred că la București, unde taică-su a fost mutat la Marele Stat Major. Cel puțin așa mi-a spus Paul, dar trebuia să țin asta secret, că așa îi spusese lui tatăl, că nu are voie să spună la nimeni. Eu unul m-am ținut de cuvânt până acum…

Când ne-a despărțit Doamna din bancă eu am ajuns coleg de bancă cu cea mai cuminte și mai grațioasă fetiță din clasă, dar și foarte bună la învățătură.  Karina Ghițescu era numele ei. Cred că taică-su era ori un mare procuror, ori un mare securist. În orice caz, Karina era o fetiță bine educată, manierată, liniștită și nu părea să mă bage în seamă cu toate prostioarele pe care le făceam prin recreație împreună cu Paul. Misiunea ei de „pionier de frunte” admisă în prima tranșă, era „să mă liniștească”, să devin un băiat cuminte și să nu mă țin de prostii, că „fondul era bun”…. Ea a luat-o în serios, dar eu o tratam ca pe o surioară mai mică căreia trebuie să-i mai intri și în voie din când în când, „să nu te pârască lui mama”. Îmi amintesc că purta părul cu două cozi simetrice, pe lateral, neîmpletite, dar legate obligatoriu cu două funde mari din panglică albă pe care i le lega maică-sa zilnic înainte să plece la școală. Mie pur și simplu îmi venea să îmi înfig mâinile în cozile ei și să trag de ele. Asta în semn de prietenie, desigur. Totuși știu că mi-am înfrânat pornirile și am început cumva să-i arat că dacă vreau sunt mai cuminte ca ea la ore și că sunt cel puțin la fel de bun la învățătură. Au început să curgă „decarii” pe caiete și Doamna să mă laude lui mama care venea zilnic să mă ia de la școală. Multe lucruri ne-a învățat Doamna Agafiței în clasele primare, iar astăzi nu-mi dau seama dacă alea erau în Programa școlară sau pur și simplu veneau de la ea. Cert este că și fete și băieți am învățat în clasele primare să coasem cu acul  pe pânză, să cârpim șosete găurite, să ne coasem singuri nasturii căzuți la haine și să venim obligatoriu curați la școală, fără murdărie în urechi și fără negru sub unghii. Ne-a pus să aducem la școală pantofi de-ai noștri sau ghete de iarnă și ne-a arătat cum să ne dăm încălțămintea cu cremă fără să ne atingem nasul și urechile și apoi să o lustruim „oglindă”.  Ne-a învățat Doamna să ne facem singuri tartine unse cu unt sau cu untură de porc, sau cu paté de ficat, să tăiem pâinea în felii subțiri cât să fie suport pentru stratul uns. Evident că ea a adus la școală din banii ei unt, pateu, măsline, 2 franzele sau pâine baghetă „București”, cuțit ascuțit, cuțit rotund la vârf pentru uns. Ne-a învățat să decorăm tartina cu ardei roșu sau gogoșar în oțet, măsline fără sâmburi, sau altă murătură. Totul ca să dezvolte în noi un simț estetic și mai ales să știm singuri să facem lucruri acasă. Știa că unii nu au posibilități, că nu vor face niciodată tartine, eventual doar să mănânce, dar asta nu trebuia să nu ne egalizeze pe toți ca nivel de cunoștințe. Chiar niște salam sau mușchiuleț trebuia tăiat cu grijă, „pieziș” și așezat pe platou sau farfurie cu scobitori înfipte în mijloc ca să ai de ce să apuci și să muști. Nu puteai să vii ca „gheorghe” și să iei felia de salam cu lăbuța ta nespălată și să o bagi în gură. Astea erau lucruri elementare în educația unui viitor matur – chiar dacă școala lui s-ar fi oprit în viață doar la cele patru clase primare. Mulți aveam aceeași educație și conduită și acasă, dar aici era pentru cei fără posibilități.

Pe timpul ăla venea mereu în clasă în timpul orelor noastre un profesor de sport pe care îl chema Larmanter. Era evreu. Astăzi, dacă mă gândesc cu mintea de acum înțeleg că omul era și „clopotarul de serviciu”, că îi cam trăgea clopotele Doamnei. Doamna era o femeie foarte frumoasă, foarte manierată, cu o mare delicatețe, iar acest lucru nu putea să-i scape profului de sport al școlii, care ar fi fost cam cu maximum zece ani mai în vârstă decât Doamna. Larmanter era cunoscut de toți copii dintr-a-n tâia până într-a șaptea (pe atunci gimnaziul era de 7 clase, ulterior s-a făcut de opt). Dintr-a cincea, făceai sportul cu Larmanter, iar la acțiunile pionierești de 1 Mai și 23 August, el cu alți profesori din oraș conducea instrucția pentru defilarea pionierilor. Era dur, avea o voce tabacică, îți trăgea imediat un șpiț în cur dacă cumva îi stăteai în cale când trecea el. Toți se temeau de el, dar când intra el la noi în clasă, ne sculam respectuoși în picioare și spuneam în cor „Bună ziuaaaa!”, iar el ne făcea semn cu mâna să nu ne formalizăm și să luăm loc. Doamna iradia de fericire când îl vedea, se ridica de la catedră și se retrăgeau amândoi lângă geamul din fața clasei de lângă tablă. Doamna era mereu cu fața la clasă să ne vadă ce facem, iar Larmanter cu spatele la noi vorbea în șoaptă cu Doamna. Noi eram bucuroși că eram lăsați „de voie” și vorbeam între noi unii cu alții cu voce scăzută „să nu deranjăm”. Fiecare era cu ale lui…

L-am prins înntr-a cincea un trimestru pe Larmanter la ora de sport, iar din trimestrul doi m-am mutat la „generală 21”. Larmanter umbla pe stradă cu haine „sportive”, în sensul folosit azi drept „casual”, cu niște pantofi de piele, sport , cu o bluză sport cu fermoar la piept, eventual un sacou deasupra, dar în mână obligatoriu cu un mini sac cilindric strâns la gură de două mânere subțiri ca un șiret din piele. Așa era moda atunci. La ore venea cu un trening albastru de lână, tricotat, scump. Era un tip „bine”, în jur de vreo cincizeci de ani.

Chiar mutat de la „Trei Ierarhi” aveam să mai dau de el în viață cu ocazia defilărilor pionerești când vorbea cu profesorii mei de sport.

Dintr-a patra, noi băieții mergeam la orele de „atelier” într-o casă veche naționalizată și adaptată aflată în curtea școlii la marginea terenului de sport. Băieții făceau „traforaj”, iar fetele rămâneau în clasă și învățau cu Doamna sa cu o altă maistră, croitorie.  Eu știam mute de astea de la mama și de la tanti Viorica, unde auzisem și înțelesesem cum se face un tipar de hârtie și apoi cum se croiește un material, ce este aia să așezi „în bié” sau normal materialul. La traforaj, fiecare băiat aveam trusa noastră, cumpărată de părinți din librărie, dotată cu: un fierăstrău, o mini-menghină, o mini-coarbă și un mini-ciocan. Aveam o legătură de 10 pânze subțiri pentru fierăstrău care se rupeau repede datorită neîndemânării noastre și a frecării de placaj fără pauze. Mai aveam o bucățică de săpun în trusă pe care o tăiam acasă din săpunul de rufe ca să ne ungem pânza. O pânză costa la librărie 25 de bani, dar un corn cu marmeladă era 50 de bani.

Tot la librărie se găseau de vânzare bucățele de placaj cam de 15 x 15 cm cu diferite figurine desenate pe el, ca de ex. un urs, un câine, sau un cocoș, iar noi trebuia să decupăm cu fierăstrăul pe contur desenul și la urmă să-l montăm pe un suport tot de placaj (o talpă) care se îmbina. Măiestria consta să decupezi exact pe marginea desenului și să lași să se vadă acest desen, nu să „muști” din el. Erau unghiuri și curbe care îți puneau la muncă îndemânarea, mintea și răbdarea. Unde trebuia decupat de exemplu un desen cu un gol, trebuia să dai cu mini-coarba o gaură în placaj cât mai aproape de linia desenului. Apoi desfăceai șurubul fluture de la fierăstrău și eliberai pânza de traforaj la un capăt, o introduceai prin gaură și o strângeai înapoi în rama fierăstrăului. Continuai să decupezi după desen. Erau unele care trebuiau tăiate cu mare precizie, deoarece erau elemente de îmbinare și trebuiau să intre „fest”, fără să fie largi sau prea strâmte. Ajustai cu o bucată de șmirghel ca să intre piesa în locaș. Unii eram mai îndemânateci, alții dimpotrivă, mai tolomaci și mai nerăbdători. Rupeai pânzele fierăstrăului, nu mai aveai, împrumutai de la colegi „pe datorie”. Tema ți se dădea pentru acasă, iar aici, care era tolomac, apela la tata sau la un frate mai mare să execute piesa. Ne-a prins bine și asta, că am învățat totuși să facem ceva cu mâna noastră. De aici vine vorba „lucru manual”, căreia i s-a dat ulterior altă interpretare…

Într-a cincea, băieții au trecut la orele de lucru manual – cărora le mai spuneam „atelier” – de la lemn, la metal. Acolo am învățat să ajustăm grosimile unei piese cu pila de diferite asperități despre starea uneltelor care trebuiau să fie conforme, etc. Aveam profesor un maistru de fabrică care ne arăta cu mâna lui cum trebuie să facem și ne-a dus la „Nicolina” la sculărie, să vedem cu ochii noștri cum lucrează muncitorii. Ne-au învățat cum arată și ce se face cu un strung, cu o freză sau o raboteză. Totul ne fascina și ni se părea floare la ureche să faci singur de exemplu un ciocan de fier. Cu un burghiu gros se dădeau două găuri în bucata de fier una lângă alta, iar apoi, cu pila se pilea până cele două găuri alăturate se uneau. Cu pila, un copil într-a cincea, cred că putea termina treaba în vreo 14 ani, dar tata o dădea la un muncitor de la sculărie și acolo o prelucra că era gata ciocanul în jumate de oră. Noi trebuia doar să-i punem coada pe care o ajustam după gaură.

În clasele 1-4 am fost în echipa de premianți ai clasei. Doar într-a-n-tâia am luat premiul întâi cu coroniță, probabil pentru încurajare, că apoi s-a ținut seama de prietenia dintre mine și Paul Jerbas și pedepsele cu statul la colț sau în genunchi. Am luat premiul doi și trei, dar oricum mama era mulțumită de mine și asta îmi ajungea.

Când am trecut într-a treia, ai mei s-au mutat în locul bunicilor în locuința lor din Pavilioanele CFR Nicolina. Bunicul a ieșit la pensie și a făcut la Vaslui casă nouă pe terenul din curtea străbunicii Ruxandra. Așa a rezolvat și problema cu străbunica – mama lui bunicu Mihai – care ajunsese la venerabila vârstă de 98 de ani. A murit la o sută. Mi-o aduc aminte, era „o mână de om” mică și slabă, cu un gheb în spate, legată cu o broboadă albă în loc de batic pe cap, indiferent de anotimp, iar vara umbla desculță prin curte și în casă. Străbunica avea „albeață” la ochi, era ceva de parcă nu avea pupile. Ochiul stâng era complet alb. Se uita la mine când vorbea aplecând capul pe o parte ca o găină și îmi zicea „Relu”. Degeaba îi spuneam eu că mă cheamă Gabi, ea din Relu nu mă scotea, bunica Luța se distra, că și ea avusese de la străbunica Ruxandra cam același tratament de la soacră pe care încerca bunica să-l aplice cu mama, însă diferența era prea mare pentru mintea și puterea ei. Dar ceea ce mă uimea pe mine la străbunica Ruxandra era faptul că la 98 de ani băga ața în urechea acului fără ochelari de vedere, că nici nu purta. Avea „camera” ei, patul ei, în bucătărie, care era cumva lipită de casă, unde bunicu construise sobă cu plită nouă și acolo se gătea iarna iar acolo lângă sobă avea patul străbunica. Între bucătărie și camera bunicilor era diferență de nivel la pardoseală și trebuia să urci o treaptă la nivelul casei cele noi. Casa cea nouă avea împrejur un cerdac cu stâlpi și leațuri orizontale ca să susțină un parapet de lemn, dar niciodată bunicu Mihai nu s-a învrednicit să-i pună și parapet de scândură, cu toate că nu ar fi costat o avere. Pur și simplu cred că nu-i vedea utilitatea, pentru că în cerdac nu ținea nimic. Casa era „tip vagon” și continua cu încă două camere, unde era „camera de zi” și dormitorul bunicilor în același timp, cu un pat dublu, cu tăblii din lemn sculptat și cu un covor oltenesc pe perete lângă pat în chip de carpetă. Alături, pe  o măsuță rotundă stătea aparatul de radio marca „Ogoniok”, pe care tata li-l făcuse cadou că noi cumpărasem un aparat nou cu pick-up; urma un holișor cu ușă de intrare principală în casă și o cămară „rece”, iar de acolo intrai în „camera din față”, de la stradă, care era camera mea când mergeam în vacanță vara la bunici. Curtea cu grădină era de-a  lungul casei de la stradă și până în spatele curții, unde să găsea un șopron pentru lemne, de unde se intra în „zămnic”, adică o groapă săpată în pământ, care era foarte „lutos” acolo, de aproximativ 3/4 m și adânc de vreo 2,5 m. Peste groapa asta erau așezate niște grinzi di lemn de salcâm peste care s-au pus dulapi de stejar și peste ei s-a pus pământ rezultat din săpătura gropii care s-a bătătorit bine în straturi udate succesiv. cam de un metru grosime. Era ca o movilă de pământ de formă trapezoidală ca un acoperiș de casă străpunsă de un burlan ce funcționa ca aerisire la beci. Zămnicul era de fapt beciul în care vara se țineau alimente la rece, băuturi, harbuji, iar iarna se depozitau cartofi, rădăcinoase. În beci se cobora pe o scară din lemn simplă, fără mâner sau parapet.  Casa era ca o casă de gospodari la țară, deși era la doar 10 minute de centrul Vasluiului sau de Piața centrală. Casa bunicilor era pe strada Cuza Vodă la nr.14. Azi sunt blocuri pe acel loc.

Deci într-o zi îmi spune mama când am terminat eu a treia că urmează să ne mutăm din locuința de la Hală în Pavilioane, în locul bunicilor Mihăilă. Urma să avem trei camere, magazie/bucătărie de vară proprii, apă curentă în casă, WC în casă. Urma să am și eu camera mea, iar curticica de cca 100 de metri patrați  părea să fie visul mamei, să aibă o grădiniță cu flori. Știam locul, știam deja mulți copii din zonă, așa că bucuria a fost și a mea. Problema era că dintr-a patra, trebuia să merg la școală din Pavilioane și nu de lângă Hală cum fusesem învățat. Practic se cam triplase distanța..  Acolo, la maxim 50 de metri de locuința noastră trăia la o casă nouă, „tip”, o familie pe nume B, în care doamna lucra cu tata la „Nicolina”, la contabilitate, iar domnul B era maistru tâmplar la fabrica de mobilă de la Ciurea.  Era un rând de case noi pe strada Decebal, de aproape de lângă Podul de Piatră (piața de azi) și bulevardul Cantemir. De la aceste case noi și până la actuala Șosea Națională era un cartier de case particulare, unele mai bune, altele mai slabe, ca într-o mahala a Iașiului. Alte străduțe înguste pietruite legau str. Decebal de acum de Șoseaua Națională, perpendiculare pe ambele. Părinții mei erau prieteni cu familia B, deoarece fratele domnului B din cartierul Pavilioane era casier central la „Nicolina” și era în subordinea directă a tatălui meu. Că între timp, tata plecase din funcția de economist la Sfatul popular la uzina Nicolina în funcția de Șef al Serviciului Financiar. I se mărise leafa substanțial și acum eram și noi cu puțin mai mult „cheag”. Când ne-am mutat în Pavilioane ai mei au cumpărat o garnitură de mobilă nouă din lemn de nuc, cu sculpturi și ornamente la pat și la șifonierul cu trei uși care o făceau pe mama foarte fericită. Tata i-a cumpărat și mașina ei de cusut proprie, marca „Ileana”, ca să nu mai fie nevoită să meargă la tanti Viorica când dorea să coase ceva cu mâna ei. Au mai luat pentru „sufragerie” – unde au pus ei mobila de dormitor nouă – un covor mare de iută, cu niște flori vișinii și gri. De „persane” încă nici nu putea fi vorba la timpul ăla. Și covorul l-a luat tata cu „pile”, prin foști colegi de facultate ajunși să lucreze în comerț.

WC-ul – aflat la intrare în locuință – era făcut de mama „bec”, l-a văruit și a vopsit geamul îngust care dădea spre curte.  Pe perete era montată o chiuvetă mică exact ca și cele din toaletele de tren. De altfel tot timpul aveam să asemăn WC-ul din Pavilioane cu o toaletă de vagon de tren. Pardoseala era dintr-o gresie model vechi (tot ca la toaletele din tren), ca niște rinichi alb/negru. O cameră mică de vreo 1,5/2,5 mi-a devenit „camera mea” unde dormeam. Aveam doar un pat și o veioză deasupra capului ca să pot citi. Lecțiile mi le făceam în camera de zi care fusese cu aceeași destinație și pe timpul bunicilor mutați. Locuința toată avea pe jos dușumea de scândură cu nut și feder, iar mama, după ce le-a frecat cu peria de paie și săpun de rufe, le-a vopsit cu o vopsea de ulei de culoare vișină putredă, iar casa a fost văruită și pereții în tonuri diferite de crem sau vernil deschisn cu rulou cu vopsea contrast. Așa se purta pe atunci. Nu exista la noi nici tapet, nici var lavabil. Exista doar var alb care se putea colora și „humă”. Dacă văruiai casa cu humă te lua naiba când doreai să renovezi, că trebuia frecată de pe pereți ca să aplici un strat nou. Varul se cumpăra de la prăvălie în bulgări de var stins, ca o pastă albă ca și pasta de dinți. Acasă se dilua cu apă, se strecura prin tifon și cu bidineaua se vopseau pereții și tavanul, care în prealabil se reparau la crăpături sau coșcoveli, cu ipsos (ghips). Mama a fost și zugravul și „disainerul”. Tot cu mâna ei a vopsit lemnăria la geamuri și uși cu vopsea albă culoarea  „untului”, cu pensula. Totul a făcut cu drag și multă mândrie. Mirosea a nou și a curățenie. Alături aveam vecini foarte buni cu care ai mei au strâns o mare prietenie și adeseori jucau împreună table (domnii cu domnii, doamnele cu doamnele). Alături locuia familia Ba., iar deasupra lor, familia I. Și domnul Ba și domnul I lucrau cu tata la Nicolina, iar doamnele erau casnice ca și mama. Se făceau campionate „în patru”. De obicei aduceau o sticlă cu vin și  mama avea gustări și sifon să înmulțească șprițul. Sau invers, când mergeau ai mei la vecini.

Familia B. avea un băiat, Valentin, mai mare cu un an decât mine, care învăța tot la „Ghe. Asachi”, dintr-a-ntâia și mama cu doamna B  au hotărât să mergem împreună la școală și să ne așteptăm unul pe celălalt când terminăm orele ca să venim tot împreună. Valentin a devenit astfel ca fratele meu mai mare și aproape tot timpul eram la el acasă unde taică-su ne-a făcut o masă de ping-pong și jucam chiar și cu alți copii. Evident că eram cei mai buni și jucam cu alții pe „1 leu setul”, făcând bani de timbre.

Erau vremuri prin anii 58-65 când toți băieții colecționau timbre. Aveam clasoare, iar în Piața Unirii exista magazinul „Filatelia” care o mai fi și acum la primul turn din stânga, la mezanin. Avea și Poșta de vânzare timbre filatelice, dar Filatelia era mai faină și devenise un club al filateliștilor. La magazin mergeam adesea să schimbăm timbre cu alți filateliști, ăia mai mari ne prosteau și ne luau pe nimic la schimb cele mai valoroase timbre pe care le aveam. Până am început și noi să ne pricepem. Se vindeau plicuri cu timbre. Era 4 lei un plic cu „românești” și 7 lei unul cu „străine”. Erau amestecate, rareori prindeai o serie completă de timbre, dar aia îți scotea banii investiți în plic. Timbrele neștampilate aveau valoarea nominală înscrisă pe timbru, putea să fie o liră britanică sau o monedă „botswaneză” de azi, că Botswana încă nu apăruse ca stat. Timbrele ștampilate valorau cam 10% din cât scria că este valoarea timbrului. Nu trebuiau să fie „filate”, adică să aibă pe față sau pe verso nicio ciupitură sau rosătură. Altfel erau hârtii fără valoare. Eram încurajați și la școală să fim filateliști, deoarece asta ne lărgea orizontul de cunoștințe pentru că eram îndemnați să aflăm din cărți cât mai multe lucruri despre o țară de unde aveam timbre, să o localizăm pe hartă, iar asta ne dezvolta în noi fără să vrem un imbold să aflăm lucruri noi.

Pe lângă școala Gheorghe Asachi, în drumul spre casă – pe str. „Mareșal Malinovski”, actuala str. Palat – cam pe unde este acum curba pe care o face linia de tramvai ce trece drept prin fața Casei Dosoftei, locuia într-o curte cu poarta la stradă un domn căruia toți copiii îi spuneau „Colonelul”. Cred că era un „fost” ofițer al armatei regale, cu același statut ca și unchiul meu Săvescu, doar că ăsta era chiar un ins scăpătat, locuia într-o locuință veche, dărăpănată, cu maxim două camere și cred că era singur, fără familie. La  el erau mereu copii, mai ceva ca la magazinul Filatelia, că vindea timbre, dar și cumpăra timbre. Făcea de fapt comerț cu timbre prostindu-ne pe noi copiii, că nu eram noi deștepți ca dânsul. Se uita ce avem de vânzare, dădea un preț, nu doreai, mai punea el 50 de bani sau un leu și atât. Nu voiai nici așa, te expedia scurt că nu pierdea vremea cu fraierii care nu știu să „facă afaceri”.  De vândut vindea la preț dublu față de magazinul de stat, dar noi proștii ne închipuiam că ale lui sunt mai valoroase, că nu are statul ce are el. Cred că avea zeci de clasoare puse într-o bibliotecă veche și de acolo ne punea să ne alegem. Sunt sigur că avea legătură cu magazinul de unde la cumpăra și el și ni le vindea nouă la suprapreț. Eu și Valentin ne opream în drumul spre casă la Colonel și vindeam sau să cumpăram. Drumul spre casă în Pavilioane trecea prin fața vechiului Tribunal, o clădire cu etaj aflată pe locul unde este acum turnul de cetate renovat, de unde cobori spre Palas Mall. Vis-a-vis era o străduță care cobora spre str. Sf. Andrei, pe care iarna ne dădeam cu sania sau chiar pe ghiozdan la vale. În zonă erau curți și case cu copii care ne erau colegi de școală, mai mari sau mai mici. Era un băiat Enda, mai mare cu vreo 2-3 ani. Jucam fotbal cu el la școală. Apoi, când coboram, era casa colegului mei de clasă de mai târziu, Eduard Spiță, al cărui tată lucra la ACB și era bun prieten cu tatăl meu. Edi  Spiță s-a căsătorit cu o colegă de clasă de primară de a mea, o fată foarte cuminte și bună la învățătură pe care o simpatizam, D.C. Mai la vale, pe strada asta locuia la ultima casă pe dreapta fostul coleg de grădiniță Nicușor Stancu, cel pe care l-a lovit un camion când ieșeam de la grădiniță. El a mers la Școala de pe Costachi Negri devenită ulterior Liceul nr.6. Mulți colegi de primară s-au mutat la școala Vasile Alecsandri, că era școală nouă construită.

Treceam strada Sf. Andrei atenți să nu vină vreo mașină și continuam până la Bahlui unde era podul de lemn „Trancu”. Pe colț, unde sunt acum blocurile turn de pe malul Bahluiului, era o bodegă „La Amarandi”, o crâșmă veche unde povestea tata că se opreau și ei când erau liceeni sau studenți la o bere sau „una mică”. Blocurile turn s-au construit sub privirea noastră când făceam drumul la școală. Când s-au înălțat blocurile, taverna aia a fost închisă și acum cred că este un punct de lucru al „Salubris”.  Treceam podul peste Bahlui cu un miros înțepător în nări a gudroane deversate și a canalizare, care mai ales vara îți întorcea stomacul pe dos. Animale moarte și tot felul de gunoaie erau aruncate în râu. Mă opream cu Valentin la mijlocul podului și scuipam „la țintă” câte un gunoi ieșit din apă. Apoi ne continuam drumul până în Șoseaua Națională, cam pe locul unde este acum „piramida lui Dubeț”. Pe colț, pe stânga, unde se află azi o grădiniță și bulevardul care face legătura între Podul Cantemir și bvd. Dimitrie Cantemir era un pichet al unei Unități Militare de Grăniceri sau de Securitate. Nu erau mulți soldați acolo, nu mai mult de o companie, dar au stat multă vreme până a dispărut Unitatea. Cu Valentin aveam 2 căi să ajungem lângă casa lui, la egală distanță, iar de la el, eu mai aveam vrei 50-80 de metri să ajung la poarta mea. Pe prima stradă spre stânga, peste drum de Unitatea militară era o străduță, iar pe colț era brutăria lui „Pșait”. Ăsta era un brutar renumit în Iași încă dinainte de război, iar după naționalizare  el cu toată familia lui făceau pâine caldă. Nu știu unde aveau cuptorul, poate în Podu Roș, lângă actuala biserică Sf. Neculai, lângă Sala Sporturilor, sau poate spre  Socola. Pe strada noastră pe unde mergeam eu cu Valentin era însă un mic magazinaș unde se vindea pâine. Lumea aștepta cuminte și forma rând așteptând să vină de la fabrică căruța sau mașina cu pâine. O descărcau vânzătoarea magazinului ajutată de șofer în lăzi din lemn. Pâinea de 1 kg era așezată față în față, câte două, cam 10-12 buc într-o ladă.  Câteodată, punea mâna și câte un bărbat aflat la coada rândului, ca să cumpere primul după ce se descărca. După ce primea toată pâinea, lumea intra în ordine în prăvălie și cumpăra. De obicei pâine neagră, sau intermediară cu cartofi, că franzela albă nu prea avea căutare. Pâinea proaspătă mirosea de cred că scula și morții di cimitirele Iașiului dacă bătea vântul corect. Noi copiii eram trimiși de părinți să cumpărăm pâine de la „Pșait”. Ne strigau mamele când jucam mingea pe stradă în cartier și eram trimiși fără comentarii să luăm pâine.  Nu aveam ce zice și gașca pleca în corpore la „Pșait” unde încingeam alte jocuri până sosea pâinea. Eram dotați de acasă cu plase împletite din nylopn, gros ca firul de pescuit la crap, de i mm, doar că nylonul era colorat galben, albastru, roșu sau verde. Plasele se întindeau și încăpeau lejer și 4 pâini în ele.

În drum spre casă fiecare ciupeam din coaja crocantă a pâinii de jur împrejur „să nu se cunoască”. Pe drum întâlneai câte un alt drăcușor de copil care nu fusese trimis la pâine, dar mirosul înnebunitor îl obliga să-ți ceară de la tine o bucățică de pâine, iar tu erai educat să fii milos și îi dădeai fără supărare. Chiar dacă ajungeai acasă cu aproape o jumătate de pâine rotundă ciupită ca de găini, nimeni nu se supăra pe tine, pentru că  pâinea era ieftină și a doua zi cumpărai alta. Vara copii umblau îmbrăcați doar cu chiloții de lenjerie intimă, negri, albaștri sau foști albi când erau noi, indiferent că erau băieți și de 14 ani chiar sau fetițe până la 9-10 ani. Umblam desculți sau cu niște „târlici” dintr-un pantof rămas mic căruia i se tăia ștaiful. Era lejer, nu îi era nimănui rușine cu „ținuta de vară”, iar tricourile au apărut mai târziu.

În noul cartier din Pavilioane nu existau încă clădiri noi, moderne, complex comercial sau ceva similar. Nu. Exista pe Calea Gălății – cam în spatele actualului Complex comercial Podul de Piatră – pe unde era sifonăria, o Alimentară într-o veche clădire pe colțul străzii. Aproape de Moara Bălaia. Peste drum de ea era celălalt pod din lemn care traversa Bahluiul și ieșea în capătul străzii Ipsilante de azi și de atunci. Ăsta era îngust, i se zicea „punte” și nu ar fi încăput pe el o mașină. Încă de pe când locuiau bunicii mei în Pavilioane învățasem drumul la Alimentara unde mă trimitea bunica să cumpăr câte ceva, având grijă să-mi dea și bani în plus pentru „bumboane”. Erau magazine în stilul vechi al băcăniilor de mahala cu „de toate”, cu rafturi înalte până la tavan acoperite cu perdele din tifon găurit de vreme, ascunzând vederii polițele cu borcane și sticle cu diferite produse, conserve, etc. Câte 1-2 produse erau scoase în față ca să vezi că ele există de vânzare și cu o etichetă pe care scria prețul. La intrare în Alimentara dădeai cu ochii de niște butoaie mari din lemn cu măsline marinate, scrumbie de Dunăre sărată sau  afumată, sau o salată de hamsii cu ceapă și morcov tăiate „peștișor”.  Mai era tot „la butoi”, metalic, ulei de floarea soarelui, în care era băgată o sondă  din tablă cu o pompă manuală care scotea lichidul și îl vărsa într-o pâlnie tot din tablă cu care ți se umplea sticla de ulei cu care veneai tu de acasă. Măsline sau salată de hamsii se lua cu o palmă cu găurele, un fel de polonic mai plat, cum avem cu toții pentru spaghete. Conținutul paletei era pus pe o hârtie groasă de ambalaj, eventual „cerată” pe o parte ca să nu curgă lichidul prin ea și se punea pe cântar. Cântarele erau de multe ori cu greutăți omologate de 1 kg, 2 kg și submultipli de până la 50 de grame, cu tirizie și tară, arareori erau cântare nemțești de tip balanță. Aveam să le întâlnesc și prin anii 80 prin Ardeal, chiar fdacă apăruseră cântarele electronice. Alte mărfuri se vindeau la vrac, se luau cu o scafă de tablă din niște lăzi din lemn aflate la baza rafturilor de perete și se turnau într-o pungă de hârtie, începând cu făina de mălai, de grâu, gris, orez, sau zahăr tos. Rareori găseai un aliment gata ambalat. Pardoseala era din dușumea de scândură tratată din belșug cu „bradolină” ca să nu reziste microbii sau gândacii.  Bradolina mirosea puternic a rășină de brad amestecată cu benzină. Mie îmi plăcea că îmi gâdila nările plăcut. Și untul sau untura de porc pentru gătit se găsea la calup. Cereai câte sute de grame doreai, ți se cântărea, se împacheta cu hârtie de ambalaj și se vindea. Unt gata ambalat de fabrică găseai doar la magazinele din centru, dar era mult mai scump. Doar domnii cu stare cumpărau de pe acolo. Și halvaua și săpunul de rufe și marmelada de prune. Toate se găseau la vrac ambalate în cutii de carton sau lădițe din lemn. Marmelada venea în lădițe din lemn de brad cu șipci foarte subțiri, iar mai târziu erau și din carton. Acolo mă  mai trimitea mama când uita ea să cumpere ceva mai devreme, ca să cumpăr eu.

În grădinița din fața casei mama făcuse straturi și semănase lobodă, mărar, ceapă, usturoi, leuștean, pătrunjel. Ba chiar avea și flori lângă gard. „Regina nopții” nu lipsea și nici „nemțișorii”, crinii sau condurașii. Zambile și crizanteme înfloreau și ele pe rând. De la munte, de la Putna, au adus 3 puișori mici de brad pe care i-au plantat în mijlocul grădiniței. Cu pietre la rădăcină, cu nisip în loc de pământ negru. Doi s-au prins și azi ar trebui să fie înalți cât blocul dacă nu or fi fost tăiați de cei care au venit după noi. Strada pe care locuiam – aflată între primul rând de Pavilioane și rândul de case noi „tip”, cum stătea și Valentin B. era pietruită. Avea și trotuare de partea pavilioanelor, încadrate cu borduri tot cioplite din piatră de carieră. La fel erau și trotuarele, pietruite. La marginea trotuarelor erau plantați la linia bordurii plopi, care făceau un puf ce îți intra și în gură. Vara însă făceau umbră la care noi ne jucam feriți de soarele arzător. De tăiat nu aveai voie să îi tai și să pui de exemplu castani sau tei. Cu aceeași piatră „spărtură de carieră” împănată cu nisip de râu erau pavate și trotuarele din fața pavilioanelor. Mama a adus de pe undeva sămânță de portolac de toate culorile lumii și a semănat pe trotuar cât ținea lungimea gardului nostru. Anul următor călcai pe un covor multicolor de portolac care s-a înmulțit singur de la vânt și s-a extins și la vecini. Multe vecine veneau să îi ceară voie mamei să strângă și ele sămânță de portolac să semene în fața caselor lor. În Pavilioane era o viață patriarhală, semirurală, fiecare se cunoștea cu fiecare, copiii ne jucam cu toții în funcție de mărimi. Ăla era „a lui ăla” celălalt era al lui „cutare”, iar părinții erau în general colegi de muncă la „Nicolina” sau la „Țesătura”, femeile. Drăcăraia cartierului învăța cu mici excepții la „Generală 21” care era școala nouă din cartier. S-a construit sub ochii mei. Din cărămidă roșie. Aveam să învăț și eu acolo un trimestru într-a șasea. Valentin avea de la nenea Grișa (taică-su) bucăți de furnir adus de la fabrica de mobilă. Tot el ne-a învățat să tăiem șindrila – că așa i se spunea fâșiilor de furnir – în benzi înguste de maxim 1 cm lățime. Le trasam întâi cu creionul și le tăiam cu vârful cuțitului ascuțit de o piatră de bordură. Din foaie albastră de învelit caiete de la librărie confecționam zmee de hârtie. Prima dată mie mi-a arătat mama să fac un zmeu, iar în loc de șindrilă – pe care nu o aveam – a despicat un stuf subțire în două. Le lipeam cu pap din făină de grâu amestecat cu apă și le lăsam să se usuce. Era un clei foarte bun. Apoi am luat de la bunelu Vasile clei de oase pentru tâmplărie, care era și mai bun decât papul. Am ajuns expert în cartier la confecționat zmee de hârtie și mama mă învățase să le pun „zbârnâitoare” și cozi din cârpe care să le contrabalanseze greutatea. Mai târziu le și pictam cu acuarele cu fețe fioroase de zmeu. Mama văzuse în copilărie la frații ei mai mari cum construiau zmee și cum le înălțau pe malul Bahluiului. Nu a uitat și m-a învățat și pe mine. Le legam cu ață pescărească foarte rezistentă, iar mai târziu cu fir de nylon de pescuit. Când era vânt afară mergeam cu toți copiii pe maidanul din fața școlii și înălțam zmee și la 80-100 de metri. Veneau cu noi chiar și tații sau băieții mai mari.

Vara jucam „Țurca”. Ăsta era un joc foarte popular între noi băieții. Chiar și fetele mai băiețoase jucau cu noi.  Aveai o paletă din lemn făcută dintr-o scândură mai ușoară, cu un mâner de apucat cu mâna, ca un tocător de lemn. Îi ziceam „lopată”.  O bucată de lemn provenită dintr-un nod de copac, mai greluț și mai dur, căruia îi spuneam „pichi” era folosit în loc de minge de tenis. Jucătorul ales prin tragere la sorți să stea „la bătaie” făcea un cerc cu o cretă sau o bucată de cărămidă în jurul său.  Cam de 2 metri în diametru. Ceilalți  jucători se răspândeau la o distanță pe care o apreciau ei că pot prinde pichiul, față de „Bătăuș”. Cel aflat la bătaie arunca pichiul în sus și-l lovea cu lopata cât mai puternic, ca și cum ar servi la tenis, să ajungă cât mai departe ca să nu-l poată prinde nimeni. Dacă totuși era prins din zbor de un jucător (de obicei cu o căciulă în mână ca să aibă suprafață mai mare de prindere și să nu se lovească de la vreo așchie), acesta imediat lua locul în cerc celui care a fost la bătaie. Dacă nu, unul dintre jucătorii aflați mai aproape de locul unde a căzut pichiul fugea și-l lua în mână. Apoi, de pe locul unde căzuse bucățica de lemn neprinsă în zbor trebuia să arunce în cercul apărat de Bătăuș cu lopata. Dacă Bătăușul reușea să lovească pichiul „retur” din zbor și să-l arunce departe de cerc, măsura cu lopata câte „lopeți” are de la marginea cercului și până la pichi: 70, 100, 600, etc. Dacă era mult de măsurat că pichiul căzuse departe de cerc, cei doi „negociau”. „Câte lopeți îmi dai de aici?” întreba cel din cerc aflat la bătaie. 200. Nooo, 350, răspundea cel din cerc care respinse pichiul. Dacă nu erau de acord, cel de la bătaie număra pe pământ cu lungimea lopeții și cât ieșea, aia era. Puteai să pierzi, sau să câștigi. De multe ori pichiul sărea prin curțile și grădinile vecinilor și trebuia să sari gardul și să-l cauți printre straturile de zarzavat. Dacă te zărea vecina, era mare problemă la gura ei dacă nu juca cumva și fiul ei și ăla era pus să sară gardul la el acasă. Un joc se juca cât se convenea de la început. Până la o mie, trei mii sau cinci, sau zece. Când unul atingea scorul, jocul se încheia. Presupunea multă mișcare fizică, cu zeci de aplecări și sărit garduri în curți.

(va urma)

GENERATȚIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (8)”

Atât de multe amintiri din vremuri de mult uitate mi se învălmășesc și mi se amestecă în minte, că nu aș putea să am o coerență cronologică în depănarea lor… Pur și simplu îmi vin în minte lucruri petrecute pe sărite, de la vârste diferite ale copilăriei, pe care nu mai pot să le pun în ordinea în care ele s-au întâmplat, dar până la urmă nu asta contează, ci doar să trecem în revistă o frescă asupra unor timpuri pe care maturii de azi – care sunt la rândul lor părinți de tineri aproape maturi, nu le cunosc cu adevărat, nu le știu – pentru că o mare greșeală a generației noastre este aceea că noi nu am făcut cu copiii noștri ceea ce au făcut părinții și bunicii noștri cu noi! Noi nu am avut niciodată timpul suficient să le vorbim despre adevărurile pe care le-am trăit în copilăria noastră, cu bune și rele, cu adevăruri despre ce spunea Propaganda și ceea ce era în realitate. Noi ne-am mulțumit „să fim integrați”, să mimăm pentru „bunul mers al familiei” că suntem „destoinici comuniști”, că suntem o familie model pentru „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, că înțelegem eforturile țării pe care le face pentru prosperitatea României, că știm să ne sacrificăm și să trăim cu mai puțin confort, pentru mai puține  dorințe  îndeplinite, bla, bla, bla… Trebuia să poți face pe dracu-n patru să te primească în Partid, că asta era condiția minimă necesară și aproape suficientă să poți înainta pe scara ierarhică profesională – singura care îți aducea o mărire de salariu odată cu o funcție puțin mai mare, dar și cu o răspundere și mai mare. Astea toate la un loc, „frica” de a intra într-o biserică de parohie de mână cu familia ta într-o zi de duminică, de a-i apropia pe copii de biserică, de preot, de învățămintele sfinților părinți ca „să nu se supere” tovarășii de la Partid, era iarăși o metodă cu care fuseserăm crescuți și de părinții noștri, că ei trăiau vremuri radicale în care se făcea exces de putere politică pentru ca România să devină o țară atee, să ne rupă de datinile și obiceiurile creștine. aici s-a produs ruptura dintre generații, aici i-am pierdut noi practic pe copiii noștri, nu atunci când s-au deschis granițele și Băsescu i-a îndemnat să emigreze pe toți aceia care vor mai mult de la viață pentru că Țara nu poate oferi mai mult… „Să trăiți bine!”

Declicul exodului românesc s-a produs după venirea pe tronul budei de la Cotroceni a lui Trăian Băsescu, Javra ceacâră care a exterminat efectiv România. Astăzi știm, astăzi conștientizăm, dar când trăiam acele evenimente eram orbiți de lucrătura Diavolului și eram atrași de mirajul unei îmbogățiri peste noapte, de acumularea în timp scurt a unor averi la care am jinduit ca proștii uitându-ne la filme și crezând că totul este ușor „afară”. Nu am mai fost atenți la educația copiilor noștri. Pe timpul comunismului eram absorbiți de muncă la fabrici și uzine, lăsând educarea copiilor în seama Școlii și a corpului profesoral format din tovarăși comuniști ca și noi, care au și ei la rândul lor copii și care îi educă și pe ai noștri la fel ca pe ai lor… I-am crescut „de la sine”. În creșe, cămine, grădinițe, școli primare, gimnaziale, licee, facultăți, paralel cu dezvoltarea lor de la „șoimi ai patriei”, pionieri, uteciști și comuniști, unde se învăța „sănătos”, unde erau formați pentru viață, fără grija părinților puși „să dea totul tovarăși”, țării și „Partidului iubit”.  Așa am reușit să facem în 25 de ani sub Ceaușescu ce nu reușisem să facem înainte cu secole. Am construit România modernă cu tot ce avea teoretic și vestul capitalist. E drept, la standarde mai slabe în unele domenii, dar se făcea cu materie cenușie românească. Femeia comunistă trebuia să fie soție, mamă eroină, să țină gospodăria casei, dar să mai și muncească în  producție și să activeze în organizații de partid sau obștești precum sindicatul sau FDUS (Frontul Democrației Unității Socialiste). Tata a gândit doar pe jumătate ca mama să rămână casnică și să se ocupe doar de educarea mea, cum era firesc, dar s-a oprit aici cu gândirea și nu a mai făcut compromisuri să continue în același timp să fie el însuși, așa cum a fost crescut și educat de părinți, să fie un bun ortodox, fără inhibiții. Acest compromis a dăunat de fapt și azi am regrete. Nu aș fi fost niciodată preot, dar poate că o practicare pe față a obiceiurilor și ritualurile religioase mi-ar fi adus acum mai multă liniște sufletească. Nu numai eu, ci cu siguranță o întreagă generație.

Familia era împreună doar duminica și două sâmbete libere pe lună și în concediul de odihnă. Atunci socializau membrii ei, atunci petreceau timpul împreună la mare sau la munte, în  stațiuni moderne, cu bilete de la sindicat. În acest timp prea scurt, părinții nu găseau timpii utili să educe copiii așa cum fuseseră ei educați, nu creau obiceiul de a merge sistematic cu ei la bunici, pentru  ca aceia să le povestească lucruri de pe timpul lor. Nu era nici timpul, nici obiceiul acesta. Nu mergeau la biserică, iar asta s-a repercutat enorm asupra adulților de astăzi. Chiar și preoții au devenit un fel de activiști formali ai Partiduluii, erau supuși unei presiuni constante de către Securitate să toarne lucruri auzite la spovedanie. Și mulți care doreau o viață mai bogată, doreau de exemplu să aibă o Dacie nouă, că bani aveau, se conformau, iar Biserica a devenit o Instituție a statului și nu una a lui Dumnezeu. Biserica era necesară doar să oficieze slujbele la cununii religioase și la înmormântări, că „așa cere datina”, iar totul se transformase într-un formalism care ne-a îndiavolit pe toți ca popor. Paștele și Crăciunul deveniseră „obiceiuri și datini strămoșești” cu care se ținea încălzit patriotismul de operetă românesc, deși Ceaușescu a fost în mintea sa un real patriot – comparativ cu toate jegurile ce aparțin actualei clase politice.

Viața noastră a fost închinată țării, prosperității ei, chiar sacrificându-ne proprii copii, care au ieșit oameni adulți cu copiii lor care nu mai au aceleași sentimente autentic patriotice și iubire de românesc ce ne-a fost nouă insuflată de părinți și bunici.

De asta am ajuns acum ca tinerii care performează încă din școala primară și gimnazială să se gândească la învățătură ca la un motor care să le asigure emigrarea în țări străine unde să plece imediat ce termină un liceu. Așa ne piere neamul, așa ne piere sămânța. Ne uităm la ei cu lacrimi în ochi, dar puțini conștientizează că noi suntem vinovați „in corpore” pentru ceea ce am ajuns azi.

De la bunici ascultam – fără să avem timp să respirăm -povestirile din viața lor. Nu erau citite din cărți, cărți, erau chiar viețile bunicilor și părinților noștri povestite de ei și asta le dădea o mare autenticitate și credibilitate. Nu aveam mijloace de informare în masă cum există astăzi. Niciun „device”, niciun „smartphone”, fără Tv, fără laptop, fără internet, fără „wirrless”, ba chiar și fără electricitate de multe ori după război…

Noi, generația  noastră am trăit și văzut cu ochii noștri, am  contribuit cu mâinile noastre la revoluția tehnologică care a fost cucerită pas cu pas ca și un copil nou  născut pe care îl vezi cum merge mai întâi de-a bușilea, apoi cu mergătorul, cu pașii nesiguri, cum aleargă și din ce în ce mai mult devine un sportiv campion. Așa s-au făcut toate, așa a fost posibil. Am pierdut însă mult mai mult decât am câștigat. Pe plan sentimental, pe plan emoțional, pe plan uman. Omul e făcut cu suflet, iar lipsa acestuia face viața aridă și fără nicio valoare. Degeaba avem tehnologii care ne ușurează munca și viața, ne asigură comunicarea peste mări și țări, dacă ne rămân creierele subdezvoltate și chiar atrofiate.

Noi percepeam lumea din jur prin poveștile auzite de la bunici și părinți, ne făceam o idee despre viață până să ajungem la școală, ascultându-i pe cei mari cu povestirile lor.

Așa cum am spus, bunelu Vasile avea ca meserie de bază, tâmplar de mobilă. Anii interbelici, criza economică, au făcut să fie nevoit să abandoneze meseria lui, a dat faliment atelierul său de mobilă. Avea opt copii de crescut, de ținut la școli, de hrănit, de îmbrăcat. Atunci a acceptat îndemnul fraților săi mai mari și s-a alăturat lor la magazinul de carne din Hala mare. Frații Alexandrescu erau casapi, măcelari, făceau cu mâna lor preparate de carne la mod manufacturier, „de casă”, pe care le vindeau. Tot ei făceau și negustorie cu animalele, care erau sacrificate la Abator contra unei taxe plătite și unde lăsau pieile animalelor sacrificate. Așa era negustoria și comerțul atunci. Povestea bunelu – și mama din cele ce auzise povestite la ei în casă, de la frații ei – că bunelu cu doi dintre băieții mai mari au plecat undeva lângă Roman la un târg zonal de vite și animale vii să cumpere animale pentru sacrificat. Vitele mari, oile și caprele de exemplu erau mânate pe jos pe lângă șosea și drumul până la Iași se făcea chiar în 3-4 zile cu căruța alături trasă de doi cai. De fapt era o iapă și un cal matur al acelei  iepe care trăgeau căruța. Întâmplarea făcuse ca bunelu și cei doi unchi ai mei tineri să se întoarcă la Iași numai cu căruța, fără animale. Nu le-a convenit ce găsiseră, nu erau prețuri convenabile. Aveau o sumă mare de bani asupra lor. Drumul spre Iași îi prinse în pădurea de la Strunga într-o seară de vară toridă cu o boltă plină de stele care împreună cu  lumina lunii revărsau asupra drumului un iluminat puternic. Coborau la vale prin  pădure șu la un moment dat bunelu le spune băieților. „Fiți atenți, țineți-vă bine că vom fi atacați. Lăsați-mă numai pe mine să vorbesc, dar să fiți pregătiți că voi lovi iapa cu biciul sub burtă și ea va țâșni din loc împreună cu calul.” Atâta a apucat bunelu să le șoptească băieților săi și din șanț, la vreo zece metri în fața lor au ieșit două siluete de bărbați. „Bună sara omeni buni!”– s-au adresat cei doi către cei din căruță. „Opriți puțin să ne urcăm și noi până devale la prima casă când ieși din pădure, că ne-a prins noaptea pe drum și suntem rupți de picioare, că venim tocmai de la Săbăoani pe jos.”

Bunelu s-a prefăcut că încetinește căruța, le-a spus celor doi că îi ia cu plăcere, dar a observat că pe partea cealaltă a drumului se mai mișcă niște siluete lângă tufișuri. Când aproape a ajuns în dreptul celor doi, bunelu a lovit cu putere cu biciul burta cailor și iapa a luat-o nervoasă la fugă în galop cu căruța după ea. Bunelu o biciuia cu putere punând toată frica în bici. Băieții se țineau de marginea coșului de la căruță ținând strâns și cele două oi pe care le cumpăraseră, dar care erau legate de picioare. Se uitau în urma lor și îi transmiteau lui bunelu că fug după ei vreo 5-6 oameni. O piatră le-a vâjâit pe lângă urechi. Bunelu mâna caii strigând la ei să-i îndemne strunind hățurile cu disperare. După aproape un kilometru, când tâlharii de drumul mare nu se mai vedeau și s-au apropiat de sat, bunelu a lăsat caii în voia lor până ce aceștia au încetinit și au intrat în pas normal. Trecuseră printr-o mare cumpănă, o spaimă soră cu moartea, dar Dumnezeu i-a apărat.

O altă întâmplare ale acelor vremuri – pe când mama avea vreo șapte anișori – se povestea la masă când eram adunați mai mulți din familie, iar mama povestea și ceilalți o completau. Bunelu avea gardul din fundul curții de după casă vecin cu curtea Casei parohiale al bisericii Sf. Vasile de pe str. Vasile Lupu. Pe vremea aia slujea acolo Părintele Niculiță, care avea și el vreo 3-4 copii care erau de vârste apropiate cu mama și frații ei. Erau chiar colegi de clasă cu unii, cântau în corul bisericii, iar bunicii erau nelipsiți la slujbele de duminică, unde mergeau însoțiți de copii. Într-o noapte de primăvară s-au auzit împușcături și țipete afară. Lumea din vecini a ieșit din case să vadă ce se petrece. O gașcă de tâlhari mascați, cu baticuri de femeie pe cap, cu rochii și straie femeiești, cu foi de ceapă decupate puse în gură ca o dantură înfricoșătoare, vopsiți pe obraz și pe buze cu ruj, cu ochelari negri din pânză ca o mască de carnaval, intraseră în puterea nopții cu forța în casa preotului Niculiță.. Țipau și făceau gălăgie să sperie orice om care ar fi îndrăznit să se apropie de ei. Intraseră în casă la părintele Niculiță cu un pistol și îl amenințau să le spună unde sunt banii.  Evident că în mintea lor preotul era un om bogat în cartier și credeau că au ce fura. De la oricine altcineva nu aveau de ce să riște închisoarea. Ieșită și ea cu toți din casă să vadă ce se petrece, mama s-a urcat pe marginea cerdacului și se ținea cu mâinile de stâlp împreună cu sora ei mai mare numai cu un an, tanti Margareta și țipau cât le ținea gura: „hoții la Pălintele, hoții la pălinmtele! Săliiți, hoții la Pălimnytele”! Noi copiii ne prăpădeam de râs împreună cu mama care râdea împreună cu bunicii și cine mai era cu noi la masă.

La bunicii din Ciurchi mergeam cu drag iarna, că acolo erau verișorii mei Mioara și Doru și acolo ne dădeam cu sania cât e ziua de lungă pe dealurile din jur. În Pavilioane, era loc drept și acolo iarna stăteam mai mult în casă.

Bunicul Mihai m-a învățat de exemplu o urătură de când era el copil și umbla el cu uratul în satul Tanacu de lângă Vaslui. Mi-a aduc aminte în mare parte și acum.

„Hodiniți, boieri, hodiniți,

Dar la noi, plugărași nu gândiți,

C-afară-i vară, primăvară,

Vrăbiile țârâie, cucoșii cârâie,

Găinile cotcodăcesc, plugarii la câmp pornesc.

  • Dați-ne, dați-ne marea cu sarea și Oltul cu totul!

Că n-am venit să vă luăm șoldul porcului

Din fundul podului!

Am venit să ne dați câte-un gologan

Să luăm sare de la huligan,

Că sărat n-am mai mâncat, de când mama m-o fătat!

Hăiii, hăiii.

Și unde nu s-a sculat într-o seară Vasile Drăgoi, care-i strigoi

Și s-a urcat într-un plug de 12 boi, boi bourei, în frunte țintăței,

Nu ca plugul lui Tărâță tras de 12 pui de mâță,

Unul lung și altul scurt, dă colacul să mă duc!

Ia urați măi! Hăii, hăi…

Bună sara la obloane, la boieri și la cucoane, cavaleri și domnișoare.

Eu mă recomand acuma Moșneguțu Handabuțu

De culoare foarte sură,

Cu barba cât o găină și de rață îmbârligată,

Roata Costăchel odată!…”

Hăiii, hăii!

Urături am învățat și de la mama, care stătea cu mine iarna și mă învăța să spun urătura cu intonație, ca un actor, nu mă lăsa să înșir vorbe ca un patefon pe care să nu le înțeleg. M-a învățat urătura pe care o învățase și ea la școală cu Bădica Traian.

S-a sculat mai an,

Bădica Traian,

Peste câmpuri s-a uitat

C-a s-aleagă-un loc curat

De arat și semănat.

Și-a strâns finii și vecinii

Și vreo trei babe bătrâne

Care țin rândul la pâine.

Și pe toți i-o dus

Și pe toți i-o pus,

În bătaia vântului

La munca pământului…

Ei cu stânga apucau

Și cu dreapta secerau,

Snopii mândri înălțau

De păreau că înotau …”

Îmi explica mama că Bădica Traian este Împăratul Traian, strămoșul nostru care a cucerit Dacia și a format poporul român.  Totul îmi spunea logic, parcă vedeam oamenii la câmp cum ară cu plugul, seamănă și culeg grânele.

Noi, generația noastră – cel puțin cei crescuți la oraș – nu am avut voie de la școală să umblăm cu colindul și nici cu Steaua. Astea erau chiar obiceiuri religioase aflate în contradicție contondentă cu filozofia ateistă comunistă ce îl nega pe Dumnezeu Tatăl, pe Maica Domnului și pe pruncul Iisus, prin urmare nu puteai să vestești Nașterea Domnului. Preoții umblau din casă în casă cu Ajunul Crăciunului și cel al Bobotezei, dar lor li se permitea, erau tolerați, iar atunci orice comunist putea să sărute mâna preotului și icoana la el în casă fără să-l știe altcineva decât poate Securitatea. dacă preotul răspundea cerințelor de a informa despre ce vede și aude, însă de obicei nimeni nu vorbea nimic și toată lumea se prefăcea a fi mulțumită.

Putea să fie și Primul Secretar de Raion sau Regiune, că tot ținea cu familia sa Paștele, Crăciunul și alte sărbători mari de sfinți, măcar cu ocazia zilelor onomastice. Nu mergeau la biserică,  „să dea exemplu” lumii proaste care credea în Dumnezeu, dar pe furiș, mai trăgeau câte o fugă la o  mânăstire sau la un schit izolat din munți și păduri unde nu îi vedeau alți oameni. Așa erau timpurile și așa au crescut și  generațiile de copii care sunt oamenii maturi de acum. Ateiști, fără frică de Dumnezeu,, fără să cunoască și să înțeleagă filosofia creștină și mai ales tâlcul învățăturilor ei.

