PUPINCURIST

CHIRICA, LAKEK ET HATAHAT SHELI! Sau pe românește, pupă-mă în cur javră!

Sunt cel mai tolerant român din câți cunosc! Și cunosc destui!
În anii copilăriei mici de când m-am născut și până am terminat clasa a treia primară locuiam în buricul târgului la etajul unei case aflată pe locul unde acum este situat Restaurantul „Dunărea” și eram singura familie de români înconjurată de familii de evrei. Erau anii de după război, orașul era distrus în mare parte și era greu să capeți o locuință de la stat.
În curtea de lângă noi, la magazinul „Ciocanul”, spălau elefanții cu furtunul când venea Circul peste drum, pe maidanul unde se află acum Tribunalul.
Copiii cu care mă jucam – fetițe și băieți – erau în totalitate evrei. Îmi amintesc Iașul de atunci de parcă a fost ieri, așa cum îmi amintesc familia Leibovici care avea două fetițe, pe Clara și pe Evica, una mai mare cu un an decât mine și una mai mică cu un an. Pe la vreo patru ani făcuseră scarlatină și eu mă jucam cu ele când în apartamentul lor, când la noi, dar Dumnezeu m-a apărat și eu nu am luat scarlatina. Îmi aduc aminte cum stăteau pe oliță și mama lor le dădea să mănânce pâine cu unt și dulceață în timp ce-și făceau nevoile, dar pe noi nu ne deranja asta la vârsta aceea…
Îl mai țin minte și acum pe bunul meu prieten Marcel Burah din casa vecină ale cărui geamuri dădeau spre curtea mea și cu care am fost apoi coleg de clasă și de joacă.
De mic am fost învățat de părinți să respect oamenii fără deosebire de rasă. Nu conta că erau evrei, țigani, ruși sau unguri. Aveam în vecini armeni și chiar un turc. Iașul s-a transformat sub ochii mei și la multe acțiuni am participat pentru că tata era economist la Gospodărie Comunală la Primărie și mă lua cu el la „munca patriotică” atunci când s-a săpat la hârleț lacul Ciric cărându-se pământ cu tărgile de lemn pe mal, unde un excavator cu cabluri încărca în două basculante „Steagu Roșu” de 3 to lutul galben și evacuau mai departe spre pădure…
Îi știu casele, istoricul lor, am crescut odată cu orașul și noile clădiri. În 75, când am absolvit facultatea de drumuri am luat intenționat repartiție în Ardeal la Miercurea Ciuc, că iubeam munții și peisajul montan și doream să mă desprind de personalitatea și influența lui taică-meu care ajunsese primul Director economic al CUG-ului ce tocmai se construia. Am luat repartiție undeva de unde să nu „mă poată aduce” acasă, ca să-mi dirijeze el viitorul. Doream să-mi fac viața pe picioarele mele și pe puterea mea. Astăzi mulți se adună sub pulpana părinților și se bucură de puterea sau influența acestora.
Cu ungurii m-am împăcat de minune din prima clipă și după trei ani „rupeam” bine ungurește. Aveam muncitori țigani unguri cărora le intram în casă cu bucurie la o slană cu ceapă și o palinka cântând alături de ei, pentru că ziua erau asfaltatori, iar după serviciu erau lăutari la acordeon, chitară, vioară, tobe. Aveam taraful la mâna mea.
Așa că puteți să spuneți orice despre mine, doar că aș fi antisemit sau un român șovin nu puteți! Că mi-am dat fiica la căminul în limba maghiară fiind singura româncă dintre toți copii, iarăși este o dovadă că nu sunt bătut în cap. Dar să te ferească Dumnezeu să-mi jignești neamul sau țara. E similar cum m-ai înjura de mamă…
Am făcut acest preambul pentru a înțelege mai bine motivația ce o am când scriu rândurile următoare.
Am citit cu stupoare niște articole ticăloase și tendențioase scrise de niște jurnaliști ieșeni prin sit-urile sau fițuicile imunde de unde își câștigă pâinea poate din greu, după ce o ung cu căcat gros, în lipsă de un pateu cu „fainoșag” sau măcar un strat de margarină.
Suntem în campanie electorală și javrele din presă s-au poziționat deja de partea unei jigodii sau a alteia – în funcție de câte lovele a decartat vreun ticălos sau o gașcă de reptile – sau în funcție de interesele patronului burtos cu degetele cât cârnatul împodobite cu ghiulul de aur cu rubin negru pus pe cremvurștiul cel mic de la mâna stângă, deoarece pe inelar nu i s-ar mai potrivi decât poate vreo jantă de la bicicletă.
