Datorită situației de invaliditate dobândită de 7 ani mă văd nevoit să apelez destul de des la serviciile companiilor de taxi din Iași. Am în memoria telefonului numărul de apel la toate aceste firme, ba mai am în plus și numărul pe privat al unor taximetriști care s-au dovedit a fi în primul rând Oameni și au și mașina corespunzătoare pentru activitatea ce o prestează. Îi apelez de regulă, știu exact unde stau și unde să vină să mă ia, dar în situația când sunt mai departe de mine sau când ei nu pot veni într-un timp rezonabil de ½ oră pentru că sunt în cursă la capătul opus al orașului, sau așteaptă un avion la Aeroport, apelez Dispeceratul.
Așa am procedat și duminică 30 iulie a.c. la ora 10, 05 conform convorbirii salvate în telefon.
Eram în stația de taxi de pe colțul Parcului Expoziție lângă stația de tramvai, vis-a-vis de statuia lui Mișu cel Viteaz băgată de primarul venetic tembel într-o pădurice din Copou să fie camuflat și să nu-l mai omoare încă o dată generalul Basta….
Îmi răspunde cu o voce impersonală și stridentă o duduie care când a declanșat apelul mai vorbea și ea și o colegă a ei prin stație cu alte persoane,
Aștept cuminte la rând, e normal, nu m-a lăsat să sun ca să-mi pierd răbdarea până răspunde. În sfârșit aud mai clar: „Lux Taxi, spuneți!”
Cer o mașină cu portbagajul liber și fără butelia de gaz adăugată de peste 80% din taximetriști obturând portbagajul pentru ca prin economia făcută la prețul carburantului să-și rotunjească veniturile. Tariful e același – indiferent de tipul de combustibil folosit – și această lacună din legislație a condus la situații ridicole, când o familie ajunsă la Aeroport cu bagaje, e nevoită să folosească 2 taxiuri pentru a ajunge la hotel sau acasă. Unele mașini au o butelie exact în lăcașul roții de rezervă, dar ce folos, că în portbagaj țin desigur roata de rezervă!
Dispecera mă întreabă: „ce aveți de cărat?”
Îi răspund că am un căruț pentru invalizi care este pliant, dar nu încape dacă mașina are butelie.
Mă mai întreabă încă o dată precis unde aștept. Îi răspund încă o dată că sunt în stația de taxi de la Parcul Expoziție.
„La rond?”
„Nu doamnă, nu la rond, exact la intersecția cu strada care desparte Parcul de stadion.”
„Deci la rond…”
Sincer îmi sare țandăra și ridic puțin tonul în dorința de a fi clar și explicit: „doamnă, rondul este la intrarea principală în parc și eu sunt la intrarea de pe colțul parcului, ce nu înțelegeți?”
Am cu voia lui Dumnezeu peste 60 de ani și din copilăria mică știu că în dreptul intrării principale la Parcul Expoziție era statuia ostașului sovietic care ținea în mâna ridicată kalașnikovul amenințător, dar a fost dată jos după revoluție că îi puțeau urât picioarele de la atâția ani stați în cizmă pe gâtul ieșenilor….Acolo tramvaiul face o buclă să ocolească soclul statuii – azi un rond cu pansele scumpe – și ieșenii îi spun „rondul de la expoziție”. Peste drum, în dreptul rondului e Secția de Drumuri Naționale unde am făcut serviciu, așa că pretind că știu la perfecțiune locul. Din acest motiv eram intrigat și iritat de întrebările repetate ale duduii dispecer care repeta mecanic „la rond”, pe când eu știam că nu sunt la rond.
Tipa se dă șmecheră și îi spune colegei ca să aud de fapt eu. „ah dragă, ce bine ar fi dacă oamenii aceștia nu ar striga la tine în urechi, că ziua este lungă și câțiva ca ăștia te termină…”
Nu tac din gură, nu mă simt vinovat pentru apostrofare și îi spun că dacă e ofensată eu închid și sun la altă companie.
Catadixește să-mi spună că a luat comanda și am mașină în 3 minute.
Apropo! Înainte de a suna la Dispeceratul „Lux taxi” peste drum de mine staționa în fața statuii lui Mișu Viteazul alt taximetru, de la RVR.
Îi fac semn să traverseze strada în dreptul meu, pornește motorul, întoarce în intersecție prin fața mea și demarează în trombă spre vale…Gagiul nu duce invalizi….Atunci am apelat Dispeceratul Lux.
Trec nu 3 minute, ci peste 5, când din vale se apropie o mașină galbenă. Încetinește în intersecție, ezită preț de câteva zeci de secunde, semnalizează stânga și se angajează pe lângă noi (eram cu soția) spre Stadion. Nevastă-mea îmi spune: „cred că ăsta era, dar te-a văzut în căruț și s-a făcut că nu este cel cu comanda.” L-a urmărit cu privirea, a întors la 50 de metri în fața tribunii oficiale a Stadionului și s-a oprit…Avea o poziție strategică de unde ne observa. Poate renunțăm, poate ne ia altă mașină.
Soția susceptibilă, îmi spune:„ ia sună la Dispecerat și întreabă ce e cu comanda ta, că au trecut mai bine de zece minute. Cred că aia e mașina care stă mai încolo pe dreapta”
Duc telefonul la ureche și după primul apel nevastă-mea îmi zice: „închide, te-a văzut că suni și vine!”.