Mie unul mama mi-a explicat pe înțelesul meu de copil cine este Dumnezeu Tatăl, cine este Iisus Hristos și cum s-a născut Pruncul într-o iesle lângă Bethleem, cine a fost Iuda și cum l-a trădat iudeii pe Iisus, care a fost răstignit și omorât de romani pe cruce, cine era hoțul Barabas, cum a Înviat Domnul Iisus Hristos că s-a auzit o bubuitură și au fost găsite stâncile de la mormânt date la o parte, iar trupul lui Iisus nu mai era, că plecase sus în ceruri la Tatăl Său și al nostru… Știam ce sunt îngerașii și mă învățase să mă închin pe pernă seara la culcare cu 

„Înger, îngerașul meu

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare,

Eu sunt slab, Tu fă-mă tare.”

Până am mers la școală într-an-tâia, mama mă ducea cum am mai spus și mă împărtășea în posturile mari ale anului. Mai întâi mă spovedea, mă învăța din timp să nu spun minciuni preotului, să răspund cu sinceritate la tot ce mă întreabă, că altfel este mare păcat și mă bate Doamne-Doamne. Am crezut și cred și acum că Dumnezeu există și că dă fiecăruia după faptele și meritele sale. Asta mă ține încă în viață, asta mă ajută să trec peste toate obstacolele. Chiar dacă nu îmi convine ceva care nu se întâmplă cum îmi doresc eu, știu că așa a hotărât Dumnezeu în privința mea și că poate fi o pedeapsă pentru păcate făcute sau pentru a mă lovi de pragul de sus ca să-l văd pe cel de jos. Pe Dumnezeu nu te poți supăra, nu poți tu, făptură umană făcută de El, să-l judeci sau să-i ceri socoteală. Omul este supus păcatului permanent, dar una este să păcătuiești involuntar, din nevolnicia ta, iar alta este să păcătuiești cu bună știință, fiind conștient de păcatul pe care îl comiți. Cred că cel mai mare câștig pentru omul credincios – spre deosebire de cel ateu – este tocmai că prin credință nemărginită în Creator poate să treacă mai ușor în viață peste momentele grele, poate să spere și să aibă năzuințe, dar mai ales poate pur și simplu să se înfrâneze, să aibă un scop pentru a fi mai bun și de a nu cădea pradă diavolului.

Dup ce am mers la școală, părinții au aplicat asupra mea acea „protecție” -prostească cum o văd eu astăzi – supunându-se și dânșii rigorilor vremii. În fond dacă nu ar fi ascultat de acele percepte impuse mai mult prin vorbe rostite în ședințele de Partid, nu avea să li se întâmple mare lucru, decât poate acela că tata ar fi rămas poate pentru totdeauna un simplu economist într-un birou oarecare și salariul primit nu ar fi fost niciodată de ajuns să putem trăi toți trei la limita decenței. O fi fost bine, o fi fost corect sacrificiul? Eu cred că nu, iar cea mai mare consecință avută asupra mea este că și eu la rândul meu am tratat în tinerețe cu superficialitate religia față de fiica mea care a crescut ca o atee. Fata a fost botezată acasă, la Miercurea Ciuc, în mijlocul unui fief de protestanți catolici, iar creștinii ortodocși din oraș aproape îi numărai pe degete. Ei erau mai mulți, dar biserica ortodoxă era vis-a-vis de Comitetul  Județean de Partid și preotul ortodox din oraș era un om discret, care înțelegea perceptele timpului.

Fata nu a fost scăldată în cristelniță cum era normal, nașii, mama mea și o familie de prieteni au venit la botez și preotul a turnat cu paharul de cristal cu picior apă sfințită pe capul copilului ținând slujba de botez. Am avut atunci un junghi în suflet și mi-am reproșat multă vreme că am fost laș și m-am temut degeaba să botez copilul după cum era cutuma ortodoxă.  Noi însă, am avut totuși curajul să creștinăm o fetiță ortodoxă de aproape doi ani care nu avusese nicio cunoștință în oraș creștini ortodocși, pe care să îi cunoască părinții. Am creștinat-o normal, la Catedrala ortodoxă, cu cristelniță și tot ce era nevoie.

Pedeapsa Domnului este că fiica mea nu este foarte atrasă în religia creștină și vede totul ca pe niște ritualuri sau obiceiuri populare. Asta mă doare cel mai mult în suflet, pentru că omul care nu știe cât de cât filozofia creștină nu poate înțelege și nu poate îndura multe din necazurile vieții. La fel o crește departe de biserică și de credință și pe fiica ei, nepoata mea. Cred că prin acest lucru m-a pedepsit Dumnezeu și sunt gata să duc pe umeri această cruce a păcatului care este a întregii noastre generații, cu unele excepții.

Chiar dacă nu mergeam cu colindul precum copiii de la țară spre exemplu și nu am învățat să cânt colinde, mama și tata cântau multe colinde pe care le ascultam fermecat și intram în spiritul Crăciunului. Cu ei cântau toți mesenii și noi copiii ascultam atenți.  Mama era o mare cântăreață și era rugată să cânte sau să dea tonul unor colinde. Se forma în jurul meselor bogate și lângă pomul minunat împodobit de părinți – și de mine mai târziu – adevărate coruri care interpretau în surdină colinde. Nu de frică, ci doar de fiorul interpretării și al înțelesului cuvintelor.

De la școală aveam permisiunea să umblăm cu Plugușorul, că acolo era vorba despre munca câmpului și de obiceiul ancestral de a culege roadele pământului. În urături nu prea era vorba despre Dumnezeu, așa că nu puteau comuniștii să interzică nimănui. Doar că îl înlocuiseră pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă, iar asta era ceva la mica înțelegere, adică lumea vorbea de Moș Crăciun iar comuniștii se prefăceau că aud de Moș Gerilă. Pentru noi copiii, nu conta, că amândoi erau puși pe dat cadouri.

De la grădiniță – dar mai ales de la mama – învățasem o droaie de poezii lungi, pe care le recitam cu intonație artistică cum mă învățase mama la orice serbare cu Moș Gerilă. Mergeam la tata la serviciu la Sfatul Popular și Moșul aducea două caiete, un creion și radieră, o ciocolată mică cu lapte și câteva bomboane de pom sclipicioase în staniol. Le spuneam „Moș Crăciun, Moș Crăciun, tu ești darnic și ești bun…”. Mai târziu, ca student, gașca noastră de prieteni a parodiat poezia și o spunea: „Mos Clăciun, Moș Clăciun, tu ești dalnic si esti bun, eu îți spun asa să stii, că nu sunt ca alți copii și mă pis pe jucălii!” Mult s-a chinuit mama să îmi bage în cap să spun darnic și nu harnic cum tot spuneam eu la repetiții… Am și câștigat printr-a patra un concurs pe oraș la recitat poezii spunând „Scrisoarea a treia”, toată, în aplauzele sălii pline și a juriului.

Mai târziu, în alt capitol,  după ce am să mai cresc puțin la vârstă, am să vă povestesc mersul meu cu uratul. Acum mă opresc aici, după ce am descălecat din șa și v-am spus povestea așa…

(va urma)

GENERAȚIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (7)”

Începusem să mergem în fiecare duminică – pe rând – la cele două perechi de bunici. În Ciurchi, la bunicii Alexandrescu și în Pavilioane, la bunicii Mihăilă. Chiar dacă eram mic de vârstă îmi amintesc perfect traseul pe care ajungeam la casa celor doi bunici. De la Hală, unde locuiam noi, pe A. Panu, apoi pe str. Sf. Lazăr, imediat la stânga, pe Ghica Vodă, coboram pe Elena Doamna în Bucșinescu și printre blocuri, intram pe str. Ciurchi. Treceam prin dreptul părculețului devenit un maidan cu buruieni de peste drum de școala unde învățase mama, la „Carmen Silva”. Intram și la Barnovschi în biserică și aprindea o lumânare. Îmi povestea de domnitorul Ghica căruia i se tăiase capul de otomani că nu a vrut să se supună lor. Bustul era în paragină, camai tot orașul de altfel… Strada Ciurchi era o stradă patriarhală, de mahala specifică acelor ani. Unele case erau mari, din cărămidă, cu grădini cu flori (mai ales liliac), cu regina nopții și viorele mov sau albastre, agățătoare pe la cerdac sau pe stâlpi și ornamentele fațadei. Garduri învechite, „într-o rână”, strâmbate de vreme sau de suflul unor bombe căzute deasupra Iașiului… Strada Ciurchi de pe care intram pe Fundacul Delfini la casa lui bunelu, era o stradă chipurile pavată, însă pavajul era ori foarte vechi și fără fundație, cu multe gropi și dâmburi – că nu aveam încă „expertiza” să mă pronunț… Canalizare nu exista. Lumea avea budele în curte, săpate direct în pământ. Apă curentă exista trasă prin unele curți, dar la robinete aflate aproape de poartă, în interiorul curților, unde se racorda un furtun pentru udatul grădinii sau pentru umplut găleata care era dusă în casă pentru băut sau gătit. Lumea arunca zoaiele direct în stradă, peste gard, sau în fața porții, cu speranța deșartă că se va scurge într-un gaigher cu grătar ce era stingher la câte un colț de stradă – în general lângă o cișmea stradală montată de primărie pentru aceia care nu aveau apa în curte.  Din acest motiv, al lipsei de canalizare, vara muștele bâzâiau peste tot că îți intrau obraznice în ochi și în gură. Mereu vedeai oameni dând din mâini pe lângă față să alunge muște, chiar mergând pe stradă. Asta este o imagine bine întipărită în memorie și a rămas încă vie. Lumea nu avea site la geamuri. Eventual o perdea de tifon la ușa de la intrare care era mereu deschisă „să intre aer” de afară, dar intra căldură și muște. Cișmele existau în tot orașul prin toate cartierele și cișmeaua era o țeavă cam de 1m înălțime cu un capac bombat în capăt, un mâner metalic ca o pârghie pe care trebuia să te apeși cu toată greutatea corpului ca să curgă apa. Un puriu de vârsta mea și de talia mea pe care o aveam atunci, nu prea avea șanse să bea apă de unul singur. Mai trebuia unul mai mărișor care să țină apăsată pârghia cișmelei, iar eu de exemplu să stau cu gura la țurluiul prin care curgea apa potabilă. Pe vremea aia Iașiul era alimentat numai cu apă de la Timișești, care venea prin forța gravitației la stația de pompare și de aici era distribuită în tot orașul. Pe la jumătatea străzii Ciurchi care se termina brusc în spatele primelor două blocuri din intersecția Bucșinescu de acum, acolo pe unde ar fi acum Hotelul „Ceramica”, sau cum naiba s-o mai fi chemând azi. Când intram pe Ciurchi, la vreo 30-50 m pe partea dreaptă era o „fabrică” de umplut sifoane. Era a unui evreu cu numele „de scenă” Fante. Era o clădire din cărămidă roșie netencuită, ca o hală, cu ferestre înalte cu multe ochiuri pătrate din care unele erau sparte, iar celelalte erau  atât de murdare de trecerea anilor, că mi se pare azi greu să cred că mai intra lumina soarelui de afară. Când treceam cu mama și tata pe acolo – chiar dumineca – se auzea zgomotul compresoarelor de aer care pufăiau continu. Zăngănit de sticle ale sifoanelor manipulate manual și puse în lădițe din lemn special compartimentate pentru sifoane mari și sifoane mici, a câte 12 bucăți fiecare cele mari și 24 cele mici. Lădițele aveau niște orificii speciale laterale prin care erau prinse cu mâna. Când erau umplute sifoanele din fiecare tip, lădițele erau scoase în curte și stivuite una peste alta. Acolo erau preluate de căruțe în stil platformă, special făcute pentru cărat sifoane. Când erau gata încărcate, acele căruțe plecau prin cartierele Iașiului cu câte un vizitiu pe capră care mâna calul sau caii, dacă erau doi și strigau în gura mare: „Sifoaneeee! Hai la sifoaneee!” Oamenii care doreau sifon ieșeau la poartă cu câte sifoane goale aveau ei în casă și le schimbau punând în lăzi sifoane goale și luau sifoane pline. Sifoanele erau în mod obișnuit de două feluri.: normale, de 1 l și mici, de 0,5 l. Apăruseră și sifoanele de 2 litri, cu sticla învelită în plasă de sârmă ca să nu împrăștie schijele în caz de explozie. Mult mai târziu au apărut sifoane artizanale din inox fabricate manufacturier prin fabricile Iașiului de meseriași, de până la 5 – 10 litri, că trebuia să spui sifonarului câți litri are balonul sifonului. La Fante se mai umpleau și sucuri în sticluțe de 250 ml de culoare roz, de „căpșuni”, sau galben, de „lămâie” sau „portocale”. Erau niște sucuri concentrate care se dozau la un dozator special și apoi se umpleau cu sifon. Se capsau cu niște dopuri speciale, nu cu capse ca de bere, erau ca un fel de porțelan cu o garnitură de cauciuc ușor de deschis prin ridicarea unei sârme îndoită ca un mic zăvor. Asta îmi amintesc când mă chinuiam să merg cu piciorul meu mic prin hârtoapele și pavajul pus mai mult de formă. Un drum de acasă până la bunica mă obosea teribil, iar tata era nevoit la scâncetele mele să mă pună pe umerii lui după gât să mă aducă acasă.

Iarna era minunat, pentru că mergeam cu sania mea specială la care tata îi atașase un spătar din fier beton pe care l-am scos când am crescut și puteam să mă dau singur cu sania. Tata trăgea sania pe zăpada mare și bătătorită de pe străzi, iar bucuria mea era când mergeam iarna pe str. Otilia Cazimir, trecând de pe Ghica Vodă pe str. Zlataust și pe O. Cazimir. La vale îmi dădeam drumul până în Bucșinescu, dar mă opream înainte de intersecție să nu ajung sub o mașină.

Mașinile erau destul de rare. Mai mult camioane mari pentru marfă. Nu existau TIR-uri decât cel mult niște dubițe de mărci străine achiziționate înainte de război. În rest, circulau camioane carosate, nu autobasculante care aveau să apară prin 1960. Erau „Steagu Roșu” românesc fabricat la Brașov (pe atunci Orașul Stalin), sau „ZIS”, „Molotov”, rareori câte un „KRAZ” de 8 to. Câte un „GAZ” și mai târziu, IMS-ulromânesc din licența luată de la ruși pentru „GAZ”. IMS-ul a fost fabricat la Câmpullung Muscel și a fost precursorul autoturismului românesc de teren ARO. După 1960 uzinele „Steagu Roșu” au scos noile modele de camioane marca „Bucegi” echipate cu motor pe benzină. Pe șasiul „Bucegi”-ului s-au făcut apoi tot felul de autoutilitare: cu dubă, cu benă basculantă, pentru transport pâine, pentru transport deținuți, etc.  Tramvaie model vechi, cu remorcă, la care biletul costa 30 de bani în vagonul trăgător, la „clasa I” și 25 de bani la remorcă, la „clasa a doua”. Și vagonul cu motor și remorca aveau taxatoare proprie, că nu puteau comunica între ele decât la capăt de linie. Înafară de tramvai, existau și autobuze pe benzină. Motoarele Diesel nu apăruseră, nu erau încă la modă. Aveam autobuze românești marca „T.Vladimirescu”, niște cutii de tablă cu motorul în interiorul mașinii, sub o carcasă din vinilin situat în dreapta șoferului. În dreapta motorului, mai era un scaun pentru un călător, lângă parbriz, care avea o ușă de urcare stil portieră separată de ușile pentru ceilalți călători. Când se defecta ceva la motor, șoferul ridica capota interioară din autobuz și repara de pe scaunul său de la volan. Dacă putea. Dacă nu, atunci cobora toți călătorii și pleca remorcat la garaj. După 1960 au apărut pe străzi autobuzele marca „Karossa” care erau fabricate de uzinele Skoda din Cehoslovacia. Cred că astea au fost printre primele motoare Diesel intrate pe scară mare în România. Benzina – numai cu cifra octanică 75 – se găsea pe toate drumurile și costa cam 25-30 de bani litrul. Erau ani când șoferii erau plătiți și socotiți la cât consumau carburant, așa că mulți vărsau benzină la canal dacă nu aveau cui să o dea mai mult de pomană, cu 10 bani litrul. Doar era benzina statului.

Vis-a-vis de Fante cu sifonăria lui, stătea Moș Pavăl, un vechi prieten de-al lui bunelu Vasile. Avea și el fete și băieți care fuseseră în copilăria lor prieteni cu frații și surorile mamei, sau colegi de școală. Erau de acum oameni la casele lor, dar când treceam pe acolo, mama îl saluta pe Moș Pavăl dacă îl vedea în curte. Moș Pavăl vindea borș proaspăt pe care îl prepara chiar el și iaurt de casă. Fiecare mahala avea „borșarul” său, iar copiii erau trimiși de mame să cumpere „o sticlă” cu borș. Când am mai crescut și pe mine mă trimitea mama la cineva din cartier să cumpăr borș, până ce mama însăși s-a apucat singură să umple borș pentru casa noastră și dacă avea surplus, mai dăruia și vecinilor noșttri cu care eram prieteni. Nu vindea nimănui, că nu se ocupa cu asta, dar făcea borșul cu dichisul ei, lua tărâțe pentru „huște” și adăuga mirodenii care îl făceau extraordinar. De multe ori când intram însetat în casă de la joacă, beam pe nerăsuflate o cană cu borș acru ca să îmi potolesc setea. Era de unde.

De la Moș Pavel spre casa lui bunelu Vasile, ajungeam la colț cu str. Dlfini, unde era casa familiei Rotariuc. Omul era infirm de ambele picioare, ceva cu „i le tăiase trenul”, din câte mi-a explicat mama. El cânta foarte bine la acordeon și stătea afară lângă casa la stradă pe un scăunel și cânta toate șlagărele vremii. Asta era cam singura sa ocupație, că altceva oricum nu mai putea face. Mă opream să-l ascult, iar mama și tata îl salutau cu respect. Rotariuc avea o fiică ce fusese în copilărie cea mai bună prietenă și colegă de școală a mamei. Când se întâmpla să ne întâlnim cu ea se îmbrățișau și stăteau puțin la povești, dar eu o luam înainte la bunici. Îmi aduc aminte că am fost la nunta acestei doamne colegă cu mama, împreună cu mama și tata. Nunta a fost în curtea lor, sub un cort cu prelată de la armată. Asta este prima nuntă de la care am amintiri de copil. Pentru muzicanți s-a făcut o scenă din niște mese pe care s-a pus un covor. Eu m-am urcat „pe scenă” și nu mi-am luat ochii de la acordeon, că aveam treabă să bat tactul ca să țină ei măsura. Pe fundacul Delfini, când urcam spre casa bunicilor locuia aproape vis-a-vis de poarta lor, familia Prof.univ. Obreja. Domnul Profesor preda la Facultatea de Geografie din câte îmi amintesc și avea o fiică pe care mai târziu cred că am întâlnit-o bibliotecară la Biblioteca „Ghe. Asachi” care funcționa la Palatul Culturii. Se saluta mama cu familia domnului Profesor și cred că a fost colegă și cu fiica domnului Profesor. În capătul Fundacului situat pe o pantă, erau 3 porți. De la stânga la dreapta, erau poarta și curtea Prof. Obreja, la mijloc curtea fam. Popovici, care aveau un băiat Ticu, mai mare decât mine, iar apoi poarta și curtea lui bunelu Vasile unde locuia și sora mai mare a mamei cu verișorii mei Mioara și Doru. Mioara este mai mare cu 3 ani decât mine și Doru cu 7 ani. Tot în zonă, puțin mai încolo, pe str. Mahu, locuia și fratele mai mare al mamei, nenea Vasilică. Era căsătorit cu tanti Magdalena și aveau doi copii: Titi și Mariana. Mariana este de vârstă cu vărul Doru , iar Titi era și mai mare. Cu ei nu mă jucam, că era mare diferență de vârstă, dar mă îndrăgeau și mă alintau că eram cel mai mititel văr al lor. Deseori mergeam în vizită la nenea Vasilică, chiar și singur, când eram la bunici, deoarece nenea Vasilică care lucra ca tâmplar la Fabrica de mobilă, avea pasiunea să crească iepuri pentru blană și porumbei voiajori, chestii care pe mine mă interesau enorm și doream să știu cât mai multe amănunte. Nenea Vasilică mă ducea la padocul cu iepuri care din câte îmi amintesc erau puși pe rase, pe culori, pe vârste, puii erau separați de adulți că îi omorau dacă nu îi separa imediat după naștere.  Nenea Vasilică mergea pe șesul Bahluiului, pe locul actualului campus studențesc și căra pe șaua bicicletei „Ucraina” o sarsana plină cu „buruiană” pentru iepuri. Padocul era format din niște cuști mari de3/4 m cu plasă de rabiț în loc de pereți, cu scândură pe jos pe unde curgea mizeria pe care toți ai casei se ocupau să o strângă și să facă mereu curat. Porumbeii voiajori erau întră-o cușcă înaltă, la vreo 3 m de la pământ, pusă pe un par înalt și gros. Aflasem că are un porumbel campion pe care dăduse o sumă mare de bani și era membru în Asociația columbofililor din România. Făcea schimb prin poștă cu alți crescători din Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia, ba chiar și din R. D. Germană. Odată, vărul Titi – care era cred la liceu – a făcut dintr-o galenă de telefon pe care l-a demontat el – un post de transmisie unde a pus microfonul la colțul din deal al casei, iar galena cu difuzorul, era la colțul din vale, la peste 10 metri. Eu eram cu Titi la microfon și m-a pus să-l imit pe Ion Ghițulescu cum transmite el un meci între CCA București și Dinamo București. Îmi mergea mielița perfect și chiar dacă aveam 4 sau 5 ani știam jucătorii de la radio, că tata asculta toate meciurile. Cei din jur care mă auzeau cât de bine imit crainicul de la radio se stricau de râs la capătul cu difuzorul.

Iarna ne dădeam cu sania cui verișorii mei pe fundacul Delfini, pe str. Delfini, care coboară din Vasile Luăpu în Ciurchi și nu era  nici măcar pietruită, doar din pământ, cu niște făgașe adânci ca niște șanțuri făcute de  căruțe sau tractor când erau noroaiele mai proaspete. Practic era greu să mergi chiar cu piciorul, pe un trotuar făcut de oamenii din vecini ca să ajungă la Biserică, din pietre de râu puse strâmb, care nu avea mai mult de 30-50 de centimetri lățime. Nu circulau pe acolo mașini de niciun fel, nici vara nici iarna, însă când era pământul înghețat bocnă și făgașele erau pline cu zăpadă înghețată, săniile alunecau ca pe niște pârtii de bob. Un alt loc de săniuș, dar pentru copiii mai mari, că era periculos de la panta abruptă și strada îngustă, ca o trecătoare, era str. Miorița, o uliță de fapt, acum pietruită în trepte. Ne dădeam din Vasile Lupu și ajungeam jos în Ciurchi, până la intersecția cu Delfini. Vis-a-vis de vărul Titi Alexandrescu pe colțul străzii Mahu cu Ciurchi, stătea Andrei Parascovei, un băiat prieten și coleg cu Titi. Cânta la chitară și avea un sombrero din pai ca să imite pe cântăreții sudamericani la modă: Los Paraguayos… Cânta cu Titi foarte frumos. Melodii precum „Celito-Lindo” . „Jalisco, jalisco”, erc

Apropo de muzică și șlagăre. În acei ani se schimba în gusturile ascultătorilor muzica veche ușoară românească pe care o cântase Zavaidoc de exemplu, înainte de război, cu un stil nou, de mzică ușoară. Vedetele vremii deveniseră Gică Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga, Zizi Șerban, Constantin Drăghici, Mia Braia, Ioana Radu, Ion Luican, Maria Tănase, Ileana Sărăroiu și încă mulți alții care se ridicau. Lumea aprecia foarte mult romanța, care era un gen foarte ascultat de părinții mei, iar mama era o mare interpretă de romanțe. Știa zeci de romanțe și cântece de petrecere și era mereu pusă să cânte când era în anturajul familiei sau a prietenilor. Avea o voce și o ureche muzicală excepțională. Mama era altistă și avea o întindere de aproape trei octave, ceea ce îi permitea să treacă de la vocea gravă a Mariei Tănase sau Ioana Radu să zicem, la tonuri înalte de soprană. Tata era bariton, dar se chinuia câte odată să atingă notele unui bas, iar când nu reușea se enerva și se lăsa păgubaș. Am crescut de mic cu dragoste de muzică de toate genurile și învățam fără să mă chinui ce cânta mama zilnic când gătea. Cânta de toate, de la canțonete italiene, la romanțe sau muzică populară, cu șlagărele vremii. Le știa din tinerețe, dar le prindea și ascultând difuzorul, iar apoi radioul.

Dincolo, la bunicii din Pavilioane era alt tip de distracție și de jocuri cu copii din vecini. Ascultam povestirile bunicului Mihai care le depăna cu tata de pe vremea războiului. În război, bunicul nu luptase efectiv pe front, pentru că era mecanic de locomotivă și erau mobilizați la locul de muncă, trebuind să tragă trenuri cu muniție și trupe, cu alimente sau diferite alte mărfuri care se cereau pe front. Nefiind graniță cu Basarabia, mergea des cu trenul la Chișinău sau dincolo de Nistru, chiar. Povestea bunicu că mergea cu trenul și dintr-o dată veneau spre ei în picaj avioanele „Stukas” germane care executau mitraliere și bombardare asupra trenului. Oprea locomotiva și lumea din tren sărea disperată în șanțuri sperând să scape de explozia bombei și de gloanțele mitralierei. După ce se termina atacul, dacă trenul nu fusese lovit, pornea mai departe cu mare precauție să nu fie întrerupte șinele de fier. Îmi amintesc că îi povestea lui tata că opreau trenul într-o gară la Pârlița, aproape de Chișinău și acolo trebuiau să stea 1-2 zile până îi încărca sau descărca trenul. Spuneau că la Pârlița era 1 leu „o burtă de vin”, că burta putea fi mai mare sau mai mică. Beai cu un leu cât puteai duce, te făceai praf și pulbere și tot un leu plăteai, atât de ieftin era vinul în Basarabia. De mâncat, intrai în ograda omului, spuneai că vrei să mănânci și gospodina imediat rupea gâtul la un pui de 1 kilogram bucata sau tăia un cocoș să facă un borș de casă. Puiul îl făcea la ceaun, cu mujdei de usturoi, sau o tochitură de porc cu brânză sărată de oaie și ochiuri cu mămăligă. Stăteam cu gura căscată atent la toate amănuntele. Bunicu mai povestea când a fost la băi la Herculane că suferea de reomatism sau gută, de la munca pe locomotivă. În cabină dogorea focul și vara și iarna, iar nu îți puteai permite să închizi ușa metalică de căldura emanată din tender. Afară erau minus 20 de grade și curent  de la viteza trenului. Toți mecanicii și fochiștii se îmbolnăveau de picioare și abia mai puteau merge cu cârje de la  o vârstă. Bunicul avea pe atunci aproximativ 50 de ani și se afla în prag  de pensie, că ei, ceferiștii ieșeau la pensie la 55 de ani. Povestea bunicul cu tata că a plecat la Băile Herculane cu bilet de la sindicat și un tratament dura 21 de zile. A plecat de la Iași cu cârje, că abia s-a putut urca în tren și când s-a întors a lăsat cârjele acolo că era sprinten ca la 30 de ani. Îmi amintesc uniformele lui bunicu Mihai de ceferist, cu veston cu nasturi metalici la piept și la mâneci, la buzunarele mari și mici, cascheta lui bleomarin cu un paspoal gri deschis, din „Corpul mecanicilor”. Avea un ceas de buzunar primit de la CFR care mergea cu mare precizie, marca „Helvetia”, dat de la Depou  tuturor ceferiștilor din Divizia Mișcare. Ceasului din argint îi făcuse bunicul o carcasă metalică de protecție, să nu-l zgârie, cu un plexiglas galben în loc de geam. L-a purtat toată viața legat de lănțișorul care era agățat la o butonieră de la sacou, vestă, sau la o bridă de la cureaua pantalonilor. Avea legitimații diferite de acces la Depou, la Clubul CFR din orice oraș care avea Club CFR, avea permise de clasa I-a cu bunica. Câte 24 de călătorii pe an, dar nu le putea consuma. Mai avea bunicu medalii de merit de diferite Ordine și clase, cu baretă, cu brevet în sul din carton. Diplome fără număr, că erau toate și însoțite de premii în bani sau creșteri de salariu.

Bunicul era un mare miștocar. Îi plăcea să ia în balon pe bunica și pe tata, iar eu cred că pe el l-am moștenit. Avea un pronunțat simț al umorului. Tata îi purta respect și nu a îndrăznit niciodată să fumeze în fața lui. Bunicul nu a fost fumător, dar știa că tata fumează. Îmi amintesc că la un moment dat, la un pahar cu vin, insista la tata: „Hai măi Neculai, fumează o țigară, ești om mare acum, ai casa ta, familia ta, știu că fumezi din liceu. Mă-ta știa, că îți găsea tutun în buzunare și mi-a spus de atunci.”

„Nu fumez tată, fumatul e una, părinții sunt alta. Așa m-ați crescut, eu am luat viciul de la alți băieți, nu pot pur și simplu să fumez în fața matale.” Ieșea eventual în curte și apoi intra în casă. Lui bunicu îi creșteau penele ca la curcan când se înfoaie… Se bucura că și-a crescut bine fecioru… Îi spunea „matale”, nu vorbea cu tatăl său la „pertu”. Mai târziu, după ce a murit bunicu în 1972 călcat de un camion pe trecerea de pietoni la Vaslui, unde se mutase. Tata a fumat de față cu bunica Luța. Față de taică-su nu a putut.

Bunelu Vasile în schimb, era mai în vârstă decât bunicu Mihai cu vreo zece  ani. Avea în viață opt copii, patru fete și patru băieți. Bunelu Vasile a făcut Primul Război Mondial. A luptat în Cadrilater din câte ne povestea. În cel de-al doilea Război, nu a fost recrutat pe front, deoarece avea opt copii și vârsta depășită pentru încorporare. Așa că a fost lăsat în civilie și s-a ocupat să-și ducă familia în refugiu în Argeș unde au fost repartizați. A făcut vreo trei drumuri cu căruța cu doi cai între Iași și Argeș.

Multe avea de povestit bunelu Vasile. Era o istorie vie a vremurilor și îl ascultam cu toții cu mare atenție și îi puneam întrebări. Trecuse prin multe, văzuse multe. Băieții îi fuseseră încorporați cu toții și trimiși pe front, dar Dumnezeu i-a adus pe toți acasă. Doar fratele cel mai mic al mamei, unchiul Mihai, s-a întors cu un sindrom apărut în urma unui bombardament când a fost pur și simplu îngropat de pământ de la explozia în apropiere a unei bombe. A albit și a asurzit și avea un râs nervos, ușor isteric, pe care nu l-a avut înainte de război. Și el era ceferist după război la Gara Iași unde a lucrat ca manevrant de vagoane. Fratele celălalt al mamei, Gigea, a ajuns Șeful Gării din Grădinița, iar apoi Putna, la Suceava; a fost impiegat de mișcare la Botoșani și înainte de pensie era Inspector la Regulatorul CFR Suceava. Am avut deci î familie trei ceferiști. Cel mai mare frate al mamei, de la București, era radio-telegrafist în armată, a mers cu frontul până în munții Tatra, a căzut prizonier la nemți, a evadat cu ajutorul unor evrei(știa evreiește perfect) și pe jos, prin Serbia, ajutat de partizanii sârbi, a comunicat cu telegraful că este viu și trăiește și că vine pe jos spre casă. După război a lucrat ca radio-telegrafist la Agerpress. Vara era trimis ca director la Tabăra de copii pe Valea Prahovei, la Bușteni.

Când se reunea toată familia în curtea casei bătrânești din Ciurchi și ne întâlneam toți verișorii de la toți frații mamei, era un adevărat festival de bucurie și fericire. Mama și surorile din Iași pregăteau din vreme mâncăruri minunate acasă la ele și aduceau la bunici în grădină unde se întindeau mese afară cu fețe de masă albe, apretate, ca să  încăpem cu toții. Se povestea, se cânta, se depănau amintiri… Ne apuca noaptea târziu și stăteam sub luna plină și  puzderia de stele cu o lampă cu gaz pe masă.

Cred că aceia sunt cei mai frumoși ani pe care i-am trăit în viață. Fără griji, fără răspundere, fără dușmani, fără prejudecăți.

(va urma)

GENERAȚIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (6)”

Din vremea „copilăriei mici”  am mai multe amintiri decât mi-aș fi putut închipui. Nu știu, poate că „buretele” era încă prea uscat… Bună oară drumurile făcute de mine cu părinții în acele vremuri aveau trei direcții principale de la locuința de lângă Hală: la bunicii din Ciurchi, la bunicii din Pavilioane și la tanti Viorica, pe Sărărie. Asta cu excepția când mă remorca mama de mâna ei și mergeam pe Ștefan cel Mare pe la magazine, pe Cuza Vodă, Piața Unirii și cel mult până în Târgu Cucului traversând Hala și apoi pe Costache Negri cam de la actuala esplanadă din spatele noii clădiri a Halei și până lângă rondul de tramvai din Cucu.  Străzile erau toate pietruite în zona centrală cu un pavaj din pavele „transilvănene” sau „dobrogene” cum aveam să învăț eu, hăăăt… la facultate. Nu vă fac teoria pavelelor sau a pavajelor, că tot la biscuiții din beton presat am ajuns.Trotuarele erau în schimb asfaltate, dar un asfalt vechi și denivelat, spart de pe la bombardamente și peticit cu pietriș bătătorit. Nici trotuarele și nici străzile nu aveau planietate, iar asta observam și singur de la 3-4 ani fără să fi terminat facultatea de hopuri și dâmburi, deoarece piciorul meu mic de copil trebuia să urce și să coboare la tot pasul pe denivelările străzilor sau a trotuarelor. Precizez că pe acele vremuri nu începuse încă „marea asfaltare” de sub îndrumarea directă a Sfatului Popular, care avea să demareze cam după 1960. În schimb, la străzile principale, cu fluctuație pietonală (de ex. str. Lăpușneanu din Piața Unirii și până la str. Ghe. Dimitrov cum se numea atunci actualul bvd. Independenței, se turna asfalt preparat la colțul străzii în niște cazane mari prevăzute cu roți metalice și un proțap tot metalic care putea fi legat de un cal sau tras de mai mulți oameni. Erau niște puncte de lucru ad-hoc pe străzile din centru, în jurul cărora roiau câte 8-10 muncitori. Erau oameni de la țară, îmbrăcați vara în pantaloni de salopetă spălăciți și decolorați de soare, îmbrăcați cu maieuri a căror culoare inițială nu o mai puteai bănui, că fiind „haine de lucru” nu mai erau spălate niciodată până se rupeau și erau înlocuite. În picioare muncitorii aveau bocanci cu talpă din lemn care îi fereau de arsurile asfaltului fierbinte. Basca decolorată de pe cap purtată și pe caniculă și pe ploaie mocănească le definitiva aspectul. Cazanele de făcut asfalt „turnat” – după cum aveam să învățăm târziu la facultate – ca un fel de istorie a drumurilor modernizate, erau niște cilindri mari cam de 1,5-2 m diametru și cam 3 m lungime, încadrați pe exterior cu niște cercuri din fontă dințate care se așezau și ele pe șasiul cazanului pe alte roți mici dințate care erau legate cu un cardan (ax) ce se termina cu o manivelă mare cu mâner de lemn la un capăt al cazanului. În jurul lui erau grămezi de nisip de praf de piatră concasat de carieră și nu nisip de râu, pentru că acum știu exact ce vedeam eu când eram copil… Alături erau saci cu un praf alb ca făina de grâu și eu chiar credeam că este făină de grâu, până când bostanul s-a umplut cu știință și am aflat că era filer de calcar. Iar ultimul material era ambalat în niște butoiașe de carton a câte 100 de kilograme și toată lumea îi zicea smoală. Ei, bine, smoală îi spunea lumea profană, dar la facultate am aflat că i se spune bitum. Smoala venea din țări precum Albania, cu vapoare în portul Constanța sau pe Dunăre pe la Giurgiu, Galați, Brăila cu șlepurile, pentru care nu știam eu de ce ne tot spune la radio „cotele apelor Dunării”. Muncitorii le tăiau cu târnăcoapele care erau răsucite unele cu „botul de rață” în toporiști bine ascuțite, care deveneau cu timpul boante. Smoala era tare, casantă și se spărgea în bucăți ca o ceramică masivă. În zilele când se prepara asfalt, dimineața erau aduse la punctul de lucru și niște lemne tăiate la metru care erau băgate într-un focar special sub cazan și când focul ardea cu flacără puternică, scoțând un fum negru și înecăcios, muncitorii învârteau cilindrul cazanului de manivelă și aruncau „din ochi” cantități de nisip cu lopețile, bucăți de smoală și „făină” albă. Dup aproximativ o jumate de oră sau o oră de amestecare, ei veneau cu roabe metalice la gura cazanului  când focul scădea mult din intensitate, iar în focar erau doar cărbuni încinși. Atunci apreciau că șarja este gata și veneau în șir indian cu roabele la încărcare. Manivela cazanului se rotea în sens invers și – tot la facultate abia am aflat – cazanele aveau în interior pe pereți sudate niște aripioare elicoidale ce împingeau efectiv afară prin gura de alimentare amestecul din interior sub formă de asfalt „turnat”. I se spune chiar așa, asfalt „turnat”, deoarece starea sa era semifluidă și el se împrăștia în locul de așternere așezându-se singur ca un fluid, care tinde la o stare de planietate. Nu mai trebuia cilindrat ca asfaltul clasic al cărui proces de fabricație și de așternere aveam să-l văd pe străzi abia peste câțiva ani mai târziu. Aveam o plăcere imensă să casc gura la asemenea puncte  de lucru unde munceau muncitorii la străzi. Mama trebuia să stea cu mine lângă ei ca să văd eu ce se întâmplă. Era se pare scandal mare cu mine dacă nu vedeam eu cu ochiul viitorului specialist cum lucrează oamenii aceia… Vreau să vă spun că în anii 50 România era într-o stare foarte precară a economiei în general și chiar și în particular. Tehnologiile mecanizate în utilaje nu existau pe atunci pe la noi, iar arareori când vedeai un utilaj cum ar fi să zicem un excavator, era unul de fabricație rusească, cu motor cu aburi chiar, ca la locomotive, cu acționare cu cabluri de oțel răsucite, acționate de niște roți dințate și cardane cu secțiune hexagonală sau octogonală. La fel un autogreder, sau un buldozer văzut pe stradă, sau un cilindru compactor. Erau totuși niște rare buldozere marca „KIROV” care ridica lama grea de oțel cu niște scripeți puternici, care oricum nu aveau finețe în mișcare. Mult mai târziu, poate peste  două decenii au apărut utilajele hidraulice cu toate organele de lucru acționate hidraulic, care se construiau și în România. Mă refer aici la excavatoarele fabricate la „Progresul” Brăila, sau utilajele terasiere făcute la Iași, la „Nicolina”. Cu astea, România a construit în mare parte tot ce s-a făcut trainic în țara asta, plus niște câteva alte utilaje aduse din import din America sau Japonia, din Germania sau Italia. Dar acum mai e mult până departe…

Asfaltul se căra cu roabele pe distanțe de până la 30 de metri, unde se descărcau și un muncitor cu o sculă din lemn pe care ulterior aveam să învăț că i se spunea „dârg” sau „driglă” în Ardeal, întindea și netezea asfaltul turnat cu roabele în mici grămăjoare alăturate. Când se răcea, adică a doua zi, rămânea o suprafață netedă asfaltată. Necazul era că vara, la călduri toride, acest asfalt se topea de la soare și le rămâneau în el tocurile doamnelor impregnate ca niște găurele în asfalt. Ba… li se lipeau și rămâneau în asfalt „flecurile” de la tocul cui și erau nevoite să meargă la cizmar ca să le pună flecuri noi. Meseriașii erau foarte căutați încă în acele vremuri. Lumea repara, nu arunca imediat și cumpăra altceva nou. În România nu exista „societate de consum” cum auzeam noi de la Propagandă că se întâmplă în „țările imperialiste”. Mergeai la cizmar să îți repare pantofii, să-și pună „pingele” și fețe la tocuri. Pingelele din piele de vită sau de porc erau „cu scârț” sau fără scârț. Dacă un domn se respecta și era înțolit festiv cum ziceam noi în derâdere, la costum gri și pălărie de pai, cu gravată asortată la cămașă albă sub sacou, era musai să aibă și pantofi cu scârț  Adică la fiecare pas făcut când se îndoia talpa pantofului odată cu laba piciorului se auzea în urma sa un sunet de scârț, scârț… Chiar și cucoanele bine cu care se încrucișa își dădeau coate admirativ și aruncau discret o privire peste umăr ca să-l vadă și din spate. Neapărând încă „diplomatul”, purtau o servietă cu burduf din piele de porc. Așa arăta renumitul meu profesor Gheorghe Buță care ne-a îndesat în cap literatura română, chiar și acelora care eram la secția real… Și alții ca el.

Acum că am povestit cum a răsărit în mine microbul drumarului ce avea să se dezvolte fără să simt nimic, să vă spun ceva despre alte aspecte din acele timpuri staliniste, când se încropea noua orânduire comunistă după ce se abolise în 47 Monarhia. Tata lucra la Sfatul Popular ca economist la Gospodăria comunală. Aveam să aflu că acest Serviciu de Gospodărie Comunală era de fapt inima orașului, era creierul și plămânul și brațele musculoase care constituiau un individ imaginar care face tot ce trebuie. Sfatul Popular avea în frunte un Șef suprem, numit în ziare Președinte al Sfatului Popular și care în același timp deținea și funcția supremă la Partid, adică era Prim secretar al Comitetului orășenesc de Partid. Împletea utilul cu plăcutul… Pe atunci, la Sfatul Popular nu erau mai mult de 60 de salariați funcționari. Atât.  Partidul nu dorea să dea salarii unor „neproductivi”, ci unor oameni ai muncii, care chiar scoteau ceva util de pe urma lor. Prin urmare, la Sfat, cei care lucrau răspundeau de sectoare foarte precise, de activități bine delimitate. Când era nevoie de o acțiune cu multă forță de lucru, Sfatul Popular organiza „muncă patriotică”, sau „voluntară” cum se numește acum și cerea întreprinderilor să trimită un număr de oameni cu sau fără scoatere din producție, fie prin rotație între întreprinderi, fie până când terminau obiectivul pentru care se angaja secretarul de partid pe întreprindere. De exemplu să împădurească un deal la marginea orașului cu versant alunecător. Cei de la Sfat, de la Serviciul de Gospodărie comunală, aveau în subordine STS-ul adică Secția Tehnico-Sanitară, nu ceea ce astăzi este o instituție de oprimare a noii securități mascate care încă face poliție politică.

Cu tata de mână cu IMS-ul primăriei (IMS – turism de teren  preluat de la armata rusă, ca precursor al autoturismului de teren românesc ARO) care le era alocat după un grafic precis să se deplaseze în anumite acțiuni, am fost cum vă spun cu tata la STS. Era pe Șoseaua Națională, pe locul unde astăzi este strada de legătură dintre Podul Cantemir și capătul bvd. Cantemir. Curtea STS era chiar pe malul Bahluiului, între str. pietruită Șoseaua Națională și râul Bahlui. Pe acel timp Bahluiul era ca aspect o gârlă mizerabilă, cu malurile pline de buruieni necosite, cu mici neregularități ale aliniamentului albiei, din care vedeai că ies din apă diverse gunoaie metalice sau roți de camion, lighene sau sobe de metal aruncate în Bahlui. De la Moara Bălaia și până dincolo de Podu Roș, el traversa orașul. Din loc în loc, pe ambele maluri vedeai guri de scurgere betonate prin care curgeau dejecții din canalizarea orașului. Când spun canalizare, nu mă refer doar la canalizarea pluvială… tot! Vara, când traversai pe podul de lemn aflat la vreo 80 de metri amonte de actualul pod din beton Cantemir, în dreptul „piramidei lui Dubeț”, ți se întorcea nasul de duhoarea pestilențială. Și oriunde te apropiai de Bahlui pe tot parcursul său, după oraș. Prin urmare STS era o Întreprindere din subordinea primăriei care făcea și salubritate și spații verzi și alte acțiuni dispuse de Sfatul Popular ca de exemplu ridicarea tribunei de 1Mai și 23 August, sau amenajarea Orașului Copiilor. În curtea STS vedeai niște perii cilindrice din sârmă oțelită al cărui ax era racordat la un șasiu metalic în formă de unghi ascuțit, cu o manetă aflată exact lângă „capră”, adică acel scaun cu spătar de 2 locuri de pe șasiu. Totul se prelungea cu o oiște de lemn în vârful ascuțit al unghiului, de care erau legați doi cai de tracțiune care erau folosiți de Sfatul Popular. În curtea STS mai erau niște grajduri pentru cai și după mintea de azi cred că aveau în jur de 8-10 cai, cu grajd comun și grăjdari angajați care erau și lucrători pe utilajele trase hipo. Acolo erau parcate dricurile primăriei, care erau folosite la înmormântări. Vreau să vă spun doar că atunci înmormântările se făceau cu dricul negru tras de 2 sau 4 cai care erau „mascați” cu valtrapuri negre cu un tiv alb și tot cu acel tiv alb în jurul ochilor cailor, cu un loc liber pe unde li se scoteau urechile. Caii aveau pe cap și pe corp un fel de mantie neagră cu un locaș pentru coadă, cam așa cum este la șepcile de astăzi pe care le poartă fetele cu „coadă de cal”. Pe mine m speria asta de îmi venea să țip și să fug unde văd cu ochii. Mama mă învățase că și calul este un animal domestic și că este blând cu oamenii, dar m-a învățat că nu e bine să mă apropii niciodată de cal, nai ales din spate, dar nici din față, ca să nu mă muște dacă este mai sălbatec, sau se sperie. Un cal se poate speria și de o albină sau o viespe care îl înțeapă și atunci are reacții nebănuite. Cu mama de mână aveam curaj să mângâi calul pe crupă, dar niciodată nu mă apropiam chiar când îi vedeam înhămați. „Paza bună trece primejdia rea”. Ei bine, mă uitam cum înhamă caii la dric, dar când le puneau valtrapurile și deveneau mascați, împungeam fuga. Mi se păreau fioroși și îi asociam cu moartea, iar mama a înțeles lucrul acesta și a căutat tot timpul să mă ferească de înmormântări – chiar și a unor rude din familia ei. Când a murit o mătușă de a mamei – pe undeva cred că pe str. Călărași, că mai toate rudele mamei erau tătărășeni – mama nu avea cu cine să mă lase acasă și a fost nevoită să mă ia cu dânsa. Totul a fost bine și m-am comportat normal, am văzut-o chiar și e Tanti Ana în sicriu fără nicio problemă, dar când a sosit dricul la poartă cu caii mascați, am început să plâng cu țipete că mama nu putea să mă liniștească. A trebuit să se sacrifice o mătușă de a mea care era sora mamei și locuia în curtea bunicilor Alexandrescu și să meargă cu mine acasă. să stau cu verișorii mei. Eram teribil de speriat. Înmormântările se făceau de obicei cu fanfare tocmite special de familie ca să însoțească alaiul mortuar de la casa defunctului și până la groapă. Obiceiul a rămas și azi la conaționalii noștri care s-au mai modernizat și bagă boxele de 100 de wați cu cântăreții îndrăgiți de mort, care le tânguie la maxim șlagăre  orientale. Uite, așa se păstrează obiceiurile, cu toate că noi românii, nu avem voie, că suntem băgați în… UE. E bine, nu zic nu, este mai civilizat și mai corect că s-a dat legea înmormântărilor.

Tot în curtea STS stăteau vara aliniate vreo zece pluguri puse ca și periile pe același șasiu în „V” ca și periile metalice. De fapt acel „V” era făcut din niște dulapi grei din lemn de stejar care erau la partea de jos cu care călca pe zăpadă căptușit cu o tablă în formă de „U” ce îmbrăca scândura pe cant. Asta era ca să nu se roadă lemnul care freca direct pe pavajul străzii. La plug se înhămau câte doi cai din grajd, care porneau pe străzile orașului conform unui grafic și când treceau pe stradă, plugul greu din lemn cu talpă de fier împrăștia zăpada pufoasă în lături, făcând niște gulere de zăpadă la marginea străzii spre trotuare. Era doar o pârtie îngustă de cel mult 3 – 3,5m lățime, pe unde umblau apoi și mașini și pietoni, că nu toate trotuarele erau curățate. Muncitorii salubrității aveau ordin să acționeze doar în centru, iar în rest, fiecare deținător de imobil la stradă avea obligația să curețe trotuarul de zăpadă în fața casei sale. Noi locuind în centru, nu eram obligați la asta, că venea Salubritatea și făcea deszăpezire. Muncitorii de la salubritate – mulți de origine romă, „orășenizați” – aveau câte un „rotocar” din acela cu roți mari pe axul unei cuve, care s-a păstrat pentru proprietățile sale practice și în zilele noastre și chiar și în alte țări din Europa vestică, după cum am văzut. Umblau în perechi sau mici echipe de 3-4. Un bărbat împingea rotocarul și în jurul său câte 3-4 femei cu măturoaie din nuiele și făraș metalic, sau cu o lopată, adunau gunoiul măturat manual în grămăjoare mici pe care le încărcau tot manual în rotocar. De aici, se adunau la un punct unde îi aștepta un camion al primăriei de 3-5 tone sau căruțe mai mari trase de câte doi cai și tot ce era în rotocare se transfera în camion sau căruțe. De aici, se transporta gunoiul la niște platforme amenajate special pe malul Bahluiului sau la malul râului Căcaina și erau descărcate în albie. Mai târziu, când aveam să mai cresc și să înțeleg, am aflat de la nașul meu ing. Neculai Cenușă care lucra la IGLL și de la prietenul comun al tatei și al lui Nanu – nenea Vasile Bârcă – ajuns și el inginer de drumuri la Primărie, pe care l-am prins încă în activitate când am lucrat chiar eu la „Citadin” că s-a început construcția unui „canivou” din zidărie și beton, ca un tunel subteran ce s-a construit ca o rețea subterană să acopere suprafața Iașiului Are cam 2 metri înălțime și cam tot atâta lățime. Așa s-a acoperit râul Căcaina, de la intrarea în oraș și până la deversarea în Bahlui, care apoi, după ce s-a regularizat Bahluiul și mai târziu, s-au betonat malurile, canivoul a fost obturat la vărsarea în Bahlui și apoi a fost condus spre o stație de epurare a apelor uzate. Astăzi sunt două direcții principale ale canivoului subteran pentru apele uzate din canalizările orașului care colectează dejecțiile din toate cartierele și le conduce la stația de epurare – modernizată după „revoluție” – de la Dancu. Dar pe atunci….

În anii 50 și chiar până târziu, peste anii 70, Iașiul era străbătut pe toate străzile – chiar acelea principale – de căruțe trase de cai. Și la transport marfă către piețele orașului, dar și la transport persoane cu trăsuri cu regim de taxiuri care prestau servicii. În centru, lângă statuia lui Cuza, în față la „Traian” și în față la Palat, erau permanent 5-6 birje cu câte un „muscal” pe capră în așteptarea clienților. Erau îmbrăcați de obicei cu un fel de uniforme avute cine știe prin ce miracol din vechi armate austro-ungare, sau din cea țaristă, sau cine mai știe, cu livrea gen tunică, cu fireturi foste „aurite”, cu nasturi de asemenea metalici suflați cândva cu aur coclit „de trompetă” care arăta deja vechimea timpului. Pe cap purtau un chipiu milităresc din armata gardistă rusească. Pe  genunchi purtau pleduri groase de lână pe timp de iarnă care era dat și eventualilor călători. Caii „fârnâiau” din nări pe timpul geros de afară și scoteau aburi ca în povești. Erau înveliți și ei cât stăteau pe loc cu pături groase de lână ca să nu răcească. Muscalii aveau o mare grijă pentru caii lor, că doar cu dânșii câștigau pâinea. Iarna, birjarii schimbau trăsurile cu roți cu șasiul de sanie, care în sus avea același cupeu cu coviltir ca vara. Caii aveau cât staționau un fel de „sarsana” din pânză de sac la boturi, care le erau umplute cu fân, iar la coadă aveau un fel de mică prelată cu p ramă ce era agățată meșteșugit pentru ca baliga să fie imediat colectată și să nu cadă pe stradă. Doar ei se pare că aveau această obligație, pentru că restul căruțașilor care străbăteau tot orașul nu aveau nicio problemă dacă se băligau caii pe stradă, din mers. Prin urmare, vedeai des prin tot orașul, chiar și pe străzile din centru, din loc în loc, baligă de cal și chiar de la vitele ce trăgeau carele cu boi ce aduceau marfă la piețe însoțite de țăranii agricultori din jurul Iașiului. Tot vara, vedeai umblând desculțe femei amărâte de prin mahalale sau din sate limitrofe care umblau pe străzi cu găleți agățate pe umăr cu câte o „cobiliță”, însoțite de 1-2 țânci mai mult dezbrăcați, care adunau cu mâna goală balegă de cal sau de vacă pe care o colectau în gălețile alea de pe umerii mamei. Baliga – în amestec cu lutul – se folosea pentru „grijirea” caselor bătrânești, țărănești, din vălătuci și chirpici, de prin mahalalele Iașiului sau din satele mărginașe. Înaintea Paștelui se refăcea tencuitul caselor rudimentare care crăpau de la ploaie și vechime și se cereau „lipite” cu lut, cu palmele goale, fără mistrie de zidar cum se face tencuiala cu ciment. Apoi se văruiau cu var alb, în care gospodina punea și „sineală”, pentru o tentă intensă de alb. Jos, lângă pământ, pe o înălțime de o jumate de metru să dădea un „brâu” din var colorat cu leșie din cenușa sobei. Era o culoare de gri închis care contrasta cu albul pereților.

