12. C.N.C.D.

La data de 10 septembrie 2022 am făcut primul pas în încercarea de eliberare din pânza păianjenilor țesută în jurul meu de „familia cap de mort” Profesor și Menajerele lui. Pentru că deși menajera Dana Toma s-a arătat a fi fost vârful de lance, este evident că a fost secondată umăr la umăr și de colega ei din conducere, „duamna menajeră Doina”. Fac deci o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Dar mai întâi hai să vă spun „cine este acest Consiliu și ce vroiește el”…

Pe timpul guvernării PSD sub conducerea lui Iliescu și Adrian Năstase, România făcea compromisuri pe bandă rulantă și vindea țara la bucată spre cele patru zări pentru aderarea la Uniunea Europeană și mai ales pentru intrarea în NATO, care se pare că erau principalele teme pentru acasă primite de cei doi corifei români ca să fie tolerați în fruntea țării. Prin urmare, ei ar fi fost în stare absolut de orice, numai ca să fie tolerați la toate butoanele de comandă. Voi știți ce a fost atunci și mai știți că aproape toată populația țării se lăsa prostită din plin să meargă cu Iliescu și Năstase până î pânzele albe. Eu pe acea vreme eram înscris în PNL și luptam contra PSD. Așa am fost eu Gică contra, n-așa Dănuța? Ok, după alegerile care au avut loc în 2000, Iliescu și Năstase au stuchit cu spor în palme și au purces la a îndeplini acea „to do list” primită în ghiozdanul cu teme pentru acasă… Acolo erau stipulate pe lângă alte exerciții de rezolvat și înființarea în România a unor instituții de stat în subordinea Parlamentului (colorat în roșu predominant), precum cea numită Avocatul Poporului și Consiliul Național al Combaterii Discriminării, asta doar de hoha, ca să dăm bine în poza de aderare.

Prin urmare CNCD și Avocatul Poporului au fost înființate teoretic în anul 2002, dar efectiv au intrat în funcțiune în 2003. De la bun început, la CNCD a fost invitat UDMR-ul să numească un Președinte la CNCD, ca să arătăm noi lumii mari că suntem o țară de idioți toleranți în care se pot căca în capul nostru chiar și aceia care au declanșat măcelul interetnic din 26 martie 1990 la Tg. Mureș. Prin urmare, cu o mică excepție, la CNCD sunt numiți în mod ipocrit numai etnici maghiari, ca o garanție a statului român că românii care predomină copleșitor populația din România, nu se răzbună sau nu ostracizează pe ungurii trăitori pe aceste meleaguri de sute de ani împreună cu românii, ba chiar pun nestingheriți la cale destrămarea statului român și oferirea lui fără lupte, fără război, statului maghiar, care împreună cu Austria strâng cu putere lațul în jurul gâtului nostru. Toate aceste „nimicuri” le cunoșteam chiar pe pielea mea, pentru că așa cum vă reamintesc, am trăit și m-am format ca adult în Ardeal, mai precis în arealul Harghita-Covasna-Brașov, unde am activat pe diferite funcții și întreprinderi între 1975 și 1990. Nu reiau acum amănunte, dar eu avusesem ocazia ca în acea perioadă trăită acolo să cunosc mulți oameni de etnie maghiară pe care ulterior i-am văzut în funcții de vârf în UDMR.

Ca o paranteză, după 90, cam prin 92-95 se înființase ca o contrapondere în Transilvania acea organizație „patriotică” a românilor abuzați cu numele „Vatra Românească”, organizație care a declanșat imediat o anchetă sub egida Parlamentului prin care să analizeze cum și de ce au fost nevoite mii de familii de români (printre care mă număram și eu cu familia mea) să părăsească zona și să se mute înafara Transilvaniei, în fostul Regat… De la bun început am convenit cu soția să nu „punem botul” la această „anchetă”, că nu poate ieși nimic bun, așa că am ignorat invitația de a ne spune noi păsul unor „revoluționari” și ne-am văzut de treabă venind pe plaiurile natale și luându-ne efectiv viața de la început după ce lăsasem în urmă tot ce poate realiza o familie de intelectuali în 15 ani de muncă cinstită și cu funcții de răspundere. Am lăsat în urmă și cele trei camere într-un bloc nou, dotate cu tot ce avea nevoie o familie și am ajuns la Iași la două camere, într-un bloc construit în urmă cu peste 50 de ani. Copilul s-a mutat în plin an școlar într-un mediu absolut diferit decât cel unde făcuse primii șase ani, iar asta nu a fost deloc ușor și ar fi putut să ne dea suficiente motive de ură sau ranchiună împotriva maghiarimii în general și a unor maghiari în mod deosebit. Da, le cunosc din interior stilul de viață, modul de gândire, mentalitatea și interesul, pe care le-am dobândit împreună cu învățarea nativă a limbii maghiare pe care o foloseam în discuțiile avute cu muncitorii pe șantierele pe unde am umblat.