În câteva secunde omul întoarce în intersecție și se oprește nesigur în dreptul meu cam la vreo 3 metri de mine cu geamul deschis. Întreb: „comanda?”
„Dom’le, eu am zis la Dispecerat că nu pot să ridic!” (vedeți cât e de mârșav?)
Soția insistă: „domnule, ne luați, ori nu?”
„Doamnă, am spus, eu sunt operat și nu am voie să ridic!”. Îi spun să tragă la bordură că ne descurcăm noi. Se conformează oarecum în silă vădit deranjat de ghinionul ce l-a avut luând cursa. Probabil că nu a fost atent sau pur și simplu era doar un bou care nu s-a prins că Dispeceratul a cerut mașină cu portbagaj liber. Sau nu a cerut asta?
În sfârșit, intuind pe loc că am de a face cu un birjar așa cum numai la noi în România sunt oamenii mai peste tot, acest mârlan cu ștaif de orășean și față de strungar șomerizat la CUG sau TEROM dar cu tupeu identic cu țopârlanii ce ne sunt primari după 90, mă determină ca în timp ce era în spatele mașinii cu soția ca să deschidă portbagajul, pornesc reportofonul telefonului ca să îl am amintire de colecție.
Scurta convorbire de 4 minute purtată cu acest ipochimen care ne face nația de ocară și orașul de rușine o puteți urmări accesând acest link:
https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fdrive.google.com%2Fopen%3Fid%3D0BwfNT-OB4HTvZ0xYZ2lBNjlyLTA&h=ATMWdikI8bVBK8NTRHz_NRa-0_kZKGXNYck7aCmD7l5WuGBJCvRQ-j08ZMkHdqkW5Tizt_DoSj0-5swcquqfirEAchtg2p0DAoafObFD0SA61P0V6CXpXsGCoRpl1czpDP4XAjTQhd1zuw&s=1&enc=AZMkoM6wc7g97NNfrVAQPZJRbtdNk9fR2i-r1N6Ra3RJtgQY3FJC72JYgjp_AV7vi_vpl-VRD45OMT9OYp8V2v1dRp0YXHcbDB3QYT7xwDglA
Am hotărât să nu fac de această dată reclamație scrisă la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. Ce câștig? Nimic! Consider că este mult mai util societății să-l scuip public pe acest mizerabil care fiind cu adevărat operat laparoscopic de colicist (și-a ridicat poalele cămeșii și mi-a arătat mie și soției zona mai jos de buric cu o mică cicatrice) a ales din lăcomie pentru câteva sute de lei să-și bată joc de meseria de taximetrist și să se rezume doar la a fi driver pe o birjă a mileniului trei.
În antiteză cu mârlănia moldoveanului „șef” peste „ceva” îl amintesc aici pe domnul Mircea Rus de la altă firmă concurentă, dar care diferă cu majoritatea cazurilor de mojicia sau grobianismul angajaților lor.
Mă urc într-o zi în mașina domnului Rus chemat la comandă și după ce îi indic destinația depistez după primele vorbe că este ardelean. „Sunteți ardelean, de unde?” „Din Bistrița.” „Și cum taximetrist la Iași? Sunteți de multă vreme aici?” „Nu, doar de 6 luni, am lucrat la Milano și am venit cu fata la Iași la Facultate. Am cumpărat un apartament și stăm cu ea până termină. Știți, e mai sigur așa.” Îl întreb cum se descurcă în Iași. „E bine, oamenii sunt blânzi ca toți românii” și chiar dacă s-a pensionat ca vârstă, nu poate sta degeaba. Are de întreținut și fata la facultate. Îs curios ce profesie are. „Inginer”. La coborâre sare și-mi scoate căruțul din portbagaj pe care tot el l-a pus singur, mi-l ține până mătransfer pe el din mașină.. Respect domnu Mircea!
Sunt născut și crescut la Iași, în Nicolina, dar ca adult m-am format în Ardeal unde am luat repartiția după absolvire. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta! Acolo mi-am schimbat părerea despre oameni și acolo am învățat că cinstea și corectitudinea în relațiile interumane sunt adevăratele virtuți!
În viață am făcut de toate! Chiar și taximetrie cu mașina proprie prin 2000-2001. Am plecat de acasă știind că pot întâlni clienți cărora să le încarc în mașină bagajele, chiar dacă erau saci cu cartofi sau ciment. Asta intră în deontologia meseriei.
Azi fac taximetrie mulți oameni cu facultate terminată, dar și mulți inși care au carențe grave de morală și comportament. Din nefericire primii nu i-au civilizat pe ultimii, ba dimpotrivă!
Aș dori să văd ziua când Parlamentul va adopta Legea Taximetriei și când va exista Codul de Conduită al taximetristului. Îmbrăcați obligatoriu în uniformă decentă, vorbitori ai unei limbi străine de circulație internațională afișată la bord. Mașina să nu fie modificată cu nimic după Fabricant. Tariful să fie diferențiat ca și taxele ce le are de plătit Compania sau taximetristul privat în funcție de carburantul folosit.
Vrem să intrăm în lumea civilizată, vrem să avem turiști la Iași?
Pentru asta trebuie să stârpim CÂRDĂȘIA Primarului cu cumetrii patroni de firme de taxi și să stârpim MÂRLĂNIA din noi!