Orașul avea atunci un aspect aproape rural, cu excepția zonei centrale plină cu monumente istorice vechi și cu magazine. Periferia se numea mahala și avea aspect rural, de sat. Doar străzile erau pietruite, chiar dacă erau cu multe denivelări. Lătrau peste tot din curți câini când treceai pe stradă prin fața porții. Din curte răzbătea strident cucurigu al câte unui cocoș căruia nu-i venise încă rândul să fie făcut un borș. Cârâitul și cotcodăcitul găinilor care se ouau sau guițatul porcilor în coteț, ca și cârdul de gâște și rațe care umblau libere pe uliță, era ceva cât se poate de normal și de banal. Roțile căruțelor încă erau confecționate din lemn, cu obadă metalică făcute de meșterul fierar care potcovea și caii. Meserii precum rotar, fierar, cizmar, tâmplar, zidar, geamgiu, etc erau cât se poate de comune și căutate. Mult mai târziu au  apărut cele de strungar, de electrician și apoi de electro-tehnist, electronist… Viteza de deplasare era mică, fiind dominată de căruțe trase de animale. Rareori auzeai un claxon de mașină care de obicei făcea „bi-biii!”. Tramvaiele vechi circulau pe niște trasee fixe, spre Socola – din Podu Roș – până prin dreptul Frigoriferului, spre Nicolina, stăteau la barieră să treacă trenul pe undeva spre Frumoasa; mergea înspre Copou, până la rondul de azi de la Regiment și mai apoi s-a extins până la rondul actual la Agronomie. Mergea spre Tătărași, pe  traseul de acum, pe Aurel Vlaicu și mai târziu s-a extins până la rond Dancu. Cam atât. Nu exista oraș dea-a lungul Bahluiului. Pe locul unde este acum Campusul studențesc T. Vladimirescu era toloacă, pășteau vitele oamenilor din mahala. Vaci, cai, capre, chiar și porci priponiți. Erau stâne cu oi care pășteau în lungul albiei Bahluiului. Șesul de o parte și de alta a râului Bahlui și Nicolina ținea până departe, și pe fosta zonă industrială. Abatorul din Tătărași avea curtea la marginea orașului. Dincolo, peste calea ferată de la Gara Mare era tot numai toloacă și câmp de pășunat până la Bahlui și dincolo de Bahlui. La fel. Erau animale și stânele de lângă oraș, care alimentau Iașiul cu brânzeturi proaspete prin piețe. După ce ne-am mutat în Pavilioanele CFR Nicolina mergeam cu gașca de copii în „expediție” dincolo de calea ferată, vis-a-vis de Gara Internațională. Era o mare mlaștină în care dacă cădeai nu te mai găseau nici rușii cu americanii împreună. Aveai senzația că pe ochiurile de apă sulfuroasă te filează ochi de caimani gata să te înșface. Șerpi de apă erau la vedere cu capul ițit deasupra. Cu o sculă făcută dintr-o sârmă de fier beton de 6 îndoită ca un cerc la un capăt cu un diametru de 20-30 cm mergeam la balta din smârcuri și cu un ciorap de damă rupt, de-ai mamei, luam ca și cu un ciorpac de pe suprafața apei „pureci de baltă”, pe care îi puneam în borcanul cu apă din plasă și îi duceam acasă ca să dăm hrană peștișorilor „Gupi” sau Scalari pe care îi aveam în acvariul făcut de tata pe la fabrică. Acolo erau izvoarele saprofelice ale viitorului Spital de Recuperare, și ale Băilor Purcica. Noi mergeam și ne făceam plute din panouri de cofrare aruncate pe șantierele din cartierul Cantemir care tocmai se construia atunci. Le legam cu sârme și le băteam cu cuie mari între ele făcând platforme de câte 4/5 m unde ne urcam câte 3-4 draci împielițați. Pluta o împingeam cu niște prăjini lungi de 3-4 m pe care le înfigeam în mâl ca să traversăm balta până la o insulă aflată acum cam pe la poarta de intrare auto la Recuperare. Dincolo de balta mlăștinoasă, era Galata, cu gașca ei de „golani” de care ne era frică și nu ne duceam mai departe. Pe locul unde azi este Complexul comercial din Cantemir și Liceul Dimitrie Cantemir – unde aveam să mă pregătesc să devin un savant de talie galactică – erau tot mlaștini saprofelice, cu nămol binefăcător și acolo erau pe vremuri Băile Purcica. Erau delimitate de actualul bvd, D. Cantemir și str. Decebal care trece prin fața Liceului și a Școlii Generale 23 de acum. Băile Purcica erau un alt punct de atracție al băieților di cartierul Pavilioane CFRm de pe la 10, la 20, 30, 70 de ani… Perimetrul plajei era îngrădit cu un gard cu stâlpi de beton și rogojini din papură împletite, legate cu sârmă întinsă între stâlpi, Lumea făcea nudism, în două țarcuri. Pentru Bărbați și pentru Femei. Gardul care împrejmuia ștrandul cu nămol era plin de privitori de toate vârstele, atât la bărbați, cât mai ales la femei. Cei dinăuntru știau că sunt urmăriți cu mare atenție de dincolo de gard și fiind „în turmă” li se diminua mult sentimentul de rușine. Așa că se crăcănau cu „ele” la soare ca să înghită toată lumina și să se înfierbânte. Cu nămol se ungeau doar la coate și pe genunchi, rareori se ungeau cu nămol pe tot corpul de parcă erau africani din țările cu care ne-a împrietenit proaspăt Johannis și „duamna” Carmen. Nu exista limită de vârstă la curiozitatea și  plăcerea masculină de a te uita la corpuri de femei goale, începând de la cele care puteau să-și arunce sânii după gât că le atârnau până la burtă, dar și câte o „prospătură” mai  tânără după cere le curgeau balele celor mai mari, care cunoșteau femeia și din alt punct de vedere..,. Din când în când luai câte un șpiț în părțile moi ale fundului și o palmă ușoară peste cap de la câte unul care nu avea loc la gard și te apostrofa: „bă țâcă, nu ți-a rușine să te uiți la femei goale prin gard? Nici nu ți-au crescut  tiuleile și deja ți sa făcut de născătoare? Fugi la mă-ta acasă și uită-te la ea ca să vezi pe unde ai ieșit” și nu aveai încotro, că omul era sărit bine de 30-40 de ani. Plecai tu de lângă gard să cauți alt loc de priveghi, că el era imediat în locul tău eliberat, dar făcea o gaură mai sus, după înălțimea lui. La bărbați ne uitam doar să ne amuzăm, că vedeam acolo „eroi” căzuți la datorie și câte o pungă mare cu ouă clocite care atârnau încurcându-le mersul. Mama nu știa pe unde umblam noi cu gașcalionul de copii, când credea că batem mingea pe maidanul din fața școlii. Dar acolo mi-am format și o opinie cât de cât autorizată care mi-a dat ulterior altă viziune despre „ce este femeia și ce vroiește ea”.

Până să merg la școală, când locuiam la Hală, duminicile erau cu regularitate împărțite între cele două perechi de bunici. O duminică la Bunelu Vasile, în Ciurchi, următoarea duminică în Pavilioane, la Bunicu Mihai. Îmi plăcea egal de mult în ambele locuri. Dacă la Bunelu Vasile în Ciurchi aveam o grădină mare cu pomi fructiferi din care mâncam pe săturate verzături spre disperarea mamei care se temea să nu fac diaree, că le haleam din copac fără să mi le spele ea personal și mă întâlneam cu verișorii Mioara și Doru mai mari cu 3 respectiv 7 ani decât mine, m-au învățat de mititel jocuri minunate ale copilăriei precum „spânzurătoarea” și ȚOMANAP, un joc în care trebuia când îți vine rândul să spui STOP când un jucător spunea în gând alfabetul și se oprea la o literă. Ei, cu litera aia trebuiau fiecare pe rând să spună să zicem nume de țări (de la inițiala Ț) care începeau cu litera la care se oprise jucătorul. Așa am învățat de mic numele unor țări înainte de a merge la școală și de a începe Geografia. Ulterior, când am mers la școală mi-am dezvoltat aptitudinile colecționând timbre, ca mai toți copiii. După ce completam pe Ț treceam la O care însemna orașe, apoi la M care însemna mări sau nunții, A erau ape, iar P nu mai țin minte, că sunt bătrân și neajutorat… Mai jucam FAZAN, care era felurit. Pe nume de filme, pe nume de actori, pe nume de fotbaliști, pe ce dracu o mai fi fost el. Un lucru este sigur. Acele jocuri ale copilăriei ne dezvoltau fără să știm o cultură solidă pe domenii diverse care bat probabil Wikipedia lui Google.

Bunicii Mihăilă din partea tatălui nu aveau o curte mare, dar aveau în fața apartamentului lor de la parter – cu două camere plus bucătărie, plus WC în casă și o magazie boltită din cărămidă, pentru depozitat lemnele de foc-  care vara era transformată în „bucătărie de vară” unde gătea bunica și apoi mama, când ne-am mutat noi în locul lor. Bunica gătea iarna în casă la plita din bucătărie, care era și sobă de încălzit încăperea. În bucătărie se găsea un pat cu tăblii din lemn lăcuit, solid, dar tare, cu o saltea din iarbă de mare pusă pe un grilaj de scândură. Pe patul înfățat, cu cearceaf cu dantelă la margine, stătea o cuvertură aspră de lână care mă înțepa dacă eram cu pantaloni scurți. Pe perete, lângă patul lipit, era o altă cuvertură plușată, cu „Răpirea dn Serai”, care se găsea la toate bâlciurile vremii sau erau aduse de basarabeni care aveau neamuri peste Prut.. Deasupra difuzorului de radioficare de pe peretele comun cu WC-ul, trona un mileu bătut oblic, ca să încapă, cu un desen cu p gospodină în papuci de casă și șorț de bucătărie lângă o plită cu lemne pe care stăteau două oale cu capac din care ieșeau norișori de abur. Deasupra plitei, pe marginea mileului, era brodat „în urma acului” un text pe care îl țin minte și acum: „N-am știut ce e iubirea, până în ceasul de acum!” Pe peretele acestei „sufragerii/bucătării” mai erau prinse niște tablouașe cu o fotografie a cuplului bunicilor din ziua nunții lor, alta cu bunicul la Herculane și o poză color dintr-o revistă cu Castelul Peleș. Toate înrămate cu o ramă îngustă de lemn și geam de sticlă. Tot în bucătărie exista și un bufet de bucătărie, de modelul clasic de atunci, cu un fel de vitrină ovală pe bufetul format din două sertare mari și un dulap la bază. În dreapta bufetului, sub acea vitrină care putea să aibă și sticlă glisantă sau nu, după cum dorea gospodina, era o ușă pe orizontală cu cheie și balamale care se deschidea de sus în jos, prin rabatare. În partea stângă, simetric, era un gol fără ușă de aceeași dimensiune cu ușa orizontală. În dulapul dotat cu ușă de obicei stătea pâinea. Pe bufet era aproape obligatoriu un mileu apretat. Vremuri…

Acolo, bunicii ne primeau la masa de prânz. Bunicii Mihăilă creșteau de obicei câte un porc pe an al cărui coteț era între bucătăria de vară și clădirea blocului, într-un coteț cu țarc unde era turnat beton de ciment și un robinet cu  furtun cu care bunica spăla mereu mizeria din coteț și țarc. În magazia de vară erau saci cu „uruială” pentru porc cumpărată de la piață, din care bunica fierbea mâncare afară, sub un trepied de care era agățat un ceaun mare de tuci. Ca la țară. În partea opusă cotețului porcului, în „grădiniță”, așa cum avea să o facă mama după ce ne-am mutat noi acolo, era o poiată făcută din scânduri de la vagoane CFR casate și aduse de bunicu pentru acasă. În poiată erau cam 5-6 găini porumbace și un cocoș. Bunica avea tot timpul ouă proaspete de găină și când plecam acasă, le punea în bagaj lângă  ce ne dădeau ei ca alimente de la dânșii: Cârnați de porc sau jumări, sau carne cu untură la borcan, afumate, ca să gătească mama mâncare în timpul săptămânii din ele. De fiecare dată bunica Luța scotea pe furiș ca să nu o vadă nici bunicu și nici ai mei și îmi dădea câte 5 lei și-mi spunea „uite Găbișor, să iei bumboane de la bunica”. Bunica așa cum v-am mai spus era născută și trăită la țară, înntr-un sat de la Răducăneni. Era de religie catolică, dar a trecut la ortodoxie când s-a măritat cu bunicul. Era analfabetă, nu știa să scrie și să citească. Părinții ei au ținut-o pe lângă gospodărie până s-a măritat. De loc, bunicul Mihai era din satul Tanacu, la 4 kilometri de orașul Vaslui, trecând un deal. Renumitul sat Tanacu. El a făcut gimnaziul și apoi Școala profesională și a ieșit mecanic de locomotivă.

Bunica avea niște cuvinte pe care le stâlcea și nu se putea dezbăra de ele. Pronunța de exemplu „ureț” în loc de orez, „zahár” în loc de zahăr, ogheal în loc de plapumă și cine mai știe… Tata încerca să o mai corecteze, dar se încăpățâna să spună numai ca ea.. „Sopon” în loc de săpun.  Mama nu încerca niciodată să o contrazică pe bunica de față cu ea pentru că bunica Luța a fost o soacră standard din bancuri și povești cu soacra acră. Era tipul soacrei care dorea să domine nora, să-i facă mizerii și răutăcisme ca „să-i știe de frică” nora, însă mama era prea inteligentă pentru bunica și nu cădea niciodată în capcanele ei. Lăsa de la dânsa, dar nu se certa cu bunica. Pe drumul spre casă însă avea să-i spună tatei toate câte simțea ea că le spuse bunica chiar ca tata să nu fie de față, pentru că oricum tata lua apărarea lui mama, nicidecum ei. Asta o enerva la culme pe bunica că nu și-l putea face pe tata aliatul ei. Și bunicu Mihai o mai blefturea când vedea că încearcă să-i facă mizerii inutile mamei. „Mai taci fă Luță, mai lasă mielița aia, că Florica e fată bună, e o noră cumsecade și ea are grijă de bărbat și de băiat cum știe ea și cum se face azi, nu e ca la mă-ta acasă la țară”. Și bunica iar tăcea și înghițea, dar după ce plecau ai mei se certa cu bunicul că ea știe și vede ce nu vede el. Asta aflam când rămâneam de exemplu la ei și nu plecam acasă cu ai mei ca să mă joc cu copiii din Pavilioane.

Cartierul Pavilioane era ultimul rând de clădiri până la linia ferată care este și acum,  care vine dinspre Gara Mare și merge spre Vaslui, pe la Gara Internațională. Lângă linie, era o „Cabină”, unde era un acar care schimba acele înainte ca  trenul să intre în Gara Nicolina. Era gara mică, mai târziu s-a construit Gara internațională. De exemplu bunicul pleca azi cu trenul la București, cu acceleratul sau rapidul. Sau conducea  până la Bârlad un tren de marfă pe care îl preda altui mecanic din Depoul București și se întorcea cu alt marfar preluat din Bârlad pe care îl aducea la Iași. Pe vremea aia oamenii nu aveau telefoane acasă ca mai târziu, iar bunicu îi lăsa consemn lui bunica când pleca la drum că la data de, la ora de, să fie la Cabină cu un căruț de mână făcut de el la Depou. Când trecea cu trenul, bunicul încetinea sau oprea câteva secunde și cobora la acar un sac sau un bagaj cu ce cumpăra el de pe unde mergea. Sau poate îi  lăsa un sac cu cărbuni de tip ouă, care se numea lignit sau cox, cu care îmbunătățeau focul în timpul iernii la teracote. Era un miros urât de la acel cărbune, dar avea o putere calorică mare și conta mai mult asta. Aducea de exemplu saci cu cartofi, cu varză pentru murat, ardei grași sau harbuji de pe la Tecuci și le lăsa la cabină de unde îi lua bunica cu căruciorul și îi aducea cam 200 de metri acasă. Bunicul ducea trenul la gara Iași, parca locomotiva la Depou unde o da în primire și după ce făcea duș venea acasă de la gară. Îmi plăcea nespus în Pavilioane pentru că erau mulți copii de seama mea prin vecini cu care mă jucam. Într-o vară, știu că bunica avea o scroafă imensă, ceva cu pete negre. Era legată de un picior cu o sfoară groasă ca să nu o ia razna prin cartier. O mai scotea din coteț în fața porții și o lega de plop, ca să mai stea la soare, că la țarcul ei era mereu umbră. Eu și cu alți copii de seama mea, un ciopor de băieți și fete, am dezlegat sfoara scroafei de la copacul din fața porții și am încălecat pe ea ca pe un cal. Cu o vărguță o atingeam sub  burtă cât să o fac să meargă cu mine în spate. Copii o țineau cumva de piciorul cu sfoara ca să „nu scape”. Așa cu șatra după mine am făcut înconjurul celor două Pavilioane unde stătea bunica. Am plecat pe o parte și ne-am întors prin capătul opus. Pe drum, se adunau în cârd din ce în ce mai mulți copii care doreau fiecare să-i las să facă și ei un tur pe spinarea scroafei. Bunica a ieșit la un moment dat afară și a văzut că nu mai este scroafa în fața curții și s-a speriat tare, că pierduse munca ei de un an. Când întreba disperată vecinii dacă nu au văzut scroafa ei, deodată aude în capătul străzii o larmă mare de copii și un alai, de s-a frecat la ochi. Și mă vede pe mine triumfal călare pe scroafă îndemnând-o cu vărguța înconjurat de drăcăraia carterului. Ne lasă să ajungem în fața porții și îmi spune nervoasă, dar și pufnind în râs. „Măi Găbișor, dar scroafa este cal de călărie? Vrei să o omori și să nu mai avem ce mânca la iarnă?” Bunicu Mihai nu era acasă. Alți copii doreau să-mi ia locul în „șaua” imaginară, dar bunica și-a vărsat nervii pe ei și i-a luat la bătaie cu vărguța cu care eu cravașasem scroafa. Când au venit ai mei după mine, bunica și bunicul le-au povestit aventurile mele cu hohote de râs, dar mama s-a speriat tare de întâmplare făcând fel de fel de scenarii ce se puteau termina tragic. 

(va urma)

GENERȚIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (5)”

Din anii copilăriei „mici” – respectiv anii de grădiniță – nu am foarte multe amintiri care să mă fi marcat. Cred că am avut o copilărie fericită în general, pentru că aveam cam orice ar fi putut să aibă un copil singur la părinți în acele timpuri. Mă refer aici la o familie normală, de oameni normali, care nu fuseseră înainte de a forma un cuplu nici foarte bogați, dar nici foarte săraci.

Era imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când toată omenirea implicată își pansa rănile care încă mai supurau și se trata din mers, ca să își reia viața cât mai normală. Totul se petrecea în România concomitent cu preluarea de către comuniști a puterii politice și administrative, care se făcea cu o mare rezistență subversivă a fostului regim „burghezo-moșieresc”, așa cum aveam să învăț în următorii ani la școală și cum ne intoxica propaganda cu orice prilej. Preluarea puterii de Partidul Comunist Român – redenumit după 1947 Partidul Muncitoresc Român, se  făcea în prezența „sovieticilor”, care aveau în toate structurile de vârf ale statului „tovarăși” cu funcții  atotputernice de „comisari ai poporului”. Pe stradă, lângă tine, nu-i vedeai, nu-i simțeai, pentru că „tovarășii” erau la București, la ministere, la Comitetul Central și suflau în ceafa conducătorilor români numiți de sovietici după ce fuseseră prealabil școliți și verificați la Moscova. Eram prea mic eu ca să înțeleg ce se petrecea în jurul meu, iar mama și tata nu prea aveau discuții în casă despre situația politică; pur și simplu cred că evitau să  vorbească despre astfel de subiecte. Erau și ei înregimentați în „turmă” așa cum erau majoritatea oamenilor împinși de societate de la spate să meargă spre comunism. Atunci nu era cale de mijloc. Mergi cu turma, sau ești împotriva ei, iar asta putea să-ți aducă imediat pedeapsa capitală, fără nici măcar o mascaradă de judecată, ci doar un  glonte tras de un pistol scos iute din toc de vreun securist cu funcție care știa că nu i se va întâmpla nimic rău, ci poate doar o avansare. Pe lângă urechile mele treceau nume precum Ana Pauker, Vasile Luca, Pantiușa, Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Ion Ghe Maurer, Ștefan Voitec, Petru Groza… Nu aveam să aflu decât târziu în viață cine au fost ei de fapt și ce nemernicii au comis ca să acapareze cât mai multă putere politică asupra noului stat român care abolise monarhia de curând și dorea să implementeze cu forța pumnului în gură o nouă orânduire. Deocamdată părinții mă fereau din răsputeri să asist la discuții pe teme „sensibile” pentru un copil mic, deoarece probabil știau puterea mea de „absorbție” pe banda de magnetofon care încă nu se inventase, iar apoi, cu redarea în momente neașteptate, fără să țin cont cine se afla de față. Gândeau, cred, că „paza bună trece primejdia rea” și așa că procedau în consecință. Cine nu aude, nu are ce vorbi. Totuși, pe măsură ce se înmulțea kilometrajul meu de la bord cu zile, luni și ani, mama îmi introducea în minte date noi despre istoria pe care o trăiam din mers, dar și adevăruri despre ce fusese nu cu mulți ani înainte, când ea era adolescentă și traversase anii războiului plecând cu surorile și bunica în refugiu în Argeș. Ascultam poveștile mamei și puneam întrebări cât mai multe și mai amănunțite în dorința firească de a înțelege și de a ști cât mai bine cum a fost „pe vremea ei”. Eram ca un burete uscat care se îmbibă imediat cu orice picătură de umezeală pe care o întâlnește. Cred că orice auzeam mi se întipărea în minte și apoi căutam să fac conexiuni punând cap la cap informații apărute pe „hard disk”. Cu siguranță că toate acele adevăruri care mi se spuneau atunci, de la acea vârstă, au putut fi comparate în mintea mea pe parcursul anilor când învățam la școală fel de fel de date la Istorie, o istorie scrisă de scribii fideli propagandei comuniste, că altfel nu puteau să trăiască dacă ar fi spus adevărul. Tot de foarte mic am fost învățat de părinți (de fapt de mama, că ea era cu mine în majoritatea zilei și ea avea misiunea „să mă educe”), că nu am voie să povestesc absolut nimic nimănui din ce aud vorbindu-se în casă și în familie, sub semnul unei taine, a unui secret absolut pe care eu trebuia să îl apăr. De foarte mic mi s-a insuflat și apoi întipărit în creier că un secret odată aflat, nu ai voie să-l divulgi nimănui, că este „un mare păcat” și Doamne-Doamne te pedepsește aspru. Când promiteai cuiva că vei ține secretul, atunci trebuia cu orice chip să te ții de cuvânt și acel secret să fie închis pe veci în capul tău. Așa am fost educat. Dacă tata îmi cerea să țin un secret față de mama sau invers, eu trebuia să promit că nu îl divulg. Și nu o făceam, că știam ce păcat mare comit. Cred că de multe ori mă verificau amândoi, că ei doreau să vadă cât de loial sunt în păstrarea unui secret și nu țin minte să fi „picat” vreodată la un interogatoriu…

Când locuiam lângă Hală și apoi, mai târziu, când ne mutaserăm în Pavilioanele CFR Nicolina, mama era des rugată de sora ei mai mare tanti Viorica, să vină să o ajute la croitorie. Așa cum v-am spus, tanti Viorica era o croitoreasă de lux al Iașiului, avea o clientelă stilată, din cucoane „foste” sau actuale doctorițe, avocate, profesoare, care își făceau haine pentru ocazii deosebite și veneau cu materiale cumpărate pe la București să lucreze la mătușa. Când era aglomerată și nu făcea față, tanti apela la mama să vină să o ajute, că știa cât de talentată și ce rafinament are. Mama lucra la finisaje, la „surfilat”, la butoniere, la mici broderii, la călcat rochiile pentru clientă, în timp ce mătușa croia și pregătea materialele pentru prima sau a doua probă. Mătușa avea acasă, pe str. Sărărie la nr.148 (?), o vilă cu un etaj și demisol – o sufragerie imensă la parter cu ferestre în capetele opuse, spre grădina din față și spre curtea din spate, iar acest living pe lățimea vilei putea fi compartimentat la nevoie închizând un fel de glasvand din uși pliante tip acordeon, pe înălțimea camerei, care se puteau lipi de perete. El delimita cele două jumătăți ale livingului. În prima jumătate, sub fereastra ce dădea în logie era mașina de cusut „SINGER”, fotolii și o canapea. Livingul avea uși care comunicau cu holul de la intrare ce era paralel pe lățimea casei cu livingul. Deci se putea intra direct de afară prin holul de intrare. Mai exista o ușă între hol și living și în a doua jumătate, unde de obicei stătea la o masă care era și banc de lucru și birou, Nenea Nicu, soțul mătușii Viorica. Pe ușa de la hol din cea de a doua jumătate se intra în bucătăria casei, care era situată pe partea dreaptă a holului ce ținea de la intrarea din față până la ieșirea din spate, în curte. În a doua jumătate a livingului despărțit la nevoie de glasvand, exista o masă mare, masivă, din lemn de nuc. Era alonjabilă și când era deschisă puteau sta lejer în jurul ei 12 persoane. Tot în acea jumătate exista un dulap masiv cu vitrină cu geamuri de cristal cu niște desene sculptate în sticlă ca nișe flori de gheață care fuseseră executate manual, prin șlefuirea cristalului cu un diamant. După ușile transparente ale vitrinei dulapului se vedeau mai multe servicii tot de cristal, de pahare de diverse dimensiuni. Pentru țuică, pentru vin, cupe pentru șampanie sau înghețată, căni de mărimea „țapului” pentru bere.  Erau garnituri pentru 12 persoane. În dulapul de jos ascuns vederii erau 2 servicii diferite de 12 persoane cu farfurii și platouri. Fiecare avea supieră, platou oval și rotund, vase pentru smântână sau alte mizilicuri. Toate cu același desen și model. Unul era cu un model suflat cu aur pe margine, iar al doilea, cu un model floral, stil „porțelan de Sevres”, cu bleo și albastru, ca o chinezărie. Tacâmurile erau în sertarul care despărțea dulapul de jos de vitrina de sus. Numai din argint original, care nu ruginea sau nu se îngălbenea cum se întâmpla cu tacâmurile de alpaca de la bunica de acasă. Nenea Nicu cu mâinile lui a făcut un set de cuțite de masă din inox lucrându-le niște mânere speciale, delicate cu plastic transparent și negru pe care le-m moștenit de la maică-mea și eu. Toate acele tacâmuri și argintărie erau  moștenite de Nenea Nicu de la prima lui soție, care fusese austriacă din Linz, după cum v-am mai spus. Fuseseră primite ca dotă de ea de la părinții ei austrieci când s-a căsătorit.

Îmi plăcea tare mult să merg cu mama la mătușa Viorica. Mă jucam toată ziua pe jos pe covorul persan gros, mare cât o jumătate de living, cu mașinuțele mele. Mă jucam de minune cu cățelușul pechinez Țuchi, pe care îl învățam să sară peste o vărguță de care știa și de frică când făcea pozne sau lătra că enerva toată casa. Tanti Viorica avea cu Nenea Nicu o mulțime de fotografii de familie cartonate special, la studiouri foto de prin Viena, București și cine știe pe unde. Eu le foloseam punându-le pe jos una lângă alta construind pe covor șosele netede și poduri peste râuri imaginare pe unde îmi conduceam mașinuțele. Se prefigura fără să îmi dau atunci seama viitoarea profesie. Mă foloseam de cuburi ca să fac pile de pod și fotografii ca să fac platelajul. În acest timp, mama și cu tanti coseau și făceau croitorie, iar  Nenea Nicu lucra la masa lui în celălalt capăt al livingului, sub fereastra care dădea în curtea din spate a vilei. Nenea Nicu – fost căpitan de cavalerie în armata Regală – fusese „clasat” și avea o pensie mizerabilă cu care abia se putea întreține teoretic, dar împreună cu tanti Viorica și cu chiverniseala specifică tuturor familiilor vremii, se descurcau. Fiul din prima căsătorie a unchiului Nicu Săvescu, Sergiu, era student în ultimii ani la Politehnică. Studia Mecanica, a ieșit inginer mecanic. Unchiul Săvescu mă îndrăgea foarte tare și vorbea mult cu mine răspunzându-mi cu răbdare la tiruul meu despre armată, despre cai, despre puști și despre Rege. Avusese întotdeauna Ordonanță, așa cum aveau toți ofițerii câte un soldat de la țară care devenea o slugă credincioasă cât satisfăcea stagiul militar. Nenea Nicu avusese ca ordonanță băieți curați, cuminți, de familii bune, de oameni gospodari și cu stare, de la țară, parcă de prin zona Tecuciului, iar între timp se împrietenise la cataramă cu părinții și rudele unuia cu avere și vii prin zona Focșaniului. Rămăseseră prieteni de familie, iar ei când veneau la Iași la vreun medic, trăgeau la Nenea Nicu, venind toamna încărcați cu bunătăți de struguri de masă, fructe și struguri pentru vinificație. De altfel unchiul Săvescu era un mare maestru al făcutului vinului și îmi aduc aminte beciul casei unde erau aliniate damigenele mari de 50 de litri cu fierbătoare și când el trăgea vinul de pe boască punându-l în damigene mai mici sau în sticle. Am în nări mirosul proaspăt îmbătător de struguri, mere, pere, gutui, de pătlăgele crude pentru pus la murat, țelină proaspătă sau mărar uscat, pregătite pentru pus la murat. Mirosea pe tot demisolul casei în fiecare toamnă. Merele aduse de la Tecuci erau învelite fiecare în hârtie de ziar sau reviste ca să nu se atingă unul de celălalt. Erau ținute în lăzi din lemn sau așezate ordonat pe rafturile din beciul casei care funcționa și ca o cămară. Avea un geam îngust care dădea prin fundație afară, la nivelul trotuarului. În lădițele cu care se aduceau merele, se punea nisip, în care se îngropau rădăcinoase precum morcov și pătrunjel, care se transformau iarna în salata Boef.

Nenea Nicu vea o manualitate de artist. Era un mare pasionat al jocului de remi carte obișnuia să-l joace cel puțin o dată pe săptămână, de obicei cu familia Zipa. Familia Zipa – Alecu și Zoe, parcă – Zipa, a fost o familie renumită de boieri ai Iașului, mari proprietari ai viilor de pe dealul Bucium. Naționalizarea i-a deposedat de toată averea, nu mai aveau  nimic, nici casă măcar, iar Nenea Nicu le oferise generos o cameră dormitor la parterul vilei sale , la intrare imediat pe dreapta, cu acces la baie și bucătărie. Erau prieteni de-ai săi din tinerețe. Cei doi erau în vârstă când mi-i amintesc eu, de peste 70 de ani. Doamna Zipa era o doamnă vopsită cu un păr roșcat. Erau „de viță veche” și asta răzbătea din  comportamentul lor, din atitudinea lor, din tabieturile lor. Deși locuiau în aceeași casă, nu-și permiteau să intre în livingul unchiului meu decât îmbrăcați în haine de oraș, cu o „haină de casă” sau cu un capot din mătase perfect curat și călcat.  Se respectau pe ei și așa îi respectau pe toți ceilalți. Nu conta că sunt musafiri sau nu, erau chemați la masă, erau considerați ca făcând parte din familie. Așa au fost timpurile. Deci unchiul Săvescu era enorm de mult pasionat de remi. Avea în casă din tinerețe pachete noi de cărți de joc pentru poker, belotă, canasta, whist și alte jocuri de societate, ca și o ruletă de masă, mică, cam cât o farfurie mijlocie, care avea un buton cu arc care arunca bila în jurul axului și se oprea pe o adâncitură existentă în dreptul fiecărui număr colorat cu roșu sau cu negru. De mic învățasem cum se joacă multe jocuri. Ruleta o avea Nenea Nicu de la prima sa soție din Austria. Acum nu se mai juca ruletă, cazinourile fuseseră închise, iar practicarea clandestină a jocurilor de noroc se pedepsea cu închisoarea. Remi aveai voie să joci, dar nu pe bani. S-a apucat să facă cu mâinile sale un joc de remi din marmoră albă. Nu știu să vă spun cum și de unde a făcut rost de o placă de marmoră albă și cum a tăiat-o pe grosime la 3 mm. Dar după ce a reușit să aibă o placă cu grosimea de 3 mm a împărțit-o în caroiaj de dimensiunile unei piese de cca 3×2 cm pe care tot el le-a tăiat în 110 piese cât are jocul cu tot cu 2 jokeri.  O piesă era destul de grea, dar era o mare plăcere să joci cu acele piese după spusele mamei și ale tatălui meu care jucau frecvent. Apoi, a luat piesă cu piesă și cu niște dăltițe speciale pe care el le avea și un ciocănel micuț a cioplit cifră cu cifră și semn cu semn cu cele 2 emoticoane pentru joker. A șlefuit fiecare piesă pe canturi și în interiorul cifrelor cu șmirghel fin și diverse unelte care îi permiteau accesul la toate colțurile sculptate. Cu vopsele „duco” amestecate de el în nuanțe frumoase de bleo, galben, roșu și negru a vopsit cifrele jocului. Cu un penson fin de pictură pentru fiecare culoare separat. Când au fost gata piesele, a confecționat manual și cele 4 table de joc din placaj prelucrat de dânsul cu niște lame îndoite din alamă drept suport și rama care forma prin glisare cutia. Asta s-a întâmplat aproape sub ochii mei de  copil care îl priveau  fascinat de îndemânarea lui și de poveștile pe care mi le povestea din viață în timp ce lucra. Purta la ochi un monoclu de ceasornicar când lucra, ca să vadă  perfect fiecare detaliu.  Unchiul avea pentru uz curent jocul cu piese din plastic, dar la ocazii „speciale” scotea jocul din marmoră.

De Paște, Nenea Nicu vopsea ouăle. Cam 50 cel puțin. De vopsit, le vopsea ca nimeni altcineva. Își făcuse din două mine de pix cu pastă metalice, prinse de el cu o tăbliță de la o conservă, în unghi drept, printr-un nit făcut dintr-un bold de croitorie. Îi spunea „suflai”. Partea cu tija mai lungă, cât toată lungimea pastei de pix o băga într-un pahar cu vopsea duco și celălalt capăt îl băga în gură suflând. Îi obturase  capătul opus celui din gură al țevii, încât vopseaua ieșea ca fiind pulverizată fin în stropi mici pe oul fiert pe care îl ținea în mâna înmănușată și îl rotea. Fiind vopsea duco pe bază de diluant, ea se usca aproape instantaneu. Însă lucra să zicem cu vopsea de culoare beo. Termina de vopsit cu acea culoare și apoi trecea să zicem la roșu. Vopsea roșu peste bleo, sau altă culoare, să zicem galben, sau verde. Ouăle căpătau nuanțe în degrade cu stropi mai intenși sau mai rari, mai mici sau mai mari că îți luau ochii. Lacul le făcea lucioase și ochioase. Printre ele erau intercalate frunze de salată sau de mărar și pătrunjel când erau pe masă în paner. Multă pricepere, bun gust și o meticulozitate în tot ce făcea și punea mâna. Dintr-un far vechi de camion a confecționat un abajur de veioză în două culori, vopsit tot cu suflaiul său, de ziceai că era de fabrică. Pe toate le-am văzut cu ochii mei.

Tot de atunci, îmi amintesc că de multe ori tata venea de la serviciu de la Sfatul Popular unde lucra, direct în Sărărie unde eram eu cu mama. Era servit imediat cu masa de prânz și apoi stătea de vorbă cu Nenea Nicu la un șpriț de vin și o țigară. Tata fuma, iar Nenea Nicu le suda pur și simplu. Nenea Nicu fuma și țigări „Select”, niște țigări mai scurte, într-un pachet din carton galben, așezat „pe orizontală”, nu pe verticală. Fuma obligatoriu cu țigaretă, care putea fi una din abanos, neagră, sau din lemn de cireș pe care le cumpăra din Tutungerie odată cu țigările. Cele din lemn de cireș le-am folosit și eu mult mai târziu, când fumam „Carpați fără filtru” de Sfântu Gheorghe.. Țigaretele le curăța des Nenea Nicu, folosind un băț de chibrit pe care îl înfășura cu o bucățică de vată făcând o sculă băgată în țigaretă. Ieșea neagră ca smoala și mirosea înfiorător a gudron și nicotină. Pe mine mă tot învățau cu toții să nu fumez nici când voi fi mare, că „uite ce se depune pe plămâni”! și îmi arătau vata aia îmbibată cu nicotină. „Dar voi de ce fumați dacă știți asta? Vreți să muriți?” îi luam și eu la întrebări. „Noi am fost proști când am fost tineri. Nu a avut cine să învețe că nu e bine să fumezi. Așa era moda și am crezut că e bine să fii la modă” venea răspunsul prompt. „Tu să nu faci ca noi, că nu este sănătos deloc!” . Din nefericire, Nenea Nicu a făcut cancer pulmonar de care a și murit după vreo doi ani de chinuri și operații costisitoare la Parhon, la medicii vremii de care îmi aduc aminte doar numele Profesorului dr. Chipail. I-au făcut morfină, care se găsea cu mare greutate și cu cheltuieli enorme. Eu nu le-am ascultat sfatul și într-a 12-a m-am apucat de fumat, lucru care a ținut până la 54 de ani, când am hotărât să mă las pe viață.

Cât stăteam pe Sărărie la mătușa, în timp ce mă jucam în legea mea sau stăteam la povești cu Nenea Nicu, mergea nonstop aparatul de radio. Era un aparat mare, o ladă imensă așezată pe o măsuță „roco-co” în mijlocul livingului. Acasă aveam doar difuzor de radioficare, dar la mătușa era aparat de radio. Pe acele vremuri Radio București emitea continu tot genul de muzică, dar predominantă era muzica simfonică. Abia apoi urma muzica ușoară și cea populară, în emisiuni distincte. Aproape la fiecare două ore se transmitea „Buletin de Știri”, sau „Radiojurmnal” dimineața la 6, la 14 și seara la 20. Cred că în capul meu toată muzica aceea simfonică pe care o auzeam, cu precizările făcute – gen „ascultați Concertul în Re minor pentru pian și orchestră” de Mendheson Bartholdi, de Beetowen, de Ceaikovski, de George Enescu,, sau concertul pentru vioară și orchestră numărul… în do minor sau în sol major de Paganini, de George Enescu, de Yehudi Menuhin, etc, mi-au format în subconștient o cultură muzicală pe care probabil nu aș fi avut-o niciodată dacă de mic nu eram învățat să aud  o muzică pe care nu o înțelegeam, dar care mai târziu m-a învățat să o ascult fără să o resping. Erau transmise arii din opere, operete, canțonete; li se spunea titlul, compozitorul și solistul. Se preciza că solista este soprană sau mezzo-soprană, că solistul este tenor, bariton sau bas. Astea îmi intrau firesc în cap și așa cred că mi-am format de mic o idee despre muzică ce mi-a fost de folos până azi…

Câteodată, când rămânea și tata peste noapte că pe mama și pe tanti le apuca ora zece seara și tot nu terminaseră ce aveau de terminat ca să predea clientei programate pe a doua zi, noi mergeam să ne culcăm pe canapeaua extensibilă din living, iar mie îmi așterneau patul pliant de la Sergiu  pe care îmi plăcea mult să dorm, în aceiași încăpere. Tanti Viorica și Nenea Nicu dormeau în dormitorul de la etaj. Mai târziu, la etaj au închiriat un apartament cu două camere și bucătărie unei familii de avocați tineri, de fapt cred că doamna era profesoară. Cred că Sfatul popular impunea celor care aveau casă mare cu excedent de spațiu să ia în chirie alte familii care nu aveau locuință.  Decât să le fie repartizată cine știe ce familie numeroasă de la Sfat, au preferat să primească această familie în care domnul era avocat și soția profesoară. Ei aveau o fetiță de o seamă cu mine cu care mă mai jucam prin curte vara.

Nenea Nicu era pasionat de fotografie. Avea din tinerețe un aparat de fotografiat german, cu trepied și chiar cu un mic burduf, cu care putea face și fotografii color, dar cu greu se găseau filme fotografice, iar transpunerea unui clișeu pe hârtie fotografică era foarte scumpă și se făcea doar în Studiouri speciale.

Însă pasiunea lui Nenea Nicu l-a făcut să aibă și laboratorul său fotografic propriu la demisolul casei, lucru ce-l învățase și-l pasionase și pe Sergiu când era la liceu. Nenea Nicu făcuse cu mâna sa diapozitive color pe ramă din tablă, cum erau ele la începuturi. Între timp, au apărut și prin librării diapozitive cu rame din plastic, cu povești de Ion Creangă, Frații Grimm, etc, un fel de rame pe care le puneai într-un aparat cu un bec puternic în spatele unei lupe care proiecta pe perete sau pe un ecran de pânză o imagine ca de film. Se numea „epidiascop”. Nenea Nicu avea așa un aparat, iar mama îmi cumpăra povești pe care eu le vedeam la epidiascop. Îmi amintesc că avea nenea niște rame cu imaginea lunii făcute vara pe un cer senin. Mi-a explicat că  pentru a poza luna, a trebuit să fixeze aparatul pe ea și să îl acopere cu o pânză neagră care acoperea și obiectivul și burduful, ca să nu vină alte lumini din lateral să diminueze imaginea. Aparatul stătea pe imaginea lunii și o oră, făcea experiențe repetate, își nota și când developa, trăgea concluzii cum este mai bine. Mai târziu, când eram într-a șasea, aveam să merg și eu la cercul foto  și să învăț arta fotografică.

Tot ce v-am povestit până acum se întâmpla la vârsta preșcolară a mea, încă nu mergeam la școală. Apoi, după  îmbolnăvirea lui Nenea Nicu Săvescu, tanti Viorica cu Nenea au hotărât să vândă casa din Sărărie și cu banii primiți au cumpărat o jumătate de casă nefinisată exterior, cu două camere și baie, dar cu o curte mare, în Copou, pe str. Istrate nr.6, exact vis-a-vis de Liceul Negruzzi. Restul de bani care a rezultat din vânzare a fost cheltuit pe doctori și medicamente în ultimii ani de viață al unchiului. După ce a vândut casa din Sărărie, ca să le ajungă banii pentru cheltuieli, unchiul a fost nevoit să se angajeze în serviciu, găsind un post de impegat de mișcare la ITA, adică Întreprinderea de Transport Auto Iași. Nu știu dacă a apucat să lucreze mai mult de cinci ani până a murit. Tanti Viorica a continuat să facă croitorie din care se întreținea. Sergiu a terminat facultatea, s-a însurat cu o sibiancă care i-a fost colegă de facultate și  au plecat la Brașov. După moartea lui Nenea Nicu nu cred că l-am mai văzut decât o singură dată pe Segiu, când întâmplător, am mers într-o delegație de serviciu la Brașov.

Despre familia lui Alecu Zipa care era de acum în voia sorții – și dacă nu ar fi fost Nenea Nicu nu știu ce ar fi fost cu ei – îmi amintesc și azi că jucau remi cu unchiul și mătușa mea, iar câteodată, când venea tata și mătușa avea treabă cu mama,  tata juca cu unchiul contra familiei Zipa. Nu jucau pe bani, ci pe puncte, care erau  meticulos notate pe coloane individuale pe un caiet special destinat, în care se trecea data și persoanele care jucau. Stabileau de la început pe câte puncte jucau ca să facă un joc. Pe 5000, pe 10000, în funcție de câte ore doreau să se termine un joc. Între timp, lângă fiecare jucător exista un pahar cu picior negru, cilindric, pentru „șprițul!” de vin cu sifon. Se bea de plăcere, maximum 2 litri în patru-5 oameni într-o seară de joc. Vinul era „vinul casei” făcut de Nenea Nicu toamna. Ținea  până după Paște, când venea domnul Dănescu de la Tecuci cu alte damigene pline.

Eu eram primit lângă tata să chibițez, dar cu interdicția de a vorbi la masă. Mi se punea în față un pahar ca să beau și eu sifon și o farfurioară pe care primeam ca și jucătorii o tartină făcută de obicei cu unt și un peștișor stavrid cu un șfichi de lămâie, sau cu paté de ficat și gogoșar în oțet, sau cu zacuscă de casă, orice, ca să fie „bază” în stomac să le meargă șprițul. Dacă mă împingea naiba să-l întreb cumva pe tata de ce nu coboară jokerul, eram imediat pus la punct și mi se amintea că „rolul chibițului este să-și țină gura”. Nimic! Nicio vorbuliță. Mă uitam doar și nu aveam voie să spun nimic. Dar nu mă puteam abține și cum vedeam și tabla de alături a doamnei sau a  domnului Zipa, îi spuneam lui tata la ureche că are joker de exemplu. Tata îmi spunea imediat: „bine, stai cuminte. Vorbim acasă.” Și eu înțelegeam că am călcat embargoul.

Pe Sărărie, la mătușa, ajungeam cu tramvaiul luat de la capăt de linie, din Târgu Cucului. Era tramvaiul 4. Avea stația de capăt exact pe locul stației de autobuz actuale înainte de linia de tramvai. Nu exista legătura între linia lui 4 și linia tramvaiului care venea dinspre Elena Doamna și continua ca acum, pe Cuza Vodă, pe la Golia. Nu exista nici actualul rond din Cucu, unde întorc tramvaiele azi. Acolo erau case la stradă care continuau spre actuala esplanadă de pe  str. Costache Negri care unea Tg. Cucului cu str. Ștefan cel Mare și ieșea unde este acum Casa Cărții. Era o stradă îngustă de 6-7 m, cu pavaj de piatră cubică, cu magazine și locuințe evreiești. Târgu Cucului era aproape de casa noastră de la Hală. Pe Sărărie existau două tramvaie. Unul urca, altul cobora, după un grafic aproape precis. Linia era simplă, nu dublă, vagonul era vechi, fără remorcă, ușile erau glisante manual, nu se comandau din cabina vatmanului. Vagonul avea pantograful ca o bară în unghi față de plafonul tramvaiului. I se zicea „viglu”. Când au apărut în anii 70 tramvaiele „Tatra” am auzit de „pantograf”. Ăsta avea forma de azi, ca două trapeze în oglindă. Vatmanul avea postul de conducere la ambele capete ale vagonului la tramvaiul 4. Nu avea scaun, ci stătea în picioare în timpul mersului. Purta un fel de uniformă mai mult civilă, amestecată cu costum  bleomarin sub care purta jachetă sau flanelă de acasă de orice culoare, iarna avea pe el o „scurtă” de stofă îmblănită cu blană de oaie iarna. I se zicea șubă și era haina universală a bărbaților salariați care aveau locul de muncă în aer liber.. Pe cap purta o caschetă ca la ceferiști și iarna căciula din blană sintetică, „țărănească”, sau de oaie, sau chiar căciula îmblănită „rusească” cu urechi. Când era ger afară și conducea tramvaiul neîncălzit, avea în picioare cizme de postav sau bocanci. Mănușile îmblănite cu un singur deget îi dădeau aspectul final. În tramvai erau puține locuri pe scaune, care erau din lemn lăcuit cu niște șipci subțiri care urmau un șasiu curbat. Pe spătar era un mâner metalic de care te puteai ține în timpul mersului dacă stăteai în picioare lângă scaun. Sus, era bară de prindere cu un fel de mâner culisant, din piele. Linia șerpuia și în plan vertical și în plan orizontal, că era veche și deformată. Câteodată aveai senzația că sare de pe șine și că se răstoarnă. Lumea striga la vatman: „mai încet omule, vrei să ne răstorni? Cari oameni, nu saci cu cartofi!” Și vatmanul asculta docil și mai învârtea manivela reostatului micșorând viteza…

Lângă „urcare” era un scaun cu spătarul lipit de geam și o cușcuță cu o poartă rabatabilă ca să permită așezarea pe scaun. Era masa „taxatoarei”, cu o platformă mică și un sertar compartimentat în 3 compartimente pentru ținutul banilor mărunți puși pe căprării. Când urcai în tramvai treceai prin fața taxatoarei. Te opreai, luai bilet pe care îl rupea dintr-un carnețel mic și cu un clește ca la CFR îți perfora biletul unde știa ea, într-o pătrățică numerotată care reprezenta probabil cursa, ora, cine știe… Arareori în tramvai se urca „controlorul”, care îți cerea biletul la control ca să vadă dacă taxatoarea cu vatmanul nu fac „bara-bara” și bagă banii în buzunar. Erau controlați și călătorii, dar și angajații ITI-ului. (Întreprinderea de Transport Iași).

Pe traseu, în dreptul „grajdurilor regale”, cam unde este azi Hanul Sărărie, era „bucla”. Acolo era o bucată de linie dublă ca să se încrucișeze tramvaiul care urcă cu cel care coboară. Acolo tramvaiul care ajungea primul îl aștepta să vină pe celălalt. Atunci treceau unul de altul și continuau cursa spre capăt. Capătul de sus de pe Sărărie al tramvaiului, era undeva în Târgușorul Sărărie, dincolo de Căminele studențești 1 Mai, dincolo de actualul sediu al IPJ Iași. Cam aproape de capătul „pârtiei de schi”, de lângă acel punct PECO al Petrom. De la capătul liniei mai departe, șoseaua coboară pe la „Ursulea”, șerpuind pe versantul alunecător de mai jos de Agronomie, spre Cârlig. Târziu, cred, că prin anii 80 a fost scoasă ca nerentabilă linia lui 4 de pe str. Sărărie. S-a asfaltat și a rămas doar auto.

Când era casa plină cu musafiri la Nenea Nicu și veneau invitați cu diverse evenimente – cum ar fi Sf. Neculai, Paște, Crăciun, etc – tanti Viorica își etala talentul de mare gospodină. Era un rafinament special, dobândit în școala absolvită de ea despre care auzisem că se numea „Pensionul de fere”. Pe acele timpuri fetele învățau înafară de carte și metode de comportament elevat în înalta societate, să aranjeze o masă, să gătească lucruri rafinate, să servească  după o etichetă, să poarte o conversație, să aibă „bune maniere”, să se îmbrace cu gust, să asorteze culori, etc. Chiar dacă nu aveau „dotă” de la părinți cu stare materială, o fată „de pension” era foarte căutată pentru „o partidă” de căsătorie de un om cu stare – chiar mai în vârstă – care dorea o soție cu care să nu-i fie rușine „să iasă în lume”. Ofițerii de armată și funcționarii superiori erau primii care vânau să se însoare cu fete educate la „Pension”. Tanti Viorica era una dintre ele.

Când se pregătea o masă festivă pentru mai mulți musafiri, pregătirile erau foarte complexe. De multe ori apela și la mama pentru gătit mâncăruri sau pentru alte treburi. Și mama apucase înainte de război să facă un an cred de „pension”, așa că nu era străină de ceea ce i se cerea de tanti Viorica. Cu ocazia asta învăța și ea lucruri pe care nu le știa.

La masă – tot timpul, indiferent dacă eram numai cu mama sau când erau musafiri – mă învățau bunele maniere. Și mama și Nenea Nicu și tanti Viorica. „Furculița se ține așa, nu așa, cuțitul se ține obligatoriu cu mâna dreaptă. Nu se vorbește și nu se gesticulează la masă. Mai ales cu tacâmul în mână. Nu ține coatele pe masă! Dă-le jos, lipite de corp. Șterge gura cu șervețelul, că de aia ai șervețel. Stai cu spatele drept, că-ți va ieși gheb în spate. Nu clefăi, că nu ești purcel. Tacâmurile se  așează la masă obligatoriu cu cuțitul de masă în dreapta farfuriei și lingura cu furculița în stânga. Șervețelul se așează ca un cornet în paharul din fața farfuriei.”

Toate acestea îmi răsună și acum în urechi rostite de tanti Viorica și de mama care mă dăscăleau de la 3-4 ani. Când ieșeam cu părinții la restaurant, nu le era rușine cu mine că nu știu să mănânc sau să țin un tacâm în mână. Învățasem că în restaurant, politicos este ca bărbatul să deschidă ușa și să intre primul, urmat de femeie și la urmă copilul. În restul ocaziilor, bărbatul deschide ușa și face loc doamnei să intre prima. Cu astea „m-am născut”, am fost educat de mic copil. Știu azi că mi-au folosit enorm în viață.

În acei ani lumea se și distra, nu numai muncea din greu. Chiar cu sărăcie, cu salarii mici, fiecare sărbătorea cum putea și Paștele și Crăciunul, dar și zilele onomastice din familie sau chiar aniversările. Era prilejul de a se întâlni rudele, prietenii, de a întări legăturile cu verișorii, care la noi în familia numeroasă a mamei erau considerați frați. Exista un fel de cult al familiei, în care nu aveai voie să critici sau să vorbești de rău pe nimeni, în care toți se străduiau să fie buni unii cu alții și să transforme întâlnirile în prilej de bucurie și nu de necazuri sau certuri. Evident că existau diferențe între frați, disensiuni datorate unor puncte de vedere, dar toate se lăsau deoparte când  măcar o dată pe an se aduna familia la bunicii din  Ciurchi. De obicei de Sf. Maria mică, deoarece era vară și grădina toată înflorită, iar mesenii stăteau în curtea din fața cerdacului casei bătrânești cu un imens boschet de liliac ca un fel de perete verde, la o masă „rudimentară” din lemn făcută de bunelu Vasile din doi dulapi de scândură rindeluită cu gealăul, pe patru pari de lemn bătuți adânc în pământ. De o parte și de alta a mesei erau două bănci tot din scândură, făcute de bunelu cu mâna lui de tâmplar. Când ne adunam cu toții, se scoteau din casă pături și cuverturi care se puneau pe bănci. Se adunau toate scaunele existente pentru ca toată lumea să aibă loc. Bunica singură trona adunarea din cerdac, nefiind lăsată de mama și de surorile ei să facă nimic, ca să nu se obosească. Era o femeie blândă și răbdătoare care dăduse naștere la opt copii, 4 fete și 4 băieți, fiecare om la casa lui. Astea erau zile când ne întâlneam cu toții, venind la Iași fiecare de pe unde era plecat, cu copiii lui, ca să ne vedem toți verișorii. Cred că eram 10-12, de mărimi diferite. Ne jucam fugărindu-ne în curtea bunicilor și jucându-ne de-a „ascunsa” prin jurul casei bătrânești sau în boscheții de liliac. În ordinea mărimii părinților eram și noi, copii, în ordine descrescătoare. Eu eram mezinul dintre verișori, că mama a fost mezina familiei, până ce s-a născut Liviu de la Brașov. El venea între noi mai târziu, după ce noi ceilalți crescuserăm mai mari.

(va urma)

GENERAȚIE DE MARTORI

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (4)”

Nu sperați să trec prea repede peste acei ani din „copilăria mică” pe care am trăit-o, deoarece intenția mea declarată a fost și este să fac o frescă a unor vremuri despre care prea puțini au lăsat mărturii scrise, având în vedere incomoditatea regimului comunist să recunoască cum a reușit el cu forța pistolului să impună o „viață nouă”. Dar nici să nu vă așteptați acum să fac în aceste scrieri de amintire vreun rechizitoriu al unui timp care face parte din viața generației noastre. Mi-aș dori să fiu cât mai obiectiv în relatări și eu, sau cei din jurul meu, să fie doar niște personaje auxiliare, niște martori vii al unor timpuri trecute, chiar dacă sunt văzute prin ochii unuia care nu a trecut indiferent prin viață, ci a fost educat de viață și de societate să lase ceva în urma lui.