V-am spus aceste lucruri ca să nu aud vorbe că am făcut mai departe ce am făcut doar pentru că la conducerea CNCD se află un etnic maghiar pe nume Asztalosz Istvan Csaba, numit de UDMR pe acea funcție deosebit de importantă pentru toți românii din România. Dacă îmi scormonesc bine memoria și fac niște analogii, cred că l-am cunoscut în acele timpuri pe tatăl individului, care are cam aceeași vârstă cu fiica mea. Ce a fost, a fost, ce este este și ce va fi, va fi.

CNCD a fost înființat cu scopul declarat ca să preia din brațele Justiției vraful de mii de dosare a căror speță este Discriminarea sub orice formă și ideea a fost că rolul CNCD – înființat cu putere judecătorească – era să degreveze „biata” Justiție care era ocupată până peste cap cu divorțuri, paternități, furturi de buzunare sau din piața cu legume, până la tunurile cu care Clasa politică devaliza Țara, însă aici se lupta pe invers, adică să se mușamalizeze aceste tunuri financiare.

Speța mea era de fapt că sunt discriminat în sens pozitiv, adică acest termen se referă explicit când ai de suferit pentru că „cineva” face un exces de zel și îți dă obligatoriu mai multe drepturi decât acelea pe care le are toată lumea și vrea să-ți facă bine cu forța, ceea ce te transformă într-o victimă, așa cum este cazul meu.

Prin urmare am făcut la data de 10 septembrie anul trecut acel memoriu-sesizare către CNCD prin care le ceream să analizeze probele – le-am trimis atașat întreaga mea corespondență cu Fresenius și cu „onor” Comisia fantomă de la Centru (spun fantomă, pentru că de fapt tot ce ajunge la această „comisie” nu este cunoscut și dezbătut de toți membrii care o compun, așa cum ar fi asistenta L. și domnișoara dr. R.M), constatând cu precizie aceste aspecte în diferite ocazii. Așadar, relatând pe larg, în amănunt, toate pățaniile avute la Centru pe parcursul ultimilor doi ani de zile, am argumentat metodic afirmația că sunt discriminat pozitiv și prin urmare îi rugam să judece cu celeritate speța, pentru că sunt în acel moment o persoană abuzată și sunt în exercitarea unui PROTEST prin care îmi pun în primejdie sănătatea proprie și chiar viața.

Despre CNCD aveam de la bun început o sumedenie de date și informații culese de prin presă, cum că ar fi o instituție părtinitoare pe față și că dă soluții contrare celor întâmplate și supuse judecării lor, adică face dreptate „invers”, iar la Iași aveam exemplul doctorului Răzvan Constantinescu care s-a plâns inițial CNCD când a fost interzis de Senatul Univ. de medicină, al cărui „ilustru” membru este și Profesorul, deci i s-a interzis să mai predea studenților mediciniști pentru poziția sa tranșantă în timpul pLandemiei de Covid.

Dr. Constantinescu s-a plâns contra acestui abuz total ilegal făcut domniei sale, iar după lungi dezbateri inutile, CNCD a hotărât că nu este niciun abuz, iar dr. Constantinescu nu a fost supus niciunei discriminări, așa că a îndeplinit voia globaliștilor din Iași în tabăra cărora se află și mulți „prieteni” ai mei cu nume și funcții importante.

