14. DETERMINAREA

Acest serial nu l-aș fi scris niciodată și nu l-aș fi găzduit pe blogul meu dacă ticăloșii cărora nu le-am făcut niciun rău, nu le-am produs nicio pagubă, nu s-ar fi apucat doar dintr-o nemărginită TRUFIE și sete de putere să-mi arate ei mie că EI SUNT PUTEREA, mărirea și chintesența vieții! Niciodată în viața mea nu mi-ar fi trebuit la cei șaptezeci de ani împliniți să mă apuc și să fiu nevoit să-mi apăr libertatea firească a oricărui om lăsat de Dumnezeu pe Lume, dacă aceste ipochimene cu denumirea de „creaturi” nu mi-ar fi deranjat liniștea ultimilor ani din viață!

Prin urmare – deși am fost întotdeauna un luptător pentru Dreptate și Adevăr – nu mi-ar fi trebuit la apusul vieții mele și așa plină de multe constrângeri să îmi scriu și să îmi fac viața personală publică. Pentru că în scopul eliberării mele spirituale în primul rând, psihice, dacă vreți, am făcut în ultimii doi-trei ani niște sacrificii personale cum puțini au capacitatea să le facă. Cui i-ar lipsi să deschidă atâtea fronturi cu instituțiile de forță ale statului român – pentru că întreg statul nu este altceva decât un fel de mare corporație națională coruptă până în cele mai îndepărtate fibre ale sale, până în celulele periferice cele mai izolate – iar prin acest sacrificiu pe care îl fac luptând să mă eliberez fără să fi fost vinovat cu nimic altceva decât că am avut curaj să afirm în gura mare că vin martor la un eventual proces la un șofer al BGS care apăra viața și drepturile pacienților pe care îi transporta și să refuz să-mi fie viața pusă în pericol alăturându-mi-se forțat o pacientă cu bacteria ucigașă „clostridium dificile”, nu am făcut nimic care să deranjeze MAFIA! Și asta aș face-o din nou și din nou, oridecâte ori aș fi în această situație, deoarece oameni ticăloși cu profesie de medic și alții care nu au nicio tangență cu acest domeniu, dar ocupă funcții de conducere în acest Sistem, nu au ce căuta în societatea actuală și cea viitoare!

Este posibil să nu îmi câștig Libertatea, dar cel puțin îi dezbrac în pielea goală în fața lumii întregi ca să-i poată scuipa și să le arate disprețul față de ticăloșiile de care au dat dovadă!

Nu mi-a fost și nici nu îmi este ușor să-mi scriu public viața personală, așa cum nu mi-a fost ușor să fac acel PROTEST cu renunțarea timp de trei luni a unei ședințe de dializă / săptămână, timp în care spre totala dezamăgire a mea, ipocrizia de care au dat dovadă medicii subalterni Profesorului, atât la Fresenius, cât și la Spitalul Parhon, mi-au dovedit încă odată că societatea noastră a involuat profund și ne-am îndepărtat puternic de statutul de buni români creștini care eram până nu demult, cu 1-2 generații mai înainte…

Iarăși spun toate astea în contextul distrugerii întregii lumi de către Globalism, adică de reprezentanții și soldații Satanei în lupta cu Creștinătatea.

Prin urmare, am toată DETERMINAREA ca să lupt până în ultima clipă a vieții mele să provoc cât mai multe daune acestor creaturi cu chip uman precum Profesorul, cu menajerele sale de o cultură și un profesionalism îndoielnic, dar care sunt cu adevărat rele la suflet și pline de ranchiună – specific unor caractere mărunte și a unor oameni proști care s-au trezit șefuleți și țin să arate tuturor câtă putere au și ce îi duce capul să facă cu ea.

Pentru asta sunt în stare de orice sacrificiu, de orice atitudine și acțiune, pentru că în viața mea am fost și printre golanii și bătăușii cartierului fără să mă contaminez cu rele de la ei, dar am fost și în companii foarte selecte, fiind adoptat fără rețineri pentru erudiția de care am dat dovadă și pentru educația aleasă pe care mi-au dat-o părinții. De la te înjura 20 de minute ca ultimul golan fără să mă repet niciodată și până la a mă adresa cu cele mai alese cuvinte de diplomație, este pentru mine la fel de ușor pe cât pot respira, ceea ce sunt convins că nu le este la îndemână nici Profesorului, dar nici madamei CEO Ioana Țoncu, pusă cu mâna mizerabilă de personaje precum Alexandru Rafila – actualul ministru al Sănătății – care a vegheat direct interesat să o ajute pe fosta domnișoară Ioana să se aburce pe funcții înalte de comandă la unele multinaționale precum Astra Zeneca și acum la Fresenius Nephro-Care București, de unde poate să-mi otrăvească ultimii mei ani de viață.

