10,ANA!

De la bun început ți-am pus nota zece în catalogul vieții, pentru cuvintele tale de laudă cu care te descrii…. Desigur, nu este de loc un lucru de aruncat ca o preafrumoasă doamnă să se poată lăuda în CV-ul ei cu atâtea performanțe acumulate într-o jumătate de viață! Și nici să-ți adaugi în palmares o facultate și trei masterate în alte domenii decât facultatea de bază.

Oricum, sincer, nu este nicio ironie în vorbele mele când am afirmat fraza de mai sus. Chiar și cariera începută odată cu liceul – demarat atunci când eu ajunsesem la aproape o jumătate din viață și m-am reîntors în orașul natal – trebuind să-mi iau viața de la capăt, practic după ce devenisem un adult responsabil și cu surprinzător de multe realizări în domenii extrem de diferite, ceea ce a fost un lucru cât se poate de benefic, mi-au dat și puterea și expertiza să am abilitățile de care aveam nevoie să mă reinventez și să fac față noilor provocări… Să nu o iei ca pe o laudă, că sunt cea mai modestă ființă din apropierea mea, doar îți punctez în linii mari că pot fi de la Bunul Samaritean, până la cameleonul care își schimbă culorile după mediu. Dar să mă las pe mine deoparte, pentru altă ocazie și să continui ce am început… Adică să-ți transmit un mesaj puțin mai subtil, mai „cifrat”, că la câtă carte declari că ai și câte diplome ai acumulat, cu siguranță că este floare la ureche să-l înțelegi.

Pe undeva m-a uimit ușurința cu care folosești în a te descrie, unele cuvinte, unii termeni care te definesc. „Profesionist cu experiență, cu un istoric demonstrat de lucru în serviciile medicale și industria farmaceutică.”

Întâmplarea face că eu știu și înțeleg foarte bine CUI și mai ales CUM ai demonstrat acest istoric, într-un domeniu în care astăzi omenirea îl urăște de moarte și este gata să se răscoale pe planetă contra industriei farmaceutice! Ca un om cu abilități pe care nici eu nu mi le-am bănuit până nu am ajuns țintuit într-un căruț de invalid, conduceam două colective într-un domeniu cât se poate de dinamic, atât ca salariat la stat, cât și ca privat, cu firma proprie. Aaa, nu era multinațională, Ana dragă… era o firmă mică, dar care câștiga puțin și performa în domeniu de nișă, că mie așa mi-a plăcut. Prin urmare, după ce mi s-a întâmplat să ajung invalid, mi-am reorientat iarăși viața și m-am reinventat ca să ajung să trăiesc totuși cât se poate de independent și să nu fiu povară celor apropiați. Calculatorul mi-a fost prieten de la început, de când i-am cumpărat primul PC fiicei mele și ne-au adus primul calculator la serviciu. Cursuri de operare am făcut mai târziu, prin 2005, când tu terminai ASE-ul. Apropo, fiică-mea e mai mare cu 2-3 ani și – coincidență!? – a terminat tot științe economice, dar la Iași. Și ea are mastere, în IT. Deci sunt un bun cunoscător al folosirii calculatorului la nivelul unui simplu Operator PC, că nu mi-a trebuit niciodată mai mult decât atât. Whatever, astăzi asta m-a ajutat și mă ajută să mă descurc să ajung direct unde am nevoie, ceea ce alții valizi nu pot face. Așa este viața de acum, n-așa?

Ok, Ana drăguță, mai scrii tu în CV „…Abordare strategică, etică și centrată pe pacient a afacerii. Orientat spre rezultate și oameni. Capacități dovedite de leadership. Cu experiență în planificarea și execuția afacerilor, afaceri publice și corporative, marketing și comunicare, managementul calității, managementul proiectelor și în ultimul timp în managementul crizelor.”

Desigur că te cred, așa este moda în ziua de azi, acesta e „tipicul” – mai ales la corporatiști – să te lauzi cu cât mai multe diplome absolvite cu brio, mai ales dacă ai fost susținut de „new wawe” globalismul și corifeii săi. Să ai un CV cât mai stufos, mai plin cu calități imaginare atestate de alți domni și doamne p(a)r(o)veniți prin aceeași filieră. Când eu am fost ca voi, era de ajuns să ți se ducă faima că ești om serios, de cuvânt, dar mai ales un bun profesionist. Dosarele erau puricate de cei de la Cadre, care în proporție de 99% erau turnători la securitate. La „partid” te cunoșteau mai bine decât te cunoștea soția, așa că nici nu-ți băteai capul prea tare să ascunzi taine personale din viața ta amoroasă sau de cuplu, așa cum este acum… „prietenii știu de ce”.