Dr. Constantinescu – spre deosebire de mine – are prieteni avocați de renume ai României care fac și politică antiglobalistă, așa că au sărit imediat să-l apere pe domnul doctor în Justiție, totul făcându-se „pro bono”, dar cu un câștig mare de imagine și de capital electoral; așa ceva nu s-ar putea întâmpla în cazul meu niciodată, deoarece infirmitatea pe care am dobândit-o mă ține departe de anturajul lor și de vizibilitatea lor mare pe care o vor exploata politic, în timp ce eu voi rămâne un anonim care se zbate „pro bono” să facă bine semenilor săi și societății civile în general.

Ideea este că mă așteptam dinainte de a mă adresa către CNCD să primesc un flit rezonabil, însă vă spun sincer că scopul meu principal devenise să probez că Fresenius Nephro-Care Buicurești umblă în mod mizerabil la vedere cu hârtia igienică murdară, folosită, pentru a-și forța norocul și pentru a mânji și pe alții ca să-i oblige să le dea dreptate. E clar, nu? Ei, pentru asta am făcut eu dragilor, „naș Florea” și dom Titi acest demers pe care îl bănuiam că va fi soldat cu un eșec, dar care merita totuși efortul de a mă băga în pantoful lor.

Trimit așadar sesizarea-plângere la CNCD, într-o zi de sâmbătă. Apropo, acesta îmi este stilul. Memoriile, scrisorile, plângerile, toate adresele pe care le înaintez instituțiilor statului, le transmit cu precădere sâmbăta sau în weekendurile lipite cu sărbători legale, când toți se scaldă în plăceri și vin la serviciu începând de luni și până marți sau miercuri, când se revăd colegii de serviciu și ard de nerăbdare să se laude cum și ce au făcut ei în zilele libere.

Probabil că luni dimineața când s-au întors din weekend, secretara domnului Președinte a găsit în Inbox un mesaj de la un oarecare Gabriel Mihăilă din Iași, însoțit de un atașament. Șefa de cabinet al Președintelui CNCD a citit curioasă ce spune acest necunoscut și la urmă a căzut cumva pe gânduri când a terminat de citit cele 3-4 pagini scrise cu un vocabular foarte colorat și complex, fără greșeli de ortografie sau de exprimare, dar care ducea în cele scrise cu subiect și predicat spre zona politicului, chiar dacă voalat. La CNCD aproape toată suflarea are pregătire juridică, poate cu excepția Președintelui, care poate fi inginer silvic, medic veterinar, sau inginer mecanic de utilaje. De la Șefa de cabinet, alte secretare sau membre în Comitetul de conducere, simple consiliere care fac munca efectivă, sunt la bază absolvenți de Drept, iar înafară de asta sunt în proporție de 90% neveste sau amante ale unor dregători din Clasa politică și Servicii de Intelligence care lucrează la CNCD, într-un loc foarte călduț și frumos, în buricul Bucureștiului, unde vin la serviciu descinzând din mașinile proprii – cei cu funcții de execuție – și cu mașinile instituției, cu șoferi angajați, cei care au o funcție de elită. Îmi imaginez cum se întâlnesc dimineața la birou și prima grijă înainte de a se așeza pe scaun și a deschide calculatorul de ultimă generație aflat pe birou, este să pună de o cafea, sau să trimită curierul sau îngrijitoarea la automatul de la parter sau de pe etaj să îi aducă o cafea aburindă și cu miasme menite să le trezească domnilor din adormire… „interesul”, iar doamnelor, amintiri din Weekend. Apoi se  așează și încep concomitent să soarbă din cafele și să facă lucruri devenite automatisme, precum deschiderea PC-urilor, verificarea fardului cu oglinjoara scoasă din poșetele –  obligatoriu Louis Vouton – iar ai apoi, în timp ce se continuă sorbirea cafelei cu gurițe mici, mici, ca să tragă de timp până după ora nouă, zece, să mai povestească pe unde au fost în weekend, de la un „city-breack” la Roma, Praga sau Paris, până la o vilă pe Valea Prahovei cu copiii și cu soțul, dar musai cu bona filipineză.

Așa îmi imaginam eu în sinea mea că a ajuns memoriul meu într-un moment total nașpa la CNCD.