Prin urmare, să revin la anii școlii primare. Să înțelegeți puțin din felul în care se educau pe atunci copiii care vor fi mai târziu generații ce au făurit o Românie modernă, care au construit și exploatat fabrici și uzine, care făceau export și care nu prea aveau la îndemână informații așa cum sunt astăzi la dispoziție prin intermediul Internetului. După cum se știe, legăturile inginerilor ș ale cercetătorilor români din toate domeniile – începând cu medicina și terminând cu orice, în orice domeniu – se limitau cuceririle științifice din blocul țărilor socialiste membre în Tratatul de la Varșovia, în  frunte cu URSS.

URSS la rândul ei, avea fel de fel de schimburi și contacte cu alte țări industrializate din occident, precum SUA, Franța, Germania, Marea Britanie, etc ca o mare putere militară care era, fie prin spionajul economic sau prin schimburi reciproce cu acele țări din vest sau din est, ca în cazul Japoniei.

Prin urmare, România a folosit puterea creativă a propriului popor aflat în competiție sau în colaborare punctuală pentru realizarea unor obiective economice reciproc avantajoase. Ăsta a fost contextul epocii generației noastre. Că nu puteai decât cu mare greutate să părăsești perimetrul țării, că nu aveai voie să ai legături de nicio formă cu persoane străine fără știrea Securității, astea erau adevăruri în care noi am trăit, am muncit și am crezut ca proștii că ne va fi mai bine. Nu a fost așa, am fost ulterior împinși să renegăm ce am trăit și de asta azi mă simt vinovat în numele unei întregi generații din care fac parte.

Deci, am intrat la școală în cl.I-a, la Școala Generală  Nr.1 „Ghe. Asachi”, la clasa doamnei învățătoare emerite Cornelia Agafiței. În 1959.

Pe timpul acela, la grădiniță, copiii au fost – cei care au frecventat grădinița –  învățați să facă pe caiet niște semne ca niște cârligele sau bastonașe menite să îi ajute când vor merge la școală, să le lege și să scrie litere de mână. Se ținea mare taină pentru copii la ce le vor folosi lor în viitor acele cârligele și bastonașe, de parcă erau elemente secrete care ar fi putut păzi bomba atomică. Bine… la doamna învățătoare, tabla avea în colțul din stânga sus niște liniaturi de două feluri, făcute cu vopsea roșie pe tabla neagră: liniaturi de caiet de a I-a, cu un caroiaj puțin oblic spre dreapta și dedesupt, un alt caroiaj cu pătrățele egale, de matematică, așa cum erau și caietele din ghiozdanele noastre de două feluri. Cel de Scriere, cu liniatură oblică și de Aritmetică, cu pătrățele. Mai aveam un Caiet de Desen, care avea un format A4 pe orizontală, cu coperți cartonate, iar fiecare foaie albă era dublată de o foaie de hârtie pergament, subțire, ca să protejeze desenele viitorilor mari maeștri.

Cărțile erauu două și ele: Abecedarul și Aritmetica pentru clasa I-a. Pe vremea aceea nu apăruse pixul banal cu pastă! Școlarii și miniștri aveau la dispoziție doar tocul cu peniță și cerneală, sau creionul. Miniștrii mai aveau în buzunar, desigur și un stilou cu cerneală, care a fost invenția românească a unuia pe nume Poienaru, ce a revoluționat scrisul. Ei, bine, miniștri aveau peniță de aur la stilou, ca să li se vadă funcția. Azi au secretare de aur.

La clasa I am început să scriem cu aceleași semne pe care cei care fuseseră la „grădi” le știau deja și erau sictiriți că trebuie să le repete pentru „proștii” care nu fuseseră la grădi. Învățătoarea nu ținea cont de proști sau deștepți, că era obligată să ne ia pe toți de proști, ca să ne scoată pe toți deștepți… Așa că… bastonaș la stânga, bastonaș la dreapta, cârligel la stânga, cârligel la dreapta, buclă la stânga, sau buclă la dreapta, linie curbă, linie dreaptă și alte hieroglife care ne făceau nerăbdători pe noi „deștepții” să le legăm odată în litere. Vă reamintesc faptul că „moa” citisem deja în urmă cu trei ani „PINOCHIO” lui C. Collodi singur și le povesteam colegilor acțiunea. Deci cunoșteam literele de tipar, dar încă nu le știam să le scriu pe acelea de mână.

Și într-o bună zi din trimestrul al doilea, vine „tovarășa” după vacanța de iarnă în clasă cu o planșă imensă pe foaie „Ciocan”, cam de un metru de ruletă pe 50 cm, cu două baghete de lemn prinse cu pioneze pe capetele planșei și o sfoară cu care se agăța de stativul metalic de lângă sobă. Eu, din banca a treia din rândul din mijloc, am bunghit imediat că erau desenate pe un caroiaj litera „A” mare și lângă ea, alături „a” mic de mână. De fapt erau pictate  caligrafic. Ulterior, când eram mai mari, doamna învățătoare ne-a dezvăluit secretul că literele de pe planșe fuseseră realizate de domnul Agafiței, care era pictor emerit și o ajutase să realizeze planșe pentru școală de care se foloseau și alte colege de ale doamnei de la clasele paralele. Pe rând, când treceam la altă literă, doamna aducea la oră planșa corespunzătoare acelei litere scrise ca de mână.

Pe tablă, doamna ne învăța să scriem, purtând creta cu măiestrie pe caroiajul tablei apăsând puternic creta când mâna cobora în jos și abia atingând tabla când mâna urca sus, drept, sau oblic. Aflasem că acest obiect prin care se scriau literele de mână în mod artistic se numește Caligrafie, iar noi aveam din Trimestrul 2 în Orar, Caligrafie, Citire, Aritmetică, Desen, Muzică și Educație Fizică.

Scrierea se făcea la Caligrafie, iar cititul se învăța la Citire, pe Abecedar.

După ce ne arăta calm și de câteva ori la tablă cum trebuie scrisă litera, doamna ne punea să scriem și noi câte un rând pe caiet folosindu-ne de tocul cu peniță și călimara fiecăruia care o aveam ținută în dulăpiorul din clasă. Fiecare bancă avea „sculpătată” o gaură în dreapta fiecărui elev, la marginea de sus, unde intra pe jumătate călimara cu cerneală. Nu umblam zilnic cu călimara acasă, unde aveam altă călimară, ca să nu avem ocazia să ne murdărim cărțile din ghiozdan sau să ne pătăm șorțurile cu cerneală. Totuși „marca” de elev, sau stigmatul fiecăruia dintre noi era pata de cerneală albastră pe care o aveam la mâna dreaptă între degetul mijlociu și arătător, unde țineam tocul pe care îl muiam până la maxim în călimara plină. Cerneala nu se ducea de pe piele nici acasă, unde mama ne punea să frecăm bine cu săpun și să clătim cu apă. Se ducea totuși de pe piele dacă frecai cu sare de lămâie. Tot mai rămânea o urmă albăstrie, ca semn al profesiei noastre…

Deci Doamna venea la fiecare în parte și în fața ei trebuia să scriem litera zilei, adică „A” mare sau „a” mic, în funcție de ce era pe tablă. Dacă erai dibaci și reușeai să poți să scrii corect cum te învățase și îți arătase ea, te lăuda pe loc și mergea la alt copil, dar nu înainte de a te încuraja să continui să scrii la fel încă un rând, două, zece, ca să ai ocupație și să ții liniște cât ea mergea la fiecare elev.

Dacă vedea că nu ai îndemânare și nu îți iese, se așeza cu răbdare lângă tine sau se apleca deasupra ta și îți lua mâna ta cu mâna ei prinzând tocul cu cerneală și purtându-ți mâna în timp ce explica cu voce tare să audă toți inteligenții și proștii. „Când  coboară penița, apăsăm puțin vârful ei în coborâre, ca tocul să scrie mai gros, mai lat, iar când urcăm, atingem doar penița de caiet, ca linia să iasă subțire, subțire…” După vreo trei litere scrise împreună cu Doamna, mai mult cu mâna ei, te punea să faci și tu la fel în prezența ei, că nu trecea la alt copil până nu vedea că ți-a scos semințele de bostan și a băgat acolo pricepere. Stătea lângă tine până vedea că repeți și începi să scrii corect. Evident, nu ne ieșea la toți la fel, deoarece Caligrafia este și o artă, mult dezvoltată de exemplu la popoarele asiatice precum japonezii și chinezii, care au penițe și pensoane speciale, să scrie semnele care pentru ei sunt chiar și cuvinte, nu numai litere. Caligrafia urma să o avem și la clasa a II-a, până la a III-a. Pe acele timpuri nu aveam decât alternativa să scriem cu tocul cu peniță sau cu creionul. Deși a apărut și pixul cu pastă albastră între timp, nu se dădea voie încă să îl folosim „ca să u ne stricăm scrisul”. Abia dintr-a patra țin minte că am trecut la pix și stilou. Care cum dorea.

La Desen de exemplu, eram învățați cum trebuie să ne ascuțim creioanele. Dacă ziceai „creon”, automat luai „cinci la palmă”. De la zero, adică de la capătul cilindric al creionului și până la vârful minei. Trebuia să fie un con alungit, perfect pe toate laturile și nu doar un bont cioplit în scurt, ca să descopere doar un vârfuleț de mină. După ce ascuțeai lemnul ca să descoperi mina, pe lungime de cca 3 mm, trebuia apoi cu lama să razi meticulos pe o hârtie pusă sub mină, fin, tot sub o formă de con, ca să iasă un vârf cât la un ac de croitorie, ca să poți scrie cât mai subțire. Mai târziu, cred că prin a treia, am învățat să alegem „tăriile” minei de creion în funcție de literele care erau înscrise pe un capăt al său. Erau mine „naturale”, din grafit natural și prelucrat  apoi de fabrică în grosimi diferite și mine „artificiale”, „chimice”, fabricate din substanțe chimice care îi dădeau culoarea. Știam cu toții – proști și deștepți –  că minele marcate cu H, 2H, 3H, etc erau dure, foarte tari ca și scriere, puteau zgâria hârtia, iar cele B, B1, B2, B3, etc erau moi, se aplicau ușor și chiar se puteau „întinde” pe hârtie. Ni se recomanda să căutăm și să cerem la librărie creioane marcate HB, care aveau consistența „medie”, optimă la scrisul pentru notițe pe „Maculator”. Pentru că trebuie să știți că aveam de la clasa I-a  două tipuri de caiete: maculatorul și „caiettul de curat” pentru acasă. Pe maculator – pe care scriai în clasă – puteai să ai mâzgăleli, porcușori de cerneală sau răsături de radieră până la gaură, dar pe cel de curat era total interzis.

Am fost învățați să tragem o linie la marginea caietului la 2,5 cm de cotor sau de marginea filei, pe care nu aveam, voie să o depășim, ca și când ne puteam curenta. Linia de margine putea fi făcută și cu un creion roșu dublată cu unul albastru, ca să fie estetică.

Erai obligat până aproape de pedeapsa capitală  pe scaunul electric să începi orice scriai pe caiet fără să începi cu data zilei în care erai, în partea dreaptă sus, astfel încât ultima cifră a anului să ajungă aproape de linia caietului, cu o pătrățică mai înapoi. Asta se și sublinia apoi cu creionul și liniarul. Te făcea să-ți intre bine în conștient data anului în care trăiai. Mai târziu, după „a treia”, trebuia să avem în ghiozdan înafară de penarul care conținea toc cu peniță plus una de rezervă, creion, radieră, lamă de ascuțit creioane, hârtie de sugativă pentru cerneală și două rechizite minime, adică un raportor, un florar, un echer și poate și un liniar de 30 de cm. La început rechizitele erau numai din lemn, dar pe măsură ce a apărut plasticul au apărut și rechizitele din plastic, transparent, sau mat.

Vedeți că tot spun „când a apărut plasticul”, ca să înțeleagă cei care nu au prins acele timpuri cam care era stadiul științei și a industriei. Deci și al  vieții oamenilor. Evident că  se putea trăi, nu aveam  probleme de acest fel, pentru că nu știam că vor exista și alte alternative.  Viața era adaptată la acel nivel de tehnologie care exista atunci, care oricum evoluase uimitor față de perioada interbelică de exemplu.

La Desen bunăoară, ni se punea pe catedră de către Doamna un obiect pe care noi trebuia să încercăm să-l desenăm cât mai bine și cât mai fidel. Ni se explica despre proporții, despre unghiul de vedere, din care priveai modelul, despre unghiul luminii și despre umbră. Amănunte menite să ne deschidă mintea la lucruri care altfel treceau neobservate de privire. Aveam creioane colorate fiecare, dar ne împrumutam fără probleme unul de la altul orice lucru.

Aveam ore speciale de „Lucru Manual”. Una pe săptămână. Ei, bine, la început, și băieții și fetele eram învățați de Doamna învățătoare să coasem pe pânză cu acul „în urma acului”, după un oarecare model desenat pe acea pânză. Eram puși să venim de acasă cu o bucată mică de pânză cât o batistă, cu o ață colorată orice culoare în contrast cu pânza albă, un ac de cusut și chiar un foarfece. Cine voia, aducea pânza gata desenată de mamă sau chiar cumpărată din piață gata desenată cu un creion chimic albastru, că apăruseră special pentru școlari fel de fel de pânze imprimate cu desene ca și cum ar fi fost cu creionul, asemenea unor cărți de colorat, în care sunt desenate doar contururi pe care trebuia să le umpli cu culori. Noi însă,  învățam să coasem exact pe urma desenului, „în urma acului”. Maică-mea,  despre care v-am spus că era o croitoreasă „super” bună, se ocupa în timpul liber și cu lucru de mână, gen croșet, lucrare pe etamină, etc A înțeles imediat ce ni se cerea la școală și mi-a dat o cârpă albă pe care mi-a desenat cu mâna ei cu un creion chimic o floare cu o coadă cu frunze pe care eu să cos. Ne-a învățat Doamna cum să ținem pânza pe deget, cum să folosim degetarul ca să nu ne înțepăm cu acul și cum să punem ața în ac. În amănunt, deși eram copii de 7-8 ani. Nu se făcea deosebire de gen. Azi ar fi greu la câte genuri incerte există. După ce am învățat să coasem pe desen în culori diferite de ață ca să ne iasă desenul colorat ca și cu un creion, Doamna ne-a cerut într-o zi să venim la școală cu câte o șosetă curată – a noastră sau de adult – care să aibă o gaură de la purtare la călcâi sau la vârful degetelor. Vă rog să rețineți că eram în anii 50 și lumea era săracă, mulți nu-și permiteau să umble încălțați cu șosete și pantofi, unii încă se încălțau – mai ales la țară – cu opinci făcute din cauciuc ca de mașină sau piei de animale, legate cu sârmă sau sfoară și în ele înveleau piciorul gol în cârpe, care se numeau „obiele”. Nimănui nu-i era rușine, pentru că asta era o stare de fapt a societății de atunci.

Urma să învățăm se ne cârpim singuri ciorapii, ca să nu mai fim neajutorați și să nu mai depindem în viață de mama sau de nevastă, mă refer la băieți. Se băga în ciorap – exact la gaura de cârpi -t o ciupercă de lemn special făcută și special destinată acestui scop, ce se găsea de vânzare la orice Mercerie, iar în lipsa ei, se folosea un bec cu fasungul ars care era păstrat tocmai pentru asta. Cu mâna stângă se prindea ciuperca și șoseta bine întinsă, cu gaura pe bec, care era un suport mulat pe gaură, iar cu acul cu ață se cosea „în urma acului” pe conturul găurii, ca să se oprească destrămarea firelor mai departe. Apoi, după ce marginea era stopată pe contur, se trecea cu acul dintr-o parte în cealaltă, exact opus, fir lângă fir, până se acoperea gaura ca o urzeală, urmând ca pe direcția perpendiculară să petreci acul cu ața „printre” firele pe care le-ai cusut ca urzeală. Era lucru de migală și de îndemânare, dar cred că din 100 de copii băieți să zicem, 30 cel puțin tot au rămas pe viață cu deprinderea și știința de a cârpi o gaură într-un material textil. Ceilalți, doar au avut habar și le-a folosit în armată cel puțin. La fete, probabil că procentul o fi fost de cel puțin 90%. Treaba era că multă lume – chiar o majoritate – nu își permitea să arunce un ciorap sau o șosetă la gunoi pentru o gaură. Lumea se chivernisea, că viața era grea și luxul încă era  departe. După cârpitul ciorapilor, Doamna ne-a învățat pe toți să coasem nasturi. Din cei cu 4 găuri  și cei cu 2 găuri. În cruce sau în pereche de câte două, cu picioruș pentru închidere. Cât de bine mi-au prins în timpul vieții aceste învățături practice! Știind că am învățat la școală, mama mă punea să-mi cos singur nasturii la cămăși sau pantaloni când se rupeau sau erau gata să se rupă.

Abia după 1960 au început să se construiască blocuri și clădiri moderne care constituiau cvartaluri de locuințe, se sistematizau străzi care au devenit bulevarde. Asta s-a putut face prin transformarea multor bărbați și femei de la țară în muncitori în construcții, care ulterior au avut unde să locuiască în oraș și copiii lor au învățat la școli profesionale și  licee tehnice, care au format „clasa muncitoare” din fabrici și uzine. Populația fusese mult diminuată de război, multe familii se destrămaseră, era sărăcie, salariile erau mici.

În paralel cu asta, vă spun că fosta „clasă burgheză și moșierească” fusese deposedată de averi prin Naționalizare, iar mulți dintre „foști” erau deja bătrâni și fără venituri, fără un serviciu stabil, că nu prea știau vreo meserie, iar lor li se ofereau doar munci brute, necalificate, care îi înjoseau intenționat și îi făceau să refuze. De aia ei își asigurau subzistența vânzând la negru prin talciocuri lucruri personale care le aparținuseră și le rămaseră prin casă, de la obiecte de artă până la îmbrăcăminte elegantă din blănuri și stofe fine, din anii interbelici. Au fost puternic persecutați de noua orânduire, au fost alungați din serviciu pe bază de „dosar”, copiii lor nu erau primiți la liceu sau facultate tot pe bază de dosar, deși erau bine educați și capabili la învățătură, însă se dorea ca ei să se rupă social de „noua clasă muncitoare” care se ridica din mers.

Norocul meu a fost că atât tata, cât și mama nu au făcut parte din familii de „chiaburi”, pentru că bunicul de la tată era ceferist, bunica casnică, provenită din Răducăneni-Iași, iar  ai mamei, bunicul – deși fusese mic negustor cu  Căsăpie în Hală – după Naționalizare s-a angajat la Depoul CFR Iași ca tâmplar de întreținere, că știa și această meserie. Bunicul avea acasă toate sculele necesare unui tâmplar de mobilă, „stoler” cum se mai numeau aceștia. Pe Ciurchi, pe Fundacul Delfini, pe undeva pe lângă biserica Sf. Vasile de pe str. Vasile Lupu – a cărei curte se învecina în spate cu curtea lui bunelu, era o magazie cui toate sculele sale de tâmplărie, cu toate dimensiunile de rindele și cu „gealău mare”, toate cu cuțite din oțel nemțesc, ascuțite, fel de fel de fierăstraie, banc de lucru de tâmplărie, etc. Bunelu făcea în primii ani după ce rămase fără Măcelăria din Hală, ferestre în 2 sau 3 canaturi, uși din lemn de diferite esențe. Multă lume își construia case sau le repara după întoarcerea din refugiu pe cele vechi, găsite degradate de bombardament sau jefuite. Toți aveau nevoie de zidari și de tâmplari. Pentru pensie însă, bunelu Vasile s-a angajat tâmplar la CFR Iași. Aveau atelierul într-o clădire lungă, fără etaj,  chiar la peronul 1 înspre direcția Socola de lângă „Gara Mare”, cam în dreptul actualului Oficiu de Poștă de la Gară. Mergeam ades cu mama la el la Atelier și îl găseam lucrând cu alți colegi la fel de fel de lucruri care erau comandate de șefi. Tot acolo se reparau scaune, mese și bănci de prin trenuri, sau mobilier de la birouri. Cred că făceau și mobilier. La bunelu în atelier era un miros puternic de lemn de brad și de clei care mă fascina. Talaș și rumeguș, din care mama lua câte o pungă în loc de surcele cu care să aprindă iarna focul la sobe.

Cât eram școlar – după ce am fost făcut pionier, în seria „a doua ”- pentru că tata nu era muncitor, ci funcționar, am intrat pe alt făgaș… Pionier m-au făcut într-a treia. Cam la o lună după ce alți vreo 12 colegi din „elită” fuseseră  deja în prima serie. Erau vârfurile clasei, adică  niște fete care erau fiice de doctor, de procurori sau de securiști. Deși nu erau muncitori numaidecât, apartenența la Partid, funcțiile avute în noua clasă politică în formare, al părinților, le-a putut sălta în ordinea accesului la cravata roșie. Nu m-am supărat de fel, nu am avut nicio supărare sau regret, pentru că mama mi-a spus din timp, știind de la Doamna cum avea să fie, că ordinea în care suntem făcuți pionieri nu are nicio importanță, că ar  fi o tragere la sorți, bla, bla, bla, că oricum vor fi pionieri toți copiii.

Ceremonia de primire a cravatei  roșii însă, te copleșea, se făcea atâta caz și atâta tam-tam, se lăsa cu serbare, cu ritual cvasi militar, cu steagul Unității de pionieri care reprezenta Școala, cu cel al Detașamentului, care reprezenta clasa. Grupa nu avea steag, erau 2-3 grupe pe clasă. Am „încăput” în Grupa I-a în a doua serie, iar până la terminarea clasei a treia, clasa avea deja toți elevii pionieri pe trei grupe. Poate 1-2 excepții, de corijenți sau repetenți tip „elevul Bulă”, care chiuleau mult de la școală nu au fost făcuți pionieri. Dacă pronunțai „pioner” în loc de pionier, puteai lua o palmă peste meclă sau un șut în tur de la un ștab mai mare ca tine.  Vreo unul de atunci care nu a ajuns pionier și s-a lăudat că el nu a fost membru de partid, o fi poate azi în parlament? Nu m-ar mira…

Organizarea pionierească era cumva aproape militară. Fiecare Detașament avea comandant de Detașament, comandant de Grupă. Toți comandanții aveau cusute pe mâneca bluzei albe trese, în număr îndestulăto,r ca să li se vadă funcția. Existau puzderie de funcții la pionieri, pentru ca toți să fie mândri și mobilizați. Vorba aia, „stați la rând, că avem marfă pentru toată lumea”… Ca la armata engleză sau americană. Comandantul de Detașament avea un „egal” roșu pe mânecă (2 trese). Cel de Grupă, doar o tresă. Comandantul de Unitate – care era un elev din ultimul an de primară – avea pe mână o singură tresă lată, cât două. Cravata era o pânză din mătase roșie, tivită la margini. Mai târziu, când terminam eu liceul, a primit pe margini și Tricolorul. Eram învățați de „șefi” să facem nodul la cravată. Era ceva simplu, doar că trebuia să ai „sarmaua” în față, pe linia nasturilor de la cămașă. Odată cu apariția Tricolorului pe tivul cravatei a apărut la librărie și „nodul” de plastic, care era un fel de inel transparent, mare cât o măslină prin care treceai colțurile cravatei și strângeai până îți ieșea limba afară din gură, împreună cu basca albă pentru ceremonii. Când nu era un eveniment, pionierul mergea la școală cu uniforma normală, iar la festivități cu cămașa albă și fustă plisată  bleomarin la fete, sau pantaloni scurți sau lungi la băieți. Apăruse și centura bej cu cataramă la fel ca și insigna din pieptul de aramă.  Mai târziu a intrat în uniformă și basca, bleomarin.  Dacă ajungeai la școală cu  cravata boțită în cute ca și cum ai fi dormit cu ea la gât, era mai rău ca dezertarea în război… Te luau în primire șefii ierarhici de grupă și Detașament, care te prelucrau, te admonestau, te obrăzeau, că ce fel de pionier ești? Mai bine nu veneai la școală decât să primești atâtea perdafuri. Mă-ta trebuia – așa ruptă de muncă, cum venea ea de la serviciu – să-ți spele și să-ți calce proaspăt cravata. Trebuia să ai musai vreo trei ca să te descurci. O soră mai mare putea fi salvarea.

 Mai primeai pentru merite și insignă de pionier, pe care o purtai ostentativ la piept chiar și vara, la maieul cu care te îmbrăcai în loc de tricou ca să bați mingea desculț pe ulița pietruită sau pe maidanul din apropiere.  Despre julituri și alte semne de bună purtare, vă povestesc în alt episod.

(va urma)

GENERATIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (3)”

A venit și 1959, anul când am schimbat grădinița cu școala primară. Cea mai apropiată de casă era desigur, Școala Generală nr.1 „Ghe. Asachi” de pe str. Ștefan cel Mare, existentă și astăzi. Pe vremea aceea lângă curtea școlii, spre Palat, erau niște corpuri de clădire cu o boltă dreptunghiulară prin care se mergea propriu zis în curtea interioară, unde erau mai multe locuințe la parter și etaj, individuale, de „tip vagon”, de unde izvorau copii la școală, După ea, în lungul liniei de tramvai existentă pe același loc unde este și acum, care coboară spre Podu Roș, erau case vechi – cu, sau fără etaj – având curți interioare după corpul de la stradă. Trotuarul nu cred să fi avut mai mult de 1,5-2 m lățime. Chiar pe colț, unde se află acum o placă comemorativă, era și stația de tramvai pe sensul dinspre Podu Roș spre Hală. Pe celălalt sens, ea se afla în dreptul Casei Dosoftei. Unde se află acum Casa Pătrată erau corpuri vechi de clădiri de cărămidă, înalte cât cu un etaj, sau doar cu parter. Erau cu aspect vechi, atinse de război, chiar dacă li se aplicase un pospai de zugrăveală cu mici reparații la fațadă a tencuielii. De obicei clădirile erau vopsite în bej sau gri, arareori în vernil. Fix peste drum de poarta școlii, în dreptul actualei alei – care era atunci stradă – pe locul unde este acum „peronul” care duce la intrarea în Prefectură, era o cofetărie, chiar pe colțul străzii. Deseori intram cu mama și cumpăra prăjituri „pentru acasă”, ca „să nu-mi stric foamea” cu dulciuri. Îmi aduc aminte de amandine, savarine, „Carpați”, indiene, bezele, „Doboș-tort”, „Kranz”, eclere, „kremschnit”… Bomboane, puzderie, de la caramele, dropsuri, jeleuri, fondante și câte or mai fi fost. Înghețate de tot felul, vara. Pe vremea aia se vindeau drept sucuri, limonada, îmbuteliată în sticluțe de 250 ml cu un dop special cu garnitură de cauciuc, care închidea etanș un lichid galben sau roșu, după aroma limonadei. Una din „fabricile” de sucuri aveam să o descopăr puțin mai târziu, că treceam prin dreptul ei să mergeam la bunicii din Ciurchi, mai precis pe Fundacul Delfini nr.4. Era o manufactură, îmbuteliau în sticluțe limonada colorată galben sau roșu „de zmeură”, cu instalații manufacturiere cu apă din rețea, bioxid de carbon ca la sifoane. Se auzeau de afară zgomotele de sticle manipulate în lădițe. Prima dată sticlele treceau pe o bandă rulantă rudimentară mișcată de instalații electrice care antrenau niște lanțuri Gal care mutau banda lângă care erau muncitori ce luau sau puneau sticle pe bandă sau le preluau și le așezau în lădițe compartimentate făcute din lemn. Apoi sucurile în lădițe erau încărcate în căruțe platformă trase de doi cai care așteptau rândul în curtea fabricii și plecau să le distribuie la cofetării și alimentare. Deci o „fabrică de sucuri” am depistat-o.. După ce desfăceai dopul ridicând o clapetă din sârmă , el rămânea atașat de sticluță, care mergea înapoi la fabrica de sucuri pentru reumplere. Sticle capsate găseai la sticlele cu bere. O prăjitură costa între 1,50 și 2-3,50 lei. Tata, avea la Sfatul Popular ca debutant, cam 1200-1400 lei/lună. Nu era mult, dar mama era foarte chivernisită și se descurcau cu acești bani. Ulterior cu avansarea în funcții, tata a ajuns la sfârșit de carieră la 6500 lei pe lună și sporuri, cu puțin în minus față de cât avea pe vremea aia un secretar de județ la Partid. când ajunse Director economic la CUG. Era numai el cu mama acum, că eu deja eram salariat cu familia mea. Putea să strângă bani, dar efectiv ce strângeau îmi erau dați mie sub diferite forme de „ajutor” la familie. Mobilă, apoi prima mașină.

Deci în 59 intru în clasa I-a A, la clasa doamnei învățătoare emerite Cornelia Agafiței. Doamna era doar cu puțin mai mare decât mama și era soția pictorului ieșean Constantin Agafiței, un domn mai în vârstă decât doamna Cornelia cu aproape 20 de ani. Pe acele vremuri moștenite „de la vechea orânduire”, în anii interbelici, fetele se măritau în funcție de averea bărbatului, adică „făceau o partidă”. Doamna ajunsese emerită încă înainte de război, avea merite recunoscute de profesionalitate și asta îi aducea un salariu mult mai mare decât al celorlalți învățători și profesori. Venise rândul să devină ea „stâlpul familiei”, deoarece un artist plastic chiar de talia lui C. Agafiței depindea doar de vânzarea operelor de artă sau din ore predate la facultatea de arte, iar timpurile care veniseră nu mai erau favorabile achiziției particulare de tablouri. Poate doar dacă era agreat de noua nomenclatură, artistul primea comenzi pentru lucrări publice achiziționate din bani publici, care oricum erau rare și veneau în salturi. Cred că eram doar 2 clase de a I-a în 1959, A și B. Eu am nimerit la A.

Îmi aduc aminte că la uniforma școlară se schimbase doar șorțulețul bleo de la „grădi” cu altul pepit alb/negru care se îmbrăca peste hainele normale. Șorțurile aveau nasturii la spate, trebuia să te încheie altă persoană. Vara cu pantaloni scurți și o cămașă peste maieu și toamna/iarna/primăvara cu pantaloni lungi, dar nu ca uniformă, fiecare cu ce avea. Treining, tricotați, pânză, etc.

Fetele aveau același șorțuleț pepit peste care îmbrăcau un sarafan negru fără mâneci, ca un pieptar legat de o fustiță neagră cu buzunare aplicate. Și unii și alții aveam gulerașe albe la gât care erau prinse cu nasturi de șorțul pepit. Dacă  gulerașul se murdărea, trebuia pur și simplu să îl descheie mă-ta de năsturei, să ți-l spele și să-l calce apretat, ca să stea ca o tablă în jurul gâtului de te rodea până la rană.

Ulterior au apărut gulerașele din nylon ca material, care erau oricum mai moi și mai ușor de întreținut fără apreteală.

Apretarea tuturor rufelor din casă era un fel de obligație a gospodinelor care le atestau sau nu gradul lor de performanță domestică, iar copilul și bărbatul era oglinda publică a unei femei. Nu se putea ca mama să nu apreteze orice rufă, de la cămășile tatei, la lenjeria de pat și perdele. Excepție făceau hainele tricotate, lenjeria intimă și prosoapele. Se apretau cu făină de grâu din câte îmi amintesc, mai târziu industria socialistă a scos „Apretolul”. În apa cu care se spălau rufele, în balia mare din tablă galvanizată, sau în cazanul mare de fiert rufe – care abia încăpea pe cele 3-4 ochiuri ale aragazului – se adăuga „sineală”, un praf albastru cumpărat de la „Chimicale”,  împachetat în pachețele mici sub formă de cub din hârtie tipărită cu albastru. Se găsea și la Alimentare, la autoservire, la casă. Sineala se adăuga și în varul alb cu care – mai ales la țară  – se spoiau casele înaintea Paștelui. Un cub se punea la o șarjă de rufe. Asta pentru ca „să pară” mai albe, mai curate… Tertipuri.

Înainte ca industria românească să scoată mașina electrică de spălat rufe, oamenii foloseau la această activitate „pianul”, care era acea răzătoare din tablă galvanizată prinsă de o ramă de lemn care era băgată cu un capăt în balie și se freca fiecare rufă cu mâna de gospodine după ce era fiartă și se dădea cu săpun de tufe din abundență. Săpunul de rufe era „de casă” (confecționat în gospodărie cu ingrediente ca soda și seu de oaie) sau de la prăvălie, ce se vindea în calupuri la kilogram. Calupurile erau ștanțate superficial la greutăți a câte 250 de grame ca să fie ușor vânzătorilor să-l taie la cuțit în funcție de cât dorea să cumpere clientul. Un kilogram avea deci 4 calupuri de 250 g. Gospodina dădea pe răzătoarea mare calupul și așa îl băga în balia de spălat rufe ca să se săpunească apa cu care se spăla. Era fabricat din câte mi-a spus mama din sodă caustică, seu de oaie și alte grăsimi animale. Nu era parfumat cu nimic, mirosea doar a sodă ca și hainele spălate, dar acelui miros i se zicea „a curat”. Pe mâini te spălai cu săpun „Cheia”, care avea ștanțat pe calupul cam de 10/5/2 cm o cheie de ușă. Nu „puțea” parcă atât de tare „a curat” ca săpunul de rufe, dar nici parfum îmbietor nu prea avea. Făcea doar spumă mai multă și îl cumpărai la începuturi ambalat în niște cutii care „îl încăpeau”, din carton pe care scria cu majuscule „CHEIA”

Mai târziu, când eram la gimnaziu a apărut primul detergent pentru spălat rufe denumit DERO (detergent românesc). Prima dată era doar DERO „manual”, iar după ce industria a scos și mașina de spălat „AlbaLux1”, apoi 2 și 3, care era „dublă”, cu tot cu storcător, a apărut „DERO pentru mașini de spălat”.

Mama usca rufele pe palierul de la etaj, care unea ușa de la noi cu a familiei Leibovici și avea cu vecina „rând” cu zilele fiecăreia ca să usuce rufele pe frânghie. Jos în curte nu se puteau lăsa, că fiind lângă piață nu ar  fi rezistat mai mult de un sfert de oră nepăzite…

La școală, Doamna învățătoare ne era ca o mamă tuturor celor aproximativ 30 de copii boboci. Eram amestecați, copii de intelectuali, adică medici, avocați, ofițeri de armată sau  securitate, sau funcționari superiori, dar și copii din familii numeroase, fără posibilități materiale, copii care veneau sărac îmbrăcați, fără gustare la ora zece, fără caiete învelite cu hârtia albastră regulamentară. Între ei și noi, „intelectualii”, se vedea o diferență de comportament, de cultură, de curățenie individuală. Pe acele vremuri învățătoarea îi trata pe copii egal, indiferent că erau fete sau băieți, toți trebuia să avem batiste curate în buzunar, să avem unghiile la mâini tăiate scurt, fără negru sub unghii. Fiecare clasă avea „sanitar” – un elev desemnat de „tovarășa” cum eram tolocăniți la cap să-i spunem, nu „doamna”, că așa erau timpurile. Deci ea numea chipurile pe cel mai curat copil, care devenea „elev sanitar” și purta o banderolă cu o cruce roșie brodată pe ea purtată pe brațul stâng. Am avut-o și eu cred printr-a IV-a… De obicei era un copil de doctor, iar dacă erau mai mulți, atunci se roteau periodic să nu fie niciunul dezavantajat. La noi era o fetiță cu numele Blum Irina, fiica unui medic evreu care locuia în centru, pe strada 9 Mai, în spatele actualului magazin „Moldovița”. Mai era și fiica dr. Cucu, Doina Cucu, cu care făcea schimb cam la un trimestru. Elevul sanitar mergea între rânduri la fiecare copil care stătea supus în bancă cu palmele întoarse la vedere ca să i se vadă unghiile, dar având pe bancă lângă mâini batista împăturită. Elevul sanitar se uita și în urechile colegului controlat ca să vadă halul de mizerie sau curățenie. Avea un carnețel și creion și nota pe el ce găsea în neregulă. „Popescu  are unghii”, „Ionescu nu are batistă”, „Vasilescu este murdar în urechi”. După control, dădea lista învățătoarei care îi chema pe împricinați la catedră să-i mai verifice ea încă odată. Totul era adevărat, după cum te pâra elevul sanitar și se lăsa cu nasoale, că puteai primi o „perciuneală”, o linie la palma întinsă, o punere la colțul clasei cu fața la perete, sau chiar în genunchi, cu fața la sobă, de te usturau gioalele de numa-numa. „Suprema” era pusul în genunchi pe coji de nuci sau grăunțe, dar asta era foarte-foarte rar practicat, că erau chipurile reminiscențe ale școlii capitaliste „de tristă amintire”. Bătutul cu linia la palmă l-am prins până printr-a șasea, apoi nu cred că mai era la modă.

De multe ori Doamna dădea celor 3-4 copii săraci din clasă sandviciuri făcute chiar de dânsa acasă. Și doamna avea doi copii, pe Gabriela, care era cu un an mai mare decât noi și pe Miron, mai mare cu vreo 4 ani ca noi. Ni-i prezentase odată aducându-i la clasă ca să ne cunoască și ei pe noi. Mama se împrietenise la cataramă cu „doamna”, pentru că își descoperiseră că au fost colege la aceiași școală, dar în ani diferiți și aveau chiar preocupări în comun. Își împrumutau cărți de citit, iar Doamna admira cum mă educa mama pe mine, cum eram eu copil model pentru băieți.

În curtea școlii, pe latura din față, străjuiau aleea de la intrare niște castani bătrâni, umbroși, care deșertau mii de castane toamna pe jos. Peste tot vedeai gropi adânci cât căușul a doi pumni de adult în care încăpeau și 30 de castane. Toți băieții jucau în pauze „castane”. Era ceva că trebuia să lovești castana cu degetul mare a mâinii după ce îl îndoiai de arătător și îi dădeai drumul brusc ca dintr-un arc încordat. Castana lovită de tine trebuia să ajungă cât mai aproape de gaura în care trebuia să o bagi. Fiecare copil intra în joc cu castana lui, iar cel care băga primul castana, trecea la castanele celorlalți, până greșea și venea următorul, cam ca la jocul de biliard. Ultimul care reușea să introducă în groapă ultima castană de pe mal, lua și pe ale celorlalți, golea groapa  adunând la urmă „potul”. Era un joc asemănător cu golful, doar că în locul mingii de golf erau castane, iar în loc de crosă era mâna cu degetul mare îndoit. Buzunarele tuturor șorțurilor băieților atârnau până la rupere de castanele doldora. Dacă jucam cu nuci, bătălia era mult mai prețioasă, că nucile le puteam mânca. La paritate, o nucă egala trei castane. Și castanele și nucile se găseau exact în aceeași perioadă.

Pe pereții clasei, deasupra catedrei, era portretul înrămat cu sticlă al Tovarășului Ghe. Gheorghiu Dej.  Se uita de sus la noi să vadă dacă suntem cuminți și învățăm bine. Pe peretele opus, la spatele clasei, erau trei tablouri, cu „bărboșii” Karl Marx, Frederich Engels și Vladimir Ilici Lenin, pe care l-a pus naiba cum aveam să aflăm când eram mari, că a rostit un îndemn cât se poate de prostesc pentru elevi: „învățați, învățați, învățați!”. Era tradus de noi cu „Învățați mereu, învățați la corijență și apoi încă odată când ai rămas repetent”.

Portretul lui „nea Ghiță” era flancat pe perete de steagul tricolor al României și de steagul roșu cu secera și ciocanul al Partidului Comunist. Orele la școală începeau dimineața obligatoriu cu imnul Uniunii Sovietice, cu strofe traduse în limba română, urmat de imnul Republicii Populare Române care începea cu „Te slăvim Românie//pământ părintesc”… pe care le cântam în cor dirijați de Doamna.

La terminarea orelor, se cânta în ordine inversă. Ca elev, până într-a 12-a, am învățat  două imnuri ale României. Dintr-a cincea, după ce Stalin a dat colțul, Dej nu ne-a mai obligat să cântăm imnul URSS. Al nostru l-am cântat încă vreo doi ani, cred, că până într-a 7-a.

Cel mai bun prieten al meu din școala primară a fost colegul, prietenul și vecinul meu din apropiere, Paul Jerbas. Era fiu de ofițer de armată, din „noua armată” și avea gradul de căpitan de artilerie. O perioadă am fost coleg de bancă cu Paul, dar năzbâtiile făcute împreună au făcut-o pe doamna Agafiței să ne mute în colțuri diametral opuse în clasă. Eram amândoi cam de aceeași statură, cu o energie debordantă. Maică-sa făcea și ea serviciu undeva, locuiau aproape de mine pe strada 6 Martie, aflată aproximativ pe locul aleii care dă la scările Teatrului Luceafărul, aproape de clădirea Palas Mall. Chiar în acei ani începuse să se construiască Teatrul de vară care a fost mulți ani un centru de atracție al ieșenilor. Construcția de după „revoluție” a complexului Palas Mall a făcut să fie ras din peisaj, ca și Ștrandul care ar fi putut să rămână o oază de verdeață gen Aqua Parc modernizat, iar Palas să fi fost construit oriunde înafara centrului Iașiului. A învins o tabără interlopă a lui Ghe. Nichita și Iulian Dascălu.

Doar un exemplu vă dau cât se poate de elocvent. Fix pe străduța 6 Martie unde era locuința lui Paul, tot de două camere ca și a mea și a multor alte familii, în spatele curții casei sale la nici zece metri, se desfăcuse gardul de la împrejmuire și devenise acum o margine a șantierului Teatrul de Vară. De acolo în jos, spre str. 7 Noiembrie (acum Sf. Lazăr), exact pe clădirea Mall-ului unde este cupola, fusese o râpă abruptă care acum era exploatată fiind taluzată pentru viitorul amfiteatru al Teatrului de Vară. În vale, se construia imensa scenă cu o copertină ondulată, sub care erau cabine pentru artiști.  Cred că era o zi nelucrătoare, pentru că șantierul era „mort”, fără muncitori, dar eu și Paul am trecut din curtea casei sale spre vale, spre treptele săpate în deal pentru formarea amfiteatrului. Bineînțeles că erau materiale de construcție din abundență pe șantier, scândură pentru cofrare, grinzi din lemn și multe alte chestii pentru construcția gardului stil trafor care împrejmuia viitorul teatru. Atâta material nu putea rămâne nepăzit și ca atare era acolo un paznic aflat în vale, lângă scenă, care probabil că deținea mai multe lucruri de valoare decât amfiteatrul. L-am văzut pe tipul acela cam când ajunseserăm eu și Paul pe la jumătatea dealului în trepte săpat încă  doar în pământ. Ni se părea că este o distanță mare între noi și cel ce păzea, un bărbat tânăr, brunet, cu o statură atletică. Aproape abia îi distingeai trăsăturile la distanța dintre noi și dânsul. Omul ne-a văzut coborând și a strigat la noi să stăm pe loc, să nu mai înaintăm că nu este voie. Ei bine, doi draci împielițați au început să se strâmbe la paznic și să facă cu mâna gesturi obscene ca să ne batem joc de el că nu are ce să ne facă.  Tipul nu a stat pe gânduri  și dintr-o dată a luat-o la fugă în deal spre noi. Speriați de moarte de ce cafteală am fi putut încasa, eu și Paul am luat startul la viteză în coastă, cât ne țineau puterile, spre curtea lui din vârful dealului. Când ne-am uitat în urmă ajunși aproape de gard, omul mai avea de recuperat cam 15 metri și ar fi pus mâna pe noi. Avea și rezistență fizică, dar și compasul triplu decât al nostru, doi draci de a doua…

An intrat val vârtej în casă la Paul și am încuiat bine ușa de la intrare. Omul ne-a pierdut din vedere câteva secunde și când a ajuns la marginea curții nu a sesizat unde am dispărut. Cu inima cât un purice și gâfâind ca să respirăm precum peștii pe uscat, ne ițeam lângă perdele ca să nu fim văzuți. După o vreme, omul s-a lăsat păgubaș și s-a întors la locul său de muncă. Dar credeți că am mai avut curajul eu și Paul să călcăm pe șantier până ce am intrat acolo cu părinții, după câțiva ani de la inaugurare, cu bilete cumpărate?  Nuu… niciodată!

La școală nu era recreație ca eu cu Paul să nu ne coalizăm contra vreunui băiat sau chiar mai mulți din  clase mai mari decât noi. Ne băteam cu mult curaj dacă era vorba că puteam să luăm bătaie.  Pe timpurile alea nu că nu exista noțiunea de „bulling” ca acuma, dar nici elevii nu  se băteau în clasă sau la  școală, în general, pentru că imediat erau pedepsiți chiar fizic, începând de la profesori, director, sau instructori. Urecheală,  palme peste cap, perciuneală, chemarea părinților, note scăzute la purtare, scoaterea în careul școlii, erau pedepsele aplicate recalcitranților care descurajau orice atitudine agresivă.

Fiind și în „buricul târgului” Gh. Asachi era o școală de elită a Iașului. Elevii aveau întrebarea lor esențială pentru alții care erau elevi la alte școli: „Bă, ia spune-mi tu pe ce stă Ghe. Asdachi?” De obicei cel întrebat răspundea prompt: „pe fotoliu”, făcându-se aluzia la statuia din parcul din fața școlii. „Bă, vezi că ești prost?  – răspundeam noi, „dăștepții Iașiului. „Pe gânduri stă, bă loază!”.

Peste drum de școală era cinematograful „Pușkin”, care avea doar frontul cu intrarea cu casa de bilete la trotuar, iar sala propriu zisă în spatele frontului, undeva în spatele curții nevăzute. Erau săli cu balcon, de maximum 300-500 de locuri. La intrare exista o vitrină cu afișul filmului care rula și afișul filmului următor, de săptămâna  viitoare. În general erau filme producție „Mosfilm”, cu război și  partizani, în care nemții erau cei răi și rușii cei buni. „striliati, strilati! Nemțî na ulițu!”, după care scria „Konieț filma” – sfârșitul filmului. Copil fiind și băiat, savuram alături de tata aceste filme, că de obicei cu el le vedeam.  Cu mama și cu tata mergeam în centru, în Piața Unirii, la „Ilie Pintilie” (fost Sidoli între războaie). Asta era considerată cea mai mare și mai „luxoasă” sală de cinema a Iașiului acelui timp și exista aproape pe locul unde apoi s-a construit blocul din continuarea Hotelului Unirea, unde era acel „Studio Foto”, unde ne-am lăsat mulți imortalizate mutrele lângă consoartele noastre în ziua nunții.

Ca să văd printre capurile celor din față, părinții îmi puneau sub fund pe scaunul dintre ei hainele lor groase, ca să mă ridice la înălțimea unui adult. Pentru că încă nu știam să citesc cursiv, mama trebuia să stea aplecată la urechea mea și să-mi traducă în șoaptă dialogurile. Plângeam sau râdeam, dar nu îmi aduc aminte decât un film indian numit „Omul cu pantaloni scurți” în care era vorba de un copil care fusese răpit de la părinții săi bogați pentru o recompensă și prin ce trecea el până a ajuns iarăși acasă mă făcea să mi se rupă inima și să plâng cu sughițuri, iar mama tot îmi spunea că e doar un film cu actori și că e doar o poveste ca orice poveste. Alt film a fost „Vagabondul” cu Raj Kapoor, sau „Agentul 722” cu același actor, dar mergeam la multe filme cu Stan și Bran sau Charle Chaplin, unde râdeam până făceam pipi pe mine. Orice film începea obligatoriu cu „jurnalul de acyualități” și acolo vedeai scurt metraje despre evenimentele propagandei comuniste, despre dăruirea cu care munceau oțelarii, despre succesele constructorilor la hidrocentrala „V.I.Lenin”de la Bicaz, despre vizita unor tovarăși activiști de partid și de stat în Uniunea Sovietică „la invitația tovarășilor Stalin”, apoi ceilalți care s-au perindat, sau despre victoriile unor echipe de fotbal precum CCA București, Dinamo sau Rapid. Asta ținea cam o jumate de oră, după care începea filmul propriu zis cu o mică pauză de 1-2 minute când se aprindea lumina în sală ca să vadă întârziații ce vedeau Jurnalul în picioare, la intrarea în sală, locuri libere unde se puteau așeza. Nu existau televizoare, dar nici TVR încă, așa că Propaganda trebuia să informeze populația despre succesele colectivizării și alte evenimente.

La Sidoli și mai apoi la Republica, după reamenajarea străzii Lăpușneanu, sau la Victoria, ne-am culturalizat adolescenți fiind și  tinerețea, cu filmele vremii. Am mai avut și „Cinema Tiineretului” pe Lăpușneanu, vizavi de Terasa Corso de acum, dar să mă întorc la școală, că m-am îndepărtat cam mult de ea. Perete în perete aproape cu Cinema Pușkin se afla Restaurantul Dunărea, local de lux din  vecinătatea „Regionalei de partid”, care se situa în clădirea sediului actual al PSD, lângă Palatul lui „Chirica Roznovanu”.

La Dunărea, așa cum v-am mai spus anterior, ajungeam iarna cu tata sau cu amândoi părinții și alți prieteni „la o bere” însoțită de mici sau un grătar. Eu eram nedezlipit de orchestră, dar observam și masa părinților.

Între Restaurantul „Dunărea” și locul unde este acum Casa Cărții, era str. Costache Negri și acum aproximativ pe același loc, care „se vărsa” în Tg. Cucului. Pe colț, așadar, unde este Casa Cărții, era „Magazinul Universal Iașul”, O construcție din beton și cărămidă cu două etaje și scări interioare, un fel de multe magazine într-nul singur. Îmi amintesc că nu exista pardoseală mozaicată mai pe icăieri în acele timpuri, magazinele aveau podea din scândură sau parchet, dar care era zilnic șters de femeile de serviciu cu o soluție căreia i se zicea „bradolină”, care cred că era un amestec de gudron petrolier amestecat cu rășină topită de brad, că mirosea puternic și a benzină și a brad de la munte. După ce se ștergea podeaua după închiderea magazinului, din cu „bradolină”, se împrăștia pe suprafața podelei rumeguș de lemn sau talaj din lemn, care avea darul să absoarbă excesul de bradolină să nu alunece piciorul pe dușumele, iar cu rumegușul se mătura și praful sau eventualul noroi adus de picioarele clienților.

Cert este că era un miros de curat, îmbietor, iar nasul meu adulmeca cu nesaț astfel de miasme.

Dar dezavantajul bradolinei și a dușumelelor din lemn era că magazinele deveneau foarte vulnerabile la incendiu, iar Magazinul Universal Iașul a pierit într-un incendiu devastator care a mistuit nu numai clădirea, ci și mărfurile din ea. Gura lumii vorbea că a fost mâna evreilor, care deveniseră șefi peste mai toate raioanele magazinului care erau ele însele niște magazine individuale cu mărfuri industriale diferite. Se vorbea despre o mare delapidare, dar nimeni nu a putut ulterior să mai afle ceva, deoarece au ars bineînțeles și toate actele. Urma clădirea Băncii Naționale, carte din fericire (?) nu aluat foc niciodată.

Revin la Paul Jerbas, cu care făceam echipă și la bine și la rău, că atunci când suna clopoțelul de intrare la ore, pe noi încă ne reținea două minute partida de castane, fie regăsea încăierați sau fugărindu-ne printre bănci când intra doamna învățătoare. Ceilalți copii erau cuminți ca statuile, cu mâinile „la spate” și privirea înainte, la Tablă. Evident că noi îi săream imediat în ochi și așezând catalogul pe catedră ne cema la ea cu blândețe. „Jerbas și Mihăilă, ia veniți voi aicea lângă mine. Voi nu puteți fi copii normali ca ceilalți, cu voi nu pot să mă înțeleg frumos, cu vorba bună? Mihăilă, să știi că te spun lui maică-ta când vine după amiază, Jerbas, pe tine o să te spun maică-ti la prima ședință cu părinții. Și când ajungeam lângă ea la catedră ne prindea pe fiecare concomitent cu ambele mâini de perciuni și ne ridica în sus de simțeam că-mi smulge părul din tot capul. Clasa râdea în hohote. Al naibii ce ustura. Dar niciodată, niciodată nu ne trăgea de urechi așa cum făceau alți profesori sau profesoare că puteau smulge urechea unui copil.  Probabil la fel proceda și cu fiul ei când îl pedepsea. Nu te puteai supăra pe ea, era doamnă, iar de la cea de acasă suportai și bătăi mai mari că făceai drăcii interzise.

Asta când scăpam numai cu o perciuneală și nu ne punea în colțuri opuse la peretele de la catedră, cu spatele la clasă. Ne ținea așa și câte o oră. Eu cu Paul ne mai uitam pe furiș unul la altul și pufneam pe ascuns în râs. Dacă ne vedea, venea și palma după ceafă fără niciun anunț prealabil.

Când m-am despărțit de Paul eram printr-a cincea. Eu m-am mutat în trimestrul doi la Școala Generală 21 în Pavilioane, cu tot cu locuință, iar Paul a plecat din câte am auzit cu părinții la București, unde taică-su fusese avansat la Marea Unitate.

Aveam să-l revăd și să-l recunosc imediat nu numai după nume, ci și după trăsăturile sale, inconfundabile pentru mine. L-am văzut în decembrie 89 la televizor, era în uniformă de căpitan de artilerie (părerea mea personală că fusese în Securitate) și era aghiotantul lui Ion Iliescu. De fapt atunci abia  am putut să îmi dau seama cât de bine semăna Paul cu Ion Iliescu fizic, ca să aflu apoi prin presă că de fapt era nepotul de pe mamă al Președintelui. O vreme l-am văzut mereu la televizor în CPUN, apoi nu am mai auzit nimic despre el. Viața avea să mi-l reamintească mult mai târziu, când am găsit pe Facebook o doamnă cu numele Jerbas, care fusese și ea ofițer de carieră și am îndrăznit să o abordez pe Mss să întreb dacă îl cunoaște pe Paul, care mi-a fost prieten și coleg de bancă în primară. Mi-a răspuns lapidar că da, a fost primul ei soț, de care divorțase. Nu am intrat în amănunte, nu am devenit nici prieteni pe Facebook și nu a putut să-mi spună nimic despre Paul, de care aflase că se recăsătorise.

(va urma)

GENERATIE DE MARTORI

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (2)”

Acum – că cei mai noi ajunși în rândurile noastre – ați aflat cum s-a făcut lacul Ciric de la Iași care este acum „zonă de agrement ”în coasta Aeroportului Internațional „Liberal” de unde plecați în Grecia la mare, hai să vă mai povestesc și alte amintiri de când era mama tânără…

Anii petrecuți în locuința de lângă Hală au continuat cam până când am împlinit eu vreo 8-9 ani. La 4 ani mi-am făcut „debutul studiilor” la Grădinița cu „orar normal” nr.8 de pe str. Sf. Andrei. Era o căsoaie mărișoară, doar cu parter, dar cred că avea vreo 3-4 camere ce mi se păreau imense. În primul rând aveau un tavan înalt, la vreo 3 m. Nu știu ce fusese înainte de război acolo, dar acum comuniștii o făcuseră Grădiniță. Avea o curte suficient de mare încât vara să fim scoși la soare toate cele trei grupe de puradei, de la mică, mijlocie și mare.