Iau cunoștință cu stupoare, indignare și „mânie proletară” de jetul de dejecții și minciuni în relatarea unor hârtii neigienice mânjite cu căcat autointitulate pretențios ziare.. Toate au sărit la comandă – nu numai decât în apărarea borâtaniei ce ne este în prezent bulibașă interimar – dar mai ales în apărarea unui act samavolnic impus se pare lui Chirica de niște forțe oculte bănuite de mine, dar nu numai de mine.
Scandalul provocat și umflat de japițile pe care curul băsescu le-a catalogat perfect ca „găozari”, în legătură cu luarea de poziție a consilerei Anca Preda (candidat independent la Primărie) în ultima ședință de Consiliu Local, are darul să inducă în opinia publică ieșeană – dar nu numai – faptul că atitudinea Ancăi Preda ar fi una ce ar ofensa Comunitatea Evreiască.
Nu știu dacă ați observat, dar de o bucată de vreme – mai exact de prin 2012 – auzim tot mai des despre cuvântul evreu, Sion, antisemitism, pogrom, zvastică, legionarism, etc. Oare de ce?
Oare de ce luăm cunoștință tot mai des despre evrei care se întorc dintr-o dată (mai ales copiii celor plecați prin anii 60) cu bani în România și cumpără fel de fel de chestii, începând cu apartamente și trecând la afaceri mărunte și invizibile ochiului public, dar în special influență?
De ce naiba sunt exacerbate din nou ca în anii 50 și fluturate idei naționaliste și antisemite, de ce ni se cere să ne punem nu cenușă în cap, ci chiar să ne întoarcem olița cu căcat și să-l lăsăm să ni se scurgă pe obraz? De ce oare au intrat în această horă a autodenigrării de neam politicieni făcuți din iude ce ar fi în stare să se cace pe tricolor și să facă legionar pe oricare spune public că-și iubește neamul și Țara? Pentru bani, pentru putere, pentru o funcție de conducere, pentru vacanțe în locuri exotice?
Ziarele de căcat năimite și iudele ce le slujesc au pornit un iureș împotriva SINGURULUI consilier local INDEPENDENT ce îl are Iașul în acest mandat care este pe sfârșite – consilierul Anca Preda – care nu a făcut altceva decât să voteze ÎMPOTRIVA unui act injust, a unui abuz comis de o gașcă de lepre ticăloase ce trebuie să-și plătească probabil libertatea sau avantajele obținute în timp votând robotic niște chestii menite să servească datorii ascunse al tâlharului escroc Chirica, ce îl are drept mentor și model pe pușcăriașul de drept comun Nichita, încă o grămăjoară de căcat uscat de pe blazonul Iașului.
Văzând ușurința și complicitatea cu care Nichita a făcut Danie către Mitropolie pentru interese imobiliare fățarnice folosindu-se de votul roboților de partid, Chirica îl imită sub un pretext la fel de mincinos și la fel de parșiv, răspunzând ordinului venit direct prin ambasadorul Hans Klem când acesta a vizitat inopinat Primăria spre ciuda și invidia găozarilor. Ca să fiți cât mai în cunoștință de cauză, am să vă spun o scurtă poveste.
La „5 drumuri” – acolo unde se află rondul de tramvai de lângă noul Palat de Justiție – exact pe acel amplasament, se afla după război o clădire în care funcționa Cantina Comunității Evreiești din Iași. Penru ăștia mai „purii” oleacă și nu știți, Comunitatea Evreiască nu numai din Iași, dar și din toată țara, a avut și încă are o grijă deosebită de bătrânii lăsați aici în România care nu au vrut să emigreze în Palestina devenită ulterior Israel. Cu bani trimiși din Israel, cei rămași aici primesc constant pachete cu așa zise bunătăți care pe timpul comunismului destructiv pentru români erau doar prin filmele americane. De asemenea, prin Comunitate le vin medicamente și o masă caldă pe zi, totul fără nicio cheltuială a celor asistați. Asta înseamnă să ai grijă de un popor, asta înseamnă cu adevărat unire și empatie, ceea ce la noi românii așa ceva nu vei vedea și nu vei auzi. În schimb la români vei vedea prostie, invidie și chiar ticăloșie dacă e rost de a acapara ceva în plus decât ți-a hărăzit soarta sau Dumnezeu.
Acea casă în care funcționa Cantina Comunității, se afla în anii 80 într-un loc total nepotrivit față de obiectivele arhitecturale ale conducătorilor vremii.