Citind după ce în prealabil Șefa de cabinet Erji – adusă tocmai de la Odorheiul Secuiesc, de la primărie, pe acea funcție –  i-a adus un Codamin care să-l remonteze și să-i alunge mahmureala după un weekend în care neamurile au venit cu doi litri de „silva palinka” de la mama ei, de acasă, de 63 de grade ca putere, Csabi a luat hârtiile listate la imprimantă pe care Erjike i le-a băgat în mapă împreună cu Raportul SRI. Nervos și absent, cu gândurile aiurea, Csabi s-a apucat totuși să-și arunce ochii lui miopi cu 3 dioptrii pe foile din față. A aflat cu multă uimire despre cazul unuia de la Iași care nu îi reclamă nici că a fost scuipat de un țigan în piață, nici că taximetristul a refuzat să-l transporte pe motiv că este infirm și nici că s-a simțit ofensat că a văzut la televizor cum suporterii unei echipe din secuime strigă sfidător la adresa românilor, știindu-se televizați, lozinci incitatoare la ură etnică, ceea ce va atrage cu proxima ocazie și galeriile de huligani români ale cluburilor mari din București sau Oltenia să îi facă pe maghiari bozgori. Omul acesta care pare bine educat, reclamă o chestie de discriminare pozitivă! „Ioi Istenem, asta curva…”

Csabi al meu apasă pe butonul de pe birou, intră Erji – vechea sa amantă pe care inițial a cărat-o de acasă de frică să nu se ia aia cu altul, dar fără să-și imagineze câte alte muieri dornice de parfumuri fine și țoale de firmă sunt chiar la CNCD și sunt gata de orice sacrificiu pentru o viață frumoasă lipsită de griji…

Cred că i-a întins hârtiile și i-a poruncit cu un glas hârâit de atâta tutun care i-au îngălbenit și mustața, dar încercând să fie mieros și drăgăstos: „Erjike sivem, du plângerea asta la doamna Claudia Popa și transmite-i să vină la mine după ce citește totul”.

Eu însă, nu am primit de la CNCD nicio confirmare transmisă automat de la sistem că petiția mea a fost recepționată și eventual ce număr de înregistrare i s-a dat – așa cum se întâmplă cu multe alte instituții ale statului român care vor să pară măcar în aparență că au un respect pentru cetățenii contribuabili. La CNCD nimic! Semit (vorba ungurului)! Trece ziua de luni, trece și marți, iar eu nu aveam nicio dovadă că petiția mea a ajuns oriunde la CNCD, de la portar până la Președinte, că nu a fost deja agățată în cuiul îndoit de la budă pe post de hârtie igienică. Prin urmare, le transmit marți un alt e-mail și îi întreb de la obraz dacă a ajuns e-mailul meu transmis la data de… Mi se răspunde laconic cu o singură propoziție „da, este înregistrat cu nr…din data de…” Atât! Nimic altceva. Începând din acea zi, m-am pus pe așteptat răbdător să văd o reacție. Nicio vorbă explicativă unde a ajuns lucrarea mea, cine o instrumentează, ce funcție are, eventual ce adresă de contact, absolut nimic! S-a așternut o tăcere ca sub lespedea grea a cavoului. Deja îi pusesem cruce, însă aveam de gând să chem popa să sfințească mormântul. După ce las fix 30 de zile să treacă într-o tăcere mormântală, fac o sesizare la Avocatul Poporului, să testez și această instituție a statului român, unde declar cu argumente și cu atașamente ale unor copii de corespondență repetată dintre mine și CNCD, că CNCD intenționat nu întreprinde nicio anchetă să judece speța mea pentru că această instituție este supusă unor presiuni nelegale din partea firmei Fresenius București. La Avocatul Poporului am avut grijă să specific cât se poate de clar că eu nu am nimic în sine cu firma multinațională Fresenius Nephro Care Buicurești, ci doar nominal cu conducătorii Centrului Fresenius Iași și în speță cu Profesorul și menajerele lui care sunt autorii morali ai abuzului făcut asupra mea. Le-am spus celor de la Avocatul Poporului cu subiect și predicat că este vorba de un caz evident de corupție ce are drept rezultat refuzul CNCD să rezolve cazul.