Părinții hotărâseră după cum aveam să aflu din poveștile mamei cu alte persoane cu care vorbea ea și cărora nu le știam „hramul”, că este bine ca un copil să fie dus în colectiv cu alți copii de vârsta sa, ca să „socializeze”, „să nu rămână sălbatic” și să se obișnuiască cu alți copii că îi va prinde bine în viață. Mai mult nu știu să vă spun, că nici nu-mi băteam eu capul… Pe scurt, am aterizat la 4 ani neîmpliniți (sunt născut în noiembrie) la grupa mică. Din câte îmi aduc vag aminte aveam cu toții niște șorțulețe de culoare bleo-cyel, cu o fundă roșie prinsă pe piept, sub bărbie. Culoarea fundei de la piept era schepsisul, că aia roșie arăta că ești puriu în grupa mică, albastră ls mijlocie, iar albă la grupa mare, de „seniori”. Cred că ăsta era ceva de protecție, că pe dedesupt purtam haine normale gen pantaloni (lungi sau scurți, după anotimp) , maieu, cămașă și chiar o flaneluță. Grădinița avea sobe cu lemne și iarna duduiau. Erau îngrădite cu un gărduț din lemn de vreo 80 de cm înălțime care era greu de sărit pentru niște drăcușori de talia noastră. Nu ne puteam atinge de sobă, ca să nu ne frigem. De altfel, educatoarele erau cu ochii pe noi ca mâța pe vrabie și ne dădeau mereu teme de lucru sau ocupație. Grupa cred că avea în jur de 20 de copii. Măsuțe mici, scăunele, rafturi la pereți cu jucării, coșuri de nuiele cu mingi, ursuleți și alte avioane. Îmi plăcea la grădiniță, nu îmi mai amintesc prea multe, doar că aveam un bun prieten pe nume Nicușor Stanciu care locuia cu părinții lui într-o casă nouă foarte aproape de grădiniță. După mine venea mama să mă aducă și să mă ia acasă la ora 12. În rest, așa cum v-am spus, Palatul Culturii era fieful meu de joacă atunci când nu mă jucam cu Marcel Burah în curtea magazinului Ciocanul. La Palat era mișto, deja ne cunoșteam între noi copiii care veneam frecvent acolo, iar amintirile îmi spun că erau mulți evrei cu copiii și ne jucam împreună.

Pe vremea aia nu exista prea tare dezvoltat „materialul plastic”, care a apărut în industrie abia peste vreo zece ani, iar toate rechizitele cum ar fi „gentuța” de mână pentru sandvici care o avea orice copil de grădiniță, era confecționată din tablă subțire frumos colorată și pictată de fabrică. Avea o mică cheiță tot din tablă care prin răsucire deschidea ușița gentuței de obicei în secțiune ovală, fără muchii contondente sau tăietoare. Alternativa la tablă pentru gentuțe sau ghiozdanele de școlar era un carton presat și cașerat, de un maro închis. Părinții puneau zilnic copiilor în gentuță un sandvici cu pâine unsă cu unt sau margarină, salam sau mușchi, în funcție de posibilități, ardei gras și un măr sau altă fructă, cu un șervețel de hârtie. Mâncam la comanda educatoarei, așezați pe scăunele la mesuțe după ce ne spălam mâinile la chiuvetele mici și joase din spălător. Nu exista apă curentă și deasupra erau niște rezervoare din tablă cu robinet care erau umplute periodic de către îngrijitoare de la cișmeaua din curtea Grădiniței, iar apa de băut era dată la cerere de educatoare din sticle îmbuteliate. Fiecare copil avea dulapul său cu semnul distinctiv, în care aveam cana de acasă, linguriță, prosop de șters mâinile, săpun. La dulăpioare, fiecare aveam semnul lui ca o ideogramă, iar eu țin minte că aveam o felie de harbuz roșie cu sâmburi negri. Altul avea o pară, alta o gutuie sau un strugure, etc. Cred că luam gustarea la ora zece, că veneam la opt ți plecam la 12. Ăsta era „programul normal”, că erau și grădinițe cu orar prelungit, la care copiii stăteau până la ora 16, când veneau părinții de la serviciu să-i recupereze.

Învățam poezii în cor, cântecele în cor. Ne jucam cu plastelină. Îmi amintesc că în librărie se vindea plastelină în cutii de carton cu capacul cu o fereastră din celofan în care se vedeau batoanele cu plastelină colorată, care era pusă pe șase culori distincte. Acasă făceam pe un placaj special ca să nu murdăresc mobila fel de fel de ciupercuțe, mașinuțe, oameni, sau ulcele cu plastelină. Mama îmi arăta cum să fac, iar eu mă chinuiam să-mi iasă ca și ale ei. Așa cum v-am spus, mama avea un mare talent și manualitate la lucruri de artizanat. Un bun gust desăvârșit și știința de a crea lucruri de artă.

La grădiniță, cu atâția copii, după o săptămână toată plastelina era amestecată otova și nu mai era o culoare distinctă, ci doar bile mai mari ca o gutuie, cu culori nedefinite de care făceam abstracție, ci doar ne băteam capul să facem di materialul primit obiecte care erau date ca temă de educatoare.

Fără să știu când, anii au trecut și am trecut pe rând în grupa mijlocie, apoi în grupa mare.

Între timp, eram nedezlipit de „fusta mamei” cum se spune. Tata era cu serviciul, iar când sosea acasă servea masa de prânz, citea ziarul, discuta cu mama și se mai juca cu mine cu mașinuțele. În rest 90% din timp, depindeam de mama. După masa era rândul lui tata să mă scoată la plimbare, iar atunci se întâlnea cu un prieten sau coleg de serviciu și intram la o bere sau la o cafea cu un coniac prin centru. La „Dunărea” – un restaurant central care se afla exact pe colțul străzii Costache Negri, unde se află acum esplanada înierbată de la Casa Pătrată, la ușa de peste drum de Trei Ierarhi. Acolo cânta o orchestră cu nenea Vrabie la acordeon. Vrabie era orb, cu ochelari negri și era un fost mare muzicant al Iașilor. Mai mergeam pe Lăpușneanu, la „Iașul” sau la „Traian”, sau la „7 Noiembrie” că hotelul „Unirea” încă nu apăruse. Tramvaiul venea de pe Cuza Vodă, făcea curba la dreapta prin Piața Unirii pe lângă statuia lui Cuza și urca spre piața „Gheorghe Dimitrov”, pe locul unde este acum statuia Independenței. În Piața Unirii unde se află acum – sau mai bine zis se afla – cofetăria Amandina, iar apoi mai sus magazinul UNIC, era o clădire veche cu acoperiș cu un turn țuguiat ca pe la Vatra Dornei, cu o grădină de vară în fața scărilor, iar iarna urcai pe scări și era restaurantul cu grădină „7 Noiembrie”. Nume comuniste. „7 Noiembrie” (Ziua Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, dar pe stil nou era noiembrie), mai sus era fostul cinema „Sidoli” numit de comuniști „Ilie Pintilie”, după numele unui comunist erou. La Traian, în fața treptelor între clădire și statuia lui Cuza stăteau parcate 3-4 birje trase de un cal care aveau birjari în livrea așezați mereu pe capră. Iarna birjele cu roți erau înlocuite cu sănii. Prin localurile centrale făcea turul de onoare „Baronul”, un domn mic de statură, cu barbișon cu țăcălie, cu o frizură mereu îngrijită, cu un mic baston cu mâner din argint pe care îl purta de fason, cu un coș tip paner împletit, cu mânerul pe braț, în care avea de vânzare alune sărate, flori garoafe, semințe de dovleac, floricele de porumb, toate ambalate în cornete din hârtie, sau castane prăjite în punguțe tot din hârtie. Umbla printre mese  și vindea clienților flori și semințe ca să meargă berea la halbă. El era singurul tolerat de ospătari ca să facă comerț ambulant, că restul considerați cerșetori, erau imediat alungați afară. Se spunea că Baronul a fost un mare boier al Iașului și după ce comuniștii îi confiscaseră averea, rămas singur într-o cameră cu chirie, se întreținea cu aceste vânzări ambulante, dar era îmbrăcat la ștaif și vorbea ca un om foarte bine educat. Știa franceza și germana. Eu eram nedezlipit de orchestră, lângă scena căreia stăteam la un metru și băteam tactul cu piciorul ca și acordeonistul de la care nu-mi luam ochii… La masa tatei – sau a părinților, când era și mama cu alți prieteni de-ai lor – veneam numai când să plecăm acasă. Azi abia înțeleg că asta a și fost motivația tatei când a impus mamei să rămână casnică și să renunțe la serviciul de funcționară la Triajul Spitalului Caritatea. Adică să fie el cel de care depinde, cel care „o scotea” periodic la restaurant, care îi satisfăcea unele capricii precum un parfum fin, sau cine știe ce bluză mai deosebită. În capul său i s-o fi părut că era un mare „boier”, în sensul de boem. Nu l-am aprobat, dar viața l-a pedepsit că eu am fost mult mai devotat mamei, deși îl respectam pe tata foarte tare. Vara mergeam cu mama în fața Palatului, iar cu tata mergeam la Ștrand, pe locul actualului Palas Mall. Acolo locul meu predilect era să ne plimbăm cu barca unde tata m-a învățat de mic să vâslesc, chiar dacă la început îl mai stropeam cu o vâslă de apă în opinteala mea eșuată de a înfige adânc vâsla ca să am forță la propulsare. Vâsla se înnoda cu lianele aflate în apă. Lacul cu bărci era atât de limpede încât se vedeau peștișorii care înotau în jurul bărcii. Nu cred că apa avea o adâncime mai mare de un metru, așa că eventualele răsturnări de barcă se lăsau doar cu o baie bună cu tot cu haine. Ștrandul avea lângă debarcader și două terenuri de tenis de câmp cu zgură, care iarna erau transformate în patinoar în aer liber unde mergeam și eu pe când eram la gimnaziu și apoi la liceu. Era iarna un oarecare om în vârstă pe care toți îl știau de nea Mișa. Purta o căciulă rusească cu urechile lăsate mereu în jos și se ocupa de vinderea second hand al croselor de hochei pe care el le recondiționa sau ascuțea patine. Lângă terenul de tenis/patinoar era o terasă de vară la capătul plajei din ștrand și mai încolo în spatele unui rând de cabine etajate era Popicăria cu 2 piste betonate. Și mie și lui tata ne plăcea să căscăm gura la vlăjganii din Ștrand care toată ziua băteau la popice pe bani, că fiecare punea câte 25 de lei la o partidă.

Cu 25 de lei se putea cumpăra la restaurant o baterie de vin (1 litru vin „de Mat” cu 1 sifon de 1 litru) sau o friptură la grătar cu cartofi prăjiți drept garnitură. Popice jucau doar interlopii, „pierde vară”, care nu prea aveau serviciu stabil.

Nu îi știam de frică, lui tata, dar nu trebuia decât să se uite urât la mine sau să îmi spună un lucru o singură dată, că nu crâcneam în fața lui. Când m-am apucat de fumat într-a 12-a și chiar ca student, nu am fumat în fața lui, deși era fumător ca și mama și știa că fumez. Era ceva care venea din interior. În fața mamei fumam, mai ales când lucram nopțile la proiecte cu Mircea, bunul meu prieten și coleg de grupă. Desenam planșe, mama ne făcea cafele, iar noi lucram în sufragerie pe masa mare întinsă cu ușa de la balcon deschisă să iasă fumul ascultând muzică la Radio Luxemburg.

Mama îmi aplica corecții care astăzi sunt încriminate de idioții globaliști. Corecțiile erau o palmă trasă la fund, o urecheală și cam atât, dacă spuneam vreo prostie auzită pe stradă și căreia nu-i știam nici sensul sau vreo înjurătură auzită la oamenii maturi, o palmă dată peste gură era reacția mamei însoțită de dojane de tipul „ți-am spus că nu ai voie să vorbești urât! Așa vorbesc doar golanii, doar oamenii răi și fără educație.”. Nu mă supăram, că simțeam că mama nu dă cu ură, ci doar ca învățătură de minte.

Mergeam cu mama prin oraș – de obicei în perimetrul Ștefan cel Mare – între Palat și Piața Unirii, cel mult până pe Lăpușneanu sau pe Cuza Vodă – Tg. Cucului – închizând circuitul la Hală. Umblam prin magazine și de când aveam 3-4 ani și o țineam de mână, ochii mei vedeau firmele scrise cu litere mari. Am început să întreb; „ce literă e aia?” „Ăla este un A.” „Dar aia?” „Aia este un C.” „Și aia?” „Este S.”

Nu îmi dau seama când și cum mi-au intrat în cap, dar într-o zi am început să nu o mai întreb ce literă este, ci întrebam „mama, acolo scrie APROZAR? Dar acolo, scrie ALIMENTARA? Acolo scrie IASUL?” Când m-au dat la patru ani la grădiniță puteam silabisi numele firmelor de magazine de pe stradă.

La Crăciunul din 1956 împlinisem patru ani. Moș Crăciun a venit la noi acasă pe nesimțite, în noaptea de Ajun, pe când eu dormeam cu un cearceaf peste pătuțul acoperit cu el ca să nu mă trezească lumina becului. Am aflat câțiva ani mai târziu, când am mers la școală, de la mama, că Moș Crăciun era Tata, care punea bradul cumpărat din piață în crucea suport, afară, pe palierul de la intrare, apoi aducea pomul în casă și pe tăcute îl împodobea cu mama. Globurile erau cumpărate de mama din timp, lumânările colorate de pom care înlocuiau beculețele de azi, cu clipsurile lor suport, ghirlande de material din glob înșirate pe o ață cu rozete din hârtie creponată intercalate, care imitau fulgii de ea. Mama confecționa noaptea când dormeam eu din toamnă jucării minunate pentru agățat în pom. Cumpăra din librărie niște păpușele micuțe din ghips, colorate, cu părul pictat, ochi și gură, vopsite din fabrică. Erau 3 lei bucata și erau de mărimea unui pachet de țigări. Mama le cosea fel de fel de hăinuțe cu care le îmbrăca, le confecționa căciuli din blăniță sau pălării „de cucoane”, cu umbreluțe de soare și rochii cu crinolină din materiale de mătase în culori pastelate cărora eu le spuneam „baletiste”, făcea îngerași cu aripi din pene de gâscă pe care le tăia ea cu priceperea ei. Dupăce am crescut, am asistat-o adesea pe mama când confecționa jucării pentru pom. Erau opere de artă, ar fi putut să facă mulți bani dacă ar fi existat atunci o posibilitate legală să vândă acele produse ca unicate de „hand-made”, dar ea lucra doar pentru casa noastră. A făcut o imitație de Iesle unde s-a născut pruncul Iisus Hristos, cu un beculeț de lanternă lipit la o baterie ascunsă în iesle sub paiele unde Maica Domnului l-a născut pe Iisus. În pom aceste jucărioare fiind mai greluțe, erau legate discret pe o creangă mai groasă,  aproape de trunchiul bradului, ca să nu se lase crengile. A mai făcut piticii Albei ca Zăpada, cu topor în mână confecționat dintr-un băț de chibrit și topor din staniol de la ciocolată, și bărbi lungi din lână de oaie, lipite cu Pelicanol.

Am avut un unchi – Nenea Nicu – care se căsătorise cu sora cea mai mare a mamei care era croitoreasă de lux. Nenea Nicu fusese ofițer cu grad de căpitan de cavalerie în Armata Regală și după 1947 fusese trecut în rezervă. Nu mai corespundea noului regim.

Pentru  că luptase sub Antonescu peste Prut.  Nenea Nicu era la a doua lui căsătorie, deoarece a ajuns văduv după ce prima sa soție – o austriacă din Linz – a murit doborâtă de cancer. Cu prima soție Nenea Nicu avea un băiat pe nume Sergiu, pe care eu mi-l amintesc doar că era mare, student la Mecanică și juca baschet în echipa studențească. S-a însurat cu o colegă de facultate pe nume Geta care era din Sibiu și după absolvire s-au mutat la Brașov.

Austriaca ce a fost prima soție a lui Nenea Nicu a avut de la părinții ei o Fabrică de Jucării la Viena. Din acele timpuri, în casă la Nenea Nicu erau multe jucării pentru pomul de Crăciun, care nu se găseau în comerț în România. Printre altele, am primit cadou de la Nenea Nicu niște figurine din carton tipărite pe ambele fețe care erau decupate din fabrică pe contur, cu pitici cu bărbi ce țineau în mână felinare aprinse și umblau printre brazi încărcați cu zăpadă. Mama i-a „îmbunătățit” presărând pe hainele piticilor sticlă pisată mărunt de la globuri sparte ca să strălucească în pom. Mai erau coronițe tot pe carton tipărite de brad, cu o lumânare aprinsă în mijloc. Astea erau doar câteva dintre podoabele de pom de Crăciun din perioada interbelică. Globurile erau monocolor, roșu aprins, alb, albastru, verde, galben auriu. Erau de mărimea unui măr mai mic. Globurelele mici cât nuca și mai mici, au apărut după anii 60. Toate erau dintr-un material casant ca o sticlă foarte subțire și te puteai tăia dacă globul era spart.  Mai târziu apăruseră și globulețele dintr-un plastic necasant, ghirlandele și alte „avioane”.

Mama meșterea în fiecare an câteva noi jucării. Din carton, paie, cutiuțe, nuci. Adapta unele jucării găsite în magazin pentru pom. De exemplu, a găsit undeva niște berze din sticlă pictate, pe la Fondul Plastic, care stăteau într-un picior. Le-a cumpărat, iar acasă le-a adaptat într-un arc de la pix pe care l-a lipit cu cositor de clipsul pentru lumânări, ce a făcut posibil să prindă barza pe creanga bradului. Într-un an, s-a rupt piciorușul firav din sticlă al unei berze și pur și simplu a făcut un cuib de barză dintr-o coajă de nucă cu niște paie, peste care a lipit barza fără picior. Inventivă, creativă, cu multă imaginație și bun gust. Toate astea le vedeam și le înmagazinam fără să-mi dau seama, dar toate puse una peste alta mi-au dat o cultură a bunului gust care avea să-mi folosească în viață.  Nu am moștenit îndemânarea și manualitatea lui mama, am fost superficial și fără răbdare de a face lucruri, așa că am ales să gândesc mereu cum să-mi fac lumea mai simplă și mai ușoară.

Deci la Crăciunul din 56, în prima zi de Crăciun, vin în vizită la noi Nenea Nicu Săvescu cu mătușa, Tanti Viorica. Săvescu – mi-l aduc aminte perfect – un bărbat zvelt, cu calviție pe tot capul, cu ochii albaștri ca cerul senin, îmbrăcat la ștaif mereu, cu un palton cu guler impunător de nutrie și căciulă din aceeași blană, cu pantofi peste care erau încălțați galoșii de gumă cum era moda în acele timpuri. Bărbați puneau iarna galoși peste pantofi ca să nu ude de zloată sau zăpadă pantofii. Galoșii din gumă lucioasă ca un lac îi descălțau la ușă la intrare în casă, să nu se murdărească covoarele. Femeile purtau niște șoșoni tot din gumă, chiar „îmblăniți”, adică erau căptușiți cu un fel de imitație de blăniță, ca să țină de cald, peste pantofii cu toc de pe picior. Lumea se descălța de astea la ușă și intra în cameră totuși cu încălțăminte, deoarece fiind sobe cu lemne mai peste tot, pe pardoseală era frig să stai doar în ciorapi.

Vine deci unchiul și mătușa și îmi aduc un pachet voluminos împachetat elegant, cu o panglică și o fundă roșie mare, pe pachet. Mi-l pun sub pom și îmi spun că astă noapte când dormeau, a fost Moș Crăciun la ei și a lăsat acel pachet pentru Gabi, cu un bilet ca să știe unchiul al cui e pachetul. Nici ei nu știau ce a pus Moșul în pachet, așa că erau foarte curioși să desfac eu pachetul și să vedem cu toții ce ne-a lăsat Moșul… Mă precipitam, nu știam cum să desfac mai repede ambalajul, așa că mama a sărit imediat să mă ajute. În fine, în pachet era o carte mare și groasă, cartonată, cu poza unei păpuși din lemn îmbrăcată foarte colorat cu o pălărie țuguiată de culoare mov, cu un guleraș alb ca din hârtie creponată ondulat în jurul gâtului, hăinuțe colorate și asortate cu pălăria. Păpușa avea un nas lung și ascuțit ca un morcov de om de zăpadă și niște ochi mari și rotunzi de copil șmecher.

Titlul, scris deasupra cu litere mari, colorate divers, puțin aplecate dezordonat, era: P I N O C H I O. Sub titlu, cu alte caractere era scris cu litere albe pe fondul negru C. COLLODI.

Lângă această carte învelită separat în pachet cu o hârtie de pergament, se afla o cutie mare cât cea de pantofi care avea pe capac o poză cu un tanc rusesc de război T-34 după cum aveam să aflu mult mai târziu. Înăuntru era chiar o imitație de tanc confecționat din piese din lemn și șenilele zimțate din cauciuc pe roțile motoare tot din lemn. Era vopsit verde cu însemnele steaua roșie, iar țeava era un tub metalic ce ieșea din corpul tancului. Turela se deschidea și se închidea ca o clapetă cu niște balamale fine. Tancul se deplasa cu un motoraș special ca la mai toate mașinuțele jucăriilor din acea vreme, cu un angrenaj interior de rotițe dințate care amplificau lucrul mecanic și după ce îl frecai de podea și-l puneai înapoi, mergea singur cam un metru…

Bucuros nevoie mare de ce îmi aduse Moș Crăciun – înafară de jocul de cuburi din lemn cu Capra cu Trei iezi, cu un fel de logo cu piese tot de lemn, cu care puteam clădi un castel de exemplu – mai primisem o carte de colorat și o păpușă pentru fetițe,cu o rochiță din catifea grena cu gulerașul alb, pe care eu cu mama am botezată-o Cristina. Era chipurile o surioară pentru mine, să am cu cine mă juca. Mai târziu, pe când eram în gimnaziu, mama a transformată-o în Moș Crăciun, lipindu-i o barbă de lână și îmbrăcând-o cu costumul  moșului și cizme negre confecționate din postav. Pe asta  o legam apoi de trunchiul bradului cu două sforicele subțiri care nu se vedeau din față. Trona de la distanță veghind camera din vârful pomului.

Dup ce au plecat musafirii, iar mama a strâns masa cu tacâmurile, m-am apucat de răsfoit cartea. Era un scris mare, „gigantic” în limbajul de azi, cu prima literă a capitolului frumos colorată cu roșu și cu caractere gotice. Am început să silabisesc singur primele cuvinte și când reușeam, repetam cuvântul cu glas tare sub supravegherea mamei și a lui tata care își făceau semne cu ochiul când vedeau precocitatea mea la patru ani.  Până prin martie am  reușit să silabisesc din ce în ce mai bine și am terminat de citit cartea Pinochio. Când nu înțelegeam un cuvânt, mama îmi explica cuvântul. Plângeam cu Pinochio citind când făcea pozne care au omorât-o pe Zâna cea Bună, când a fost jefuit de bandiții Vulpoiul și Motanul care se dădeau invalizi ca să-i intre sub piele, când a zdrobit cu ciocanul lui moș Gepetto pe Greieraș… Trăiam ce citeam, vedeam ca un film cu mintea mea de copil personaje și locuri. În vara următoare am recitit singur cartea, mult mai ușor, mult mai  cursiv. Acesta a fost probabil abecedarul meu, biblia mea de căpătâi.

Îmi amintesc că mergeam duminica cu mama la Biserica Sf. Neculai Domnesc, unde mama se închina la icoane și stăteam puțin la slujbă. Acolo mă ducea și mă împărtășea de două ori pe an, de Paște și de Crăciun, iar eu luam  din mâna preotului Popovici care scotea dintr-un pocal aurit un biscuit rotund ca un bănuț pe care mi-l băga în gură să-l mănânc și o linguriță tot aurită cu un vin roșu cu miros de tămâie. Nu înțelegeam nimic, dar stăteam cuminte și pios între oameni, mirosind fumul din cădelnița preotului care ieșea din altar și mergea printre lume până la ușa de intrare a bisericii. Mama mă ducea și la biserica Barnovschi, aflată chiar lângă școala unde a învățat ea, la Golia sau la Trei Irarhi, la Mitropolie, la  moaștele sfintei Parascheva. Se închina, punea un pomelnic, aprindea o lumânare și lăsa un ban în cutia milei. Așa m-a crescut. Mi-a explicat cine este Tatăl Nostru, Iisus Hristos, Maica Domnului, cum a fost Iisus răstignit pe cruce de romani trădat de Iuda și în general îmi explica toate nedumeririle mele cu privire la Dumnezeu și Împărăția Cerului. În permanență mi se spunea: „asta e păcat, nu avem voie să facem sau să spunem!”, sau să nu minți, să nu furi, erau mereu repetate până la saturație din fragedă copilărie. Așa erau educați de părinții lor și verișorii mei și mai toți copiii din acele vremuri. Spun mai toți, dar erau și multe excepții, pentru că se înfiripa „noua clasă muncitorească”, „noua orânduire socialistă”, în care era propovăduit ateismul și se căuta să se combată religia „care a înapoiat omenirea”… Cam ce spun și globaliștii astăzi, care vor să ne întoarcă pe alte căi la acele vremuri mult hulite de popor.

Vara lui 1959 a fost pentru mine o vară de șoc. Atunci, mama – ca să mă pregătească cumva cu adevărurile dure pe care aveam să le aflu inevitabil la școala nouă, comunistă – mi-a dezvăluit niște lucruri care mi-au zdruncinat din temelii inocența mea de copil cuminte.

În primul rând mi-a spus că nu există Moș Crăciun, ci doar Moș Gerilă, așa cum aveam să aflu la școală. La grădiniță fusesem ferit de această oroare, pentru că probabil nu se făceau serbări, fiind în vacanța de iarnă.

Asta m-a copleșit, ba chiar am plâns și nu doream să cred o asemenea blasfemie! Însă încetul, m-am consolat văzând că primesc în continuare cadouri de la același moș bărbos înțolit în roșu cu glugă cu moț alb și barbă albă, chiar dacă o vedeam că e din vată din Farmacie.

Cred că Postul Crăciunului din 1959 a fost ultima dată când m-am împărtășit în viața de copil. Apoi intram arareori cu mama la biserică. Tata lucra la Sfatul Popular, nu „era bine” să fie văzut el sau familia lui fiind prea evlavioși. Totuși, ce știu bine, tata a devenit epitrop al bisericii cimitirului Eternitate, fiind prieten apoi cu Administratorul cimitirului, un anume domn Ioncu, care avea un băiat pe nume Radu, mai mare ca mine cu doi ani, cu care eu mă jucam minunat pentru că ei locuiau chiar în casa de jos, de la intrarea în cimitir și aveau acolo în spatele casei o curte cu foișor unde mereu mergeam și noi cu părinții care petreceau cu familia Ioncu. Un chef de pomină mi-l amintesc și acum la care am mers cu familia Ioncu la preotul paroh acasă pe str. Eternitate, când urci din Podul de Fier. Era într-o vară, masa era pusă afară în grădină, sub un bec puternic, iar toți bărbații în frunte cu Părintele cântau în gura mare cât îi țineauputerile, că se auzea cred în liniștea nopții până în Târgu Cucului: „vâpim za Lenina, vâpim za Stalina, vâpin za ruski narod”…(bem penru Lenin, bem pentru Stalin, bem pentru poporul rus). Acum înțeleg că era bășcălie pentru securitate, care te aresta imediat ce auzea că ești contra rușilor sau a comunismului. Pe lângă astea, cântau în surdină și cântece pe care le știam și de la bunicii din Ciurchi, cântate acolo, precum „Deșteaptă-te române”, „Treceți batalioane române Carpații”, „Pui de lei” și altele. Mama le dădea tonul, că ea le învățase la școală și avea o voce minunată. Mama cânta apoi la cerere romanțe și muzică de petrecere din repertoriul vechi al Mariei Tănase, Mia Braia, Ioana Radu, Zavaidoc, Gică Petrescu.

Luăm acum o pauză, ca să nu vă plictisiți și mergem mai departe într-un capitol viitor.

(va urma)

GENERATIE DE MARTORI

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE (1)”

Tata a fost la viața lui de profesie economist, una din primele promoții din anii „puterii populare”. A fost fiul unui ceferist mecanic de locomotivă la Depoul Iași, dar se născuse la Vaslui. Prin urmare, am și origini vasluiene. Acolo mi-am petrecut mai târziu vacanțele de vară, la bunicii din partea tatălui. Trăia străbunica Ruxanda, care avea vreo 98 de ani când a trecut în lumea drepților. Mă striga Relu, nu Gabi cum mă strigau cu toții. Era mică de statură, gârbovită de ani, sprijinită într-un băț în loc de baston. Era îmbrăcată cu straie țărănești cu fotă și ie din pânză țesută, vara umbla desculță prin grădină și chiar pe stradă, că așa prinsese ea timpurile. O țin minte că avea ochii albaștri acoperiți de albeață, care nu se putea opera atunci, însă băga ața în ac fără niciun fel de ochelari de vedere, că oricum nu-i avea. Era blândă la vorbă, fuioare de păr alb ca zăpada îi ieșeau rebele de sub batic.. Totuși, după ce sora tatei s-a stins la o vârstă fragedă de numai opt ani în urma unei pneumonii căpătate și a lipsei antibioticelor în acea vreme, bunicii au venit la Iași, primind locuință de serviciu în vechile Pavilioane CFR Nicolina, care mai există și astăzi și care au fost modernizate ulterior mai mult de locatari. Sunt situate în apropierea Podului de piatră, în spatele primului rând de blocuri de pe Bd. Nicolae Iorga (fost str. Republicii). Bunicul s-a mutat de la Vaslui la Iași tocmai ca să asigure condiții mai bune de școală fiului rămas după moartea surorii sale. Așa că tata a urmat Liceul Comercial, după care a făcut ISEP-ul (Institutul de Studii Economice și Planificare) cum se numea atunci în anii 50 actuala FEEA de azi, terminată de fiica mea la începutul acestui mileniu.

Voi povesti atât din amintirile proprii, dar și din acelea pe care mi le aduc încă aminte de la părinții mei și bunici, sau rude apropiate.

Mi-am dat seama acum, la senectute, că între generația părinților și a bunicilor noștri – care ne-au povestit în cele mai multe cazuri adevăruri care erau evitate de propaganda comunistă – noi, ăștia care suntem pensionarii de azi nu am făcut același lucru cu copiii și apoi cu nepoții noștri, iar asta a produs o fractură de memorie colectivă între generații care a dus la dezastrul de acum, când tineretul (de la 20 până la 40 de ani) nu mai are în genele sale acea informație, acel „cip” al nației române, nu mai are apartenență la acest mic popor care a însemnat mult de-a lungul istoriei noastre milenare. Pur și simplu nu mai au acea legătură de familie firească cu rudele lor, cu locurile lor natale, cu fibrele acestui neam, iar gândul lor primordial de când sunt încă elevi de gimnaziu și până încheie ciclul de învățământ este să împungă fuga „afară”, să plece unde văd cu ochii numai să plece, că aici în România „le pute urât” și nu mai este de trăit. Iar părinții lor – care sunt și copiii noștri – dacă nu au plecat și ei între timp, nu se opun deloc acestui fenomen, sunt blazați, anesteziați, paralizați ca să mai miște ceva, nu prea au nicio reacție, deoarece și ei au regretul că îi prinde bătrânețea pe aceste meleaguri și vor muri lent într-o stare de letargie socială, o îmbătrânire fără apărare și fără speranțe din partea statului român, un fel de frunze căzătoare din copacul vieții la voia lui Dumnezeu.

Încerc prin povestirile mele să refac acest hiatus existent în memoria societății noastre, să  înnod niște fire de memorie rupte, sau cel puțin să explic acestor concetățeni care nu se mai uită peste umăr care au fost vremurile pe care ei nu le-au prins, sau pe care nu le-au înțeles…

Revin la tatăl meu născut la Vaslui, dar ulterior crescut la Iași, în Pavilioanele CFR Nicolina ca fiu de ceferist mecanic de locomotivă la Depoul Iași și mama (bunica Luța) casnică. Bunicul era mecanic pe locomotivele alea cu abur pe care am învățat că erau de două categorii, „Pacific” și „duble”), iar eu le deosebeam de la 4-5 ani că Pacificurile aveau botul cazanului ascuțit cu un creion, ca un con atașat în bot, spre deosebire de „duble” care aveau botul plat.  „Pacificurile” erau mult mai rapide, în timp ce „dublele” erau mult mai puternice, bune pentru marfare, care puteau trage ușor și 30 de vagoane încărcate.

Din poveștile lui tata am aflat că în copilăria lui, bunicul Mihai îl lua cu el pe locomotivă în vacanțe, când pleca cu acceleratul sau cu rapidul la București, ca să-l plimbe și să vadă și dânsul capitala. Când tata a mai crescut pe la 14-15 ani, bunicul îl lăsa pe tata „să conducă” el trenul, deoarece – avid de a cunoaște ca orice copil, mai ales băiat – prinsese de la taică-su și de la fochist toate treburile din cabina locomotivei. Mecanicul de locomotivă avea obligatoriu un ajutor pe mașină numit fochist, care avea grijă să urmărească cadranele manometrelor de pe panoul cabinei și să tot bage lemne sau cărbunii aflați aprovizionați înainte de plecare în „tenderul” locomotivei, să deschidă sau să închidă  robineții cu apă sau cu aburi. Locomotiva se mai alimenta periodic cu apă chiar și pe traseu, în alte gări, în caz că pierdea sau consuma mai multă apă pentru aburi, dar de obicei un plin făcut la Iași la Depou, ajungea pentru o cursă până la București.,

La destinație, unde ajungea trenul, ceferiștii aveau la Gara unde ajungeau un dormitor amenajat cu paturi și cazarmament curat, baie cu duș și apă caldă la orice oră și o mică sală de mese unde puteau mânca în tihnă ajunși la destinație… Pentru ei era gratuită cazarea, chiar dacă erau doar în tranzit prin localitate în concediu. Arătau Carnetul de ceferist care era ca un Buletin de identitate și erau trecuți în Registru. Evident, prioritate aveau cei aflați în serviciu în delegație. Aveau timp de odihnă de obicei de 12 ore, după care aveau de dus înapoi trenul de călători la Iași, unde ajungeau acasă. Erau trenuri „perechi”. Unul pleca, iar perechea se întorcea. Undeva, cam pe la mijlocul traseului „făceau cruce”, adică se încrucișau unul cu celălalt.

Cei care lucrau pe marfare duceau de obicei trenurile până la limita Regionalei CFR proprii sau a Depoului propriu, de unde se urca și prelua trenul altă echipă, care îl ducea mai departe spre destinație. Cei care coborau luau în primire alt tren aflat în așteptare la marginea Regionalei unde lăsau ei trenul lor și îl aduceau la Iași pe acel tren care îl preluau cu acte de predare/primire.

Îmi povestea tata cu mare mândrie că odată l-a lăsat bunicu să oprească trenul accelerat la întoarcerea de la București în gara Bârnova, înainte de tunel și de panta spre Piciorul Lupului. Era un act de mare curaj al lui bunicu, deoarece dacă trenul nu era oprit din lungimea șarpelui cu vagonul de cl. I-a exact în dreptul biroului de Mișcare al gării, toți râdeau de mecanic și îi mergea vestea până la Depou, care se putea lăsa chiar cu scăderea salariului. Lumea era preocupată de exactitate, de măiestria meseriei. Tata a oprit fix la locul corect acceleratul și bunicul a ieșit mândru la geamul cabinei răspunzând impiegatului de mișcare care venea să ștampileze foaia de drum: „Trăți dom mecanic, maestru, ca întotdeauna!”

Bunicu, mândru nevoie mare, îi făcut cu ochiul impiegatului și îi răspunse: „ei, nu pe mine trebuie să mă lauzi, ci ucenicul ăsta care este întâmplător fecioru-miu!” Chestia cu oprirea vagonului de cl.I-a în dreptul Biroului de Mișcare era ca „boierii” care mergeau la cl. I-a și ar fi coborât în acea gară să meargă direct și comod până la peronul gării, pe trecătoarea „la nivel” cu șinele de tren, ca să nu fie nevoiți să calce printre linii și bolovanii de macadam dintre traverse, ca să nu-și julească cumva pantofii de lac sau doamnele să-și scrintească frumusețe de piciorușe  pe care apoi Șeful de gară ar fi fost nevoit să le maseze și să le mângâie cu comprese reci ca să nu se umfle și să se învinețească… Glume pline de adevăr. Așa era cândva standardul societății…

După ce a urmat Liceul Comercial la Iași, tata a intrat student la ISEP, pe care l-a terminat în 1951. A fost coleg de promoție și foarte bun coleg și prieten cu Mihai Todosia, cel care avea să devină eminent Profesor, decan și apoi Rectorul Universității din Iași. Mama îmi povestea că atunci – era doar prietenă cu tatăl meu – și mergea la diverse sindrofii cu grupul lor, iar domnul Todosia era un băiat foarte, foarte sărac, umbla pe stradă cu papuci din cârpă și același costum de haine toată facultatea, însă lua bursă de stat maximă. În promoția lui tata au mai terminat și alți colegi de-ai săi care ulterior au devenit oameni de seamă ai Iașiului, conducând diferite instituții sau fabrici și uzine.

Tata a luat repartiție la absolvire la „Sfatul popular Iași”, la Serviciul de Gospodărie comunală. Erau așteptați  tinerii absolvenți în toate domeniile ca pâinea caldă, deoarece era o mare lipsă de cadre bine pregătite. Comunismul împins de la spate de structurile sovietice doreau să ardă etape, să recupereze înapoierea „din anii burgheziei capitaliste”.

După căsătoria lor în anul absolvirii lui tata, mama – care era funcționară la Triajul Spitalului „Caritatea” de pe str. Lascăr Catargi (pe atunci cu numele de Max Vexller) lângă actualul IRO, avea post de statisticiană.

Nici azi nu știu ce a fost în mintea lui taică-meu, dar știu că a fost o mare prostie din care mama a suferit și s-a consumat toată viața ei. Nu a mai lăsat-o să facă serviciu, ba a avut pretenția absurdă să rămână casnică și să se ocupe doar de gospodărie și de educația mea. Degeaba se ruga mama mai târziu după ce crescusem și eu, aproape de absolvirea gimnaziului, să intre într-un serviciu de unde să aibă și ea un mic salariu cu bani cât de puțini, dar câștigați cu munca ei, să aibă pensia ei, tata a ținut-o morțiș că nu și nu, că el câștigă suficient cât să țină toată familia. Un orgoliu și o ambiție pe care i-am reproșat-o la maturitate fără sfială, dar poate gelozia, sau orgoliul său exagerat că este în putere să ducă el în spate casa, nu știu să fi fost alt motiv… Mult mai târziu am găsit explicația… Așa erau atunci timpurile, erau foarte aproape încă acei ani în care mentalitatea socială spunea că femeile bogate, bine situate, cu bărbați bogați sau salarii mari erau „Domni”, aduceau banii acasă, iar soțiile lor, erau ținute acasă să se ocupe doar de formarea și educarea copiilor. Cei foarte bogați, „boierii”, își permiteau să aibă chiar guvernante și servitori, dar statutul lor era privilegiat, de „casnice”. Erau ani când apăruse un fel de „parvenitism” social, bunicul și de la tată și de la mamă își ținuseră nevestele lor casnice, iar tata avea încă în mintea lui că „așa trebuie să fie”, că așa este cel mai bine și prin asta cred că își imagina că și el este considerat „cineva” dacă își permite să țină nevasta casnică. Viața probabil că avea să-l facă să regrete asta, însă orgoliul lui masculin l-a făcut să nu cedeze, crezând poate că își știrbește autoritatea. De multe ori tata era apostrofat de cei mai buni prieteni ai lor cu care fusese coleg din copilărie și veneau la noi în casă la „jour fix” să joace rumy sau canasta cu soțiile, că nu e corect să nu o lase pe mama să facă serviciu, dar tata imediat se oțăra la ei și le reteza scurt: „voi vedeți-vă de ale voastre, pentru voi e bine cum faceți voi, la noi e bine așa.” Și gata, se schimba discuția.

Mama cunoștea foarte bine croitoria, fiind de mică învățată de surorile ei mai mari cu această meserie și nu odată era învățată de ele lucruri de măiestrie. Avea și un talent nativ extraordinar și făcea lucruri minunate tip „hand-made”, gen jucării pentru pomul de iarnă, croșeta mileuri în macrame, cosea pe etamină și câte și mai câte. Era și o gospodină desăvârșită, o bucătăreasă de elită, făcea niște mese de sărbătorile familiei sau de Paște și Crăciun că se minunau neamurile de bunătățile puse pe masă, de aranjamentele de pe platouri și mama avea o satisfacție aparte când erau lăudate bucatele. I se dusese vestea despre mesele ei, ceea ce l-a făcut pe tata să vină câteodată de la niște chefuri cu lăutari și somități vremelnice ale Iașului la ore de noapte, iar mama era în stare ca într-un sfert de oră sculată din somn să pună o masă cu gustări și să facă față. Odată, când eu eram deja în liceu, tata a sunat pe la 12 noaptea la telefon și i-a spus mamei să se pregătească că îi aduce acasă un oaspete deosebit care îi va face plăcere. O suna din gara Iași, iar peste o oră sună la ușă și intră tata în casă cu un mic alai în frunte cu… Gică Petrescu, care venea în concert la Iași și avea cazare la Hotel Unirea, iar drumul l-a făcut de la București la Iași cu tata la vagonul restaurant, deoarece tata era un mare fan al lui Gică Petrescu, ca și mama de altfel. Și eu îi cunoșteam  perfect șlagărele pe care el le lansase în timpul lungii sale vieți, aveam în casă toată colecția de discuri de vinil care apăruseră la Electrecord. Maria Tănase, Mia Braia, Ioana Radu, ca să vorbesc doar de clasici, erau tot timpul ascultate la boxele radioului cu pick-up deși ascultam cu colegii din generație la magnetofonul lor sau la Radio Luxemburg și Europa Liberă la emiosiunea Metronom a lui Cornel Chiriac, asasinat mai târziu de Securitate la Munchen, Jimy Hendrix, Led Zepelin, Deep Purple, Slade, Jenis Joplin.

Intră toți în casă, tata face prezentările, arată către mine și spune „juniorul”, iar oaspeții se  așează în jurul mesii din sufragerie. Ne mutasem deja la trei camere pe Str. Republicii (actual Bd. N. Iorga) intersecție cu str. Nicolina, la piciorul actualului Pasaj Nicolina care trece din Podu Roș peste calea ferată spre CUG.

Cu ei erau doi instrumentiști din orchestra lui nea Gică, un chitarist și un acordeonist, dar cum omul nu avea și acordeonul cu el, tata m-a pus să îi dau acordeonul meu care stătea de multă vreme prăfuit și nefolosit în cutie. Nu mai era la modă pentru mine, că mă mușca talentul cu bateria și cu vocea.

A fost un chef de pomină, că nea Gică Petrescu era un om de lume, adusese din Piața Unirii un buchet mare de trandafiri pentru mama și o ladă de vin „cocostârc” de trei sferturi, luată de la restaurantul Unirea unde se cazaseră.

Au cântat cu toții toate romanțele și melodiile lui nea Gică, iar mama a fost remarcată în mod deosebit cu „vocea și talentul ei” de Gică Petrescu, ceea ce a copleșit-o și l-a iertat pe loc pe tata că a avut nebunia asta de mare boem să aducă acasă lume necunoscută. Însă boema din firea lui taică-meu aveam să o moștenesc și eu fără să știu, ceea ce a făcut apoi să-i mai iert din păcatele lui din tinerețe care îi aducea reproșurile maică-mi.

Aceste episoade petrecute și povestite vor doar să facă un flash asupra educației care m-a marcat. Aveam o casă deschisă, vecinii de  pe palier veneau dimineața să bea cafeaua făcută la ibric de mama într-o tavă cu nisip, după ce periodic prăjea boabele verzi pe care le cumpăra de la „Delicatese” de la UNIC și le prăjea cu mâna ei în mașina specială de prăjit cafea făcută manufacturier la uzina Nicolina unde tata ajunsese Șeful Serviciului Financiar. Mirosea a cafea prăjită proaspăt până în Podu Roș la Poștă, că oricum geamul bucătăriei era larg deschis să iasă fumul.

Hai că mă întorc înapoi în timp de unde am rămas de fapt cu amintirile, adică din primii ani de viață. Fiind salariat la Sfatul Popular, la Gospodărie comunală, tata a primit imediat o locuință cu două camere în buricul târgului, chiar lângă Hala Centrală. Acum înțeleg că nu era cine știe ce în privința confortului, erau două camere lipite una de alta, cu intrarea de afară în prima cameră mai mare care era dormitor și sufragerie în același timp și cu ușă care dădea în cealaltă cameră, puțin mai mică, care era de fapt folosită drept bucătărie. În prima aveam dormitorul și masa cu două-trei scaune cu spătar, iar la bucătărie erau pe  două taburete  lămpile de gătit, o măsuță pe care prepara mama efectiv mâncarea și un bufet de bucătărie arhaic și vopsit cu multe straturi de diferite culori în timp, unde stăteau oalele și farfuriile cu cănile și paharele. Bucătăria era perete în perete cu locuința vecinilor Leibovici care era și ea tot cu două camere. Leibovici era funcționar pe la „Raion” cred, doamna Rașela era casnică și aveau două fetițe mai mici decât mine cu unu și doi ani; Clara și Evika. Ei aveau acces la apartamentul lor lângă noi pe aceleași scări exterioare din lemn care fuseseră atașate la clădire din curte, o curte de circa zece pe zece pe unde se intra. Din strada care ne despărțea de piața Halei. Acolo aveam cușca lui Șerpălău, un câine lup pe care ni l-au otrăvit niște ticăloși deranjați probabil de lătratul său de paznic. În clădirea alăturată, către Palat – în corpul următor de clădiri, dar cu intrare separată prin altă curte – perete în perete cu noi la dormitor era apartamentul familiei doctorului Leon Saul, care aveau o fetiță de vârsta mea pe care o chema Sybil cu care ne întâlneam doar când mergeam cu mamele în parcul din fața Palatului Culturii care devenise parc și loc de joacă al multor copii din zonă. Sybil lua lecții de pian acasă, că aveau o pianină, iar sunetul scos se auzea bine prin pereții de cărămidă.

Orașul avea atunci un aspect destul de lugubru, cu clădiri rănite de război, cu bucăți de grinzi de lemn de la podul caselor atârnând fracturate, cu urme de gloanțe pe fațadele nevăruite de dinainte de război, cu tencuieli căzute și cărămida la vedere, cu case părăsite, nelocuite lângă altele locuite, cu gropi adânci și maidane provocate de bombele războiului. Luminatul stradal electric era cu o lumină chioară, mai mult simbolică, că abia sub stâlp puteai probabil să distingi vârful țigării băgate în gură ca să-i aprinzi capătul. În cea mai mare parte străzile aveau pavaj cu pavele transilvănene, așa cum aveam să învăț mai târziu la facultate, din granit tăiat aproape cubic pe 5 fețe și înfipte pe pat de nisip de râu argilos. Fațadele clădirilor udate de intemperii – că nu mai aveau uluce și burlane – erau lipsite de tencuială, până la cărămida roșie îmbibată cu apă,  tabla pe case era ruginită și peticită. Rareori puteai vedea o clădite întreagă cu un aspect plăcut care să-ți încânte ochiul…

Acesta era Iașiul anilor 1955 când am eu amintiri – unele estompate – din jurul meu.  Trecuseră deci zece ani de la război, lumea încă nu-și revenise, eram în plin proces de schimbare a regimului, cu doar șapte ani înainte se abolise Monarhia, lumea vorbea încă cu respect de Rege, deși comuniștii ajunși la putere cu ajutorul automatului rusesc și cu tancurile sovietice staționate în țară făceau eforturi din răsputeri să scoată din mintea oamenilor noțiuni esențiale precum Biserica ortodoxă, sărbătorile religioase, mentalitățile capitaliste ale economiei de piață, se refăceau din temelii pe alte principii aduse din URSS sistemul sanitar și de învățământ, se refăcea împărțirea administrativ-teritorială, se trecea de la „județ” la Raion, la Regiune, iar asta presupunea structuri noi, dublate politic cu Partidul, ce se străduia să rămână „unic”, cât și administrativ, cu alți „tovarăși”, subordonați politicului.

Erau eforturi incipiente de organizare administrativă pe scheletul vechilor structuri cărora li se schimbau conducerile cu „tovarăși destoinici”, luați direct din „masa muncitorească” și trimiși la școli formate ad-hoc la care predau activiști trimiși de Partid de unde după șase luni primeau Diplomă de absolvire și erau puși să conducă anumite sectoare cu bruma de cunoștințe acumulată, dar mai mult cu experiența de viață dobândită până atunci…

Se inventaseră „Universitățile Muncitorești”, unde erau luați din fabrici și uzine muncitori mai pricepuți, cu 7-8 clase absolvite, iar apoi absolveau în maximum doi ani Universitatea Populară – uneori fără scoaterea din producție. Se forma din mers o nouă clasă politică în locul celei  „burghezo-moșierești”. Apăreau intelectuali făcuți pe bandă rulantă, la apelu de seară, erau infiltrați în toate domeniile, de la Armată, Securitate, fabrici și uzine, etc.

Securitatea vâna „partizani” retrași în munți care refuzau să trăiască în comunism, țăranii erau obligați să doneze pământurile agricole pe care părinții și strămoșii lor îl primiseră de la Al. I. Cuza și de la Rege prin împroprietărire, sau cumpărat cu sudoarea muncii lor pe pogoane, ca să aibă „fata” zestre… Acum Partidul voia colectivizare și toate bunurile țărănimii să fie adunate la un loc în CAP-uri după modelul colhozurile sovietice. Drame peste drame, sinucideri, morți în răscoale mici făcute ad-hoc individual de gloanțele jandarmilor.

Locuințele pe vremea aceea în casele naționalizate așa cum primise tata de la Sfatul Popular nu aveau nicio dotare de instalație sanitară. Doar de apă sau de încălzire. Aveam doar sursă de apă în casă, o chiuvetă din fontă care fusese cândva smălțuită dar acum era știrbită de smalț și era vopsită de mama cu vopsea albă de ulei de câte ori i se părea că apare un punct de rugină. Aveam în dormitor în dreapta ușii de intrare din lemn de brad o sobă înaltă de teracotă pentru toată casa, de asta pe timpul iernii ușa dintre camere ara tot timpul închisă, iar mama când intra în bucătărie ca să gătească purta în picioare șosete groase din lână croșetate de ea sau de bunica, pâslari,  pantaloni groși de treining și o flanea de lână sau o vestă din bundiță peste flanea, cu fesul pe cap. Când fierbeau oalele cu mâncare geamul de lângă lămpile de gătit era obligatoriu lăsat întredeschis, indiferent că afară era ger sau că era viscol. Aburul trebuia lăsat să iasă repede și direct, că altfel se făcea igrasie și mucegai pe pereți. Eu stăteam în dormitorul-sufragerie unde mă jucam cu jucăriile mașinuțe sau coloram cărticele de colorat. Nu aveam voie să deschid ușa de la bucătărie cât gătea mama, ca să nu aduc în cameră aburul și frigul de acolo. Când mâncarea era gata și când venea tata de la serviciu, mâncarea era servită de mama pe masa din sufragerie. La început, știu că în casă era pus un difuzor de radioficare în bucătărie.

Ca să înțelegeți, pe timpul acela erau foarte rare aparatele de radio, care erau cu lămpi numite diode. Foarte rare, spre deloc. Tata a cumpărat de la talcioc mult mai târziu, când eu aveam vreo 4-5 ani un aparat de radio de fabricație rusească a căror litere latinești le văd și acum în fața  ochilor: „OGONIOK”

Asta a fost o mare performanță în familia noastră, eram printre puținii din marea noastră familie care avea aparat de radio, dacă nu chiar singurii. De altfel tata în familia numeroasă a mamei era perceput ca un fel de șef de clan, pentru că era considerat intelectual și un „ștab” că lucra la Sfatul Popular. Doar mai târziu am aflat că Nenea Culai, un frate mai mare al mamei care locuia cu familia sa în București mai era privit cu atâta respect, pentru că lucra la Agerpress în calitate de telegrafist. Telegrafist fusese și în armată, în timpul războiului, a căzut prizonier la nemți în Germania de unde a evadat și mergând pe jos, prin Iugoslavia – și ajutat de partizanii sârbi – a ajuns în România. O vreme îndelungată familia nu a știut nimic de el și l-au crezut chiar mort în război, dar Bunul Dumnezeu l-a adus acasă.

Cum vă spuneam, oamenii aveau în toate locuințele montate niște cutii dreptunghiulare cam de 50X30 și 15 cm lățime cu o pânză lipită în față „de dizain”, iar în cutie erau niște difuzoare conectate printr-o rețea aeriană pe stâlpi de lemn, montați pe toate străzile împreună cu cablul electric de iluminat. Difuzoarele din casele oamenilor erau gratuite, aveau doar un buton potențiometru de unde prin răsucire îi închideai sonorul complet, sau îl dădeai la maximum. Mergea non stop, fără nicio pauză, pe postul național de radio. Erau ale Stației orășenești de difuzare, care de fapt făcea conexiunea Stației, la postul de Radio București – Programul 1 și Programul 2 – care se schimbau între ele de obicei la Jurnalul de la ora 14. Acolo se transmiteau și oamenii ascultau  înafară de Știrile transmise de propagandă la  Buletinele de știri și „ora exactă”, care era precedată de 5 piuituri distincte după care crainicul anunța; „ a fost ora…”. Acolo auzeai zi de zi „Cotele apelor Dunării”, începând de la Baziaș și până la Sulina, plus cotele unor râuri interioare, dar mai ales Mureșul. După limba română, erau repetate pe rând în limba rusă și limba franceză, considerate „limbi de circulație internațională”. De limba engleză nu era vorba nicicum. Întrebând-o pe mama de ce trebuie să ascultăm noi cotele acestea, mama mi-a răspuns că sunt necesare marinarilor care navighează pe Dunăre, că atunci era foarte dezvoltată navigația mărfurilor pe toată Dunărea.

La aparatul de radio se transmiteau duminica meciurile de fotbal, iar tata era un mare microbist și asculta mereu meciurile. Jucau CCA București (apoi Steaua a armatei), Rapid, Dinamo, Știința Iași(CSMS Iași), Dinamo Bacău, Dinamo Brașov, UTA Arad, Ripensia Timișoara, ASA Tg. Mureș, etc

Aflasem apoi că și tata a jucat fotbal în studenție, la Știința Iași, unde era „half” dreapta. Îmi amintesc de faptul că Stadionul actual „Emil Alexandrescu” era administrat și atunci tot de Sfatul Popular, dar era doar o toloacă fără tribune, înconjurat doar de niște grinzi din  lemn pe niște stâlpi înfipți în pământ ca o „bară” – pe toată circomferința terenului – așa cum am văzut în westernuri că au toate „SALLON”-urile unde cowboii legau caii de căpăstru, dar care delimita de fapt spațiul de joc cu zona în care stăteau spectatorii sau „gură cască”. Îmi amintesc că mergeam deseori cu mama și cu tata la stadion și tata juca în echipa de „olds boy” cu alți colegi de ai săi de serviciu cu care fusese coleg și prin liceu sau facultate. Aveau echipament adevărat cu tricouri și șorturi de aceeași culoare, cu bocanci cu crampoane, ca și adversarii cu care jucau. După meci se lăsa întotdeauna cu o agapă alături, în Parcul Expoziției, la „Vânătorul”, sau „Hanu Ancuței”cum i se mai spunea acelei hrube gen cramă de lângă terasa Vânătorul existentă și azi.. Ambele echipe participau la agapă cu soții și copii, iar cine pierdea susținea masa cu mici și bere.