Ana, chestia aia cu „managementul crizelor” nu ai învățat-o nici la facultate, nici la masteratele tale. Asta pur și simplu a fost o provocare nouă,  destul de proaspătă, cam din toamna trecută, așa-i?

Am hotărât să scriu acest articol pe blogul meu și nu pe revista online pe care o conduc și care are vizibilitate mondială (acolo pe unde sunt români), pentru că interesul meu nu este să-mi fac vreo publicitate sau să deranjez foarte multe persoane. Interesul meu este, Ana, să încerc să-ți deschid mintea și să te fac să vezi în profunzime situația, că am certitudinea – prinsă de euforia și mirajul puterii, „a spatelui” pe care îl ai și care te-a luat de mână și te-a purtat prin multinațională de la intrare și până pe acoperiș – pentru că și tu, din poziția la care ajungi să rezolvi interesată niște lucruri, numai ai percepția realității, iar asta nu este de mirare pentru mine, că ești în tiparele acestei generații care se crede superioară vechilor generații, dar are mari lacune de cunoștințe vaste în domenii diferite care se conexează încă în creier.

Ana, toată „criza” căreia trebuie tu să-i faci față azi, este abia la început! Acum te simți puternică, ai făcut față cu brio provocării, ai reușit să barezi niște neplăceri care în cel mai nefericit caz puteau să aducă atingere blazonului imens al multinaționalei, afară nu se știe încă nimic, totul este sub control, fiecare și-a făcut treaba, s-a sacrificat, că sunt încă oameni din gașca voastră la butoane. Îți permiți firmă de avocatură care face trafic de influență, duce șpăgi sau plicul cu amenințare în caz de nesupunere, biletul de avion colectiv, sejurul de vacanță, etc  

Csabi este cunoscut de multă vreme și supravegheat de aproape în legătură cu loialitatea lui defectă față de statul român și față de spețele care îi vin să le judece. Sincer, eu chiar la asta mă așteptam! Chiar doream să-mi dea cu flit ca să pot să vă arăt că eu – fiind singur în fața tuturor – aplic „metoda Rambo” și fac daune dacă nu vă pot (încă) învinge. Da, Ana, Csabi este o parte a planului meu, am intuit că acolo veți face voi prostii și că veți umbla cu corupție ca să nu pierdeți. Cheltuieli suplimentare, șpagă, mese, trafic de influență, corupție la nivel înalt. Aici a intrat cu siguranță în scenă și „domnu Sandu” (în veci fir-i lăudat numele!). Acum, Csabi și două nefericite din subordine, s-au ales cu o plângere și un dosar penal pe care „cineva” va trebui să muncească pentru a-l „adormi”, pentru a-l face închis până la prescriere, ceea ce costă și mulți bani ca șpăgi și multă cheltuială politică.

Ana dragă, tot ce îți scriu aici în anonimat este ca să te fac să-ți deschizi larg ochii tăi frumoși și să vezi mai departe viitorul, că el nu sună bine deloc așa cum pare acum… Revin la Rambo și (nu cred că o ființă gingașă și atent cultivată ca tine a văzut acest film războinic cu Silvester Stalone) îți subliniez că metodele sale de luptă erau să provoace cât mai multe pagube inamicului numeros pe care nu putea el singur să-l învingă, pentru faptul că ara copleșit. Uite, Ana, așa lupt și eu. Fiind singur contra o armată de ticăloși care vor să mă răpună, eu acum am trecut la un război de gherilă urbană, unde știu că sunt mult mai bun decât voi și deocamdată reușesc să vă scot cât mai mulți bani din buzunar, dar atenție! – fără să vă acuz firma de absolut nimic în mod direct. Așadar, nu puteți spune că am ceva cu voi. Eu am extras două persoane ticăloase din cauza căreia există astăzi atâtea daune pentru voi și cu ele lupt pe persoană fizică, chiar dacă în mintea voastră veți putea să mă anihilați. Ana, singura ta grijă pe care trebuie să o ai, este să nu fiu nevoit să te adaug și pe tine lângă cei doi. Mi-ar părea rău, ai alte priorități. Poate așa va fi, dar când veți trage linie, veți constata că ați cheltuit o groază de bani „albi și negri” care puteau foarte bine să îi aveți fără a vă diminua profitul.