Prin urmare am apelat la cunoștințele mele despre democrația din România și am asmuțit altă instituție de stat să intervină în favoarea mea la CNCD, în ciuda dorinței lui Fresenius ca acest lucru să nu se întâmple. Nici de această dată, după intervenția Avocatului Poporului, CNCD nu catadixea să mă onoreze cu orice răspuns pro sau contra. Băieții doreau să arate că se țin bine în șa, ca la campionatul de rodeo și că nu sunt deloc impresionați că Avocatul Poporului îi bâzâie la urechi ca o muscă verde. Eu iar scriu la Avocatul poporului și bag bățul printre ostrețe făcând pe prostul și naivul, dar rănindu-le oarecum orgoliul… O și vedeam pe Renatte Weber – un stâlp al globalismului din România – cum se răstește ea la colaboratori că „ăia se joacă cu ea, dar le va arăta dânsa cine are putere”…

Eu am întrebat într-un email către Avocatul poporului ce se întâmplă în situația când această instituție pur și simplu este continu ignorată și după câteva adrese de somare a CNCD trebuie să răspundă petentului Gabriel Mihăilă de la Iași, care este îndreptățit total să se plângă atât la CNCD, cât și la Avocatul Poporului și nu vor primi niciun răspuns? Avocatul poporului îmi explică „științific” faptul că Avocatul Poporului este o instituție de tip „OMBUDSMAN”, adică ceva ca un caspas cu sosches, soschesat în soluție de jaticotiloden, cu motive naționale…

Adică mai pe românește spus, termenul s-ar traduce cam așa: ,,Ombudsmanul este considerat în prezent  simbolul unui stat democrat,  esenţa a tot ceea ce guvernul ar trebui să facă, adică, dezvoltarea bunăstării cetăţeanului, apărarea libertăţilor individuale şi supravegherea  birocraţiei administrative pentru ca aceasta să trateze echitabil pe toţi cetăţenii.”

Ghini bro, acu că m-o lămurit, puteam să privesc mult mai încrezător lucrurile!

Dar Avocatul Poporului condus acum de doamna Renatte Weber – o fostă „colegă” de partid din PNL pe vremea când eram și eu un membru oarecare de la Iași și luptam pe față cu jegul Relu Fenechiu, un escroc veritabil, o stimabilă conlocuitoare de etnie germană concitadină a sasului Johannis, tot a făcut ceva bun pentru mine. Mă și umflă râsul când mă gândesc cum vorbea ea poate la telefon cu Asztalosz Csaba (etnic maghiar) și se certau pe tema nedreptății făcute unui român, care s-a dovedit unul din ăla cu capul tare ca o nucă seacă.  „Bă Csabi, ai grijă și nu mă determina să-l sun pe Werny să dea un telefon cui trebuie, că te trezești secretar la primăria din Atid cât ai zice pește! Prefă-te dracului că funcționați în mod democratic și acționează cum te taie pe tine capul, împacă tu și capra și varza, fă-ți și tu interesul, dar nu pune în lumină proastă Avocatul Poporului, că tipul ăla pare a fi unul care se încăpăținează să vadă ce putem fiecare.”

Cam așa cred eu că s-a rezolvat conflictul instituțional, din care am tras concluzia certă că Avocatul Poporului este o instituție europeană, cu adevărat deschisă către cetățeni, chiar dacă în fond doar mimează solicitudine, că oricum de rezolvat efectiv o problemă nu o face, pentru că așa este creată prin statut. Avocatul Poporului ar trebui să fi deschis până acum fel de fel de procese contra instituțiilor statului care nu-și fac treaba, sau o fac împotriva intereselor poporului român, așa cum ar fi de exemplu pensiile magistraților și aleșilor politici, dar nu veți vedea niciodată așa ceva.

Însă în cazul meu, Avocatul Poporului a determinat CNCD să declanșeze chipurile judecarea speței și în final să-mi dea o Hotărâre. Că eu așteptam această Hotărâre, indiferent dacă era în favoarea mea sau nu, dar eram 90% convins că nu va fi în favoarea mea. Am vrut de fapt să probez dacă convingerile mele în legătură cu această cloacă de șerpi antiromâni care stau pe crengile copacului CNCD sunt numai cuci, sau… ciocănitori?