Tribunele s-au făcut mai târziu, după 1960 cred… Atunci trata mă lua cu el la meciuri pe Stadion și învățasem toți jucătorii, de la Drobotă, Damigeană, Matei, Șoșonel, Ursache, Faur, Cuperman, Deleanu, Stoicescu…

Deși aveam doar 13-14 ani strigam dume în gura mare de râdea toată tribuna, spre amuzamentul lui taică-meu care se dădea mai departe de mine… Când cădea faultat un adversar pe teren și nu se mai ridica de jos ca să tragă de timp, eu strigam cât mă țineau bojocii; „să vină veterinarul!” și lumea râdea la ce scotea pe gură un copil.

Cu fotbalul la Iași la stadion a ținut până ce CSMS  sau Poli cum se numea mai nou, a retrogradat în B la un meci, după care tata de nervi s-a jurat că el nu mai calcă la stadion. Și din solidaritate, nici eu…

S-a dedicat după aceia total pescuitului, cu care cocheta din tinerețe, iar mie mi-a făcut permis de pescuit de copil de la vârsta mea de 4 ani. |Microbul oricum fusese inoculat, că aveam și o familie de pescari deasupra noastră în Pavilioane, în care tata, mama, 2 băieți și nurorile erau pescari înrăiți. Familia Merschi, care lucrau cu tata la Nicolina. Ăștia, cu mic cu mare mergeau toamna la pădure la Bârnova și recoltau bețe de alun și stuf din bălțile Iașiului pe care iarna/primăvara le prelucrau în curte cojindu-le și perpelindu-le la foc mic din pănușe de porumb ca să le usuce și să le întărească. La Nicolina, la strung, își făceau ei elemente de îmbinare ale tronsoanelor de băț și rezultau niște lansete de mai mare dragul. Nu erau mulinete ca azi, cine avea mulinetă avea rude în Basarabia și erau aduse de peste Prut, dar erau și alea mai rudimentare ca acum. Erau numai pe lagăre și nu aveau rulmenți. De aceea lansarea aruncătorului se făcea departe cu un băț scurt de alun, cu un inel montat în vârf, cam cu diametrul de 2 cm, prin care se trecea capătul aruncătorului cu tot cu forfac, iar apoi se derula invers firul în linii scurte ordonate, ca să  u se încâlcească. Rudimentar azi, dar atunci aruncai așa 100 de metri, fără noduri de înnădire la fir.  De mână erau confecționate și inelele de băț și vârfurile cu inel de lansare. Plecau vecinii Merschi tocmai la Galați să-și cumpere ață pescărească și plasă deasă împletită din care își confecționau juvelnice, ciorpacuri și alte alea… Tocmai se inaugurase lacul Ciric 1 și doi, despărțite de stăvilarul de azi betonat, dar se pescuia și la Aroneanu sau Veneția….

Doamna Merschi era pensionară ca și domnul Merschi, iar la Nicolina lucrau feciorii Carol și Gogru, care erau băieți tineri, proaspăt însurați. Cu toții locuiau deasupra noastră în Pavilioane, că azi nu-mi închipui cum încăpeau.

Apropo de Ciric… Vreau să vă spun că am prins Ciricul de azi ca o mică gârlă între cele două dealuri, de putea fi sărită de un om matur cu piciorul. Eu aveam 3-4 ani când mergeam adesea acolo cu mama și cu tata și cu alte familii de colegi de-ai lui tata de la Sfatul Popular aduși de camioane cu bănci în ladă, iar primăria avea rolul de Organizator al muncii voluntare. Toate întreprinderile orașului mergeau după un grafic întocmit de la Sfatul Popular la Ciric, unde primăria le aducea cu camioanele lopeți, hârlețe și tărgi confecționate din lemn, că roabe nu erau atât de multe pe vremea acea. Oamenii săpau pământul dintre cele două maluri care se conturau atunci cu zid de piatră și beton făcut de primărie și scoteau din mijloc prin săpare pământul pe care îl duceau pe maluri în spatele zidului de contur, cu tărgile purtate de două persoane. Exista doar un biet excavator vechi și antic cu cabluri, că încă nu aveam scule hidraulice, care pufăia din greu să încarce în cupa mică de 0,25 mc pământul pe care îl săpa și care îl descărca în cuva a două autobasculante de 3-5 to marca „ZIS”, că încă nu apăruseră mașinile românești „Steagul Roșu” de la Brașov. Erau porțiuni unde mașinile nu puteau intra, fiind zone mlăștinoase, iar acolo intrau oamenii cu hârlețe, târnăcoape și lopeți. Cred că o dată, într-o zi de muncă voluntară, veneau circa 200 de oameni – femei și bărbați, nu conta – de la Nicolina, de la Uzina Electrică, de la Fabrica de Antibiotice, de la Țesătura, etc

Primăria – prin Gospodăria comunală unde lucra și tata ca economist –  trebuia să asigure tuturor unelte și să existe un inginer coordonator care le spunea ce și eventual cum să facă. Așa s-a construit lacul de agrement Ciric, pe care ulterior au fost aduse bărci cu vâsle și chiar o șalupă cu zece locuri care acosta la ponton și făcea plimbări pe lac. Eu cu alți copii ne jucam în voia cea bună păziți de mame, care rămâneau cu noi cât bărbații aveau treabă de făcut. Tot primăria asigura prin TAPL ca la terminarea zilei de muncă (oamenii erau scoși pe rând din producție) la restaurantul cu terasă în trepte care era acolo să vină un camion încărcat cu sticle sau butoaie cu bere, chiar dacă în oraș puteai să tragi cu pușca și nu găseai o bere… evident, contra cost din banii clienților.

Era un fel de „avânt proletar”, în care femeile și bărbații salariați ai Iașului se înhămau fără jenă la muncă voluntară pentru diferite obiective pe care le cerea și le coordona Partidul, prin primărie. Era un fel de „voluntariat” care a devenit astăzi la modă, ca un act de mare bravură, în scopuri umanitare.

(va urma)

GENERATIA MARTORILOR

CÂNTATUL COCOȘILOR

„Bruscamente” și de-o dată, mi-am dat seama că am o revelație… Pur și simplu am realizat că noi, ăștia născuți în anii 50 ai secolului trecut XX, avem fără să ne dăm seama un tezaur închis bine în cutia craniană – cu, sau fără ucraineni.

Măi oameni buni, bunăoară „moa” sunt născut la doar șapte ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când întreaga populație a Europei își lingea rănile, se uita cu oarecare încredere spre viitor – cu gândul evident, că alt război este foarte, foarte departe.

În primii 3-4 ani de viață nu am eu poate amintiri, că nici nu pot spune că eram conștient de aerul pe care îl absorbeam din lume cu nesaț exact ca și peștele pe care îl scoți din apă și înghite în gol cu speranța că poate va extrage din natură hidrogenul și oxigenul necesar să le transforme în apă. Așa eram și eu în ‘52 când am văzut lumina zilei și am închis imediat ochii orbit de reflectoarele din sala de nașteri a Maternității Cuza Vodă din Iași.

Aveam să aflu apoi peste vreo trei ani că mă trezeam dimineața într-un mic pătuț cu zăbrele din lemn, de culoare albă, cu perete glisant pe verticală pe care părinții îl ridicau obligatoriu ca să nu fug prin lume de la o vârstă atât de fragedă…

Moșule, apoi am localizat și amplasarea locuinței părinților. Nu cu GPS, că atunci nici lumea nu aflase ce este asta, dar orișicât, vă pot spune celor care vă mai amintiți, că erau niște case cu etaj – lipite unele de celelalte – pe strada Anastasie Panu, la nr. 9. Vedeți ce memorie matusalemică am? Ieșenilor, le localizez:  locuința cu 2 camere a părinților: era la etajul unu (că altul mai sus nu era) cam unde se află astăzi amplasat fostul restaurant „Dunărea”, lângă „Blocul Finanțe” actual. Ieșind din curte, traversai mica stradă pavată care exista pe vremea aia acolo și intrai direct în Piața Halei, în zona unde piețarii vindeau legume și fructe. Traversând piața mai departe printre tarabe, intrai direct în Hala acoperită, o clădire imensă pentru statura mea de copil precoce; cu un schelet din metal forjat și laminat, îmbinat prin nituire, cu stâlpi intermediari de câmp din profile în formă de „I” alăturate. Mult mai târziu că era proiectul marelui inginer român Anghel Saligny, cel care a făcut la Iași și actualul Hotel Traian, dar este și autorul podului peste Dunăre de la Cernavodă, care a revoluționat în acele vremuri Lumea Liberă. Totul era grunduit cu minium de plumb „antirugină” și mai apoi văxuit cu o vopsea maro de te durea burta. Sub acoperișul tot metalic – din ferme mari, de „grinzi cu zăbrele”, care se sprijineau pe capete  pe alte grinzi tot metalice, din același profil „I”  –  luminat natural (erau pe ambele laturi ale halei cu niște luminatoare cu sticlă groasă), existau niște cambuze din zid de cărămidă de cca 6-8 mp, cu un gol de ghișeu care ținea loc și de vitrină, dar și de tejghea de vânzare cu o ușă laterală pentru aprovizionare. Ei, bine, pe o parte a Halei (spre linia de tramvai) cambuzele din zidărie erau prăvălii de carne, (3 sau 4) la număr, care se numeau pe vremea aia „căsăpie”, că abia apoi comunismul să le găsească o denumire decentă și le-a numit „Măcelărie”.

Vă spun doar că primele amintiri conștiente le am când mergeam cu mama de mână traversând piața într-o abundență de munți de roșii cărați la piață cu căruțele agricultorilor din jurul Iașiului în niște covățele din lemn cu mânere ca de targă și deasupra cu o pătură, ștergar sau față de masă brodată cu motive naționale și legată împrejur cu sârmă subțire sau sfoară, ardei grași aduși în saci de iută, zarzavaturi și rădăcinoase, mere, pere, prune, gutui, harbuji și zămoși (pepeni verzi și galbeni pentru „expații” nonmoldoveni). Mergeam în hală, unde mama mergea țintită la o „căsăpie” unde atârnau carcase de porc, șolduri de vite agățate în niște cuie de fier îndoite ca un cuier, și tot acolo erau agățate oi, șolduri de cal, toate etichetate și separate pe un desen tipărit colorat cu respectivul animal împărțit pe calități: a-ntâia, a doua și a treia. Altele, erau resturi care se dădeau gratis de măcelar pentru animale de casă sau pur și simplu oase de vită din care mama și alte gospodine făceau un borș sau o supă cu rasol de îți lingeai singur limba…

Ce m-a mirat pe mine un timp era că mama îi spunea lui nenea casapu, „tataie”, ca după aceia să descopăr dumineca când mergeam cu toții în vizită pe Ciurchi, că ăla era Bunelu Vasile, soțul bunicii Maria, care în particular erau părinții mamei mele și al celorlalți 7 frați și surori ale ei.

Mama era mezina „grupului”, iar asta părea să fie un atu care o făcea tare îndrăgită de toată familia.

Prin urmare, în funcție de ce își propunea ea să gătească, mama cerea lui Bunelu acel fel de carne care era în magazin și îi trebuia ei în acea zi, că deși avusese loc Naționalizarea din 47, micii negustori și meșteșugari rămăseseră fiecare cu prăvălioarele lui, cu dughenele lui prin care se desfășura comerțul, Apoi aveam să aflu de la mama că înainte de război Bunelu Vasile avusese acolo o mică afacere cu Căsăpie împreună cu fratele său „Moșu Ghiță”, care semăna foarte bine cu Bunelu Vasile. Ei doi, frații Alexandrescu, cumpărau vite de tot felul din târgurile și iarmaroacele Moldovei pe care apoi le mânau perpedes – sau cele mici în căruță până la Iași – unde mergeau cu ele la Abator, care le sacrifica și opreau pieile care mergeau spre industria pielăriei, iar carnea rămânea casapului, după ce plătea manopera sacrificării… carnea o împărțea el și o vindea clienților la măcelărie. Țin minte că la Bunelu în magazin erau tot felul de cuțite, bărdițe, toporiști, pile speciale de ascuțit lame, pietre de polizor de toate formele și dimensiunile, ba chiar și fierăstrău pentru tăiat oase, cu dinți mărunți ca de bomfaier, dar și un trunchi imens de copac înalt cât  o masă. Atârnate în cuie erau șorțurile cu pieptar dintr-o mușama cauciucată și halatele albe apretate care se pătau într-o zi de muncă la mâneci de sângele cărnii proaspete. Din acest motiv, ei purtau niște mânecuțe peste halat cu gume la pumn și la cot de culori închise care le protejau mânecile halatelor. Auzeam pe mama vorbind de vrăbioare de muguri de piept, de ficat sau rinichi, dar nu vedeam zburând acolo nicio vrabie. Bunelu Vasile și cu Moșu Ghiță vindeau pe rând marfa clienților. Unul o lua din cui și o tranșa pe trunchi folosindu-se de toporișcă sau cuțitul mare cât iataganul lui Soliman Pașa, sau altul mic și ascuțit ca un hanger haiducesc. Așeza pe cântarul cu greutăți calibrate  o hârtie de ambalaj mai grosieră, de un alb gălbui sau cenușiu, îndoită în două, iar după ce carnea era cântărită și acceptată vizual de client, Bunelu lua pachetul și cu o mare dexteritate îl împacheta în fața clientului, lua banii și dădea restul. Dacă la tejghea stătea Moșu Ghiță, Bunelu făcea oficiul de tranșare. Cine lua comanda de la client, striga peste umăr: „trei cotlete de porc!” sau „două cotlete de vită!”, „un rasol de vită!”

Pe marginea pieței de legume și fructe erau de obicei țăranii care veneau la piață cu păsări de vânzare, cu ouă proaspete de găină, rață sau gâscă, după pofta inimii. Mai țin minte că roșiile – în funcție de mărime, formă, culoare – erau așezate pe tarabă în piramidă și o etichetă din carton înfiptă cu un băț într-o roșie din vârf, afișa de la 25 de bani, 30 de bani și maximum 50 de bani kilogramul; cam tot aici se învârteau prețurile la harbuz și zămos,  zămosul fiind de la 50 de bani la 75 de bani kilogramul. O legătură de zarzavat (mărar, pătrunjel, lobodă, hațmațuchi, leuștean) nu depășea 25-30 de bani bucata. Totul era învăluit până în ceruri, până la Poarta Raiului de niște miresme care te îmbătau și te amețeau de arome amestecate, „miesme” care te săturau doar uitându-te și respirând acel aer.

O lume pestriță, de tot felul, de gospodine tinere sau mai în vârstă, de oameni „de oraș” care mișunau acolo în toate direcțiile, cu treabă sau fără treabă. Îmi amintesc că mama se oprea în loc și asista cu un zâmbet pe buze când vedea o evreică sau un evreu care se tocmea până la sânge cu vreun târgoveț care vindea o pasăre. Era fascinant și acum am în urechi acele vorbe tânguite și întrebătoare ale evreilor – altfel negustori înnăscuți.

Deși lua în mână un cocoș care avea picioarele legate cu o cordeluță, întreba pe negustor: „cu cât vinzi găina astaa?” „Da-i cucoș cucoană, ori nu știi să i te uiți la creastă?” răspundea moșul oțărându-se. „Da cii, guinul n-are creastă?” „Ba are cucoană, dar cucoșul are creastă mai mare și o coadă îmbârligată ca cucoșu ista. Găina are codă scurtă și o ține sus!” nu se lăsa moșul.

Acu, că își făcuse intrarea și pornise un dialog prietenos cu țăranul, evreica lua cocoșul în mână și-l sălta în sus și în  jos ca și cum l-ar fi prețăluit ca să vadă ea ce greutate are. „Cât cei pe el?” Apăi… doamnă dă și mata cincizeci de lei și i-al, că acasă eu nu-l mai duc”. „Câââât? Cincizeci di lei? da ci, îi purcel di lapti? se răstea evreica. „Da doamnî, cucoșu ista are aproape șase kile! Cât vrei mata sî-mi dai pi el? Doi lei îți convine?” „Ei hai, nu mă lua în batjocură că nu am spus că îți dau doi lei, dar face un pol și nimic în plus!” „Un pol? Atâta dai mata cucoană pe cucoșul ăsta? Un pol? Mai dă-l naibii di cucoș dară, că amu îi tai legătoarea și-l arunc în sus să-l prindă cine o vrea și să-l ia di pomană!” Și moșul nervos scotea briceagul sub formă de pește din buzunarul pantalonilor săi de postav cu care era prins cu un lanț mai subțire decât cel al câinelui. „Hei, hei, omule, stai așa, nu fi îndărătnic, că ne putem înțelege. Hai să nu fie nici pe a me șî nici pi a matali. Îți dau douășcinci di lei pi el. Corect?” „Cucoană, mai pune cinci lei și du-l! Fără cinci lei acu îi dau slobozire în piață și fugi după el să-l prinzi și să-l iei pi digiaba.”

Evreica vede că nu o scoate la capăt cu moșu cu cucoșu și îi spune întinzând banii: hai, ia-ți treizeci de lei, dar să știi că azi m-am păcălit, o să-mi pară rău toată săptămâna. Nu am făcut niciun gheșeft cu cucoșul aista că-i slab ca o găină”

Eram singura familie de români în acel grup de locuințe cu etaj din centrul vechi al Iașiului. Peste tot eram înconjurați doar de vecini evrei. Mă jucam și iarna și vara cu fetițele de alături Clara și Evika, mai mici decât mine cu unu și doi ani. Stăteam în grup pe olițe și ne uitam la cărți cu poze. Știu că mama s-a speriat tare când a aflat că surorile Leibovici au făcut scarlatină, iar pe mine m-a ferit Dumnezeu. În curtea de alături era familia doctorului Leon. Avea o fată pe nume Sybil, de o seamă cu mine. Ne jucam împreună când mergeam cu mama la Palat în față unde era de fapt locul meu preferat de joacă. Pe tunuri, unde mă zgâriam și îmi rupeam pantalonii scurți în fund cățărându-mă pe țeavă și apoi pe scaunul artileriștilor. Stăteam pe zidul de piatră ca un gărduț care înconjura perimetrul parcului din fața Palatului. Mulți evrei cu copii de toate vârstele își luau plozii „la aer”, unde îi îndopau după rugăminți fierbinți cu mușchiuleț, cu pâine cu unt, cu „pârjoluțe” sau pifteluțe, cu un „țop” de pui gata prăjit sau cu șnițel din piept de pui. Toți copii evreilor erau plini de mofturi și de ifose, cu pielea albă ca pergamentul, iar cei de români plesneau de sănătate și cu bujori în obraji deși lor părinții le dădeau doar un sandviș împachetat de mame într-unșervețel cu pâine cu parizer sau un pește stavrid din conservă. Noi cu pâine neagră proaspătă sau un covrig sau corn, evreii cu pâine albă împletită ca să-i atragă să mănânce. „Hai Sybil mamă, uite băiețelul ăsta ce frumos mănâncă și ce mare și roșu la față este! Uite mămica lui nu se roagă de el să mănânce și nu plimbă mâncarea în gură așa cum faci tu ca să te prefaci că te-ai săturat. Tu nu vrei să crești mare și sănătoasă, Sybil, să ajungi o mamă care să-ți crești și tu copii?!”

Ulterior aveam să ajung coleg la școală într-a-tâia  cu unii dintre ei. Fii și fiice de doctori, de avocați, de funcționari ai statului…  Prieten bun și ulterior și coleg de a-ntâia la „Gh. Asachi”, era Marcel Burah, din casa de alături, care avea apartamentul deasupra magazinului „Ciocanul”, iar geamul lor dădea spre curtea casei mele. Ieșeam în capul scărilor din lemn și îl strigam cât puteam „Marceeel!” Imediat ieșea la geam și ne invitam unul pe altul, la el sau la mine.

Alături de casa mea, la magazinul „Ciocanul” era o curte mare, pentru aprovizionarea mărfii cu camioanele. Curtea era pietruită cu pavaj stradal, iar poarta auto avea un lanț întins de portar ce oprea mașinile, dar și persoanele străine. Eu nu aveam interdicție, pentru că la Marcel nu puteam ajunge decât intrând în curte. Măi oameni bun, nici prin minte nu vă poate vouă trece cu locuri de joacă aveau acolo doi băieți de șapte ani! Erau depozitele magazinului din față cu lucruri utile gospodăriei, începând cu scule, cuie, șuruburi, scoabe, lanțuri, felinare, opinci din cauciuc, sticlă pentru geamuri în lăzi din lemn cu coli de hârtie și talaj între foile de sticlă, baloturi imense de hârtie pentru ambalare, dar cred că erau și baloturi de hârtie pentru ziare ale Tipografiei, erau magazii pe toată latura curții cu rampe auto de descărcare sub care se aciuiseră câțiva câini ce puiau de două ori pe an și noi aveam tot timpul cățeluși mici de joacă. Ne jucam de-a hoții și vardiștii printre baloții mari de hârtie stivuite unul peste altul. Dacă s-ar fi răsturnat vreo unul când ne urcam noi până în vârful stivei, cu siguranță că ne-ar fi strivit sub greutatea de peste 300 de kilograme bucata. Dumnezeu ne păzea. Era paznic al curții un țigan negricios, unu Lupu, ciung de o mână, pe care și-o pierduse în război. Pe stradă vedeai frecvent oameni mutilați, cu proteze din lemn butucănoase la picioare legate cu curelușe de trunchiul omului. Mergeau pe stradă șontâcăind și cu o mână întinsă cerșind pomană. Era ceva firesc, erau anii de după război, când omenirea încerca să se reculeagă, să se redreseze, să „repornească” și să-și refacă viețile întrerupte.. Pe străzi nu vedeai prea multe mașini, dar ce vedeai erau camioane de fabricație rusească marca „Molotov” sau „Zis”, foste ale armatei, iar mașini mici, vedeai câteva Buik-uri, Opel sau Ford, așa cum doar în filmele interbelice mai poți azi vedea. La Partid circula numai „Pobeda” și mai târziu „Volga” – neagră obligatoriu. Ăla era semn de supremă șefie și intuiai că ai în ea lângă șofer stătea musai un ștab de la Partid.

Oamenii circulau cu tramvaiul, niște droage ca niște cutii scurte, dreptunghiulare, cu scaune din fier și lemn, cu mânere de prindere din piele agățate la barele de susținere. Postul de conducere al vatmanului era la ambele capete ale vagonului, că la capătul liniei nu existau ronduri pentru schimbarea direcției la întoarcere. Vatmanul își lua în mână manivela cu care pornea motorul electric al tramvaiului și se muta în capătul celălalt. Stătea în picioare, că postul nu avea încă scaun… Iarna era un frig în tramvai de îți îngheța scuipatul în gură, iar vara te topeai de căldură ca lumânarea ajunsă la muc. Liniile de tramvai erau vălurite precum marea la țărm și de departe vedeai tramvaiul care sălta pe șine ca  pluta undiței pe valurile apei. Scotea un zgomot și un huruit de fier pe fier cu un scârțâit de îți strepezea urechile. Totuși vatmanul avea la picior un buton cu arc ce punea în funcțiune o sonerie electrică ce țârâia foarte tare ca să atenționeze țăranii veniți la oraș să se dea la o parte. Unii săreau săracii peste linii, ca să nu se curenteze… Câinii vagabonzi umblau pe stradă alături de oameni peste tot, într-o simbioză perfectă, deși hingherii de la ecarisaj erau trimiși periodic de primărie ca să-i rărească. Copiii din cartier umblau ciopor după căruța cușcă a hingherilor și din mers deschideau ușa ca să scape bieții căței după care alergaseră cei doi de pe capră.

Sub locuința noastră erau magazinele domnilor Leibovici (altul decât vecinul cu surorile Clara și Evika) și al domnului Zaraf. Primul vindea stofe și mătăsuri în cupoane de fel de fel de materiale și culori de unde omul își cumpăra „de-o rochiță” sau de-un costum, de-un pantalon, de-o fustă, sau de-o „pestelcă”.  Vânzătorul se uita la tine, te punea să te învârți o dată în jurul tău și deja știa cât material ți-ar trebui pentru ca acel croitor la care mergeai să-ți facă lucrul cerut. Alături, domnul Zaraf vindea lucruri gospodărești, aproape ca magazinul Universal „Ciocanul”, dar mult mai ieftine și cred că și de calitate mai proastă, însă avea mușterii pe țăranii veniți în piață care vindeau ieftin și aveau bani puțini. Depozitul magazinului lui Zaraf era într-un beci chiar la noi în curte, iar ușile grele din tablă nici nu erau încuiate cu vreun lacăt. Și eu cu Marcel puteam să intrăm dacă aveam putere să deschidem o ușă grea. Nu intram, pentru că șobolanii umblau acolo ca popoarele migratoare în Europa de azi. Vremuri…

Vis-a-vis, peste strada A. Panu pe care circula tramvaiul 1, Copou – Socola, era un maidan imens pentru percepția mea de copil, acolo unde astăzi sunt clădirile de la aleea care dă la Hotelul Ramada de lângă fostul Tribunal și până la str. Sf. Lazăr. Fuseseră și acolo clădiri, dar bombardamentele le-au pus la pământ și terenul fusese dat de primărie pentru bâlciul din „Luna Iașului”, care se ținea în octombrie odată cu Târgul de toamnă. Ei, atunci se revărsa Cornul Abundenței, cu mustării îmbrăcate cu stuf verde și cu grătare mereu încinse care fumegau fuioare  de fum cu miros de mititei și pastramă de oaie, toate servite pe butoaie pe post de mese și lume ce se înghesuia la „vin nou”, cu 1 leu paharul, care le lua multora mințile de îi găseai trântiți prin boscheți  gata pișați de îți întorcea stomacul.

Cum aveam bâlciul peste stradă și îl priveam de la fereastră, mai mereu mergeam numai cu tata să mă dau în „bărcile” pentru copii (scrânciobe) sau în „căișori” care se învârteau cu mici statuete de căluți proaspăt pictați ce trăgeau chipurile mici calești din basme., că în lanțurile „lui Iuju” se dădeau doar soldații și fetele de la țară care veneau special să se învârtă chiuind de mama focului de acopereau muzica de fanfară a țiganilor de la Trei Prăjini tocmiți de patron să cânte hore și sârbe. Tot atunci, toamna, venea în turneu la Iași pe spațiul unde se ținea Luna Iașiului și Circul de Stat din București, dar cu cooperare ale unor circuri private din Europa gen Kludțky, Globus, sau Medrano. Acolo era și menajeria circului, cu elefanți, lei sau tigri, cu maimuțe, câini dresați sau urși polari. Ca vecin, cu gașcalionul de prieteni intram ziua la circ ca la noi în curte și ne învârteam printre vagoanele cu artiști ca fiind și noi din familie, că aveau și ei copii de vârsta noastră cu care ne împrieteneam și ne jucam.  Rămâneau de obicei iarna la Iași, unii copii ne deveneau colegi de școală, iar la sfârșitul iernii plecau spre alte zări, cu alte spectacole.

Mergeam la cuștile animalelor cu părinții lor, dresorii sau îngrijitorii de animale și vedeam cu ochii noștri cum arată o cămilă sau un elefant, o girafă sau un rinocer, despre care învățam la școală. Elefanții erau scoși călăriți la spălat cu furtunul, iar din trompe scoteau sunete de trompete. Erau duși peste drum, în curte la magazinul „Ciocanul”, iar noi nu puteam lipsi de la eveniment.

Și când aveam vreo cinci ani, într-un septembrie, eram singurel încuiat în casă că mama se duse până la depozitul de gaz aflat lângă piață să  cumpere petrol pentru lampa de gătit. Am uitat să vă  spun că în acei ani 50 din care vă povestesc, lumea nu prea avea aragaze, adică „mașini de gătit” cu butelie. Mama gătea la două lămpi cu petrol cumpărate din comerț, care erau așezate pe  două scaune de tip taburet. Lămpile erau de forma unui schelet metalic în formă de cub cu o tablă suport deasupra, cu o gaură în mijloc pe care așezai oala în care găteai. Dedesupt, în acel cub era o lampă cu petrol cu un arzător cu un fitil care se tot ridica cu o rotiță pe măsură ce se ardea. „Consumabilele” – adică fitilul și chiar arzătorul – se găseau de exemplu la nenea Zaraf de sub noi, dar și la magazinul statului, „Universal Ciocanul”.  Acolo, pe cele două lămpi, una albastră și alta verde făcea mama ciorbe, supe, cartofi prăjiți sau piure de cartofi, șnițel sau pârjoale moldovenești. Era greu, îi lua o jumate de zi să termine  până venea tata de la serviciu.

Cum spuneam, jucându-mă singur cu mașinuțele mele în casă, aud deodată țipete din stradă, zgomote necunoscute, dar și o căldură foarte mare pe care o simțeam cum dogorește aproape de mine. Pun iute un taburet sub geam și mă urc pe el, dar deschid și geamul. Cred că aveam vreo 5 ani. Văd vizavi un incendiu imens care cuprinse toate construcțiile din lemn uscat de brad și toate pavoazările cu stuf și papură uscată, talaș vopsit cu verde ca să imite iarba care era pe tot terenul. Luase foc bâlciul „Luna Iașiului”! Ardea cu o pălălaie mare și înaltă întinzându-se cu repeziciune în jur. Casa noastră era cam la 20-25m de foc.Lumea fugea bezmetic în toate direcțiile și țipa în gura mare. Erau vremuri fără 112 și un telefon nu știai unde poate fi găsit, că abia mai târziu au apărut semnele și cabinele de telefoane publice. Nimeni nu știa unde este un telefon de unde se poate suna, dar nici vreun număr de telefon la pompieri. Eu țin minte parcă numărul 002 la pompieri că ar fi fost scris pe mașinile lor, dar nu pot garanta că mă ajută memoria.

Dogoarea focului de peste drum mă înspăimânta cel mai tare, mai mult decât bucățile de tăciuni încinși care săreau de vizavi și se izbeau de tocul geamurilor… Disperat am fugit în capătul opus al geamurilor, în camera de dormitor, unde era ușa de la intrare în casă. Urlam disperat strigând „mama, mama!”

La un moment dat aud de partea cealaltă a ușii vocea mătușii mele, tanti Pacuța, o soră mai mare a mamei care striga la mine să nu mă sperii că mama ajunge imediat, că este aproape în piață și vine la mine. Degeaba, eu nu o credeam și țipam cât mă ținea gura. Ulterior am aflat că mama a văzut de la magazinul de gaz fumul negru și flăcările chiar în dreptul casei noastre. În linie dreaptă, cred că ar fi fost cam 3-400 de metri. Dar trebuia să fugi printre oamenii care se înghesuiau prin piață. Mama povestea apoi că „i s-au tăiat picioarele” și a crezut că arde chiar casa în care locuiam noi. A lăsat din mână bidonul de tablă de trei litri cu gaz undeva unde nici nu își amintea și a luat-o la fugă spre casă, cu disperare. Ajunsă în curte a văzut-o pe tanti Pacuța care striga la ea să se grăbească că eu țip că iau foc.

Între timp au ajuns pompierii care dădeau cu apă și pe ferestrele clădirilor de lângă incendiu, așa că noi nu am luat foc, însă în acel an tot ce a fost la Bâlciul de „Luna Iașului”, s-a făcut scrum de parcă nu a existat niciodată.  Dar și eu am conștientizat și am realizat prima dată că lumea are și pericole de moarte și nu doar lucruri minunate sub aripa ocrotitoare a părinților.

(va urma)

POLITIA POLITICA

ROMÂNIA 2023

Dumnezeu a făcut să mă nasc în 1952. În anii de efervescență ai stalinismului. Nu a fost nici meritul meu, dar nici vina mea. Așa a ales bunul Dumnezeu să devin o ființă vie a acestei planete. Tata – un tânăr economist, fiu de ceferist, mama mezina celor opt copii ale unui meșteșugar ieșean, cu o soție casnică.

Mi s-a dat o educație foarte atentă și permanent mama a vegheat îndeaproape asupra formării mele de viitor adolescent și ulterior adult. Am fost învățat de foarte mic copil că una se spune la radio și televizor – și aia se numește propaganda de partid – iar alta este viața în realitate, altul este adevărul adevărat al faptelor și a istoriei. Mi s-au spus lucruri despre Rege și regalitate, despre comunism și evrei, despre ruși și despre turnătorii la securitate, am fost învățat să-mi țin gura și să nu care cumva să povestesc unor copii că tata ascultă frecvent „Vocea Americii” sau „Radio Europa Liberă”. Asta numai în cazul eu nu mi-aș fi iubit părinții suficient de tare și spusele mele de taină ar fi făcut atunci ca ei să-mi fie luați de securitate și să mă crească un orfelinat. Astea erau alternativele pe care mi le-a expus mama și am ținut cont de ele toată viața mea. Urăsc securismul atât de tare, încât aș fi în stare să execut cu mâna mea toți securiștii care în loc să-și apere onoarea și demnitatea de ofițer român pentru care au depus un jurământ militar la absolvirea Școlii, au acceptat în mod mârșav să deturneze menirea și scopul muncii în serviciul de intelligence al statului – acela să apere poporul român, să apere valorile spirituale ale neamului nostru și să le vândă pentru niște foloase materiale necuvenite și pentru niște privilegii nemeritate.

„Revoluția” din 89 care s-a făcut cu trădarea României de grupări subversive care nu aveau nimic în comun cu eliberarea țării de comunism – așa cum urla propaganda în frunte cu corifeii trădării (Ion Iliescu, Petre Roman și toți trepădușii fostei securități care l-au trădat pe Ceaușescu pentru un pumn  de arginți) – a fost de fapt o acțiune ca toate celelalte, comise de Globalism ca să răstoarne ordinea firească a vieții pe planetă și să distrugă omenirea. Asta cunoaștem noi azi, când deja nu mai este un secret pentru nimeni că totul s-a petrecut în mod deliberat și dirijat atunci din umbră, iar astăzi pe față, la vedere.

De la bun început, de la „reformatarea” ei, Clasa Politică nouă a fost infiltrată și acaparată de Servicii, din oameni ce au fost acoperiți în diverse structuri și centre de putere de unde au impus jocurile. Niciun moment, niciun politician român nu a fost liber să ia o acțiune pe care să o îndeplinească în slujba poporului român, ci absolut toate au fost îndreptate și subjugate singurului scop de a distruge tot ce a reușit să construiască țara România și poporul român sub conducerea comunistă, să nimicească toate acele obiective de succes făcute cu palmele bătrânilor de astăzi, iar noi să devenim o colonie de care trag toți corbii ca de un stârv.

De 33 de ani mimăm democrația, alăturarea la Uniunea Europeană – „un exemplu al democrației internaționale” – o nouă Uniune Sovietică care funcționează ca o bâtă cu care se dă în capul unor țări și popoare care au fost cândva sateliți ai URSS. Dintre toate țările foste în sfera Tratatului de la Varșovia, România a ajuns cel mai rău, a fost nimicită cel mai mult, datorită unor factori interni deosebiți, anume lașitatea și frica recunoscută a poporului român, grija acestuia pentru a nimici capra vecinului dacă el tot nu poate avea una, spre deosebire de alte popoare din jurul nostru care s-au dovedit mult mai curajoase și mai dârze chiar dacă sunt mai mici decât românii.

Încet dar sigur – mai ales după ce jegurile globaliste ne-au pus prin jocuri de culise în frunte niște tâlhari și escroci notorii precum Javra Ceacâră Train Băsescu, iar după zece ani l-au pus tot cu mâna lor murdară pe sasul nazist Klaus Werner Johannis – România a decăzut, s-a degradat chiar atât de tare încât tuturor împuțiților la un loc – securiști și politicieni înturlucați precum în orgiile sexuale tipice unor Saturnalii mondiale și-au dat arama pe față și au trecut la dezmăț și prădare fățișă, fără nicio urmă de a se mai ascunde.

Poliția Politică a acestor jeguri umane a devenit o politică fățișă, exact ca cea de care îmi aduc aminte din epoca stalinistă. Se pune pumnul în gură societății civile căreia îi sunt anihilate și interzise niște drepturi elementare de a se exprima prin cuvânt a intelectualilor patrioți cărora acest sistem incult și idiot nu-i poate face față, nu-i poate ține piept.

Cei mai dezvoltați mușchi ai lor sunt bicepșii cu care bat și împușcă în ceafă, iar nu mușchii creierului cu care gândesc.

Lupta cu societatea civilă din fiecare țară a venit odată cu executarea ordinelor primite de la Bruxelles prin care s-a cerut blocarea tuturor vocilor, a tuturor site-urilor care se opun deschis politicilor coloniale păzite de ofițeri năimiți din Noua Securitate ca să apere cu orice preț „cuceririle” făcute de globalism.

A fost blocat site-ul „RECHIN DE BAHLUI” singurul site care publică online o revistă a societății civile române scrisă de ea pentru membrii ei, de fapt i s-a pus pumnul în gură poporului român! Aici – înafara de articole referitoare la punctele de vedere a vieții politice provenite spre ciuda lor de la anonimi intelectuali ce au o poziție contrară celei oficiale, iar aceste poziții au o credibilitate și o expunere infinit mai mare decât a țârcovnicilor de presă mainstream pe care o subvenționează doar ca să mintă și să intoxice, RECHIN DE BAHLUI” mai publica spre deliciul cititorilor de pe toate continentele unde trăiesc români și eseuri literare, poezii scrise din sensibilitatea oamenilor, publica știri cenzurate de presa oficială.

Asta deranja jigodiile din birourile Noii Securități, asta înseamnă POLIȚIE POLITICĂ făcută astăzi în secolul întâi al mileniului trei!

Împuțiților, veți plăti cu siguranță pentru tot ceea ce faceți împotriva acestui popor! Veți da socoteală în fața lui Dumnezeu, chiar dacă voi, fiii Satanei, îi negați existența!

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

17. PARCHETE MURDARE

Când am pornit Războiul de Eliberare am cântărit îndelung toate fețele problemei. Multe zile și nopți am făcut analize în gând și am răsucit problema pe toate părțile. Din start am pornit de la premisa că statul este profund corupt, iar cam toate instituțiile sale sunt și ele corupte până în măduva oaselor, pentru că toți aceia care le conduc sunt automat piese din Sistem și prin urmare acționează cu toții la ordin, iar prin „natura funcției” se protejează fiecare în parte și cu toții la un loc…

Continue reading

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

13. D.N.A.

Primind după lungi insistențe abia prin aprilie 2023 o copie după Hotărârea CNCD care a devenit dovada mea irefutabilă că CNCD a fost supus unor acte grosolane de corupție de putere – cu foloase materiale necuvenite primite ca șpagă potențial de Președintele instituției Asztalosz Csaba Ferencz și/sau de subalternii care au lucrat efectiv la instrumentarea cazului meu – ori prin presiuni politice exercitate direct de conducerea firmei Fresenius Nephro-Care București, prin interpuși precum Casa de Avocatură angajată, am transmis structurii centrale a DNA București această Hotărâre, drept o nouă probă la Plângerea penală făcută de mine la data de 18 aprilie a.c.

Conform crezului și stilului meu de cetățean prost și umil care se plânge statului căruia îi aparține și îi plătește impozite și taxe docil și înțelegător, iar acesta trebuie să-i facă dreptate și să-l ajute atunci când cetățeanul îi cere ajutorul, când formulez o plângere, o petiție sau un memoriu, o fac obligatoriu celui mai înalt for al acelei instituții, ca să se cunoască speța și cauza mea la cel mai înalt nivel, să nu avem apoi vorbe la un eventual proces că ăia nu au știut… Desigur, că niciodată – dar niciodată – nu trag speranța că ce scriu eu va fi citit de Președintele aflat în plăceri la Sibiu sau la o partidă de golf pe schiuri la Șureanu, sau că ar ajunge la premier sau la ăl mai mare gușter de la instituție, ci cel mult la un Șef de cabinet al acestuia sau vreun secretar sau consilier personal, care vrea – nu vrea, îi poate spune la o cafea cu o dactilografă pe genunchii ce trosnesc deja pe la încheieturi datorită vârstei, despre un țicnit care le scrie „pă bune” despre o treabă serioasă care chiar ar fi de competența lor să o rezolve. Viața mi-a demonstrat că în aceste situații, acel for suprem la care eu din prostia mea de contribuabil idiot mă adresez cu speranță, se debarasează iute de cartoful fierbinte care îi frige palmele pavoazate cu un ghiul discret de aur cu un briliant pus pe inelar lângă degetul cel mic cu o unghie lungă și ascuțită, iar ei dirijează cu bună știință spre un for subaltern acea petiție – eventual cu o apostilă plină de „indicății” – cum să soluționeze subalternii hârtia.

Prin urmare – știind dinainte traseul care îl va lua Plângerea mea penală până va deveni hârtie igienică sau până va fi trimisă la un dormitor situat în fundul unui fișier din podul altei instituții, eu tot i-am făcut să audă despre corupția care mi-a cauzat prejudicii de neiertat în viața mea – pe ultima sută de metri.

Așadar, fără să stau pe gânduri după ce am în mână dovada palpabilă că Fresenius Nephro-Care București a apelat la jocuri murdare și prin corupție de putere și-a făcut dreptate singură bătând cu pumnul în masă la niște jeguri ticăloase precum CNCD și iudele care sălășuiesc acolo, iar eu i-am dat în gât la omologul lui Codruța de la DNA, care se dă mare mahăr în chiseaua cu zahăr, iote ce le-am scris „pă scurt” în Plângerea penală…  

                      „Plângere Penală

Împotriva numiților Asztalos Csaba FerencPreședintele Consiliului Național al Combaterii Discriminărilor, Popa Claudia Sorina – membru Colegiu Director al CNCD și

Voinea Florentina – consilier juridic superior la SACD, împotriva cărora solicit să se efectueze cercetări cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute și pedepsite de legea penală, respectiv acte de corupție cu primirea de foloase necuvenite, sau șantaj și presiuni comise asupra lor – care este tăinuit – de reprezentanți ai firmei multinaționale Fresenius Nephro-Care București.

Primul – în calitatea sa de Președinte al CNCD – fără a cărui știință și aprobare nu ar fi fost posibile faptele, al doilea în calitatea de Membru în Colegiul Director al CNCD care a coordonat și supervizat răspunsurile date subsemnatului, iar ultimul, în calitatea de Consilier juridic care a formulat efectiv răspunsurile și a redactat aceste acte către mine.”

Cu alte cuvinte, de ce s-o doară numai pe mama și să n-o doară și pe mă-ta?

Iar revin și vă zic de faptul că nu aveam absolut nicio așteptare atunci când am asmuțit DNA-ul pe jegurile de la CNCD! În primul rând că eu din scaunul meu de invalid aflat la Iași nu aveam nicio probă materială despre actul propriu zis de corupție. Nu dețineam nicio înregistrare telefonică, filmare sau fotografie care să dovedească și să probeze momentul când „șeful departamentului juridic” – adică un jurist angajat cu pile mari la Fresenius Nephro-Care București, a fost chemat la CEO Ioana Țoncu care i-a trasat sarcină să meargă la firma lor de Casă de Avocatură și să înmâneze patronului un plic format A5 cu o sumă babană în euro, sau cu un bilet de avion alături de un Ticket cu un sejur în insulele Seichelles sau prin Bermude, valabil pentru o familie cu 3-5 persoane?! Iar această Casă de Avocatură să meargă în calitatea de angajat de multinaționala Fresenius Nephro-Care la Președintele CNCD cu darul în mână și după ce îi înmânează plicul baban cu 20000 de euro și biletele de vacanță să spună înmânând o carte de vizită cu număraul de telefon, că „începând de acum țineți legătura doar cu mine și ascultați numai ce vă transmit eu!”

Sau nici nu aveam dovada când CEO Ioana Țoncu îl sună pe ministrul sănătății Alexandru Rafila și îi cere să rezolve cu o cerere către Kelemen Hunor – liderul UDMR – ca Astalosz Csaba Ferencz de la CNCD să se supună indicațiilor transmise de ea prin Casa de Avocatură, că „atunci bine îi va mai fi”… Domnul Sandu Rafila, cu o voce drăgăstoasă, de părinte vinovat, i-ar fi spus „fii liniștită Puișor, Sandu rezolvă orice poruncă îi dai tu!”

Eu nu aveam nimic din toate astea, dar intuiam 100% că ele există și doar e chestiune de voință politică pentru ca DNA București să dispună după Plângerea penală făcută de mine structurii din subordine să institue un filaj electronic asupra a 2-3 numere de telefon după ce în prealabil ceruse aprobarea unui Judecător de drepturi ca să declanșeze acest filaj în interesul unei anchete de corupție la nivel înalt…

Eu știam CE TREBUIE să facă ȘI CUM  să procedeze o instituție a statului român în asemenea caz, însă la fel de bine cunoșteam că nimeni în actualul context de corupție și de dictatură globalistă nu ar mișca un deget să facă ceva, având în vedere persoanele acuzate și unde duc firele…

După ce la scurt timp DNA mă anunță că a înregistrat Plângerea Penală și că a dat-o în lucru la Secția specializată așa cum arată copia de mai jos,

la cca încă o săptămână de „manopauză”, DNA București îmi răspunde printr-o adresă lapidară că „a trimis Dosarul cauzei privind plângerea penală la Secția Iași a DNA spre competentă rezolvare”

Asta mi-a stârnit hohote de râs că totul se desfășura exact – punct cu punct – conform unui scenariu scris de un prezicător meseriaș așa cum mă consideram. De fapt pe mine m-a interesat doar un singur lucru: să se înregistreze pe numele jegurilor de la CNCD o Plângere penală pentru acte de corupție, care cândva va fi cel puțin un sâmbure în jurul căruia se va forma un fruct care va crește și se va coace până ce va fi cules de pe creangă! Știam cu precizie că nu voi primi satisfacție pentru că acum totul este comandat politic în structurile de Justiție, iar mișcarea DNA București mi-a dovedit din plin că judec bine și lucid.

Ca să le arat că eu cunosc prea bine tertipurile la care se face apel, am avut tupeul să le spun asta de la obraz, asta ca să nu fie loc de echivoc între mine și ei.

„…Așa cum v-am precizat într-o corespondență anterioară, „din stradă”, de la Iași, transmiterea cazului meu la Secția DNA Iași se vede ca o intenție clară de a trimite Dosarul la dormitor, ca să se culce. Probabil că în acest caz, cartoful este mult prea fierbinte într-un an preelectoral ca să nu frigă mâinile unor oameni ce nu vor să deranjeze actuala clasă politică…. Așa se vede din stradă! Nu mă îndoiesc că sunteți copleșiți de muncă și chiar aveți cazuri foarte grele, cu „marea corupție”, așa că o plângere făcută de un cetățean anonim care este ostracizat pe nedrept de un etnic maghiar care conduce „în mod democratic” o instituție a statului român – creată în mod special ca să dăm bine la UE și să îndeplinim condițiile de aderare tocmai pe probleme de DISCRIMINARE – vi se pare o absurditate și o obrăznicie căreia în cel mai fericit caz nu-i veți răspunde, sau îl veți „1liniști” împingând cazul, rostogolind-ul, până „nebunul” iese din peisaj, sau până omul incriminat își va pierde din considerente politice funcția actuală, sau până când va fi o schimbare politică fundamentală în România și toate structurile actuale bazate pe corupție și pe dreptate aleatorie, vor aduce cazul în actualitate și poate altă conducere a DNA va hotărî să se ocupe corect de caz. Asta este ceea ce cred eu după cum arată lucrurile și după cum au demarat „cercetările”.

Este că vă așteptați ca deja să fi fost lichidat până acum? Să fi intrat un camion în mașina cu care merg la dializă, să mă fi împușcat un lunetist dintr-un elicopter SMURD care zbura deasupra Iașiului taman când ies eu din casă, orice, mai gândiți-vă și voi, nu mă lăsați numai pe mine!

Nooo….Încă m-au lăsat să fac valuri, că lor chiar le convine! Le convine al naibii de bine să mă lase să produc dovezi și să le dau firul anchetei pe care o vor finaliza în jumătate de oră atunci când roata se învârte și acești ticăloși cu chip de om vor deveni ținte principale! Evident, tot politic. Când globalismul va deveni public ce a fost hitlerismul fascist după înfrângerea Germaniei, așa va fi și Alexandru Rafila, Ioana Țoncu, Adrian Covic, dar și slugile lor apropiate care vor avea deja întocmite Dosare penale pentru complicitate la fărădelegi, că un nebun cu mintea ageră precum Gabriel Mihăilă și Titi Tibincu au fost obiectul răzbunării mafiei halatelor albe.

Prin urmare, așa cum prevăd Protocoalele existente încă în vigoare făcute de pe vremea lui Monica Macovei și madam Prună de la Justiție, împreună apoi cu Coldea și Kovesi, cu Augustin Lazăr și alți criminali împotriva poporului român, au legiferat!

 SRI deține control absolut asupra tuturor spețelor care ajung la Justiție și el  hotărâște  în peste 80% din cazuri asupra soluțiilor care trebuie date! Asta se petrece chiar acum în cazul discriminării mele și a abuzului făcut aspra mea de niște trepăduși aflați pe o treaptă de foarte jos a Sistemului, însă Cazul nu este nici pe departe rezolvat, încă cercetările de tot felul sunt stopate ca o aparență că ticăloșii fac jocurile, sunt lăsați să decarteze bani murdari pe șpăgi ca să astupe găurile pe unde curge apa murdară, însă în această perioadă, toate instituțiile de forță care nu au voie acum să se exprime cât de cât legal și corect, adună probe, completează  profile, culeg informații pentru ziua când se va întoarce roata și când toate aceste instituții vor fi decapitate la comandă, iar în locul celor care vor dispare vor veni POATE  oameni noi, care mai au vreun dram de credință în Dumnezeu și un sâmbure de patriotism.

Iar eu nu am pierdut încă decât APARENT libertatea mea de mișcare ca om liber oriunde pe teritoriul țării mele și chiar împiedicat, mintea și cugetul îmi rămân libere acționând fără nicio teamă împotriva călăilor atâtor oameni nevinovați.

După ce m-am plâns împotriva parchetelor către Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii despre inactivitatea parchetelor cărora le-am adresat Plângeri Penale, la o săptămână distanță am avut primele reacții, când am fost căutat telefonic de  o agentă de poliție de la Secția IV care avea îndatorirea să mă audieze și mai apoi de un Comisar de poliție de la DNA Iași, în același scop. Și asta a fost o măsură de fațadă, un arc al Sistemului pe care l-am declanșat apăsând corect pe un buton, dar care avea să-mi dovedească mie că SRI nu doarme și a intervenit imediat să oprească acțiunea declanșată de Inspecția Judiciară, care a fost oprită imediat – cea ce dovedește că SRI este în toate, e-n cele ce sunt// și-n cele ce mâine vor râde la soare// E-n pruncul din leagăn,//e-n bobul mărunt,// e-n viața ce veșnic nu moare.// (parafrază după poemul „Partidul”, al poetului ieșean Mihai Beniuc, scris pe vremea anilor de glorie ai comunismului).

După ce mi-a dovedit ce putere are în lumea Justiției și că procurorii știu de stăpân ascultând de frica lor ca for tutelar, Inspecția Judiciară a făcut „la stânga-n-prejur” și s-a supus iute SRI, care în urma plângerii unor procurori de la Iași „că este un nebun care n-are mamă, n-are tată” (acu chiar n-am), a atenționat să nu mai dea curs plângerii subsemnatului și să nu mai pocnească din biciul de rahat care sperie pe domnii procurori…. Așadar, am beneficiat totuși la domiciliu de niște „anchetatori” de la Secția IV de Poliție și de la DNA Iași care au încercat fiecare cu experiența lui și cum i-a dus capul să „mă audieze” la domiciliu, deoarece nicio instituție din Iași la această oră nu este dotată cu o rampă regulamentară de acces conform legii care să permită și unui invalid pe căruț să ajungă în sediile lor. Prin urmare, știind acest lucru, le-am cerut să vină la mine acasă, pe terenul meu de luptă, ceea ce a făcut să le creez o stare de disconfort vădit și să constat că nu toți stăpânesc nici legislația și nici bunul simț elementar în a ancheta un caz mai special.

(va urma)

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

12. C.N.C.D.

La data de 10 septembrie 2022 am făcut primul pas în încercarea de eliberare din pânza păianjenilor țesută în jurul meu de „familia cap de mort” Profesor și Menajerele lui. Pentru că deși menajera Dana Toma s-a arătat a fi fost vârful de lance, este evident că a fost secondată umăr la umăr și de colega ei din conducere, „duamna menajeră Doina”. Fac deci o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Dar mai întâi hai să vă spun „cine este acest Consiliu și ce vroiește el”

Continue reading

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

9. DECLARAȚIA DE RĂZBOI

Tot ce ați citit până acum s-a derulat în perioada de când ne-am mutat în noul sediu din Tătărași, adică mai exact, între 2019 și până în vara/toamna 2022. Dar acestea urmau să fie doar „debutul”, primele semne ale planului urzit împotriva mea care urmăreau „să mă pedepsească” pentru tupeul și îndrăzneala pe care am avut-o eu, un biet pacient care mai este și infirm de un picior, să spun lucrurilor pe nume atât de direct – și mai ales șefilor multinaționalei de la București.

Nu am de unde să știu dacă cei din conducerea de la Iași al Centrului au fost vreodată sancționați cu o sumă de bani oricât de mică din salariul decent pe care îl câștigă, dar 90% sunt convins că nu li s-au luat nici 2 lei, dar poate că apostrofările sau admonestările verbale primite chiar de „Il Profesore” de la nemaipomenita „duamnă” CEO Ioana Țoncu care a urcat pe înaltele trepte ale funcției în mod fulgerător, odată cu dobândirea unei vaste maculaturi care îi recunosc în lumea globalistă „meritele” – tot s-a întâmplat. Probabil că Profesorul a fost luat la mișto în boardul de conducere al firmei din care face parte, iar asta i-o fi atras atenția Profului asupra unui pacient cu așa un tupeu care comunică direct cu Bucureștiul peste menajerele sale de casă. Nu am de unde să cunosc asta, doar presupun după reacțiile și cele ce le-am trăit pe pielea mea.

Vreau să înțelegeți că unele evenimente pe care le voi povesti în continuare se petreceau de fapt concomitent, adică le trăiam eu în dializă, iar Titi în exterior, pe mașina BGS.