Când am spus public  că „mor cu voi de gât dacă tot mor”, am transmis crezul pe care eu l-am avut toată viața și care m-a făcut să supraviețuiesc în ciuda așteptărilor unora, până astăzi…

Prin urmare, repet: dacă îmi ascultau rugămințile și mă lăsau în pace atunci când încă îi imploram să nu se ia de viața mea, astăzi își vedeau poate liniștiți de furat bani publici și asta o făceau poate sacrificând vieți de oameni nevinovați, așa cum le dictează Sistemul globalist și cum le dictează conștiința lor de călăi.

Știți care este culmea în această speță pe care o fac eu acuma publică? Culmea este că Profesorul de exemplu, nu mai apare de câtăva vreme – mai ales după ce jurnalistul Gabriel Gachi i-a făcut viața și mârșăviile publice pe ReporterIS – ceea ce denotă doar că Profesorul a apelat la cei mai mari meseriași în IT (bănuiala mea este că pot avea legătură directă cu Serviciile), care au scormonit și au arat Internetul în lung și în lat și au șters de peste tot orice date biografice din viața sa personală, din copilărie și până în zilele noastre. Dar când Gabriel Gachi a scris acele articole devastatoare pentru Profesor și familia sa, el a mai prins încă locuri care l-au ajutat să documenteze foarte bine acele articole și cărora le-a făcut capturi de ecran probabil ca să nu cumva să se trezească dat în judecată. Acum acele capturi au rămas cam singurele urme despre viața sinuoasă și cariera „fulminantă” a multiubitului și preastimatului Profesor, un deloc ilustru urmaș al părinților săi care i-au deschis pârtie în viață tânărului Adrian, fără să bănuiască o secundă ce veleități de reptilă carnivoră au crescut la sân.

Pe Profesor nu ai să-l găsești că ar deține absolut nicio funcție la Spitalul Parhon – mă refer aici la o funcție administrativă, care să necesite depunerea unor Declarații de avere –  deși este de notorietate că acolo toată lumea i se supune fără crâcnire, de la Directorul Medical, Managerul spitalului și până la portarul care încasează șpăgi când intră aparținătorii.

Deci… APARENT, Profesorul nu are nicio răspundere, nicio apăsare, indiferent că ar fi vorba despre Transplant renal sau de dializă, iar despre complicitatea lui în istoricul firmei multinaționale Fresenius Nephro-Care București, nici pomeneală! Cum adică îmi permit eu – un muritor de rând, un pacient infirm și cu o colecție de boli letale după tratatele de medicină – să-l acuz de abuz în serviciu și neluarea măsurilor necesare pentru ca să nu fie implicat în „zădărnicirea combaterii bolilor”? Se crede mare șmecher acest om cu o profesie atât de nobilă, care a transformat-o pur și simplu într-o armă a crimei și a unei îmbogățiri nejustificate! Vedeți cât de perfidă este mafia? La o eventuală anchetare a fărădelegilor comise într-o bună zi – în urma Plângerii penale făcute de mine cu dovezi „beton armat” – produse de martorul meu acum, Titi Tibincu, căruia mă oferisem eu să-i fiu lui martor, Profesorul nu este implicat în acte! Vina va cade automat în spatele acelora care sunt la vedere și sunt slugile recunoscute a Profesorului – cel puțin teoretic – precum cele două menajere despre care tot v-am vorbit, precum și medicii angajați la Centrul nr.1 Fresenius Iași, care prin natura funcției lor au eliberat rețete și au dispus conform ordinelor verbale primite și ascultării necondiționate date Profesorului, să execute lucruri cărora ar fi trebuit să se opună.

Nimic din toarte acestea i-ar putea probabil determina măcar acum, în al 12-lea ceas, să se unească cu toții și să dovedească că au moralitate și că nu au făcut degeaba la absolvire acel Jurământ al lui Hypocrate pe care l-au transformat în Jurământul Ipocrit… Ei ar trebui acum, cât încă mai au timp, să ceară colectiv eliberarea mea de sub aceste lanțuri nevăzute și care mă determină să merg până în pânzele albe ca să le produc cât mai multe daune, dacă nu pot câștiga libertatea.