Așa că la sfârșitul lui noiembrie primesc prin poștă cu confirmare de primire un plic format A4 „cu burduf” în care găsesc câteva file capsate la un colț, însoțite de o adresă de înaintare cu antetul CNCD prin care mi se spunea că Fresenius Nephro Care București –  printr-o Casă de Avocatură – a formulat o serie de Concluzii cu obiecții la plângerea mea, iar eu urma ca după ce citesc cu atenție acele Concluzii să formulez la rândul meu și eu alte Concluzii finale la concluziile lui Fresenius și să le trimit în termen de 14 zile de la primirea acelui plic la CNCD, pentru că speța se va judeca la data stabilită a fi 22 decembrie 2022.

Am citit pe loc polologhia Casei de Avocatură (plătită desigur, din banii firmei Fresenius cu o sumă babană), că la București o Casă de Avocatură oricui ar fi ea, lucrează numai cu sume enorme, mai ales când dă de un client obez precum Fresenius, o multinațională care are cică „departament juridic” propriu, așa cum mă abureau ei pe mine – tot pile și relații politice – dar când este nevoie să se apere pentru o speță la care este reclamată, face apel la specialiști dinafară care o mulge de bani. Asta m-a bucurat la culme, chiar dacă știam că nu voi câștiga sub nicio formă, că „banul dictează Legea”. Însă că le-am făcut o gaură financiară obligându-i să umble la buzunar ca să-și apere blazonul de un nebun de pacient care s-a hotărât să moară cu ei de gât, asta mă bucura nespus și mă făcea să privesc cu seninătate înainte.

Am formulat pe loc răspunsul la Concluziile emise de acea Casă de avocatură în numele lui Fresenius, iar ceea ce era de fapt esența celor vreo 9 pagini scrise, se reducea în final după ce recunoscuse în prealabil că am dreptate și susțin lucruri adevărate în privința interdicțiilor la care sunt supus cu pretextul prevederilor unui Regulament de ordine interioară, dar care pentru Fresenius sunt o lege care acționează în toate centrele în scopul „protejării pacienților” cu dizabilități, așadar nu se poate face rabat de la Regulament, iar în concluzie, solicită CNCD-uluu s-și decline imediat competența în pronunțarea unei Hotărâri, deoarece fiind cică „o speță medicală”, nu ar avea dreptul să judece și să se pronunțe, că CNCD nu poate judeca spețe medicale… O instituție a statului român creată exact cu scopul de a degreva sistemul judiciar de o sumedenie de cazuri de discriminare, înzestrată cu toate puterile de la înființare – așa cum poate lucra Justiția – „nu poate fi competentă să judece spețe medicale”!!!  Adică speța mea ar avea rădăcini în domeniul medical, iar Casa de Avocatură a depus la dosarul cauzei și copii după fel de fel de acte medicale – inclusiv referate făcute de medicii Centrului, anual, către instituțiile care îmi avizau îndemnizația de handicap și mă încadrau în gradul de intensitate al handicapului. Plus internările de la Parhon cu diferitele motive legate de insuficiența renală, m-au transformat în ochii ticăloșilor care fac dreptate cu mâna căuș la spate de la CNCD, într-o nevertebrată care iese dintr-o legumă și iminent dă ortul popii.

Prin urmare, așa zugrăvit de Casa de Avocatură, cu amenințarea pe față să nu care cumva CNCD să îndrăznească să dea curs plângerii mele, că este o speță medicală și face buba la pălmuță, CNCD a rămas în pronunțare. Eu am scris câteva rânduri pe o singură pagină pe care le-am transmis aproape după 2-3 ore, nu în termenul de 14 zile câte mi-au pus ei la dispoziție, pentru că am intuit imediat că acel termen pus în ajunul Crăciunului 2022, este pus aiurea, că atunci gușterii sunt deja cu treburi la service ca să-și pregătească mașinile, muierile merg la shoping după ținuta de Revelion, iar bărbații își iau rămas bun de la amantele cu care se vor revedea după sărbători. Prin urmare, ei nu erau interesați să aibă toate datele imediat și să se pronunțe pe speță, ci aveau nevoie să fie o amânare fără nicio justificare, la un termen fără limită. Chiar așa s-a și întâmplat.