Parodia națională cu pLandemia s-a desfășurat într-o cavalcadă de scene „cu caii lor și actorii noștri”, adică circ total în ton cu atmosfera de afară, cu restricțiile la nivel național sau zonal, în care Fresenius s-a străduit din răsputeri să fie un adevărat exemplu de corectitudine în îndeplinirea ordinelor de linie venite pe toate căile și cu toate mijloacele. Nu insist, ați trăit cu toții, iar acum doriți să le dați uitării, ca și mine, că nu vreți să vă mai amintiți de acele vremuri.

Chiar de la debut, de când funcționam în Centrul din Copou, pornise campania de vaxinare. Pentru noi, pacienții, era dictată ca un fel de obligativitate, ca și pentru personalul medical. Nu se spunea explicit că ni se condiționează dializa de vaxinare, însă evenimentele din jurul nostru cu exemple concrete din rândul pacienților care „cădeau” unul după altul „contaminați cu Covid”, erau cât se poate de reale și de sumbre. Eu unul eram disperat, deși nu o arătam, deoarece pacienții cu Covid în coadă erau extrași și duși ca oile însemnate la Spitalul de Boli infecțioase  care avea în frunte un nou director frate cu dr. Mengele și anume dr. Laurențiu Roșu. Ăsta apărea mereu la televiziunile meinstream naționale și mitralia cu texte pe care Arafat cu româna lui semi-ungurească, învățată cu unguroaicele din Tg. Mureș în studenție, era perceput nasol de populime. Dr. Roșu de la Iași era pe post de Bau-bau care sperie adulții. Pe mine nu mă speria absolut deloc, pentru că eram cu trup și suflet în tabăra antivaxiniștilor, însă mă temeam cunoscând în realitate ce fel de Lazaret este acest spital. Aveam o prietenă de familie medic șef pe acolo și avusesem ocazia să ajung cu o problemă la ea, văzând pe dinăuntru „dotările” de pe timpul Reginei Maria. Lazaret este un  cuvânt absolut corect, cu pavilioane separate, cu chei la toate ușile, ceva similar cu „Institutul” fiului lui Burlea, pe când era director la Socola. Transpăreau vești deja în oraș despre comparația cu lagărele morții din timpul părintelui globalismului de astăzi – Adolf Hitler – și aflasem că bolnavii de Covid erau încuiați în saloane și că intrau la ei cei din personalul de serviciu o singură dată pe zi, costumați în marțieni cu  mască și vizieră, cu combinezoane cu glugă și mănuși până la cot, că dacă ar fi fost mama sau sora nu puteai să le recunoști și să le deosebești… Ți se aducea o dată pe zi o strachină cu niște „ceva” de mâncare, fără un gust clar sau miros, că tot se spunea că bolnavii de Covid nu au gust și miros. Practic ți se  împingea mai mult blidul, cu pseudomâncarea și erai tratat de personal ca și cum aveai lepră și lor le era frică să nu îi molipsești. Ulterior au venit în Centru pacienți care scăpaseră miraculos din „ghearele morții” după 3-5 săptămâni de spitalizare și ne povesteau nouă, ăstora, „vaxinații”, ce chinuri cumplite au îndurat acolo și spuneau că ar face orice ca să nu mai ajungă niciodată să trăiască ce au trăit. Pe mine asta mă înspăimânta cumplit, pentru că mă gândeam cu groază ce m-aș face eu imobilizat și dependent de un căruț, dacă fusese nevoie ca să investesc din banii proprii la Parhon să pot ajunge să merg la WC, iar la „Infecțioase” nu existau nici măcar lifturi în Pavilioanele cu un singur etaj. Aparținătorii nu erau lăsați să intre nici măcar în curtea spitalului ca să îți poate aduce ceva de acasă, ci eventual ți se permitea un pachet în salon cu multe peripeții și șpăgi către diferiți profitori care ar fi putut să ajungă la tine. Asta și nimic altceva m-a făcut să accept vaxinul și cele două rapeluri, intrând fără vrerea mea în turma de oi care a fost supusă de sistemul ticălos criminal care va fi într-o bună zi pedepsit de Dumnezeu dacă nu de un Tribunal uman, că Diavolul oricum nu va învinge niciodată Binele.

Deci – fiind „vaxinat” regulamentar – m-am fofilat în turma de oi proaste și docile și am scăpat de a fi pus pe „lista neagră” a covidiților. Nu am avut niciodată nici cel mai mic semn că aș fi fost infectat, în ciuda altora care deși făcuseră vaxinul, erau găsiți pozitivi și se făceau „izolări” de hoha în saloane „separate” în „ture întârziate”, în fel de fel de găselnițe care aveau în final un singur rol și scop: acela să fie Fresnius în fruntea aplicării „ca la carte” a măsurilor dictate de guvernul mondial globalist și în plus, să introducă între pacienți o stare de teroare care să-i transforme în turma docilă pe care o pot mâna unde este nevoie, doar de câinii ciobănești.

Ok, fiind parte integrată a acestui sistem, nu am avut de ales, deși mulți alți pacienți au rezistat tuturor șicanelor și au refuzat vaxinul, dar au fost automat pe listele negre întocmite cu mult zel și introduși în spitale, inclusiv Parhonul, care s-a mulat iute pe situație și a răspuns prompt la cerințele lagărului național. Nu îi voi uita niciodată pe medicii de la nivelurile de conducere a sănătății de la Iași din acele zile, care alături de dr. Vasile Cepoi – directorul DSP Iași, cumătrul Profesorului – precum și alții din instituțiile care erau pârghii ale sistemului și care continuă și acum să servească acest sistem, au făcut mult rău populației. Binele nu se pune, că pentru „bine” trăiesc ei și încasează salarii decente, plus că au ales o profesie în care se află continuu în slujba semenilor. De asta noi îi judecăm numai după RĂUL făcut, pentru că binele este ținta pe care ei trebuie să o aibă.

Concomitent cu parodia pLandemia în care Fresenius s-a întrecut în cheltuirea unor sume mari pentru costume și decoruri, în Centrul de dializă s-a declanșat o adevărată epidemie de clostridium dificile. Nu știu cum s-au contaminat primii pacienți și mai ales unde, dar este cert că de la o zi la alta oamenii se molipseau. Încă de pe vremea când eram în Centrul Copou, Titi îi avea pe mașina lui și vedea că se plâng și alți colegi că trebuie să spele canapelele mașinii de fecale diareice. În plus față de alți colegi cărora nu le păsa că unii dispar subit din echipaj și aflau că au murit, Titi era pur și simplu foarte afectat emoțional că oamenii îi mureau cu zile pentru că se contaminau din neglijență. De atunci a început Titi să cerceteze fenomenul și să facă legături, dar să și protesteze pe măsură ce aflase despre existența unui Ordin de ministru și despre niște Normative care legiferează transportul izolat al acestor pacienți infectați. Mie îmi povestea despre toate acestea și dezbăteam intens problema, văzând din interior ce se petrece. Doi parteneri care investighează ceva lucrează prin metoda dialogului divergent, adică prin discuții contradictorii prin care unul expune o situație, iar celălalt îl combate cu argumente care au menirea să ajungă la adevăr când unul nu mai are alte argumente ca să-și susțină teoria, sau să-l poată combate pe celălalt. Amândoi eram școliți cu asta și formasem un fel de cuplu de pe vremea când scriam la „FAPTA”, iar Titi era jurnalist de investigații. Puteam merge pe calea aflării adevărului a ceea ce se petrece. Dezbăteam în aproape cazurile pe care aflam, iar Titi aduna probe care să-l absolve de orice vină în situația când s-ar declanșa la un moment dat o anchetă care l-ar fi putut incrimina pe el că a contribuit cu bună știință la extinderea epidemiei de infecție cu clostridium dificile din care mor oameni nevinovați.

La un moment dat, Spitalul de Boli infecțioase a fost destinat în exclusivitate Covidului, așa că a fost închis în mod criminal pentru infecții nosocomiale gen clostridium dificile….

Asta a venit „mănușă” echipei din conducerea Fresenius – care prin Profesor, era comună și cu cea a spitalului Parhon – preluând tacit pacienții infestați cu clostridium dificile și internându-i la Parhon, unde era și este fieful dializaților. Acolo erau izolați în funcție de numărul lor, în rezerve sau saloane, însă și asta se făcea după posibilități, că bacteria asta ucigătoare se impregnează și în pereți, în ciuda măsurilor de dezinfecție cu clor, că doar clorul poate ucide bacteria. Niciodată nimeni nu va afla câți pacienți s-au rulat prin Spitalul Parhon, Fresenius  (ambele Centre – Tătărași și Păcurari) și firma BGS, care transporta pe toți acești pacienți, deși Normele le interziceau categoric să facă asta, pentru că autospecialele BGS nu erau construite pentru ca să poată fi dezinfectate! În cel mai rău caz, pacienții infestați cu clostridium dificile trebuiau să fie transportați obligatoriu apelând la serviciul de Salvare județean, mai precis al Spitalului de boli infecțioase, care are mașină plastificată total la interior și care rezistă operațiunii de clorinare, singura ce poate dezinfecta și omorî bacteria ucigașă. Ei bine, nimeni din conducerea Centrului nici nu se gândea la asta, deoarece Salvarea trebuia plătită cu bani separat, mult mai mulți decât erau plătite serviciile firmei BGS cu care exista contract încheiat, iar firma BGS este plătită lunar tot de Casa de Asigurări de sănătate, deci fără a se diminua profitul nejustificat în multe situații al multinaționalei.

Există un act emis de firma mamă de la București în care doamna menajeră Daniela Toma este desemnată responsabil cu organizarea transportului pacienților pentru Centrul Fresenius. Asta înseamnă nu numai în realitate, faptic, dar pe linie ierarhic-administrativă, adică Daniela Toma este direct răspunzătoare asupra hotărârilor aberante și criminale care au făcut ca mașinile BGS să fie contaminate total cu clostridium dificile – în ciuda interdicțiilor.

Titi cu asta se lupta și țipa în curte ca să fie auzit de slugile fidele „conducerii” menajere a Centrului: să nu i se dea pe mașină pacienți contaminați cu clostridium care îi vor infecta și pe aceia care nu sunt încă atinși de bacterie.

Eu luam la cunoștință cu groază de tot ce îmi spunea Titi cu dovezi concrete și irefutabile, pentru că așa cum v-am povestit mai de mult, avusesem în colecția mea personală – luată de la Sf. Spiridon – și clostridium dificile și doar Dumnezeu Drăguțul a făcut să mă smulgă din ghearele morții. De fapt mă durea în curtea cu parcare, de Covid, că știam că este doar titlul filmului, dar aveam inima cât un purice când mă gândeam la Clostridium.

Într-o zi de vară, prin iunie-iulie 2022, în curtea lui Fresenius – când eram încă pe locul din față în mașina lui Titi, cu geamurile toate deschise de căldură și ușa deschisă – asistam la un scandal monstru în care Titi țipa de să-i plesnească venele jugulare, cu oponenți nevăzuți, în care le spunea că le face plângere penală la Parchet pentru aceste grave neglijențe în serviciu produse cu bună știință și că va acuza conducerea Centrului (făcea aluzie la Dana Toma), că acționează în grup de crimă organizată pentru că lui i se dau pacienți contaminați cu clostridium pe mașină și există pericolul să fie contaminați și alții nevinovați. Eu eram unul dintre aceia, care am fost martor ocular la scandal, dar și singurul care putea avea curajul să îi ia apărarea lui Titi. Cu portiera larg deschisă, într-o secundă de pauză când Titi își umplea plămânii cu aer proaspăt și își odihnea corzile vocale pentru a începe o nouă tiradă, am spus tare și apăsat: „bă Titi, dacă vei avea nevoie vreodată de vreun martor care să susțină tot ce ai spus tu până acum, să mă pui pe mine martor!”

La câțiva metri mai încolo, la „cercul fumătorilor”, erau la a n-a „țigară sudată” secretara Centrului, mama ei și domnul Psiholog, plus toți colegii lui Titi de la BGS. Aceștia erau împărțiți în două tabere. Unii conștienți că ce spune Titi este corect și adevărat, pentru că până la urmă era în joc și sănătatea lor și a familiilor lor, iar alții, proști și indolenți, miștocari și superficiali, îl luau în derâdere pe Titi, care se dădea de ceasul morții să se intre în legalitate, ăstora, ultima categorie,  fiindu-le indiferent de ce se întâmplă cu pacienții și cu ei înșiși – așa cum a ajuns în ultimii ani majoritatea populației din România…

Titi se adresa cu dedicație precisă menajerei Dana Toma, care nu era de față, însă îi vorbea știind că cele trei persoane care fumau acolo sunt colege de birou în Olimp cu Dana Toma și acesteia i se va relata cuvânt cu cuvânt ce s-a spus. De fapt acesta era rolul „cercului fumătorilor” în pauza dintre dialize. Așa  a fost în acea „zi de vară până-n seară”…

Ulterior aveam însă să constat că acela a fost de fapt momentul hotărâtor în care Sistemul mafiot de crimă organizată a pus ochii direct asupra mea și după care s-a hotărât la nivelul Profesorului, deocamdată, să fiu pedepsit. Când spun „grup de crimă organizată” trebuie să înțelegeți sensul pur juridic al termenului, nu să vă imaginați niște bande de criminali care umblă liberi pe străzi având cuțite și pistoale la cingătoare cu care le iau gâtul oamenilor pe care îi întâlnesc în drum!

Este opera exclusivă a menajerei Dana Toma și a „duamnei Doina”, cu sprijinul corului sclavilor ,care dă replicile între arii.

Orgoliul lor idiot, trufia ei fără margini și siguranța funcției de pe care crede că nu poate fi clintită – având sprijinul necondiționat al Profesorului din motive pe care nu le dezvolt aici – a făcut-o pe această absolventă de ISE care ocupa funcția de „general manager” la o unitate pur medicală în care ea avea puterea să taie și să spânzure, exercitând-o și asupra personalului medical din subordine, medici, asistenți, infirmieri, dar și asupra pacienților dializați, care în mintea ei bolnavă de trufie sunt o materie primă de pe urma căreia firma unde ea are o funcție dătătoare de putere câștigă foarte mulți bani, iar ea este pusă pe acea funcție „să facă totul, tovarăși”, ca lucrurile să decurgă în liniște și în pace, iar șefii, de la Profesor în sus, să nu fie deranjați.

Aceste fapte cu cearta lui Titi și reacția mea în sprijinul său, au avut loc cu câteva zile înainte ca infirmierul R. să-mi spună că are ordin să nu mă mai lase să circul neînsoțit în Centru decât împins peste tot de infirmieri.

Au știut unde și cum să mă lovească, adică au invocat un Regulament de ordine interioară-cadru, valabil în toate centrele Fresenius din România și care este adaptat după Instrucțiuni și Ordine de ministru valabile în toate unitățile spitalicești din țară și care stipulează generalități menite chipurile să protejeze pacienții din toate unitățile medicale, care prevăd pe hârtie niște drepturi generale  care i-ar proteja de unele abuzuri, dar și niște „îndatoriri” ale pacienților care le permit celor din Sistem să aibă putere discreționară asupra lor, sau să scape de orice neplăcere în cazul că un pacient ar fi nemulțumit de cum este tratat. Vorbe goale, cu care v-ați întâlnit cu toții dacă ați fost măcar o zi internați într-un spital. Bla, bla, bla…

La început, la insistența mea, un infirmier îmi spune că ar fi fost cu câteva zile în urmă o situație când s-ar fi blocat liftul cu o persoană care a trebuit să aștepte intervenția ca să repare liftul și să fie extrasă. Ei, bine, doamna menajeră a găsit iute posibilitatea de a invoca acest  incident și să facă o ședință cu infirmierii pentru a le da ordin ca din acea clipă „NIMENI” să nu mai circule neînsoțit în Centru fără un infirmier, iar asta se referea la mine în mod special… Cică ce aș fi putut face eu dacă mi s-ar fi întâmplat mie un așa eveniment?! Extraordinar! Fiind pe scaun, îmi foloseam liniștit telefonul și ascultam muzică preferată pe Youtube, sau îi trimiteam mesaje iubitei mele.

Ion Creangă a fost genial cu drobul lui de sare urcat pe sobă. O întreb pe o infirmieră ce ar face ea dacă ar fi cu mine în lift și deodată se oprește liftul între etaje, se stinge lumina și nu se știe cât va dura… Femeia îmi răspunde că ar muri de frică, că ea se teme și are claustrofobie. I-am spus să fie liniștită că eu nu mă tem, că mi s-a întâmplat asta de două ori în viață, la un bloc cu zece etaje unde am locuit și acolo am așteptat aproape două ore după ce am înțeles că fusesem auzit că sunt blocat în lift. I-am spus doamnei că de murit cu mine nu va muri, că îi fac respirație gură la gură și o readuc la viață…

Încă un aspect… într-un caz  ca acesta, când ești blocat într-o incintă mică, este bine să fie cât mai puțini oameni, ca să nu se împartă aerul la mai mulți, iar motivația care mi s-a dat ca să explice abuzul în serviciu făcut asupra mea a fost cât se poate de puerilă, în funcție de mintea puțină care guvernează creierul menajerei și a degetelor sale care formează pumnul. „Numai așa aș fi eu protejat! Dar dacă mi se face rău și cad de pe scaun? Cine răspunde dacă nu ei, iar ei nu doresc nicicum să mi se întâmple un rău!” E la mintea găinilor cu gripă aviară că un om de talia mea nu are nicio posibilitate să cadă dintr-un scaun pentru invalizi, chiar dacă leșină, că atunci poate doar să-i cadă barba în piept și să se încline pe o parte. Cu alte cuvinte, nu eram lăsat să trec strada când semaforul era pe culoarea verde, că cineva care are putere pe moment prin funcție asupra mea se teme că deși trec pe culoarea verde a semaforului, pe zebră, un nebun care nu respectă culoarea roșie a semaforului vine și mă calcă cu mașina! Păi sigur că nu ar mai trece nimeni nicio stradă din lume cu această optică! Pur și simplu mi-au îngrădit un drept elementar garantat de Constituție și acceptat de toată societatea, pentru că așa a găsit de cuviință „onor” conducerea Centrului nr.1 Fresenius Iași aflată sub comanda nefastă a unui grup de crimă organizată patronată de Profesor și susținută de la București de CEO Ioana Țoncu cu boardul firmei multinaționale, din care face parte și Profesorul.

Văzând ce mi se întâmplă și înțelegând pe loc că această lovitură o am tocmai ca să mi se arate puterea lor și să fiu atent cu intenția mea de a lua apărarea lui Titi în situația că acesta s-ar ține de cuvânt cu amenințările pe care le făcuse, am scris un memoriu adresat intenționat „Comisiei pentru rezolvarea nemulțumirii pacienților” , pentru că știam că ei sunt izvorul de inteligență și de pedepsire a subsemnatului , a căror țintă devenisem în urma celor două bile negre avute, iar acum prin tupeul și neobrăzarea să-i sfidez cu afirmația că voi fi martorul lui Titi la nevoie. Iată o selecție a textului trimis „Comisiei”:

« Către,

– Centrul de Dializă „FRESENIUS” Iași „Comitetul de soluționare a reclamațiilor”

Bună ziua,(…)

Sunt foarte nemulțumit, ba chiar foarte indignat despre următorul aspect: deși firma Fresenius face eforturi majore pentru servicii de calitate pentru pacienții dializați, se petrec lucruri inadmisibile. Am fost protejați cu mari eforturi de Covid 19, iar acum suntem împinși parcă intenționat să contactăm bacteria clostridium dificilae.

Ieri, când a sosit Salvarea BGS la domiciliu să mă ia la dializă, șoferul Tibincu a răspuns la întrebarea mea despre doamna C, că nu i-a fost dată din spital, deoarece la analize a ieșit pozitivă la clostridium. Din acest motiv a venit numai cu doamna A.(…) Știu că sunt situații dese când devine letală. Din acest motiv protocoale și ordine ale M.S. prevăd acțiuni extrem de dure în legătură cu manipularea bolnavilor contaminați și transportul acestora. Fiind o boală foarte infecțioasă, de regulă se tratează la Spitalul de boli infecțioase, iar mașina salvării este dezinfectată temeinic după fiecare pacient.

Am ajuns la Dializă, am intrat în salon, iar o doamnă asistentă a întrebat de d-na C,  iar eu i-am răspuns că e cu mine pe mașină, dar că nu vine, fiind oprită la Spital Parhon, deoarece e pozitivă Clostridium. Peste doar 2-3 minute doamna C  este adusă de infirmier în salon pe căruț. La întrebarea asistentei cu ce a venit, ea a răspuns „cu salvarea de la spital”. Abia după amiază am aflat de la șoferul Tibincu faptul că doamna C a fost adusă cu altă mașină BGS…deoarece el a refuzat să se întoarcă după ea la Parhon, știind că este pozitivă.

Protocoalele prevăd expres că toți pacienții infectați cu clostridium și/sau Sarscov 2, sunt manipulați și transportați între spitale numai de către Salvarea națională!

Asistenta de salon a vorbit la telefon cu medicul de serviciu pe tură, i-a expus situația cu doamna C, iar indicația primită a fost să fie dusă la Salonul 6, unde va face dializă, izolată.

Când am ieșit de la dializă la orele 16, șoferul Tibincu mi-a spus că are ordin să o ia în mașină împreună cu noi și pe doamna C și să o ducă la Spital înapoi!

Aceasta mi se pare un act deosebit de grav, săvârșit cu bună știință împotriva noastră! Nu știu cine a dat acest ordin, cine a luat această Hotărâre, dar eu consider asta un fapt cu iz penal.

Nu poți ca Firmă privată pe domeniul medical să cheltuiești sume exorbitante de bani ca să protejezi pacienții în timpul pandemiei, iar acum, când există real UN FOCAR izbucnit (știu de 7 pacienți concomitent existenți acum), să dai un asemenea ordin criminal și să impui BGS-ului să amestece pacienții „sănătoși” cu aceia contaminați!(…)

Adică omul care are cu siguranță bacteria clostridium și face dializă la comun cu noi în salon, nu poate fi diagnosticat oficial „că nu are cine” să-i recolteze proba de fecale. E strigător la cer!

Închei prezenta cu rugămintea să clarificați IMEDIAT problema. Dacă mâine, 20 mai a.c. doamna C se mai află în mașina de transport fără a fi externată oficial din spital cu diagnosticul „vindecat”, eu refuz să mă urc în mașină și să vin la dializă, rezervându-mi dreptul să înștiințez Bucureștiul despre motivele hotărârii mele.

Cu stimă și considerație pentru întreg personalul medical,

Gabriel Mihăilă.

Iași, la 19.05 2022 »

Am observat atunci un fenomen la care cu experiența mea de viață mă așteptam și prin care avusesem ocazia să mai fi trecut, anume că eram „vopsit” și acuzat de „degetele mănușii” menajerelor că sunt un nebun, că sunt un reclamagiu care creează șicane inutile unor oameni deosebiți care se zbat să creeze la rândul lor condiții cât mai bune, aproape excelente pacienților Centrului Fresenius. Și șoferii de la BGS erau intoxicați de alți idioți care îi erau teoretic adversari lui Titi, că suntem un cuplu de nebuni care vor ceva, dar nu se știe ce vor, însă tot ce fac „ei” dăunează bunului mers al serviciului. „Fumoarul exterior” era locul propice unde se lansau petardele fumigene, iar eu mă distram în sinea mea când aflam ce vorbe și fapte mi se pun în cârcă, mai ales cu ce epitete… Este o metodă simplă și arhicunoscută când cineva „suspus” vrea să anihileze un subaltern sau o persoană mai mică în funcție, cu putere decizională mai mică: îl denigrezi, îi inventezi vorbe și fapte, sau prezinți adevărul denaturat în favoarea ta, ca el să devină inamic cu care tu ești nevoit să lupți. Așa credeau dânșii că ne vor pune cu botul pe labe și ne va piere cheful să ne opunem lor și a modului criminal de a ne trata pe noi, pacienții, în privința protecției la bacterii.

Am doar o întrebare de bun simț: cum, în ce fel ar putea un om în situația mea să se apere și să contraatace în acest scop o instituție care îi provoacă daune morale și îi periclitează viața? Cum ar fi crezut ei că m-aș putea opune la toate mizeriile iscate din nimic, eu, o persoană de 70 de ani, care are o experiență imensă de viață comparativ cu a lor și care nu acceptă sub nicio formă să se lase umilit și persecutat de niște persoane – care întâmplător sau nu – momentan reprezintă interesele și activitățile foarte onorabile ale unei firme multinaționale ce acționează în toată lumea cu mare eficiență și solicitudine, ca să salveze viața unor milioane de oameni? Cum altfel aș putea face dacă nu aș folosi poșta electronică cu care ajung lesne direct în cabinete și conducători de instituții la care portarul nu te-ar lăsa niciodată să intri? Să luăm doar pe plan local, la DSP sau CJAS, ca să nu mai vorbim de un minister. Folosesc doar metode actuale, pe care probabil că cei care mi-au devenit adversari fără să am nicio vină nu le stăpânesc la fel de bine ca și mine, ori care nu și-ar fi dorit să pot face asta…

Acum, a mai apărut și această Saga în serial, care pur și simplu le otrăvește viața, dar nu atât de mult cât au reușit ei să o otrăvească pe a mea…

(va urma)

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

5.AGENTUL 007,13

Nu pot continua serialul, fără acest capitol, care are menirea să vă lumineze puțin în ceea ce privește abilitățile mele aproape native de a fi putut deveni un redutabil agent secret…

Habar nu am când și cum mi le-am format, dar cu siguranță că le am în sânge, în genele mele din ADN. Acum, dacă stau să mă gândesc, totul a început încă din frageda copilărie. Am învățat fără efort, plimbându-mă cu mama de mână prin „dulcele târg”, prin anii stalinismului (55-57) și curiozitatea de copil care este programat din naștere să pună întrebări, mă făcea să o întreb: „ce literă e aia? Dar aia? Dar cealaltă? Și așa am învățat literele de tipar scrise pe firmele magazinelor. A de la Alimentara, Aprozar, B de la Brutărie, C de la Cofetărie, D de la Delicatese, etc, Nu știu când au intrat toate în cutiuță, dar la Crăciunul în care împlinisem 4 ani, Moș Crăciun (că după ce am intrat în clasa I venea Moș Gerilă) mi-a adus o carte minunată cu o copertă cartonată, cu o păpușă de lemn cu nasul foarte lung și pălărie de magician, de culoare mov, din hârtie creponată de culoare roșie, drept guleraș, pe care scria cu litere mari „PINOCHIO”. Moșul venise cică la nenea Nicu și tanti Viorica, acasă, în lipsa lor și le lăsase pentru mine acel cadou ca să mi-l aducă, înafara tancului din lemn care mi-l pusese sub pom noaptea, când dormeam cu itoți împreună, în aceeași cameră.

Hei, dar ce poze colorate avea cartea cu Pinochio! Din acea zi nu mai voiam să adorm până ce mama nu-mi citea măcar două capitole din aventurile băiețelului obraznic Pinochio, care nu l-a ascultat pe tăticul său, meșterul Gepetto, cel care i-a dat viață cioplindu-l dintr-o bucată „vie” de lemn bun de băgat în sobă… Azi îmi amintesc cu precizie că prostiile făcute de Pinochio au făcut ca să moară Zâna cea Bună, s-a împrietenit din naivitate cu doi escroci precum Motanul și Vulpoiul, care l-au păcălit să îngroape în pământ cei doi galbeni ca să-i înmulțească când se vor coace în copac, plus greierul fermecat pe care l-a omorât lovindu-l cu ciocanul ca să nu-l spună lui taică-su…

Prin ianuarie, mama a terminat de citit toată povestea lui Pinochio, iar eu, într-o zi norocoasă, am deschis cartea nesăturându-mă să mă uit la poze și să rememorez povestea privindu-le și derulând în gând filmul evenimentelor. Dintr-o dată mi-am dat seama că recunosc pe textul scris cu caractere foarte mari, literele despre care o întrebam mereu pe mama prin oraș și am început să deslușesc cuvinte. Dacă se întâmpla să nu-mi amintesc sau să nu știu vreo literă, imediat mama era prompt lângă mine și îmi răspundea. Atunci mama m-a îndemnat să văd dacă eu pot citi singur din poveste. Și am putut! Ba, mai mult, mi-a plăcut și am continuat plângând sau râzând de unul singur încă o dată când eram impresionat. Deci, pe la cinci ani aproape, am recitit singur „PINOCHIO” lui Collodi.

La școală, în clasa întâi am mers la șase ani și zece luni și mama nu a așteptat anul următor să fac 7 ani și zece luni, că la „grădi” mă plictiseam deja. Întâmplător sau nu, am nimerit la clasa doamnei învățătoare Cornelia Agafiței, soția celebrului pictor ieșean Constantin Agafiței, iar doamna învățătoare emerită, care era cam de vârsta mamei și pe care toată viața mea am considerat-o ca pe o mamă, a completat de minune educația mea primită acasă. Am făcut cursurile primare, pus a cincea, la „Gheorghe Asachi”, pe str. Ștefan cel Mare, gard în gard cu Biserica „Trei Ierarhi” Castanii bătrâni din curte cu care ne burdușeam buzunarele până le rupeam la șorțulețele uniformei, îmi aminteau cumva de Ion Creangă, care fusese suplinitor la școala mea.

Cred că de la Pinochio mi se trage, dar copilăria mi-a fost marcată de miile de cărți citite, pe care le luam în mare parte de la Biblioteca de la Palat, unde eram un harnic abonat, cu vizite regulate cam la două săptămâni. Pe vremea aia, cam toți copiii făceam așa. Aveam acasă doar un aparat de radio marca „Őgoniok”, pe care tata îl cumpărase din talcioc să asculte meciurile de fotbal și „Vocea Americii”, despre care mi s-a impus o tăcere desăvârșită sub amenințarea că vine securitatea și ne bagă la pușcărie. Acolo am auzit eu mereu imnul vechi al României și al Uniunii Sovietice, mai ales când a crăpat „serenissimul” Visarionovici Stalin.

Citeam mai ales Jules Verne, romane din editura ARLUS (asociația română liberă de prietenie cu  uniunea sovietică), ce abundau din belșug pe rafturile bibliotecilor și vitrinele librăriilor.  Mă intoxicam inconștient, ajutând fără să știu Propaganda care ne îndoctrina cu eroismul poporului rus, iar eroii partizani și tineri comsomoliști care au fost eroi ce au ajutat Armata Roșie să elibereze țara și multe popoare de „fiara” hitleristă, m-au format să fiu „dârz” și neînfricat. Citeam în camera mea până noaptea târziu, spre miezul nopții, cărți pe care mi le alegeam singur și care mă captivau, până se trezea mama pe la miezul nopții și vedea lumină pe sub ușa camerei mele și venea să o stingă și mă obliga să mă culc. Azi așa, mâine așa, anii treceau, genul literaturii se schimba, citeam deja Dostoievski, Tolstoi, Bocaccio, dar și Mark Twain, Georges Simenon, Aghata Cristie, sau Eugen Barbu, Marin Preda, Zaharia Stancu. Romanele polițiste le mestecam pur și simplu, de la prima până la ultima pagină, începusem să cumpăr cărțuliile din colecția „Cutezătorii” sau „Aventura”, iar mai apoi cea din colecția „Cheia”. Revelația vieții mele – apogeul plăcerilor beletristice – au fost romanele militare scrise de Sven Hassel, despre o grupă de câțiva soldați din armata celui de-al Treilea Reich, care tanchiști, fiind, au trecut și au îndurat multe nenorociri de la viața cazonă, cu comandanți criminali și multe privațiuni. De fapt, Sven Hassel m-a format mental pregătindu-mă fără să înțeleg atunci asta, pentru ce va urma să vină, recte Școala Militară de ofițeri în rezervă pe care ai făcut-o imediat după facultate, la București, în Drumul Taberei. Sunt foarte multe de spus și de povestit, dar aici nu am nici interesul și nici intenția să vă povestesc viața mea anonimă și tumultoasă în același timp, pe care am trăit-o la vremea aceea fără să conștientizez că toate locurile de muncă pe care le-am schimbat cu ușurință în perioada comunistă îmi vor aduce mari beneficii în gândire și în acumularea de noi și noi cunoștințe în domenii extrem de variate, care de multe ori nu aveau legătură cu profesia mea de bază. Asta m-a făcut probabil să folosesc tot ce citisem din cărțile copilăriei și a adolescenței, transpunându-le în viața curentă pe care o trăiam.

Facultatea de drumuri și poduri am făcut-o dintr-o mare plăcere, iar acum, dacă mă gândesc, am ales-o pentru iubirea pentru libertate, neplăcându-mi niciodată să am o meserie care să mă țină închis între niște pereți cum ar fi fost o fabrică, de unde ca să ies sau să intru, trebuia să trec prin fața unui portar. Am făcut și asta, dar din prima clipă a angajării, deja îmi căutam în mintea mea un viitor loc de muncă unde voi pleca de bună voie, când m-aș simți îngrădit. Nu o să o mai lungesc, am trecut în primii 15 ani din viață prin vreo șapte locuri de muncă și funcții, începând chiar din anii de stagiatură, iar prin 1980 – având funcția de director la Unitatea de gospodărie comunală a primăriei municipiului – am optat să obțin funcția de inspector cu sistematizarea rutieră la Serviciul de Circulație la Miliția județului Harghita.

Prin natura serviciului meu în acest domeniu – și la Drumuri Naționale și la primărie – m-a preocupat foarte mult circulația rutieră, pe care am înțeles-o cred de pe vremea când aveam vreo 6-7 ani. Atunci „am învățat” să conduc mașina, de fapt am învățat pe camion „Zis” de 5 to. În cartierul Pavilioanele CFR Nicolina, unde locuiam cu părinții, străduțele înguste de 5 m  care erau pietruite, aveau o formă rectangulară, fără curbe, alcătuind un caroiaj cu intersecții multe și fără vizibilitate. Din acest motiv, cartierul fusese ales drept Poligon de Școala de șoferi profesioniști, care erau băieți de „profesională” de 17-19 ani, în general de la țară, care urmau să devină șoferi pe camioanele patriei ce urma să construiască comunismul. Atracția mea și a copiilor din cartier pentru mașini, ca să ne urcăm „în ladă”, lângă elevi și să „ne tragem” cu mașina, a fost probabil mult mai puternică, așa că m-a îndrăgit instructorul „nenea Costel Brăgău”, care m-a luat lângă dânsul în cabină „să mă trag cu mașina”. Ulterior aveam să aflu că era o bună cunoștință al tatălui meu, cu care era accidental și prieten de „șpriț”. Ceilalți copii mai mergeau la fotbal, la alte jocuri ale copilăriei, dar eu aveam „servici” la mașină. Fără să conștientizez, am învățat indicatoarele de circulație, manevrele de pornire ale camionului și multe amănunte care nu le intrau în cap băieților elevi. Atunci, nenea Costel îi punea să stea înafara cabinei, pe scara mașinii și mă punea la volan cerându-mi să execut manevre pe care elevul nu le putea de emoție probabil executa. „Vezi,  dobitocule, un copil de șase ani face impecabil ceea ce tu nu poți! Marș sus în spate, să vină următorul.” De mașini mă leagă multe în viață, am avut multe aventuri legate de ele, fără să îmi dau seama, au fost firul călăuzitor al vieții mele. În acest domeniu am avut invenții și inovații, fără să le fi putut breveta vreodată, din lipsă de timp, de bani și mai ales de determinare.

Lucrând în domeniul drumurilor la Miercurea Ciuc după absolvirea facultății, tot am avut tangență cu ofițerii de miliție de la circulație, care aveau un plan comun cu noi de revizie a semnalizării de pe drumuri și străzi. Încet, încet, am legat prietenii profesionale cu ei, iar eu știam să fac ceea ce ei nu fuseseră pregătiți, adică sistematizare rutieră și marcaje rutiere. Într-o bun zi, mergând pe teren cu Șeful Serviciului de circulație – col C.A), acesta mă întreabă dacă nu m-ar tenta să devin ofițer la circulație, că au liber postul de inspector pe sistematizare rutieră. Îmi spune că treaba mea ar fi să fac munca pe care o făceam și la drumuri, să verific starea rețelei și a semnalizării și să avizez din partea Miliției toate proiectele de străzi și șosele din raza județului. Pentru că eram ofițer de Geniu în rezervă, urma să fac doar trei luni cursuri de pregătire specifică la București, după care eram încadrat direct cu gradul de căpitan (conform vârstei) la ei la Serviciul de circulație. Ideea mi-a surâs pe loc, că eram un tip cu afinități cazone, milităros și disciplinat și mi s-ar fi oferit posibilitatea să îmi desfășor munca într-un cadru de unitate militară.

Azi, când rememorez acei ani și acele vremuri, îmi dau seama că mă atrăgea enorm de mult să mă aflu printre „eroii” cărților polițiste devorate de mine în anii de tinerețe. Aveam 28 de ani și o viață înainte, care deși era la  început, căpătasem multă experiență în cei cinci ani trecuți de la absolvire, Fusesem deja Șef de lot, Șef de sector, Director al unității de gospodărie comunală, Șef al secției de drumuri forestiere cu peste 1330 km de rețea prin pădurile harghitene, șeful secției 1 la Întreprinderea de industrie locală județeană, unde răspundeam de producția a cca 600 de oameni într-un areal de câteva zeci de kilometri pătrați, în cariere și balastiere, Stație de oxigen, etc. În cinci ani! Așa că, hai să devin și ofițer de miliție, la circulație.

„Băieții cu ochi albaștri” au pornit așadar „să-mi facă dosarul” de încadrare. A durat timp de doi ani!. Îmi spunea tata că la Iași veniseră pe la el, la CUG și se interesaseră despre el la ofițerul de securitate, apoi au puricat neamurile de gradul 1 și 2, au puricat rudele soției, ce mai, parcă doreau să mă pună ministru de interne. În acest timp eu îmi vedeam de viața mea, uitând de faptul că-mi dădusem acordul să mă fac ofițer la circulație.

Am trăit multe în cinci ani, mă cunoștea după nume și după figură și Primul Secretar al județului – Josif Szasz – și Primul Președinte al județului – Pataky Imre – am dat mâna și cu Ceaușescu, cu ocazia inaugurării vilei „Corbu” construită „de gospodăria de partid” lângă unitatea militară Batalionul de vânători de munte, într-o poiană minunată de la poalele munților Harghita, la care mi-am adus aportul cu oamenii mei construind aleile parcului natural de la heliport până la vilă și drumul de acces pietruit care traversa un smârc de mici dimensiuni, lucrasem sub comanda Trustului Carpați București, făcusem cu unitatea mea un baraj de anrocament la marginea municipiului care a pus pe harta fizică a României o mică pată albastră la lacul de agrement Șuta, eram prieten apropiat cu primarul municipiului Balasz Buzas, am adus în creierul munților o șalupă și un ponton plutitor care să le punem pe viitorul lac, etc. Astea se derulaseră în cinci ani, din 1975, până în 1980. O fi mult, o fi puțin? Oricum, mi-au creat multe amintiri și o mare experiență de viață. Să nu mai spun că lucrasem direct cu o sumedenie de oameni de multe naționalități, de la maghiarii care predominau (secui, de fapt), români ardeleni, români moldoveni, olteni, munteni, lipoveni de la Măcin, țigani gabori, țigani maghiari, țigani români, deținuți de drept comun, etc. Fără să-mi dau seama, am început să „o rup” bine ungurește, ceea ce mi-a fost ulterior de mare folos. Simțeam efectiv că sunt iubit și apreciat de toată lumea și sunt adoptat imediat de fiecare colectiv pe unde am trecut. Municipiul era relativ mic, avea cam 43000 de locuitori, cu tot cu comunele suburbane. La zece minute de casă, ieșeam la iarbă verde la poalele pădurii.

Iată că în sfârșit, în 1980 sunt chemat la Inspectoratul Județan al M.I. la Serviciul „cadre… Doi tipi, bine trecuți de 50 de ani. Col. C. și maiorul A. Îmi cer să le răspund la unele întrebări legate de biografia mea, după care mă anunță „cu părere de rău” că postul pentru care fusesem recrutat la Serviciul Circulație nu mai este disponibil, deoarece cu o luă în urmă, fusese transferat „disciplinar” dintr-un județ din Oltenia, maiorul J, care fusese contabilul șef acolo și niște nereguli descoperite de CFI l-a făcut pe ministrul G. Homoșteanu „să-l pedepsească” trimițându-l la jumate de carieră tocmai la Miercurea Ciuc, la „batalionul disciplinar”.

Omul nu avea nicio pregătire în domeniul drumurilor sau a circulației rutiere, dar „ordinul nu se discută, ci se execută”, așa că mi-a mâncat mie postul…

De mine însă cică aveau mare nevoie, că îmi studiaseră temeinic dosarul și văzuseră abilitățile și experiența mea, plus referințele excepționale venite de la primul secretar – primarul municipiului – care mă făcuse și membru de partid, ca să mă poată numi director la unitatea primăriei, ce mai, corespundeam de minune, plus că eram ofițer cu școală militară de Geniu operativ. Așa că… îmi spun „tovarășii” că mă încadrează imediat pe funcția de tehnician cazarmare, șef birou Cazarmare, în locul unui maior originar din Iași, care se zbătuse să vină mai aproape de casă, la Bacău.

Habar nu aveam eu cu ce se mănâncă asta, dar m-au pus în temă ofițerii. L-au chemat pe șeful Serviciului ATMF (așa se numea Administrativul), care era un serviciu ca armă „securitate”, dar deservea tot ce ținea de M.I. adică Securitatea, Miliția și Pompierii, plus trupele de securitate. Mi-au spus salariul de încadrare (care era substanțial mai mare decât ce aveam eu pe atunci cu toate funcțiile prin care trecusem), dar eram încadrat ca personal civil, urmând după o perioadă să mă trimită la niște cursuri la Băneasa ca să mă încadreze ofițer cu grad de căpitan. În mintea mea se derulau cu repeziciune imagini și evenimente amestecate, așa cum vedeam că se derulează în ochii motanului Tom când Jerry îi dădea cu leuca în cap.

Șeful de Serviciu – col. C.A., care fusese Șeful serv. Circulație când mi-a propus să vin în serviciul lui ca inspector cu sistematizarea – fusese mutat pe funcția de Șef SATMF,  m-a luat cu el la etajul unu unde erau birourile și m-a prezentat subalternilor, care erau multe doamne cu funcția de contabile și magazioneri. Mi-a prezentat „meseriașii” unității, peste care urma să devin șef, inclusiv cele patru femei de serviciu, despre care am aflat cu uimire că nu știu limba română, ci numai maghiara, că erau femei simple de la țară. Doar una era moldoveancă „de a mea”. Tâmplarul, fochistul-instalator, alți fochiști, etc erau cu toții maghiari și vorbeau limba română diferit, unii mai acceptabil, alții cu mare greutate. Asta m-a șocat. Mi se prezintă pe plt. adj. E M, care avea să-mi fie subordonat direct, maistru militar armurier N.B, apoi mergem la popotă, unde sunt prezentat doamnelor bucătărese, ospătare, bufetierei, conduse de un plt. adj. care era Șeful popotei. Serviciul era încadrat cu cca 30 de persoane, femei și bărbați – majoritatea de naționalitate maghiară, să zicem 60% –  ceea ce pe mine efectiv m-a uimit. Acolo era chiar democrație, într-un loc sensibil, pe vremea lui Ceaușescu! Apoi am aflat că doamnele erau de fapt soțiile unor alți salariați români de la „partid” și din M.I. iar Șeful de serviciu, col C.A. era de fapt maghiar 100%, iar soția lui era secretara Șefului Miliției județene, româncă din Mureș. Asta vă sugerează subtil tabloul vremii.

Acesta a fost MEDIUL unde timp de alți cinci ani din viață mi-am desfășurat activitatea și unde am  căpătat un alt surplus de educație și de experiență. Mi-au dat o cameră de birou separată, unde stăteam mai mult singur, dar teoretic era și colegul meu plt. adj. E M. Ca activitate principală în funcția de șef birou cazarmare trebuia să țin evidența tuturor clădirilor și a terenurilor deținute în județ de Ministerul de Interne, adică Sediile Miliției în orașele județului, Posturile rurale de Miliție, cazarmele Pompierilor, alte obiective precum GAA (gospodăria agricolă ajutătoare) – deservită de deținuți semiliberi din penitenciar.

Multe am văzut, multe am trăit în cei cinci ani, am fost apreciat  de comandanți – mai ales cel de la Milțiție (col. G. G), pentru că mă preocupam cu mare drag și abnegație să ajut familiile românilor (mai ales moldoveni) de la Posturile de miliție, să le măresc confortul în clădire introducând apă curentă și grup sanitar, cu centrale termice proprii pe lemne, cu baie și cadă proprie, pentru că trăiau în sate izolate în comunele județului, unde populația le era în principal ostilă, dar nimeni nu avea voie să se plângă de asta. Soția le ajuta nevestele unde se putea, să fie angajate la Poștă, în aceeași localitate, iar asta a fost imediat apreciat de comandanți și de șefii de post de miliție. Mă împrietenisem cu mulți ofițeri de miliție și securitate cu care jucam minifotbal în campionatul municipal la Dinamo2, așa că eram cumva în m mediul meu. Sunt foarte multe de spus, enorm de multe, dar acolo am învățat ce pot să spun, despre ce am voie să vorbesc, dar cel mai mult acolo am învățat să observ și să mă feresc de ochii indiscreți care te filau de pretutindeni.

Am fost chemat „din prima” la ofițerul CI, care mi-a propus să fiu ochii și urechile sale, dar elegant i-am dat cu flit, tot așa cum am făcut și în Școala militară. Aș putea scrie dacă aș avea timp și determinare zeci de cărți având ca temă anii petrecuți în cei 15 ani de Ardeal, dar nu este încă timpul pierdut…

Important pentru cititorii blogului meu este acum să rețină că în acei ani ai tinereții viața m-a dus în fața unor oameni deosebit de „puternici ai zilei”, cu o funcție enormă, dar care nu m-au timorat și nici nu mi-au produs vreo schimbare majoră de atitudine sau de comportament. De la Ceaușescu – căruia i-am strâns mâna întinsă la acea inaugurare la care am participat – și până la Primul secretar de județ sau municipiu, Primul Președinte al CJ, comandantul Securității Județene, al Miliției Județene, au fost oameni cu care am fost nevoit să am relații de serviciu. În viața mea nu am profitat cu nimic de pe urma acestor personaje și să știți că mulți care m-au cunoscut în acele timpuri pot sta mărturie că nu mint cu nicio „centimă”.

Plecarea „din sistem” s-a făcut brusc. Foarte greu de altfel, neașteptat de greu. Norocul meu cel mare a fost că Bunul Dumnezeu mi-a deschis ochii și nu am acceptat să devin ofițer activ, că altfel nu reușeam să „evadez”. Am rămas angajat civil, „comandant” al plutonului de angajați civil ai unității. Locțiitor îmi era prof. LB – directorul de la Arhivele statului, de altfel un bun prieten care mă ajuta mult cu documente ca să reconstitui Dosarele de Cadastru. În Ardeal există cartografiere încă din timpul Imperiului austro-ungar, așa că munca era mult mai simplă decât în „regat”.

Pe linie de muncă administram nominal un cont financiar, asupra căruia aveam drept de semnătură doar Comandantul serviciului, șeful financiar și eu. Puteam de exemplu să merg la casierie, să semnez o chitanță și să scot să zicem o sumă în lei pentru care nu trebuia să dau nimănui nicio explicație, dar până la sfârșitul lunii trebuia să vin la contabilitate cu o factură justificativă. Se strica o baterie la un obiectiv? Luam bani și mergeam la magazin și cumpăram bateria. O dădeam instalatorului să o monteze.

Lucram și cu secrete, spre exemplu toate „casele conspirative” din județ, aveau nume de flori, iar eu primeam de la Comandant ordin clar că la „Casa Garoafa” de exemplu, s-a stricat bateria, sau curge apa continuu la rezervorul de WC. Casele erau în toate orașele județului, iar eu aveam evidența lor și plăteam întreținerea cu regularitate, utilitățile, cu nume false, pentru care fuseseră întocmite acte reale. De fapt toți vecinii din scară știau că acolo este apartamentul securității, însă de obicei în acea scară locuiau tot cadre ale MI. Găseam multe urme de orgii când intram acolo cu instalatorul nostru, că „băieții cu ochi albaștri” foloseau apartamentele clandestine și drept alcov de nebunii cu „informatoarele”… Multe abuzuri am văzut petrecându-se și multe nereguli se petreceau de către privilegiații vremii. Înmagazinam în minte tot ce vedeam, puneam cap la cap și îmi formam o părere despre adevăr.

Contul financiar de care răspundeam eu direct și personal rula sume imense pentru acele vremuri. Din el se plăteau lucrări de construcții și reparații la clădiri, iar prin semnătură eu atestam și îmi asumam răspunderea că au fost făcute în realitate. Prin 1984, pe la sfârșitul anului, merg cu treabă la marginea orașului, la un obiectiv care consta într-o vilă P+2, de protocol, dotată cu mobilier rustic de cabană vânătorească, cu blănuri de vânat pe parchetul impecabil și trofee vânătorești pe pereți. Alături – o clădire înaltă cât P+2 – fără tavan între etaje, care era de fapt amenajată ca sală de sport pentru forță, dotată cu șpaliere și saltele, manechine de luptă și capră de gimnastică,  bârnă, gantere, haltere, funii agățate de tavan, etc. Vila era păzită non stop de doi militari în termen de la Compania de securitate din curtea inspectoratului, care fiind „pile” făceau acolo armata lor de boieri îngrijind vila și păzind obiectivul, dar fără a avea vreo armă în dotare, ci doar un telefon TO direct cu ofițerul de serviciu. La sală mergeau iarna săptămânal ofițerii care făceau parte din USLA (antitero pentru necunoscători) și cu instructorul de lupte, că făceau antrenamente specifice și forță. Teoretic, obiectivul ținea de o Unitate din București adică de USLA, dar vila era de protocol pentru ștabi, fiind pe malul Oltului, la poale de munte cu o vedere minunată la marginea municipiului.

 Când ajung la obiectiv, rămân pur și simplu siderat! Mă trezesc cu un șantier de construcții deschis, în toată regula, cu muncitori, schele, roabe, praf și moloz. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Intru, întreb soldații care îmi raportează că oamenii veniseră de o săptămână trimiși acolo cu acceptul col I.A – „noul Șef al securității județene”, de cca 2 ani. Uimit, mă întorc la unitate și merg glonț la Comandantul meu nou, col M.I., un oltean bun de pus la rană, fost șef al Miliției municipiului. Îi raportez ce am găsit, dar nici el și nici „contabilul șef” habar nu aveau de nimic. Îl rog pe comandant să meargă să raporteze situația comandantului Securității, despre care aflasem de la militari că ar fi ordonat lucrările. Vine șeful înapoi foarte tulburat și ne „scoate” la un șpriț la separeul restaurantului aflat lângă Inspectorat.  La o friptură și un șpriț, vorbind în șoaptă, ne spune că „Bossul”  col. A.I. l-a luat la împins vagoane când l-a întrebat dacă știe el ceva despre lucrări. Că nu-i treaba lui, că să nu-și bage nasul unde nu-i fierbe oala. Ăștia, fiind ofițeri de carieră, cu grade și funcții, nu aveau curaj nici să crâcnească. Dar eu, fără jenă și fără frică, m-am închis în biroul meu de la ultimul etaj și m-am apucat să scriu la mașina de scris din dotare un Raport explicativ către „direcționalul” meu – Serviciul  de Construcții al Ministerului.

Originalul l-am pus cu mare grijă în fișet, unde aveam sigiliu propriu cu plastilină,  am smuls un fir de păr din cap și l-am plasat jos, la podea, cu 2 bucățele infime de scotch ca să-mi arate dacă cineva a deschis ușa fișetului. Celelalte două le-am luat acasă, ascunzându-le sub cămașă, la spate și acolo un exemplar l-am ascuns într-o carte oarecare din bibliotecă, iar celălalt l-am expediat prin poștă, cu confirmare de primire, lui maică-mea la Iași. Așa m-a dus pe mine capul atunci. Am făcut Ordin de deplasare la București, la Serv Construcții. Verificând firul de păr nu am observat nimic suspect. Multe am auzit eu în anii din M.I. Ajuns la București cu raportul în geantă, ies la raport la Șeful de serviciu, după ce îi raportasem problema colonelului C – fost arbitru internațional de box, dar inginer constructor de profesie. Ăsta rămâne tablou, mă ia de mână și mergem la Șeful Serviciului, care când aude și citește Raportul mă întreabă dacă am curaj să susțin ce am scris și în fața ministrului. Îi spun că n-am nicio problemă, iar secretara ne perfectează o audiență la Ministrul secretar de stat MD, care de fapt era „organul” de partid care superviza M.I. Omul era civil, nu militar precum restul lumii, adică era „de-al meu”.

Colonelul Șef de serviciu cu care eram în audiență, vorbește și explică în timp ce eu studiam atent ca un cazarmar ce eram, mobilierul și stucaturile pereților. Când aude ministrul și citește raportul, mă întreabă de ce nu am raportat înainte să demareze lucrările, iar eu am răspuns că nu sunt într-un obiectiv la care să îl supraveghez constant, nefiind în portofoliu meu curent. I-am spus ministrului că între mine și Comandantul Securității Județene sunt tensiuni intense pe această temă, că eu pentru el sunt un civil care se bagă unde nu-i fierbe oala, dar că răspunderea mea față de contul financiar despre care puteam fi acuzat că s-au făcut deturnări de fonduri, m-au făcut să am curajul să ies la raport. Ministrul s-a uitat lung la mine și mi-a spus „mergi liniștit acasă, îți garantez că nu vei avea de suferit nimic”. I-am raportat că eu din vară făcusem raport să plec din unitate înapoi în fosta unitate de drumuri unde luasem post la repartiție, care mă dorea să mă întorc, dar noul șef al securității județene îmi spuse scurt: „la noi se intră foarte greu, dar de ieșit e și mai greu, doar cu picioarele înainte”. Aveam 33 de ani și nu îmi prea surâdea ideea.

A doua zi, în urma mea, ajuns la serviciu, se anunță la nivel de comandă un control făcut de „inspecția ministrului”. Vin de la București 2 colonei și un căpitan, se prezintă la Șeful Inspectoratului și la Șeful Securității și cu 2 mașini pleacă la obiectiv. Eu mă uitam pe geamul biroului și mă cam temeam de clipa confruntării. Vin „băieții”, sunt duși la popotă, iar acolo sunt chemați șefii mei, adică Șeful serviciului și contabilul șef, maiorul B.A. Eu știam cu precizie că acest nou comandant al Securității județene este pila generalului A, șeful Direcției a 2-a a Securității statului. Știam cu ce se mănâncă, așa că omul, aterizat de mai puțin  de un an la Harghita a pus ochii pe vila de protocol, dorind să-i mărească luxul și confortul de care urma să beneficieze el și prietenii, probabil la 5 stele. Putere era, bani credea el că sunt, doar că erau dirijați de un subaltern civil care era foarte corect și își apăra pielea de deturnare de fonduri. Mai mult decât atât, s-a aflat că Directorul N. Cs. al Trustului de construcții, primise drept răsplată viza pentru Germania Federală a doua oară în 2 ani consecutiv din ordinul col. A.I.