Protestul medicilor la care s-ar putea alătura și o parte din celelalte categorii de personal medical care lucrează în Centru și care în prezent este terorizat de Profesor și de CEO Ioana Țoncu să se prefacă că nu cunosc și nu știu ce se petrece, ar determina cu siguranță o reducere masivă a presiunii pe care eu o fac. Deocamdată sunt doar la început, însă planurile pe care le am sunt pe termen lung și care pot furniza material scriitoricesc pentru încă un sezon al serialului început.

Ar fi un semn de însănătoșire morală – chiar dacă tardivă și timidă – dar care ar da un semnal extraordinar pentru medicina Iașiului. Să nu se uite că Profesorul deține în prezent funcția de Prorector al Universității de medicină din Iași, fiind membru al Senatului acestui for științific, de unde trage sfori și prinde în plasa lui de păianjen o droaie de insecte, printre care nimeresc chiar și procurori, polițiști, judecători, care au ajuns sub controlul Mafiei! Nu vă temeți, nu mă aștept să se întâmple asta, ba chiar mă aștept la alte măsuri punitive asupra mea, cum și ei ar trebui să se aștepte la multe rele de azi înainte pe care vor trebui să le suporte. Vor fi loviți oameni care nu sunt direct implicați, oameni din zona colaterală care contribuie și îi ajută să jefuiască bugetul național al CNAS, iar firele arată că ele duc și spre oameni din magistratură, care acoperă cu bună știință deocamdată și contribuie la mușamalizarea cât mai tare a acestor mârșăvii! Procurori, polițiști, le vor veni cu siguranță timpul să fie nominalizați ca membri ai mafiei, iar asta se face cu credința certă că acest Sistem corupt va fi răsturnat cu votul copleșitor al românilor la următoarele alegeri, care în situația că ele ar fi deturnate, abia atunci se va realiza adevărata Revoluție națională, cu orice preț.

Acest articol are menirea doar de a vă reîmprospăta dumneavoastră, cititorilor blogului meu, motivația și scopul pentru care lupt. Capii Mafiei care conduc cu adevărat ticăloșiile nu doresc să apară în prim-plan în ochii publicului și a bazei piramidei pe care se sprijină. Ei vor să rămână în umbră, la fel ca și CEO Ioana Țoncu de care mă voi ocupa mai pe larg într-unul dintre capitolele viitoare. Atunci să vedeți lovitură de teatru, atunci să vedeți cum este posibil ca în ciuda demersurilor făcute de mine să se mențină încă abuzurile și cum acționează Corupția de Putere!

Deocamdată, să revin la zilele noastre și să vă mai spun doar că văzând cum evoluează treburile la CNCD și intuind sfârșitul deplorabil al acțiunii mele de acuzare al „bozgorului” ticălos care face jocuri murdare într-o funcție în care românii l-au numit ca semn de toleranță și încredere, el a executat fără crâcnire – la un simplu ordin politic venit de undeva din Guvern – drept pentru care în paralel a primit cu siguranță și foloase materiale necuvenite, cel puțin aceia care au lucrat și au semnat Hotărârea aberantă dată și care le dovedește mârșăvia. Știu sigur că în ciuda aparențelor, SRI nu doarme! Sper ca Astalosz Csaba Ferencz să-și facă singur o plângere la CNCD că l-am denumit „bozgor” în ghilimele și să scoată la 3 zile o Hotărâre pentru care să mă incrimineze și să mă amendeze cu vreo 5000 de euro. Lo fos a seged be, Csabi!

Prin urmare – așa după cum vedeți mai sus, am depus o Plângere Penală pe numele numiților Covic Adrian și Toma Daniela în calitatea lor pe care o aveau la acea dată de tartori șefi peste Centru. Pe „duamna Doina” – cealaltă menajeră cu funcția deosebit de importantă de „Office manager” după cum mi-o prezenta Bucureștiul – a rămas deocamdată nenominalizată în Plângerea Penală depusă la data de 10 octombrie 2022 la Parchetul Iași, deoarece am considerat că este bine ca să nu fac acuzații directe unor persoane cu care nu am schimbat în viața mea vreo vorbă, dar care probabil că va fi încriminată de anchetele care vor urma.

Prin Plângerea penală făcută am deschis cale liberă viitoare unor posibile acuzări din partea instituțiilor statului atunci când contextul le va permite să facă acest lucru. Oricum, mina a fost amorsată și ceasul care o comandă a fost declanșat. Periodic mă uit la ecranul său cu display roșu și văd cum timpul se scurge implacabil numărând fracțiuni de secunde, secunde, minute, ore, zile, ba chiar și luni și ani… Nu voi apuca eu? Nu-i nimic, vor apuca ei!

(va urma)