Se aduseseră la Iași un lot de tramvaie noi Tatra se pare și se vorbea că vine „tovarășul” Ceaușescu să inaugureze marea realizare. În programul vizitei era inclus la ofertă și o plimbare cu tramvaiul din Copou spre Tătărași, pentru ca nea Nicu să admire mărețele realizări ale epocii sale.
Pe atunci linia de tramvai care coboară de la „5 drumuri” spre Tătărași făcea brusc o curbă de 90 de grade spre dreapta exact în stația din vale, pe Tudor Vladimirescu, pentru ca apoi, după altă curbă la stânga într-un fel de „S”să urce pe Baș Ceauș până unde are acum traseul.
Se întâmplase ca să fi avut loc două accidente cu morți când în coborâre tramvaiul a rămas fără frână și panta terminându-se în curbă de 90 de grade s-a răsturnat, iar altă dată s-a tamponat tramvaiul cu un camion, tot pe motiv de lipsă frână.
Morcovul din fundul mahărilor vremii se întărise tare la auzul că nea Nicu urma să se tragă cu tramvaiul și tuturor le venise în minte povestea lui Creangă cu drobul de sare. Cum nu aveau curaj să-i spună adevărul tovarășului, băieții ingenioși au hotărât să rupă rapid traseul lui 3 în Târgu Cucului.
Nu exista nici rondul de la capătul actualei esplanade unde întoarce acum 7 sau 6, așa că Tatra trebuie să meargă ori în Tătărași, ori pe A. Panu spre Palat. Nici pe Elena Doamna nu era atunci linie. Buun…S-a hotărât să se facă iute un rond unde să poată întoarce tramvaiul de Copou, motivând soluția din motive economice, de traseu lung, de caz de defecțiuni, când un tramvai ar fi trebuit să fie cărat la remorcă până aproape în Dancu sau în Nicolina ca să poată fi dus la depou.
Singurul loc posibil găsit pentru rond a fost amplasamentul Cantinei Evreiești. Până să vină nea Nicu să dea din mână larg ca să arate de „unde până unde” se demolează, tovarășul Prim Secretar Ion Iliescu sau altul care naiba o mai fi fost atunci, a hotărât ca până la venirea Șefului să se construiască Rondul.
Pe acele vremuri nu se făcea licitație, Chirica și subordonații săi nu luau parandărătul și ordinul de la Partid (bunicul PSD), era Ordin!
Așa că în două nopți s-a demolat căsoiul evreilor cu armata și Autobaza 3 ITA Tătărași, iar încă în patru zile și patru nopți de „hăi-rup” constructorii de la „ITI” și Primărie au făcut acel rond să întoarcă 1 din Copou, ba chiar au pus și panseluțe colorate să dea bine ochiului.
Evreii au cârtit că li s-a ras stabilimentul, dar prin 80 nici cu Partidul nu se puteau pune de-a bățul, că erau interese comune.
Când a venit nea Nicu, acesta s-a întâlnit și cu tovarășul Goldstein(?) – Șeful Comunității, care a negociat la schimb cu clădirea rasă, casa de alături, cu curte, unde a fost între războaie Școala Cuza Vodă, iar după război locuiau cinci familii de români care fuseseră mutați acolo mult înainte de ostilități. Scurt pe doi. Gheșeftul e gheșeft și nici chiar nea Nicu nu-și permitea să se pună rău cu rabinul de la Dorohoi…
Așa că, într-o dimineață au poposit în fața porții celor cinci familii două camioane înțesate de soldați și fără nicio somație au purces la a încărca dea valma lucrurile celor cinci familii care au protestat degeaba sub amenințarea securității și a „organelor” de partid. Au fost duși direct în Nicolina pe strada Sălciilor unde li s-a dat apartament la bloc.
A doua zi GIGCL-ul a dat cu var și a montat o pancartă pe care scria „Comunitatea Evreiască din România – Filiala Iași”. Cantina a început din nou să funcționeze.
Statul român a încercat mereu să-și șteargă de pe mâini și de pe haine sângele evreiesc vărsat de legionari și de armata pro-hitleristă în timpul Pogromului.
Totuși, Ceaușescu nu a donat niciodată nici un centimetru pătrat de teren sau de clădire nimănui, ci a dat Ordin ca respectiva clădire să le fie atribuită în compensație pentru un număr neprecizat de ani sub formă de închiriere și nicidecum în proprietate.
Ca unul care m-am născut, am trăit și am cunoscut foarte bine pe evrei, vă spun cu mâna pe inimă că sunt o națiune minoritară în aparență, dar mereu în expansiune și nemulțumită de cât au, mereu sunt dornici de și mai mult și fac orice ca să-ți ia mâna din umăr dacă le-ai întins un deget. Totul devine imediat „un drept” pe care îl au dinainte de Iisus Hristos.