Asta a pus capac la toate. Eu nu am fost chemat nicio secundă în fața nimănui, dar asta mă făcea să-mi fie o frică și mai mare. Le-am spus părinților că dacă mi se întâmplă ceva, să caute răspunsul în acel Raport ascuns de mama mea prin casa lor. În 1985, prin martie, îmi spune șeful meu într-o zi că a venit pedeapsa pentru lucrările de la obiectivul de la J. Șeful securității a fost amânat de la înaintarea în grad timp de 3 ani, plus oprirea indemnizației de comandă, care era suplimentară salariului și care era de aproximativ 5000 lei/lună, iar Șeful Inspectoratului col. D.O,  cu pierderea indemnizației de comandă de cca 6000 pe timp de un an. Ăștia erau bani, nu glumă. Prin aprilie, primesc un telefon în birou de la secretara col I.A să mă prezint la el la birou. Pur și simplu, inima îmi bătea în piept gata să sară la bătaie.

Intru și în birou, lângă Boss, stăteau umili cei doi „toarăși” de la cadre, care mă angajaseră în urmă cu 5 ani. Bossul mi se adresează: „tovarășe inginer, mai doriți să plecați de la noi, așa cum ați făcut raport?” Am răsuflat ușurat și am plusat: „ și de ieri, tovarășe colonel dacă s-ar putea”. „Bine, îmi răspunde el peste ochelarii de vedere. Vă aprob transferul.” Îi răspund pe loc, nonșalant: „tovarășe colonel, eu am cerut transferul în august anul trecut, acum postul nu mai este vacant, dar dacă vreți să scăpați de mine cu adevărat, puteți să interveniți să mi se creeze acum un post liber ca să plec” Cele două momâi de la „cadre” tăceau mâlc. „Vom vedea ce putem face” îmi răspunde sec Bossul și înțeleg că trebuie să cer permisiunea să evacuez zona.

Așa am ieșit eu din sistem, mult mai ușor decât îmi prezisese Șeful securității lui Ceaușescu.

De atunci și de la „Revoluție” mi se trage ura față de securiști, față de abuzurile pe care le-au făcut dintotdeauna, dar mai ales că oameni ca dânșii au trădat jurământul militar depus ca ofițeri față de țară și datorită lor a fost posibilă înlăturarea criminală a lui Ceaușescu, care a fost incomparabil mai patriot și mai loial României și poporului român decât toate jegurile care au urmat și care au vândut țara străinilor.

În mintea mea i-am condamnat de mult la moarte și le doresc tuturor cele mai cumplite lucruri să li se întâmple,

Așa că… aceasta este explicația că nu mă tem de nimeni și de nimic, că nu mă pot timora niște ticăloși aflați vremelnic pe funcții cu putere, care amărăsc fără a fi nevoie viața altor oameni. Chiar dacă pierd, chiar dacă Sistemul mă va învinge copleșindu-mă cu greutatea lui care apasă, voi fi acea pietricică din pantof care le roade pielea și carnea până la sânge și le creează un disconfort care le strică viața. Cât mai trăiesc, că între timp, minez ca un adevărat genist ce sunt alte câmpuri în jurul lor, care vor exploda peste tot unde nici nu se mai așteaptă, chiar și după dispariția mea. I-am rugat, i-am implorat, „dați-mi bună pace și nu mă obligați să fiu nevoit să vă pedepsesc”. Nu m-au crezut, nu m-au ascultat…

(va urma)

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

4. CONTACTUL

După ce am făcut primele 6 ședințe de inițiere pe Stația de dializă a Spitalului Parhon – în care am constatat că totul este normal și că nu am reacții negative care să-mi strice „feng-sui-ul”, m-am liniștit efectiv și am început să lucrez mental cu corpul și psihicul meu ca să mă obișnuiesc cu viitorul stil de viață. În sala de dializă erau câteva televizoare poziționate pentru pacienți, dar cum nivelul general de cultură era dictat de Amtena3, România Tv sau ProTv în cel mai fericit caz, pur și simplu nu m-a interesat deloc ideea de a-mi pierde cele 4 ore /ședință intoxicându-mi mintea din lipsă de alternativă. Am preferat să apelez la „biblioteca” mea de gânduri și evenimente pe care le-am trăit și care încercam să le readuc în timpul prezent. Și aveam la ce să mă gândesc, credeți-mă pe cuvânt. Am trăit în 40 din cei aproape 60 de ani cât aveam eu atunci, cât alții poate în o sută. Cu bune și cu rele.

După a șasea ședință pe Stația spitalului, am fost programat la prima ședință la Centrul Fresenius – într-o clădire aflată lângă spital, în spatele curții. Am aflat de la alți pacienți din salon că mulți dintre medicii clinicii lucrează ca angajați „part-tiime” și la Fresenius. Tot de la alții am aflat că mai există un Centru, în Păcurari, dar toți se fereau să-i spună tot Fresenius, deși acolo șeful suprem era mama Profesorului, doamna Prof.dr. Maria Covic. Atunci nu înțelegeam eu cum vine chestia asta, dar aveam să o deslușesc puțin mai târziu. Spre norocul meu, am fost repartizat la Centrul Fresenius din curtea Parhonului și la primul contact cu Centrul, am fost preluat de o doamnă aflată la ghișeul de Informații care am aflat de la ea că era și salariată la Fresenius și pacientă dializată. Foarte amabilă, ea m-a pus sumar în temă cu câteva indicații simple, iar tot pe atunci, am aflat că domnișoara A este fiica doamnei C, iar ambele erau interfața firmei Fresenius cu pacienții, domnișoara A fiind secretară care făcea legătura între șoferii BGS și pacienții dializați. Am nimerit la începuturi în tura a III-a, de la ora 17 la 21. Am fost alocat unei mașini de transport și atunci am aflat că șoferii firmei de transport BGS lucrează și ei în ture de câte doi/mașină și se schimbă la fiecare două zile între ei, dar sunt plătiți mizerabil după spusele lor, cu salariul minim pe economie și un bon de masă/ziua lucrătoare.

Eu am lucrat o viață întreagă în întreprinderi de construcții și munca mea directă cu oamenii pe care i-am avut în subordine (o perioadă cca 600), inclusiv șoferi și mecanici, mi-a creat o abilitate nebănuită de fin psiholog și analist, lucru care mi-a dat ușurința să mă simt bine în orice colectiv.

Bucuria ce am avut-o de la început, a fost că aproape la fiecare ședință avută de două ori pe săptămână, mă întâlnea la vizită, la salon, dr. MO, medicul care mă îngrijise direct în spital și care mă introdusese în Programul de dializă. Observasem încă din spital că este un discipol al Maestrului său – Profesorul dr. Adrian Covic – iar în mintea mea făcusem imediat paralelismul că ambii medici, între care era după aprecierea mea o diferență de maximum 10-15 ani, iar ambii  proveneau din familii de profesori universitari medici, aveau trasee de viață similare. Diferența consta doar în faptul că Profesorul alesese aceeași specialitate ca a părinților săi, care au fost iluștri pionieri ai Nefrologiei românești, niște somități în medicină, iar dr, MO alesese cu totul altă specializare decât iluștrii săi părinți și prin urmare se afla încă din facultate în siajul Profesorului. În lumea medicinei există cutume nescrise, dar respectate cu sfințenie, iar o progenitură a unei familii de medici care alege aceeași carieră cu părinții, are o cale mult mai ușoară și un drum mult mai măturat înaintea lui de gunoaie și obstacole decât un nou venit în medicină. Sunt un fel de reguli nescrise, bazate pe ideea că „ce naște din pisică, șoareci mănâncă”. Dar și lumea medicală e rea și invidioasă, bârfitoare și ranchiunoasă, iar vorbele auzite înafara ei spuneau că „tânărul” Profesor ajunsese la aceste onoruri mult prea devreme, bazat pe reputația iluștrilor săi părinți și mai puțin pe performanțele proprii. Ca un exemplu îl avem la Iași pe fostul Prof. dr. Pendefunda și pe fiul său Liviu, care s-a urcat în carieră pe umerii tatălui său și mai puțin pe rezultatele muncii sale. Astea le știu de la alți buni prieteni de-ai mei, medici onorabili care au făcut medicina din dragoste pentru oameni și au fost colegi de facultate și generație cu câteva beizadele.

Spre deosebire de Maestru, dr. MO se vedea că este tobă de carte, pe care o asimilase el însuși prin munca lui și iradia din prima multă știință, pentru care i se purta un real respect de către colegi și din câte am văzut cu ochii mei, chiar de către Profesor. Mereu dr. MO îmi spunea că „am vorbit cu dl. Profesor” despre „aia” sau despre „cealaltă” și că „dl. Profesor a fost de acord” să facem așa, sau așa… Prima dată când a intrat în rezervă la o vizită Profesorul, iar MO m-a prezentat „dl. Mihăilă”… Proful l-a oprit imediat și i-a spus „știu cine este dl. Mihăilă”, iar nu am înțeles dacă își aduce aminte că i-am reparat strada de pământ care făcea legătura cu bloculețul său  cu P+2 din Valea ;Lupului, sau se referă la nebunul care a cheltuit cca o mie de euro ca să amenajeze toaleta rezervei să o poată folosi… Pentru că niciodată nu mi-a spus măcar un „mulțumesc bă inginerule, că mi-ai făcut atunci o treabă care nu ținea de funcția și puterile tale și nu am apucat să îți mulțumesc pentru asta”. În sfârșit, cert este că înainte să intru în Program la Fresenius, dr. MO îmi spune că s-a consultat cu Profesorul și pentru început, având în vedere și starea în care mă aflu cu un picior valid și că depind de căruț, voi face doar două ședințe de dializă/săptămână – marțea și sâmbăta, tura III.

Arareori, când nu venea la vizită dr. MO, venea o doctoriță blondă, cu ochelari de vedere pe care am întâlnit-o arareori de gardă și în Spital, , la cca 42-45 de ani, după aprecierea mea, cam în jurul vârstei fiicei mele. Din prima clipă când s-a oprit la patul meu la vizită, mi-a vorbit pe un ton răstit și obraznic, ca la un ins inferior speciei ei și a părut tare enervată când a aflat că sunt la două dialize/săptămână. M-a chestionat ca la securitate, de ce, și de cum, iar eu – ca un scorpion veritabil ce sunt – m-am strâns arc și așteptam prilejul să o atac cu acul veninos. Obrăznicia ei a atins momentul culminant într-o zi când fiind la dializă, m-a sunat vărul din Brașov care nu știa unde sunt eu în acel moment. „Nevasta lui Mengele” fusese la patul meu de cca 5 minute și din poziția unde stăteam eu în pat, nu vedeam restul salonului, că era un parapet despărțitor. Vorbeam la nivelul de jos cu vărul meu, pentru că educația și bunul simț nu îmi permiteau să audă și ceilalți pacienți subiectul convorbirii. Nici nu apucasem săi spun lui vărul că sunt la dializă, că mă trezesc la patul meu cu o asistentă pe care mult mai târziu aveam să o cunosc mai bine și să aflu că era și șefă de tură în acel  moment, o doamnă desăvârșită și deosebit de competentă. Asistenta M vine la patul meu, mă atinge pe mână ca să mă facă atent, iau telefonul de la ureche și atunci percep niște urlete de femeie turbată de nervi care țipa în salon că a dat ordin ca să nu fie deranjată cu telefoanele în timp ce ea face vizita. Atunci am înțeles că ea la mine se referă, iar eu eram total nevinovat, pentru că poziția corpului meu nu permitea să văd în salon decât patul din față, iar eu credeam că „superdoctorița” despre care aflasem nu demult că este Șefa Centrului nostru, este plecată la vizită în salonul alăturat, printr-un spațiu comun aflat în capătul opus al salonului meu. Prin urmare vorbeam cu vărul fiind concentrat să-l aud ceea ce el îmi spune și nu auzeam absolut nimic din ce se vorbea în jurul meu.

Când asistenta M m-a făcut atent că aia țipă la adresa mea și mă face cum îi vine la gură, am lăsat telefonul pe piept fără să-i spun vărului meu că întrerup convorbirea și cu un ton răstit și tare, mă adresez nestimabilei doctorițe întrebând-o ce caută un om ca ea printre pacienți și dacă Centrul de dializă are cumva regim de detenție, iar în acest caz să monteze și gratii la ușă, ca să știm măcar că avem statut de deținuți. Am ajuns să țipăm bine unul la celălalt, ca la cortul Bulibașei Chirica, i-am spus doar că poziția în care stăteam eu nu îmi permitea să văd că mai este în salon după ce se oprise la patul meu și în al doilea rând, eu vorbeam pe un ton cât mai jos, tocmai ca să nu deranjez lumea din jur. Nu știu cine îi spune că m-a sunat fiica din Canada, că întrebat fiind de asistente despre mine, le-am spus că am copii, o fiică în Canada și o nepoțică, care locuiesc la Montreal. Vaca nu rabdă și nici nu mă întreabă, iar văzând că a dat de unul care nu se teme de gura ei și „o face” din vorbe, sare ca proasta în bazin, fără să se uite că nu are apă și îmi spune mie: „ce să-ți spun… m-ai dat pe spate că ai fata în Canada!” – de parcă eu invocasem ceva pe tema asta, chiar dacă ea ar fi sunat, de unde să fi știut lumea că sunt la dializă și că doctorița SL sărită bine de pe fix, face vizita și nu trebuie să bâzâie muștele pe Terra?! Din acel moment, am luat-o în vizor pe madam SL și am băgat-o în așteptare…

Mai am un episod nefast din acea perioadă de începuturi, prin 2019, când mi se montase fistula în locul cateterului „long life” la sfatul și insistența doamnei dr IM – o zeiță bună, care mi-a deschis capul și m-a împins la revenirea voinței și a determinării, într-un moment al meu de slăbiciune morală – deci eram la primele proceduri de conectare cu ac. Nu prea înțelegeam eu care este diferența, dar urma să învăț. Cert era că primele 4-6 ședințe eram conectat la aparat de asistentul șef de tură și am înțeles că așa prevedeau Procedurile, După ce terminasem „inițierea” fistulei, veneau rând pe rând la conectare asistenții de serviciu, care cum era de tură… Mi s-a spus – chiar pe un ton de reproș, de vreo două asistente și de madam SL – că mi s-a montat fistula într-o „zonă imposibilă” după exprimarea lor, adică undeva sub braț. În zona anghilei. Acolo a găsit loc și posibilitate renumitul medic chirurg M să monteze la insistențele doamnei dr. IM, fistula. Aia a fost cred a 18-a operație cu anestezie totală la viața mea pe care am avut-o… Madam SL când mă prindea, mă toca la cap că tot la două ședințe/săptămână sunt?, iar eu îi spuneam că Profesorul nu mi-a spus altceva, ceea ce pe ea vedeam cu ochii mei că o irită la culme.

Revin la fistulă: era de serviciu la salonul și patul meu asistenta GP, o blondă în cel mai adevărat înțeles al cuvântului. În sinea mea râdeam când era ea de serviciu și o auzeam folosind vocabularul sumar de cață de cartier cu aere multe și minte puțină care folosea la tot pasul cuvintele „pe buune?”, iar mie asta îmi spune multe despre cultura unui om. „Doamna” GP spune în gura mare în salon către colegii ei de tură că „eu nu mă duc la Mihăilă, să-l conecteze cine vrea, dar eu acolo nu merg”. Tonul și mai ales modul de mahala în care m-a băgat în gândul ei „în paza mării”, m-a înfuriat pe loc și i-am spus de la obraz că nici nu vreau să fiu conectat de ea, dacă ea se teme, că nu am încredere în capacitățile  ei profesionale, iar de aici încolo, niciodată nu o voi mai lăsa să se apropie de mine sau de aparatul la care sunt conectat. Întrebând-o ce  rău îi făcusem că nu voia să se apropie măcar de mine, îmi răspunde că „a auzit ea de faptul că fistula mea este montată într-un loc incomod aparent și nu vrea să-și bată capul inutil”. Imediat am trecut-o în Insectar lângă doctorița SL, la aceeași specie de coleoptere. Nici măcar nu a venit să vadă cu ochii ei ce fistulă este, ce probleme ar putea fi, nu! A auzit ea de la colegi că ar fi o fistulă nouă, montată de un prost de chirurg într-un loc neconvenabil ei și hotărâse să nu încerce măcar, ceea ce pe mine întâi m-a uimit, iar apoi m- a revoltat. Spre norocul ei, a plecat aproape imediat ce ne-am mutat la sediul nou al Centrului, la Centrul Păcurari, condus de mama Profesorului, cu franciză Fresenius. „Cine se aseamănă se adună”, așa că adio și n-am cuvinte. Despre „morți”, numai de bine…

Șocul meu cel mare a fost că la acel incident cu asistenta blondă a venit la vizită dr. MO, iar la întrebările dumnealui, i-am povestit pe loc – de față cu blonda – despre incidentul avut. Dr. MO m-a șocat, luând pe loc apărarea asistentei, spunând că în Regulamentul lor este stipulat faptul că în astfel de situații, când o asistentă consideră că nu este stăpână pe o situație, poate cere ajutorul altei colege care să o înlocuiască.

În mintea mea s-a dat de atunci o luptă ca să înțeleg cum este posibil să existe stipulată o asemenea regulă, că în acest caz fiecare asistent ar putea abuza de prevederi și fiecare ar face serviciu pe alese, iar pregătirea profesională nu ar avea nicio relevanță. Însă faptul în sine mi-a zdruncinat puternic încrederea în statutul moral al dr. MO, cu toate că profesional îl consideram un sfânt în preajma lui Iisus Fiul.

Acest eveniment m-a făcut prima dată să-l privesc pe MO cu alți ochi, mult mai critici și să-l văd ca fiind un produs al Castei, care inițial își apără cu orice preț membrii, recte multinaționala sub al cărei siglă lucra. „Ce naște din pisică….” este parte integrantă din Sistem, așa că asta primează, după „Jurământul lui Hypocrate”, după…

De atunci am învățat că la Centrul Fresenius din Copou, Șeful de Centru este doctorița SL, iar adjuncții ei sunt Asistenta șefă Daniela Toma și „directoarea” financiar-administrativă Doina Cukhta. Șeful suprem – „bossul” cel mare și tare, era Profesorul – care plana nevăzut ca vulturul în înaltul cerului ocrotind găinile din curtea fermei sale. Toți cei patru erau parcă trași la Xerox ca și caracter și comportament… Aflasem și înțelegeam din ce auzeam în salon, în discuția dintre asistenți, că Profesorul tăia și spânzura, el aproba tratamente individuale specifice pacienților, iar restul lumii, în frunte cu doctorița SL erau executanți orbește ale ordinelor transmise prin metode nevăzute de noi, Prostimea dializată.

Pacienții – aveam să observ – erau foarte diferiți, atât ca nivel de cultură, de vârstă, de stare a sănătății mintale, a stării lor materiale, dar cu toții eram aruncați la fiert în aceeași oală, precum legumele pentru supă.

La BGS – firma care ne transporta – erau mereu nemulțumiri și multe vociferări între șoferi și pacienți, între șoferi între ei, între șoferi și secretara A de la Fresenius, care planifica curse nedorite sau alătura pacienți imposibil de deplasat împreună, etc. Atmosfera de piață, de Hală de pește, cu nebuni de alcoolism în libertate care îl scuipau și îl înjurau pe medic sau chiar îl apucau în batjocură de organ, erau parcă scene din Boccacio, descrise în De Cameron…

Astea toate se petreceau în timpul de „predializă”, când ieșea tura II și noi, tura III, așteptam să intrăm. Nebuni aflați în sevraj din lipsă de alcool, care pur și simplu făceau de calvar viața asistenților, astea erau scene de care tu, cu capul pe umeri și mintea lucidă trebuia să te detașezi. În mod normal, această faună ar fi trebuit izolată și ori să fie un punct de dializă la Spitalul Socola, ori să se fi făcut un alt centru special în care să fie izolați nebunii… Între timp, majoritatea „au ieșit din sistem”, iar încetul cu încetul, viața a intrat într-un aparent normal.

Să țineți minte doar că în acea perioadă specificată între aprilie 2018, când  am intrat în Program și decembrie 2020, când ne-am mutat în Centrul cel nou din Tătărași, am făcut propriu zis „școala” de pacient dializat, mai mult pe cont propriu, pe corpul meu, timp în care am acumulat multe informații și am făcut observații proprii încercând să-mi explic singur diverse stări prin care trec în timpul dializei, pe baza unor explicații date cu multă răbdare și profesionism de dr.. MO. Faptul că am o minte analitică și sunt înzestrat cu multă voință, m-a adus în stadiul să înțeleg astăzi foarte bine și chiar în amănunt în ce constă operațiunea de dializă și mai ales ce manevre pot face la latitudinea mea, ca să-mi păstrez o stare relativ bună și de confort. Din nefericire, sunt extrem de puține astfel de persoane și degeaba încerc să-i învăț unele mici trucuri pe aceia din jurul meu, incultura lor generală și lipsa de voință le fac să fie supuse în totalitate Sistemului, care nu are nici timp, nici chef să se ocupe în particular de stările lor. În ciuda omeniei și solicitudinii depuse de multe asistente și doctorițe, cunoașterea ta personală, a reacțiilor corpului tău și înțelegerea ta asupra a ceea ce ți se întâmplă, este determinantă, iar aici este diferența între bine și rău, între viață și moarte.

În anii petrecuși la Centrul din Copou, depindeam în exclusivitate de infirmieri, deoarece rampa de acces la parter era construită anapoda, de idioți cu două picioare, care au proiectat și executat acel Centru de la „A” la „Z”, fără respectarea niciunei Norme valabile. Și toaleta pentru invalizi era dotată cred de aceiași tembeli care judecau poziționarea elementelor de prindere cu mintea de biped neevoluat, fără să ceară și părerea unor invalizi, considerați din start necuvântătoare mult inferioare bipezilor.

Asta m-a determinat să mă adresez doamnei manager CP venită de la București, de la firma mamă – care ne-a expus planul firmei Fresenius să construiască un alt sediu, tot la Iași – să-i spun că la acel nou Centru o rog să țină seama de situația persoanelor cu infirmitate și să fie amenajat în mod special pentru ei, cu dotări la toalete și rampele de acces conforme, așa cum prevăd Normele internaționale.

Am primit promisiuni și asigurări că așa se va face și mi-a cerut permisiunea când a auzit că sunt constructor de profesie, să fiu consultat înainte de darea în folosință a Centrului pentru ca să se facă dotările corect.

(va urma)

DETERMINAREA – SAGA ANTIMAFIA

2. SPITALUL PARHON

Deci, în 2015 declar cu semnătură proprie, „nesilit de nimeni”, că am redevenit un om aproape de normal, cu mintea la el și cu o și mai mare determinare ca să trăiesc cât mi-a mai lăsat Domnul în deplină cunoștință de cauză și mai bogat la creierul meu mic, cu alte experiențe de viață – care mi-au înlocuit energia debordantă și traiul tumultos – cu răbdare și voință. Evident, că sunt destule lucruri pe care nu le mai pot face singur și am nevoie absolută de ajutorul altora, dar ele țin doar de lipsa unei bucăți esențiale din piciorul drept, de la gambă. Acum îmi dau seama că în timp ce eram tăiat pe felii la Chirurgie vasculară, mi se tot spunea ca să fiu liniștit, că voi pune simplu o proteză și pot să încep antrenamentele la Poli Iași. La Poli nu doream nicicum, că echipa e controlată de mafia gherțoilor din politică și prin urmare nu vreau să mă mânjesc. Dacă cineva mi-ar fi deschis capul în cei aproape trei ani cât am stat „la serviciu” în Clinica de vasculară că mușchii se atrofiază chiar după două săptămâni de imobilizare, iar „încheieturile” (ca să nu spun articulațiile) „îngheață” de nemișcare și nu mai pot fi repornite, azi poate că eram total independent și mergeam cel mult sprijinit de un baston fin, musai cu mâner aurit, cu melon și redingotă cum am văzut eu într-un film cu Gregory Pack.

Dar când am ajuns definitiv acasă, „cel mai bun ortoped” din Iași (nu-i spun numele, că apoi e bătaie mare între ei) mi-a dat pe loc verdictul…„nț”. „Nu se mai poate face nimic, că la ce diabet vechi ai și la ce complicații ai adunat pe parcurs, riști să te predăm mort prin deces familiei și nimeni nu-și riscă reputația”. Mai pe românește, ideea era că ar trebui prin operație să îmi bage o tijă metalică (sincer, preferam de platină), cu distrugerea articulației genunchiului, sau genunchelui, mai pe înțelesul multora – asta era în teorie – dar cum îmi circula mie sângele cu aportul by-pass-ului la picior prin vasele mici și ce experiență avusesem cu infecțiile nosocomiale, prognosticul „celui mai bun ortoped” era sumbru. Așa că… am abandonat ideea și am hotărât să trăiesc mai departe așa cum a hotărât Dumnezeu în privința mea, adică în scaunul cu rotile pentru care mi-au asimilat permisul vechi de peste 40 de ani de la „B”, la căruț. Dădeam înapoi, mă strecuram prin spații înguste unde practic „forțam trecerea”, ce mai, Titi Aur era copil mic. Nevoia te învață, așa că m-am pus pe învățat. Am văzut însă și nivel de experți, care joacă baschet din căruțul de invalizi, înoată, joacă polo în apă, se urcă la volanul unei mașini hycomat și conduc lejer cu comenzile la mâini, eu sunt departe de acele performanțe, dar sincer sunt mulțumit cu ce pot să fac singur.

Acestea fiind zise, când credeam că Dumnezeu mi-a întins mâna după ce mi-a tras pe bună dreptate una după ceafă, mă trezesc la un moment dat că nu mai duc viață sportivă și după anii de spital în care devenisem un schelet ambulant, începusem să abandonez și gimnastica cu gantere și alte exerciții de abdomen cu care eram obișnuit și mă dedau iarăși la plăceri păcătoase care țin de bucătărie. Nemișcarea, sedentarismul dus în fața PC-ului, au adunat iar pe schelet o masă de carne care mă enerva cumplit, dar eram într-un fel anesteziat să fac ceva să o diminuez… Astfel am ajuns la un moment dat să am greutăți la respirație și să mi se umfle picioarele. Am pus asta pe sedentarism, pe faptul că stăteam cu picioarele jos câte 8-10 ore/zi. Așa am ajuns iarăși în vizorul lui Nașul, care mi-a spus că mă îndrept spre inevitabila întâlnire cu Domnul dacă nu fac iute ceva. Așa cum m-am lăudat până acum, una dintre cele mai minunate calități pe care le am se numește Voință, trebuia doar să o declanșez, să apăs pe butonul de panică. Și vorbele lui Nașu m-au determinat să o fac. Mi-a spus că el cunoaște prin natura profesiei sale pe un domn Profesor universitar cu care a mai avut colaborări, la Spitalul Parhon, că este un Profesor eminent și că ar fi bine să mă vadă și să își dea o părere. Sincer – spre marele meu regret – nu îmi amintesc azi (de,… „vrâstra”) – numele ilustrului Profesor, poate Ionescu, sau Georgescu? Așa am luat PRIMA DATĂ contact cu Parhonul.

Pe scurt, după o internare de o zi la „Interne”, am fost pașaportat la clinica de Nefrologie, pentru investigații suplimentare ce au stabilit că diabetul zaharat vechi de peste 30 de ani m-a căpătuit cu o insuficiență renală. Mama mea a avut probleme renale, a trăit 85 de ani cu un singur rinichi funcțional, așa că nu m-am speriat prea tare. „Ce o fi, aia o fi”, mi-am spus eu șoptit în barbă, precum Baiazid în Scrisoarea a treia.

Ce am constatat eu „din prima”, a fost că la Nefrologie există un colectiv de medici tineri față de mine și cu toții sunt excepționali de buni profesioniști, că sunt tobă de carte și sunt dedicați profesiei și pacienților. Întâmplarea este că am nimerit într-o rezervă la doctorița V, care întâmplător sau nu, era și directorul medical al spitalului. După ce m-a diagnosticat și mi-a explicat în ce constă boala și m-a dăscălit despre ce urma eu să fac (fără sare, fără consum de apă excesiv), m-a externat și am plecat acasă. Vreo doi ani mergeam periodic la control, îmi ajusta tratamentul, dar eu încercam des să calc pe iarba grasă de lângă cărarea bătătorită. Prin 2016-17 ajung din nou la Triaj la Parhon, cu mari greutăți în respirație și deja mă gândeam că „a sosit clipa”, așa cum l-am văzut eu pe bietul tata că a sfârșit la Spitalul CFR, la 74 de ani. Ei, bine, nu a fost să fie. De gardă era doctorul M.O. la rezerva căruia am nimerit. Din prima clipă m-a atras tinerețea sa vizibilă și competența dată de rafturile de cărți pe care și le băgase în cap. M-a descusut în amănunt, mi-a făcut analize, le-a repetat și într-o zi mi-a spus că trebuie să scoată surplusul de apă care îmi înconjură plămânii și din cauza căreia puteam să mor. Pe scurt, mi-a explicat că deoarece nu m-am ținut de dieta fără sare și fără mult lichid indicat de doctorița V, boala a evoluat și rinichii nu mai fac față să scoată apa prin urină și transpirație…

Prin urmare, ajung într-o sală pre-dializă și mi se explică că trebuie să mi se monteze un dispozitiv numit cateter, introdus la gât în zona jugulară. Am început să acumulez date noi, cateter, ce înseamnă și cum funcționează, dializă, ce simți la dializă – luam informații multe de la pacienții din salon – am aflat că sunt 2 sisteme de dializă (peritoneală și hemodializă), etc. După chinurile mari ale unui asistent specializat care nu a reușit să-mi introducă „pe viu”, fără anestezie, cateterul în vena jugulară, a fost chemată doctorița L.V – o altă stea strălucitoare a Nefrologiei ieșene. Dintr-o mișcare domnia sa a introdus cateterul în venă, deși eu credeam că acelea sunt ultimele clipe pe care le petrec pe această planetă. Avea să fie prima experiență a mea cu cateterul provizoriu.

Dar am uitat să vă spun de fapt că începutul meu și primul contact cu Parhonul, de la consultul cu Prof. Ionescu (Georgescu?) a fost exact în 2009, cu un an înainte să ajung la cuțit la Sf. Spiridon. Acolo și atunci am fost plasat la Rezerva 2, cu un alt tip în cameră care nu scotea o vorbă, fiind foarte bolnav. Acolo eram sub supravegherea unui tânăr medic numit I.N, care aflasem că este rezident în ultimul an. Eu l-am catalogat ca fiind un viitor medic de excepție, un băiat foarte bun, foarte dedicat și plin de solicitudine. Mai târziu aveam să aflu că ar fi plecat la Sidney în Australia, iar acum am auzit că s-a întors la Parhon. Nu știu…

Tot în 2009 – fiind prima dată, cu două picioare și putând să merg oriunde în spital, ieșeam în plimbare și „luam pulsul”. Atunci și acolo am aflat despre PROFESOR, care am înțeles eu că era un fel de Dumnezeu al comunității, un „totum factum”, dar era un zbir de care se temea tot personalul, de la portar, infirmier și până la medicul șef de secție.  L-am văzut de departe pe hol având în urma lui o constelație de halate albe, precum umblă cometa pe cer cu o pleiadă de stele. Era chiar și doctorița care aveam să aflu ulterior că era Director medical și care avea să mă trateze personal.

Profesorul le inspira tuturor o stare de frică paralizantă, toți vorbeau în șoaptă despre el, toți se prelingeau parcă pe holuri, lipiți strâns de pereți când el era în preajmă. Era ca o hologramă care bântuia spitalul, iar mai mult de atât, nu am perceput.

Ok, într-o zi când eram în rezervă, se deschide brusc ușa și bagă capul un ins blond, la vreo „patruzecișiceva”, poate aproape de cincizeci, cu ochelari de vedere, cu o barbă de cinci zile, cu început de chelie și părul vâlvoi și a întrebat impersonal: „doctorul N nu e aici?”. Și-a răspuns de fapt singur, că celălalt coleg de rezervă lipsea pe la niște investigații. A închis ușa ne mai având timp să-l salut. Am bănuit că o fi Zbirul de care tremură spitalul. Aproape imediat a intrat doctorul N și i-am spus că a fost căutat de un domn doctor pe care i l-am descris. „Profesorul”, mi-a precizat rezidentul ce era singurul medic pe care îl cunoscusem eu până atunci.

Nu trece un minut și intră hotărât Profesorul. Pe mine m-a ignorat total, nu existam pentru el. L-a luat pe rezidentul N la șuturi verbale ștergând pe jos cu el, iar calificative gen „boule”, „idiotule”, „ești un tâmpit”, „ai pierdut degeaba ultimii zece ani, habar nu ai de nimic, te-am trecut degeaba la examene”, etc

Doctorul N stătea cu capul plecat și simțeam că este plin de furie și clocotește să nu îi dea un pumn în bot „ilustrului magistru” – mai ales că eram martor la umilirea sa – dar a tăcut și a înghițit. După ce s-a descărcat, Profesorul i-a cerut date despre pacientul care stătea pe pat în fața lui, adică Moa. Medicul rezident îi prezintă toată posologia, iar Proful mă întreabă cu ce mă ocup. Îi răspund că sunt drumar de profesie și mă ocup cu întreținerea Drumurilor Naționale de la Iași. Dintr-o dată i-am trezit interesul și m-a întrebat când vom ajunge să reparăm străzile din Valea Lupului.

Mi-am dat seama că este total paralel cu administrarea rețelelor de drumuri și i-am spus că de alea trebuie să se ocupe primăria locală. Îmi răspunde că e disperat că s-a mutat în V. Lupului  și își rupe mașina mergând la serviciu și întorcându-se acasă. În gândul meu l-am apostrofat că „doar nu te-am pus eu să te faci boier cu vilă în buza Iașiului, avantaje și dezavantaje! Puteai la banii tăi să îți iei vilă la 100 de metri de spital, în Copou.” Nu i-am spus nimic însă, decât că atunci când mă externez, dacă este de acord pot stabili o întâlnire cu el să mergem să văd despre ce e vorba. Atât și nimic mai mult. Nu i-am spus că eu am funcția de Șef District la V. Lupului. Oricum, ulița lui nu depindea de mine, ci de primărie. Știam doar că în comună începuseră să explodeze investițiile imobiliare și că se făceau întâi casele, fără utilități și fără rețeaua de străzi.

Ies din spital, merg la serviciu și a doua zi mă urc în mașină întorcându-mă la Parhon să îl întâlnesc pe Profesor. Nu îndrăznisem să-i cer numărul de telefon, că de…, cum să-l deranjez eu pe Marele Profesor? Îl găsesc pe hol, îi aduc aminte de ce am discutat și îl întreb când pot vedea unde stă ca să încerc să-l ajut. „Acum!” îmi răspunde. Își scoate din mers halatul alb se oprește în dreptul unei doamne înalte, solide, deosebit de puternic machiată și „aranjată”, căreia îi aruncă halatul și îi spune ceva șoptit. Pornim în curte și mă duce la mașina sa, întâmplător parcată lângă Dacia mea break. Era cred un Wolkswagen destul de vechi și hârbuit după capul meu, pentru un om cu bani grămadă. Ajungem la V. Lupului, intrăm pe drumul spre ferma veche de lapte și ajungem pe un drum de pământ ca o uliță de sat din fundul Moldovei, la un grup de 3 bloculețe noi, P+2. Intrăm și ne oprim la primul. Acum el intră un moment în curte, eu aștept docil în mașină și ne întoarcem la spital. Pe drum, discuții neutre de complezență. Îi spun doar că voi încerca să-l ajut, pentru că îmi dau seama că un medic este în domeniul meu așa cum mă simțeam și eu în domeniul său. Îi spun că nu sunt de acord ca un Profesor cu somitate care are pe cap probleme de care depinde viața unor semeni să fie preocupat și stresat de lucruri ce țin de o Administrație care se dovedește și incompetentă și delăsătoare. Ne despărțim fără nicio promisiune, fără număr de telefon, fără niciun termen.

Apelez la viceprimar și îi cer cu împrumut autogrederul primăriei pentru o zi – cu tot cu mecanic, sau fără mecanic – pentru că eu aveam mecanici pricepuți. Ne ajutam reciproc cu primăria, făcându-ne des servicii unii altora, pe bază de colaborare și amiciție reciprocă între oameni. În ziua de sâmbătă, când eram liberi la serviciu, îmi iau 2-3 colaboratori de meserie și mergem în sat cu autogrederul primăriei și cilindrul compactor de la district. I-am spus și viceprimarului și oamenilor mei, care erau localnici din comună, ce trebuie să facem, adică să reprofilez cca 3-400 metri de drum de pământ și gropile să le umplem cu niște reziduri  pietroase de asfalt, după care să cilindrăm ca să se bătătorească drumul căruia i-am făcut un bombament pentru scurgerea apelor și i-am netezit hârtoapele. Am muncit o zi întreagă, iar oamenii i-am omenit din buzunarul meu propriu, pentru că îmi erau colaboratori în firma proprie „part-time”.  Dacă ar fi fost să intru în domeniul legalității, lucrarea asta ori nu s-ar fi făcut niciodată, ori ar fi costat „pe muche” la banii de azi, vreo zece mii de euro, dar asta doar în teorie. Am considerat doar că fac o pomană nu unui om sărac, ci unui om care la rândul său face pomană ajutând și el oameni săraci și fără relații.

Apoi – după 6-7 ani de la acest episod – am ajuns iarăși la Parhon…. Prin 2018 am ajuns la urgențe la Parhon, cu grave probleme de respirație.

Eram deja în decurs de doi ani la a treia sau a patra internare, ne mai ținând cont de prima, din 2009. Eram învățat cu spitalul precum calul cu bătaia. Aveam „trusa” mereu pregătită ca ofițerii dintr-o unitate operativă cu valiza de alarmă, începând cu laptopul, încărcătoare de telefon, cană și linguriță. Depindeam de căruț, așa că îl luam pe al meu de acasă să nu depind de cele insuficiente și deteriorate din spital.

Cea mai mare prostie care mi-a fost dată să o văd în această viață a fost aceea că Spitalul Parhon a fost renovat complet, dar practic i s-au efectuat lucrări de reparație capitală timp de mai bine de două decenii, așa cum veneau banii cu țârâita. Lucrarea a fost executată de o firmă de construcții specializată, unde din întâmplare  am lucrat și eu aproape un an. Oameni specialiști, cu dragoste de meserie, dar… pe baza unui Proiect făcut de niște imbecili de arhitecți și proiectanți angajați de Ministerul Sănătății – în calitate de Beneficiar – care deși are arhitecți proprii, au avizat o prostie. Închipuiți-vă doar faptul că Spitalul Parhon are peste o sută de ani vechime și din acest motiv, este o clădire de patrimoniu și se supune prostește unui set de legi prost înțelese și aplicate, care nu te lasă cică să aduci modificări de structură și aspect acestui tip de clădire…

Prin urmare, spitalul s-a renovat în timp, păstrându-se întocmai golurile de uși și ferestre, la dimensiunile anilor 1900, la început de secol 20. Așadar, au lăsat uși la grupurile sanitare cu lățimea de 0,70m, ca la ușa de debara la blocurile comuniste! Orice căruț de invalizi nu are mai puțin de 0,8 m lățime, așadar nu intră în zona de grupuri sanitare!

Acesta a fost efectiv chinul meu cel mai mare, că nu puteam ajunge la baie nici cu un infirmier, iar astfel, eram nevoit să folosesc numai bazinetul și o ploscă. Nici nu vă imaginați ce nenorocire este pentru un om cu educație să fie nevoit conștient să își facă nevoile în prezența altor oameni. Armata de studenți și rezidenți își au „biroul” și sala de clasă în rezerve și saloane, unde sunt și „piesele didactice”, adică bolnavii pacienți. Pentru că nu au spațiu, studenții însoțiți de medici și cadre universitare stau așezați pe paturi, lângă bolnavi, așa că trebuie să îți ții gura închisă, să nu folosești telefonul nici dacă ești chemat de acasă, iar dacă te trec nevoile, trebuie să te ții pur și simplu, îndurând chinuri inutile. Eu unul nu puteam să merg în toaleta din rezervă, în primul rând că nu puteam întrerupe ora ca să chem un infirmier ce era plecat pe alte etaje cu un pacient.  Dacă aș avea o putere, aș tripla numărul infirmierilor din oricare spital. Și chiar dacă venea un infirmier, nu putea să mă ducă în baie. Nu încăpea căruțul. În nicio altă baie din tot spitalul Parhon! De la parter, la ultimul etaj!.

Acest chin m-a determinat să găsesc o soluție, deoarece prin 2016 am înțeles că de acum înainte voi reveni des la Parhon, practic am făcut schimb de locuință temporară cu Sf. Spiridon.  Cu bunul mu prieten Eugen – și el ing de instalații de profesie – am conceput în baia de la Rezerva 5 niște bare din țeavă de inox care să fie încastrate în podea și în pereți, de care m-aș putea susține sărind într-un picior, de la ușă la vasul WC. Eu am gândit, Eugen a măsurat, a făcut schița și în două săptămâni a găsit o firmă care a executat lucrarea. În altă zi, Eugen a venit cu un amic cu sculele necesare și au fixat barele în locul stabilit. Totul plătit din banii mei, cu acordul prealabil al spitalului, prin doamna Asistenăt Șefă, una adevărată, nu așa cum aveam să mai întâlnesc în timpul acestei vieți, căreia i-am expus ce vreau să fac. Am învins, că de atunci veneam la spital fără nicio frică că nu aș putea ajunge singur la baie.

Au urmat situații când trebuia să vin la spital, dar Rezerva 5 era ocupată temporar de femei, însă amabilitatea conducerii rezolva în câteva ore să fie mutate  doamnele, sau externate, dacă era cazul și se schimba pentru bărbați ca să pot avea eu loc.

Când am văzut cât deranj fac fără să doresc asta, mi-a venit ideea după puțină studiere să amenajez și grupul sanitar comun Rezervelor 1,2 și 3. La fel: Eugen, măsurătoare, schiță, etc. Asta mi-a dat ideea că așa s-ar putea amenaja toate grupurile sanitare din tot spitalul, fără să fie necesar să se spargă iar pereții pentru lărgirea ușilor..

Am expus ideea mea doamnei dr. I.M. care era și Directorul Medical în acel moment și care mi-a schimbat între timp soarta în bine, insistând să schimb modul de a face dializa. De fapt, m-am oferit să fac „pro bono” un proiect de amenajare a grupurilor sanitare în tot spitalul, cu bare de susținere specifice fiecărei băi, că situațiile diferă și nu se repetă. Folosindu-mă de căruțul propriu și de forța brațelor, am mers cu nepotul meu (tot ing. constructor) parcurgând toate toaletele, însoțiți de un infirmier care explica în celelalte secții ce urma să facem noi (eu cu nepotul). Întors acasă, am muncit vreo două săptămâni făcând calcule și schițe și redactând Proiectul. Colegii de profesie înțeleg, că am făcut o Antemăsurătoare cu planșe de execuție și o Antecalculație, care avea un caracter pur informativ, urmând ca lucrarea să urmeze procedurile legale și să fie găsită o firmă constructoare.. Asemenea sume eu nu le mai puteam susține din fonduri proprii. Deși am fost sigur că muncesc degeaba, că acele amenajări nu se vor face niciodată, că banii sunt oricând dirijați spre alte lucruri utile oamenilor normali, „cu 2 picioare”, l-am făcut punând suflet, ca și cum de acest proiect ar depinde viețile altor persoane cu invaliditate ca și mine, care ar putea folosi baia ca în mileniul trei și nu ca în primul război mondial…

În concluzie, am umblat de unul singur și neoprit de nimeni, de niciun Regulament de ordine interioară, de la demisolul Spitalului Parhon până la ultimul etaj, folosindu-mă de forța brațelor și de lift. Atât în spital, cât și în curtea lui, sau chiar pe trotuar, la complexul comercial, umblam singur și nestingherit. Acolo am putut.

(va urma)

„SEF SA FII, DAR DE FRICA TOT SA STII!”

10,ANA!

De la bun început ți-am pus nota zece în catalogul vieții, pentru cuvintele tale de laudă cu care te descrii…. Desigur, nu este de loc un lucru de aruncat ca o preafrumoasă doamnă să se poată lăuda în CV-ul ei cu atâtea performanțe acumulate într-o jumătate de viață! Și nici să-ți adaugi în palmares o facultate și trei masterate în alte domenii decât facultatea de bază.

Oricum, sincer, nu este nicio ironie în vorbele mele când am afirmat fraza de mai sus. Chiar și cariera începută odată cu liceul – demarat atunci când eu ajunsesem la aproape o jumătate din viață și m-am reîntors în orașul natal – trebuind să-mi iau viața de la capăt, practic după ce devenisem un adult responsabil și cu surprinzător de multe realizări în domenii extrem de diferite, ceea ce a fost un lucru cât se poate de benefic, mi-au dat și puterea și expertiza să am abilitățile de care aveam nevoie să mă reinventez și să fac față noilor provocări… Să nu o iei ca pe o laudă, că sunt cea mai modestă ființă din apropierea mea, doar îți punctez în linii mari că pot fi de la Bunul Samaritean, până la cameleonul care își schimbă culorile după mediu. Dar să mă las pe mine deoparte, pentru altă ocazie și să continui ce am început… Adică să-ți transmit un mesaj puțin mai subtil, mai „cifrat”, că la câtă carte declari că ai și câte diplome ai acumulat, cu siguranță că este floare la ureche să-l înțelegi.

Continue reading

VOINȚA

Pe parcursul vieții mele am putut să constat din experiență proprie cât de importantă este o trăsătură a omului care îi definește de fapt caracterul, iar mai precis vorbind, pot spune că este o virtute, pe care nu prea multe persoane o au, iar de aici li se întâmplă multe în viață, însă ele nu își dau seama de unde li se trage…

Mai exact, este vorba de VOINȚĂ. Iată câteva definiții pe care le dă DEX-ul: 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor.Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef.

Am mai observat un lucru: voința este o caracteristică aproape constantă la unele zodii, precum scorpionul sau berbecul, dar la alte zodii sporadică și aleatorie, sau  lipsește cu desăvârșire…

De la voința individuală pornesc și derivă alte trăsături caracteristice umanoidului și care îl deosebește de animale, care deși au o inteligență remarcabilă, nu sunt înzestrate cu trăsături volitive precum omul.

Voința îți dă puterea să treci strângând din dinți peste dureri cumplite, să reziști și să înduri situații neprevăzute, chiar „limită”, precum seta cumplită, foamea, învingerea fricii, urmarea consecventă și de durată a unui tratament sau a unei activități care deși nu îți produce o mare plăcere, te ajută să o îndeplinești știind că la capătul ei te așteaptă un mare beneficiu personal.

Un sportiv care nu are voință, nu are nici performanță. La fel, aproape în orice meserie sau profesie, dacă nu ai voință, este greu de crezut că poți profesa. Ce ar face un actor care nu are voința necesară să învețe un rol? Sunt multe texte aride, poate vorbe ale unui personaj pe care trebuie să îl joace și care este exact opus caracterului său, dar actorul muncește pe rupte să învețe rolul, că altfel își pierde locul în distribuție, iar mai departe are consecințe și mai rele…

În general, în copilărie, de la vârsta mică până spre adolescență, orice copil are mereu tendința de a nu face mai nimic care presupune o minimă muncă, orice i se pare lui că i se impune de către părinți sau profesori, așa că doar acei copii înzestrați de la natură cu voință sunt și aceia care acumulează mai mult, mai ușor, își sacrifică chiar timpul destinat jocului cu alți copii pentru a citi în plus, pentru a acumula cunoștințe mai multe.

În perioada de creștere – atunci când sunt încă în familie și depind de părinți – copiilor trebuie să li se „educe” voința, să li se explice pe înțelesul lor ce înseamnă să ai voință, comparativ cu alți copii care nu o au. Părinții trebuie ei înșiși să fie un exemplu pentru copiii lor , chiar dacă în sinea lor ei știu că este o virtute pe care nu o au, dar măcar pentru educarea copilului trebuie „să joace” rolul…

Voința te scoate din impas în multe situații de viață pe care le vei avea, dar foarte puțină lume conștientizează asta! Sunt oameni puternici (și aici mă refer la caracter, nu la forța fizică), dar și oameni „slabi”, adică lipsiți de voință și de tenacitate.

Pentru că Voința, atrage după sine și altă trăsătură care o trec tot în rândul unor virtuți, iar aceasta este TENACITATEA! Nu poți fi tenace dacă nu ai voință, dar poți avea voință fără a fi numaidecât un om tenace.

O experiență proaspătă pe care am avut-o și pe care am încercat-o mai mult ca să văd cam ce voință pot avea unii oameni apropiați mie, mi-a dat un rezultat dezamăgitor. De exemplu am postat și pe pagina mea de Facebook, un link de promovare al unui suc natural produs la noi în România (chiar în Moldova, la Tg. Neamț) și anume din cătină, cu diverse alte arome – din fructe sau plante aromatizate – cu o cantitate anume de miere de albine care îi taie din acreală și îl face băubil. În familie, avem deja peste trei ani de când consumăm zi de zi, 7/7 zile, suc de cătină cu diverse arome, pe care am grijă să-l comand online să nu rămân „în pană”. Nu știu dacă Producătorul are un client mai fidel decât mine, dar citind despre beneficiile cătinei cândva și aflând că are un conținut aproape triplu mai mare de vitamina C decât lămâia, am început tratamentul. Mai citisem în altă parte că în China, comandantul suprem al armatei dăduse ordin ca fiecare soldat să primească și să consume în fiecare dimineață – pe stomacul gol – o felie de lămâie și o cană cu apă caldă, pe care să o bea obligatoriu.  Ambele, pentru digestie și creșterea imunității corpului. Popoarele asiatice au un adevărat cult al unor tratamente pur naturiste, ba chiar ei au o specie a medicinii, cu o vechime ancestrală și sunt total diferiți de noi europenii, americanii sau sud-americanii, plus popoarele din Africa, despre care cunoaștem doar că sunt sărace și au o cultură precară. Și la noi se cunosc din antichitate ierburi și leacuri „băbești”, dar astăzi sunt luate în derâdere de cam toate generațiile și alegem alternativa de a sta la mâna propagandei industriei farmaceutice care a transformat totul în afacere pe cale să distrugă sau să rărească mult omenirea…

Siropul din cătină este la îndemâna multor români, îl găsești și prin piață, în stare crudă, cu acele boabe portocalii, însă apoi ai nevoie de storcător de fructe, miere de albine, plus o centrifugă, ceva să faci amestecul suportabil… Nu este simplu, mai ales că sucul trebuie să-l prepari în cantități mici, pentru că stocarea lui, chiar în frigider, are o durată destul de scurtă de valabilitate. Sucul fabricat la Neamț se produce pe loc, la comandă, iar când vine, în 1-2 zile, îl depozitez direct în congelator, urmând să scot în frigider câte o sticlă de ½ litru înainte de a fi terminată sticla curentă.

Este foarte simplu, dar mai ales aștept cu nerăbdare sosirea dimineții când „mă regalez” cu gustul minunat al sucului de cătină cu arome mentă, sau de afine, de coacăze negre, de aronia, de portocale, sau altele.

Dacă mi-a fost vreodată teamă de ceva, a fost să nu răcesc, să fac gripă și să fiu „căzut la pat”. Am avut o meserie cu multă mișcare în aer liber, cu răspundere pe linia deszăpezirii în zonă de munte, la polul frigului din România, așa că eram teoretic supus răcelilor, însă în tinerețe eram adeptul unei palinci prelungite sau a vinului fiert, care mă punea pe picioare imediat.

Cu timpul, am învățat multe despre imunitate individuală, iar „Plandemia” mondială m-a făcut să-mi întăresc convingerile…

Vreau să vă spun că la mine în casă niciunul nu am mai fost răciți sau gripați, fără Covid, sau alte boli pe bază de viruși, deși umblăm în medii cu persoane bolnave. Nimic din toate astea nu ni s-ar fi întâmplat dacă nu aveam voința să începem neobligați de nimeni, neconvinși de nimeni decât de noi înșine, că tratamentul cu sirop de cătină pe care am hotărât să-l bem „pe viață” este adevărat, funcționează excelent, iar aportul suplimentar de Vitamina C este un panaceu sigur de combatere al mai multor boli. Consum zilnic 50ml de suc combinat cu cca 50 ml de apă filtrată. Într-o lună, 2 persoane consumă în acest ritm cca 2 litri de suc natural de cătină. Și mierea în doza zilnică existentă în  suc are desigur rolul ei… Cu siguranță că analizele medicale ce mi se fac lunar la dializă au valori neașteptat de bune la un tip ca mine (cu o colecție de boli pe care le duc cu stoicism în spate), miră probabil și pe doctori, dar mie îmi dau o satisfacție că am găsit „elixirul” vieții.

Știți ce este curios? Că OMUL – omul de rând, anonimul – chiar de îți este rudă apropiată, prieten, coleg, sau necunoscut care citește așa ceva, (inclusiv, sau mai ales medici!) TE CREDE, dar nu-ți urmează sfatul! Unii invocă că cca 25-30 de euro lunar este o sumă pe care nu-și permit să o cheltuie, însă 100 de euro lunar dați pe țigări, este un viciu la care nu ar renunța în ruptul capului!  Ei cică sunt convinși de adevărul spuselor tale și de beneficiul unor lucruri simple pe care ar trebui să le facă pentru sănătatea lor, dar pur și simplu se lasă păgubași doar la gândul că trebuie să aibă grija ca zi de zi, în fiecare dimineață – până le intră în reflex –  să aprovizioneze și să bea pe stomacul gol această combinație de sirop de cătină ca pe un medicament, că „doar nu sunt bolnavi, încă sunt tineri și nu îi doare nimic!”

Dacă omul ar avea din tinerețe mintea de la bătrânețe, omenirea ar fi și s-ar comporta altfel!

Un fumător înverșunat nu se lasă de fumat chiar dacă doctorul sau cineva din familie, apropiat, este un exemplu (încă) viu, cu picioare sau brațe amputate, chiar dacă cineva drag moare de cancer pulmonar… Nimic nu-i sperie, lipsa lor de Voință îi duce cu bună știință la pierzanie!

Ca să te lași de fumat nu trebuie să dai bani pe niciun tratament! Pur și simplu îți pui în minte că trebuie să faci asta ca să nu te nenorocești de la 40-50 de ani și cu voință, te lași!

Aaa, nu ai voință? Despre asta este acest articol, l-am scris ca să vă deschid capul, ca să înțelegeți și voi cât de important este în viață să ai voință, iar dacă nu o ai ca deprindere din copilărie, să o educi! Chiar la bătrânețe! Îți va folosi enorm de mult chiar până în ultima zi a vieții tale, deoarece, Omule, vei avea multe de îndurat și asta poți să o faci doar cu Voință.

Deja, știu! Dacă veți păți ceva și vă veți aminti de acest articol al meu, nu vă veți înjura pe voi, că nu ați avut voință și determinare! Tot pe mine mă veți înjura că „am cobit”…