Dintre jocuri, iubesc mult șahul și biliardul. Ambele pun mintea la contribuție, iar biliardul dezvoltă și aptitudini speciale. Mie îmi place să lovesc cu manta.

Te rog să iei un moment de respiro, să stai puțin cu privirea în gol sau la orizont și să analizezi cu atenție totul: când și cum a început, cine și ce a spus, cine v-a adus pe acest drum, care până la urmă, va fi un drum pierzător.

Eu vreau să-ți arat și să-ți demonstrez, Ana dragă, că totul se datorează ca inițiere, unei „doamne” cu aceeași pregătire școlară ca și tine până la un punct, poate că sunteți aceeași generație, iar asta pe ea cred că a ambiționat-o (luându-te model) să îți calce pe urme urcând pe scară, pe altă scară pusă lângă scara pe care urcai chiar tu și să ajungă lângă umărul tău. Mai ales că – similar, dar nu egal – și ea avea un spate care i se părea la fel de puternic, dar nu se compară, ceea ce a făcut-o să creadă că poate să-și exercite ea puterea cu un pacient care o sâcâia, ba chiar o enerva la culme cu faptul că spune în gura mare ceea ce nu era bine, când ea credea și dorea ca toată lumea să spună că este bine! Cu „spatele” ei, doamna aceasta a ajuns să fie numită peste noapte manageră, dar caracterul și cultura ei precară au transformat-o imediat în menajeră. Menajera unui câine cu Covrig în coadă. Asta este drama…. drama mea – și acum este și a voastră – pentru că doamna menajeră a făcut marea greșeală – lipsa de experiență de viață! – să mă creadă un biet olog dializat căruia poate să-i pună pumnul în gură cu ușurință și să-l pună cu botul pe labe ca și pe câinele cu Covrig în coadă! Mai mult decât atât, în infatuarea și prostia ei, a considerat că un șofer nu poate fi decât un dobitoc mult inferior ei, un țopârlan care trebuie doar să țină „covrigul” în mână și să execute ordinele date de ea – șefa supremă – care este menajera câinelui cu Covrig în coadă.

Ei, de aici se trag toate, de aici vin probele de care vă temeți cu toții că le avem și pe care le vom folosi nu numai ca să vă facem vouă rău, ci ca să facem un bine multora, a pacienților din toată țara, pe care îi folosiți ca marfă, ca materie primă pentru venituri ilicite, pentru bani negri nemunciți, pentru profituri nemeritate, Ana, pentru a vă dovedi vouă – PE PERSOANĂ FIZICĂ –  că nu sunteți ceea ce pretindeți, că vă purtați dictatorial și mizerabil cu pacienții, dar și cu proprii angajați, că aveți mentalitatea că fiind voi o putere mondială, dispuneți  discreționar de viețile oamenilor.

Că nu-i așa, asta vom încerca noi, cei pe care îi am de partea mea și sunt deocamdată nevăzuți, dar care vor ieși la suprafață cu siguranță DACĂ va fi nevoie, la momentul potrivit.

Ana drăguță, îți reamintesc – sau poate că nu ai avut cunoștință! – că eu personal am căutat înainte  să înceapă „criza” – să le explic cât se poate de frumos că eu nu vreau absolut nimic, că nu am niciun interes personal, că nu vreau scandal, că vreau doar să fiu un om liber așa cum m-a născut mama și cum îmi garantează această Constituție atât de călcată în picioare de la Președinte, la ultimul portar din MAI! Așa cum am putut fi un an și jumătate – înainte ca doamnei menajere să i se ridice părul pe mâinile ei delicate – de ciudă că nu este băgată în seamă ca Șef suprem și slugă credincioasă a câinelui cu Covrig în coadă. Când eram lăsat în pace și nu se invoca în mod hilar un Regulament de ordine interioară de care nu s-a ținut seama până atunci, că aplicarea lui abuzivă contra unei persoane fără acordul ei înseamnă abuz și discriminare și asta va pedepsi legea!