După cum se știe, Sionul este o putere mondială care face și desface peste tot în lume.
La televizor ni se vorbește de numele unor Schwartzenberg, Thal Sielbernstein,etc. Cu toții sunt implicați la înalt nivel în delapidări și deturnări de bunuri de patrimoniu, cu complicitatea unor iude din conducerea României.
Ceea ce s-a întâmplat cu retrocedarea acelei case revendicate de Comunitatea Evreiască pe care Chirica o dă ca din buzunarul său de popă hapsân pentru a avea liniște cu DNA – posibil garantat de ambasadorul SUA la București – este un act injust, o samavolnicie prin care se ia din patrimoniul orașului 3000(!!!) de metri pătrați din domeniul public în proprietate privată în zona de gradul zero! Este o ticăloșie fără margini! Dacă vor să-și facă acolo un cimitir? Sau poate un chibuț?
Un singur consilier local – Anca Preda – a avut verticalitatea și moralitatea dată de cunoașterea legii și de firea ei justițiară de a se opune fățiș unor mârșăvii vizibile!
Anca Preda este cel mai periculos contracandidat al lui Chirica, Bodea și Radu Botez – reptilele ce stau la pândă să înșface Primăria odată cu butoanele prin care pot apoi să-și satisfacă orice poftă.
Ei știu că odată ajunși acolo vor avea de plătit și de mulțumit o serie de grupuri de interese, dar mai știu că nu este nicio problemă, deoarece Sistemul îi apără. Andi Lăzescu este emisar?
Anca Preda este alt tip de om. Ea este percepută ca fiind un om tânăr, știutor de multă carte și intransigentă cu cei dornici să comită ilegalități. A dovedit asta timp de patru ani când a fost singura voce din Consiliul Municipal care s-a opus pe față și lui Nichita și lui Chirica și liberalilor mascați cu carnete de partid din PSD:
De asta este urâtă de nemernici, de gloata de venetici din Bârlad, din Popricani Rădăuți, Bosanci sau Vicov și mai de peste tot, numai din Iași nu prea…E percepută ca un mare pericol și în sondajele ascunse de găozari privirii electoratului, sunt cifre amenințătoare privind posibilitatea de a da peste cap orice măsluiri.
De asta am hotărât să o ajut și să-i pun în brațe Programul de Guvernare Locală și de reorganizare al aparatului tehnic al Primăriei pe care îl gândesc și-l updatez de vreo 12 ani. De asta am promis că o vom ajuta cu Alternativa Civilă să-i aducem specialiștii adevărați și să-i facem echipă care să devină capabili să pună în practică acest program.
Hienele politice ajutate de găozarii împuțiți care l-au cântat pe Băsescu și pe Nichita și-au dat mâna într-o chestie menită să o denigreze pe Anca Preda și s-o descumpănească în lupta cu javrele misogine.
Vor să o discrediteze în gura lumii, s-o intimideze și să o facă vulnerabilă atribuindu-i indus sentimente antisemite doar pentru a avea apoi în campanie un motiv să o scuipe, că despre ea oricum nu au nimic altceva decât dacă inventează.
Și gunoaiele din Presă, plătite pentru asta, știu desigur să inventeze și să declanșeze o campanie de linșare.
Noi – partidul cetățenesc Alternativa Civilă – credem cu tărie în domnișoara Anca Preda, în curățenia ei morală și în capacitatea ei de a conduce pe viitor Iașul din postura de Primar Independent! Pentru asta am hotărât să facem scut în jurul ei și să o apărăm din răsputeri de jigodiile politice și din presa locală ce vor face orice e posibil să-i bareze calea.
Putere au, că nouă ne-au barat drumul de a ne legitima ca și concurent politic egal.
Un golan inept și incompetent ca și Chirica invocă Istoria pentru a-și motiva acțiunile ordonate de Sion prin ambasadorul american. Ne-au luat totul, dar unora nu ne-au luat încă onoarea și nici simțul patriotic. Javra Chirica, dar și Nichita vor fi pedepsiți pentru fărădelegile făcute și pentru abuzurile la care au supus pe ieșeni fără să le pese!
Ieșeni, preluați acest articol și faceți-l cunoscut rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, pentru a le deschide ochii ca să ne salvăm. Este singura șansă ce ne-a mai rămas!
Să facem front comun în al doisprezecilea ceas!
Faptele relatate în articol au martori oculari în viață care pot proba cele arătate.
SRI este format din ofițeri români patrioți sau patrihoți?
MRU și-a băgat nasul?