Văzând și știind adevărul, nu am așteptat ca pe 23 sau 24 decembrie să găsesc în Inbox un e-mail cu Hotărârea definitivă a CNCD care trebuia să aibă loc conform celor spuse de ei pe 22 decembrie. Nu! A fost ca și cum nu a fost, iar dacă ar fi fost, s-ar mai fi povestit…

Îi las în pace să le tihnească la toți ticăloșii sărbătorile și prin februarie îi iau iarăși la împins vagoane sesizând Avocatul Poporului ca și în cazul metodei „picătura chinezească”. Iar le spun la aceștia că la speța înregistrată la ei cu nr… din data… la care m-au ajutat să demareze cercetările și la care CNCD a hotărât să judece și să emită o Hotărâre definitivă, nu s-a întâmplat absolut nimic și că asta îmi dă certitudinea că CNCD a cedat presiunilor de corupție la care a fost supus de firma Fresenius Nephro Care București. Chiar să fi vrut să se extragă, acum Avocatul poporului nu avea cum să o întoarcă, deoarece exista un precedent în care recunoscuse  cu subiect și predicat că sunt îndreptățit să mă plâng lor în această speță de abuz împotriva mea prin care sunt discriminat „în sens pozitiv”. Asta a fost cred prin luna februarie, după ce avuseseră cu toții timp să-și facă digestia și să elimine toate porcăriile cu care s-au desfătat de Crăciun și Anul Nou, după ce viața își intrase în ritmul ei, iar masculii politici în amantele lor angajate și la CNCD și pe la alte instituții ale statului…

Însă eu știam deja de mult că practic voi primi un răspuns într-un final care nu îmi va da dreptate, deși orice prost vedea cu ochii lui că am cea mai elementară dreptate.

Așa că… am făcut o Plângere penală direct către structura centrală a DNA București, prin care am acuzat nominal trei persoane din componența CNCD care semnaseră pe corespondența cu mine și era evident că ele cunosc bine speța. Nu voi insista aici asupra acestui aspect cu care voi reveni pe larg în alt capitol, acum doar vreau să înțelegeți că am gândit să intensific tirul de artilerie grea și asupra acelora care de fapt se supuseră corupției fără jenă și deveniseră în mod clar complici la abuzurile lui Fresenius.

La presiunile repetate ale Avocatului Poporului, în sfârșit CNCD a fost obligat până la urmă să emită o Hotărâre definitivă în speța mea de care aveam mare nevoie, indiferent de rezultatul ei, să probez mai departe activitățile Mafiei. Veți vedea voi când și cum voi face asta.

Deocamdată Hotărârea dată de CNCD avea un preambul foarte amplu prin care mi se recunoștea și mi se dădea dreptate în tot ce afirmasem și dovedisem cu acte că mi s-a întâmplat, care sunt vinovații și ce motive ar fi avut ei să se răzbune pe mine – deci totul este recunoscut în acea Hotărâre – pentru ca în final CNCD să afirme că toate au de fapt la origine o speță pur medicală și prin urmare ei nu se pot pronunța, așa că îmi resping mie plângerea făcută și mi se indica să mă adresez Justiției, în speță în Contencios Administrativ, care este o instanță ce judecă cu precădere litigii de muncă, iar Hotărârile ei te pot duce pe altă stradă, unde trebuie să vii tot în „Justiția mare”, acolo unde Casa de Avocatură angajată de Fresenius putea nestingherită să se desfășoare și să facă orice fel de manevre ca acest caz să ajungă la un anumit complet, care primește un plic galben sau verde, cu indicații precise, sau euro sau dolari.

Prostul de mine a refuzat să cadă în astfel de capcane, am considerat deocamdată subiectul închis, adică mi-am recunoscut în sinea mea eșecul, dar am deschis imediat alte linii ale frontului de unde urma să atac la baionetă și cu muniție cu dispersie.

Așa că…

(va urma)