Spre surprinderea voastră Ana dragă, voi ați fost mirați că eu nu vă acționez în judecată așa cum vă așteptați ca să corupeți mult mai ușor prin Casa de avocatură vreun judecător de la Judecătorie și până la Curtea Supremă, sau chiar până la CSM sau Ministerul Justuiției. Uite că am știut care vă este gândul și de aceea am acționat „anapoda” și m-am plâns singurei instituții create special de România ca să aderăm la UE, care avea de rezolvat în mod special aceste spețe. Acolo trebuia corupție politică, iar aici a intrat în scenă un telefon de la un subaltern al lui nea Sandu. Simplu, că omul era „din sistem”. Din sistemul globalist. Eu am știut asta și l-am așteptat la cotitură având însă grijă să pun presiune prin altă instituție a statului cu atribuții. „Metoda Rambo, înțelegi?”

Eram convins 80% că va ține seama de absurditatea propusă de voi Ana și va face jocul la ofsaid. L-a făcut. S-au ales cu plângere penală la DNA trei salariați care poate că înafară de Csabi nu au nicio vină. Asta e mulțumită măiestriei tale, Ana, de a gestiona crizele și a menajerei câinelui cu Covrig în coadă, de a bate din picior. Cheltuielile tot în contul lor trebuie trecute.

Deocamdată DNA temporizează ancheta. Dar nu doarme!  Deocamdată, încă oamenii voștri  sunt la butoane! Dar crezi că cel târziu la anul, vor mai fi? Aaa, nu te interesează, ești la multinațională, ai dat concurs, nu ai treabă… Nu, Ană, vei avea treabă, chiar multă treabă. Nea Sandu va fi istorie și cine știe? Unde poate el ajunge… Tu Ană, ai însă de crescut un copil poate, de asigurat viitorul lui măreț, o școală afară, ceva, poate datorită lui Astra-Zeneca, sau… cine mai știe?  Dar dacă sălbaticii ăștia de români, idioții ăștia nu votează așa cum sperați voi, globaliștii? Dacă sistemul judiciar nu mai ascultă de ordinele date de Soros și acoliții săi care sunt astăzi la butoanele României?

Ana dragă, tu crezi că ofițerii din Servicii, din armată, din jandarmerie, etc – din eșalonul doi – sunt loiali comandanților care îi conduc acum? Crezi că „dedesupt”, România doarme? Poate tu nu o auzi cum fierbe și nici cei din gașca voastră nu aud și nu văd, dar eu am alte filiere care mă informează și care îmi dau speranță.

Ana, ținându-mă pe mine legat fără voia mea, asta va fi un mare pietroi legat la gâtul tău. Deocamdată multe secrete pe care le ții cu dinții să nu se afle, sunt necunoscute publicului larg, dar cine știe? Un om ca mine care nu mai are nimic de pierdut, dar are o minte suficient de ascuțită și relații sănătoase în multe domenii, ar putea să schimbe cursul lucrurilor și să se elibereze singur cu ORICE PREȚ, indiferent de consecințe. Organe de presă tabloide ar fi deosebit de interesate de știri bombă care să țină pagina întâi cu un scandal pe care nici tu nici altcineva nu vi-l doriți. Când vezi că ai dreptate și ești la 70 de ani ești băgat într-un act de răzbunare pe care îl suporți absolut nevinovat, crede-mă că nu te temi de nimeni și de nimic.

Când viața mea a început să depindă de dializă am fost  repartizat la voi, pentru că atunci nu exista concurență. Nici nu știam mai nimic despre asta, prin urmare nu prea am avut de ales. Din acest motiv, azi nu vreau să plec nicăieri, în ciuda dorinței voastre, în special a doamnei menajere. Nu aveți decât să mă eutanasiați și să sperați că se va încheia cu un malpraxis la care aveți asigurare și Casă de avocatură care să vă scoată basma curată. Eu însă, Ana, aș fi foarte precáut – vorba unui ipochimen în viață – că în acel caz, vine potopul. Anchete, interogatorii, procurori, martori, viață fără vacanțe, stress, etc

Ana, dacă ești chiar o fată atât de deșteaptă, cât ți-ai scris pe CV, atunci – după o matură chibzuință – revocă cu puterea ta măreață ordinul prostesc care mă ține captiv, fă să dispară menajera din schema voastră, că este piatra de moară legată la gât și ia-i osul cu carne câinelui cu Covrig în coadă, că a turbat și de la mușcătura lui veți avea și voi de suferit când lumea va spune că e câinele vostru și voi sunteți răspunzători!

De acum înainte, Ana, ești în cunoștință de cauză și nu mai poți invoca faptul că nu ai știut de unde bate vântul. Dacă vei face așa și nu cum ai procedat până acum, nu-mi rămâne decât să spun tuturor și oricând,

10, ANA!