16. CEO IOANA

În sfârșit, este momentul acum să introduc în scenă pe extraordinara, nemaipomenita, teribila doamnă/domnișoară care a devenit nu de  foarte multă vreme – dar exact la timp, înaintea pLandemiei – CEO Ioana Țoncu, o absolventă ASE București și ulterior a trei masterate pe diverse domenii ce aparțin Sănătății și managementului în Sănătate.

Pentru mine nu mai este de multă vreme o curiozitate cum ANUMITE  persoane din România și în Europa în general, au fost „alese” și ulterior „extrase” din turmă pentru a fi fost atent dirijate și îndrumate pe anumite străzi-bulevard, care le-au făcut să aspire și să colecționeze „prin muncă”, cinstită și „la vedere” niște patalamale inutile pentru cei mai mulți dintre noi, care am făcut câte o facultate în alte vremuri ca să exercităm o Profesie și nu o Funcție ulterioară, iar Diploma primită la absolvirea studiilor ne trimitea la „munca de jos”, adică la baza sistemului în domeniul în care ne pregătisem și unde urma să urcăm în mod firesc pe fiecare treaptă ierarhică în funcție de dobândirea unor cunoștințe noi, practice, acolo la locul de muncă unde ne făceam ucenicia. Așa erau acele timpuri și să fiu al naibii dacă ieșeau atâtea rebuturi sclifosite, snoabe și carieriste ca astăzi.

În fine, de când Titi a demisionat din serviciu la BGS și a început să desfășoare o muncă de investigații pe cont propriu în același scop care l-a avut și când lucra la firma de transport pacienți pe ambulanța/taxi, au început să apară date noi în portofoliu. Fiind liber în mișcări și fără a fi constrâns de un timp dedicat serviciului, Titi a putut să apeleze la multe dintre contactele vechi pe care le avea din alte timpuri și ocazii, astfel încât datele noi veneau în avalanșă asupra noastră. Este meritul său că a reușit să documenteze cu precizie cine se află în acest moment în vârful piramidei la Fresenius Nephro-Care București, deoarece mie mi s-a părut cel puțin suspect ca Profesorul – despre care știam că este o piesă grea ca un tun Vickers în boardul de conducere al multinaționalei – nu apare menționat pe nicăieri, nu semnează în niciun loc represaliile împotriva mea, deși eram ferm convins că fără acceptul său nu se întâmpla așa ceva, însă asta nu vei putea vedea niciodată arând și discuind câmpul Internetului, așa cum v-am explicat în alt capitol.

Deci într-o zi Titi îmi comunică numele CEO Ioana Țoncu. Asta mi-a deschis mie imediat o nouă oportunitate. Fiind „fost general manager” încă din 1995 la propria mea firmuliță și pe atunci pentru că eram interesat să intru în lumea afacerilor în timpuri de pionierat pentru România, mi-am făcut mai întâi cont pe rețeaua socială Linkedin, o rețea internațională la care aderau în special oameni de afaceri, notorietăți politice și administrative, pentru că fiind membru Linkedin, erai mult mai ușor vizibil. Deci prin 1995 am avut cont Linkedin și abia prin 98-99 mi-am făcut primul cont pe Facebook.

Deoarece vreme de aproape 14-15 ani abandonasem efectiv contul Linkedin pentru că pur și simplu găsisem alte soluții pentru afacere, când am dat să îmi activez vechiul cont căruia îi uitasem până și parola, am fost nevoit să îmi fac un cont nou. De ce? Ce nevoie aș mai avea acum de acest cont, că tot am pus firma în adormire? Ei bine, bănuiam că așa după cum știam eu că a  (in)evoluat societatea românească – în special în „lumea afacerilor” – nu se poate că CEO multinaționalei Fresenius, precum și Eminența Sa (cenușie) Profesorul să nu aibă cont pe Linkedin, iar asta venea din propria mea experiență multilaterală de viață…

Prin urmare, dau după ce îmi fac un nou cont, un „search” (ca să mă dau și eu nițel grande, că tot am de a face cu snobi) pe Linkedin și scriu ce îmi spusese Titi: Ioana Țoncu.

Într-o clipă se deschide o pagină în care nu exista nicio poză, atât la copertă cât și la profil. Și am început să o citesc, să o traduc, deoarece multe dintre date erau oferite „international” în limba lui Rothschild…

Însă ATENȚIE! Bomba cea mai mare vine abia acum. Titi îmi spune că în mediile de unde el a cules informații se dă ca certă știrea că Ioana Țoncu ar avea un copil (băiat), în vârstă de cca 12,13-15ani care este făcut cu…. BREAKIMG NEWS! …actualul ministru al sănătății din România, reprezentantul nostru drag și scump la OMS, minunatul și mult stimatul nostru dr. Alexandru Rafila! Titi a avut norocul să stea de vorbă cu o persoană ce a avut cândva o funcție importantă în legătură cu Fresenius și când a întrebat acea persoană de numele Ioana Țoncu, i-a răspuns pe loc cu o întrebare: „cine mă, nevasta lui Rafila?”. Aprofundând, Titi a mai aflat și multe alte amănunte, însă toți cu care a discutat din toate „mediile” îi răspundeau stereotip: „se cunoaște la toate nivelurile, dar nu vei găsi niciun fel de date despre acest subiect nici dacă scormonești în amănunt internetul, deoarece totul – inclusiv DarkNet-ul – nu mai oferă informații, că au fost șterse cu multă grijă.”

Este evident că globalismul are în componență IT-ști de vârf care – printre altele – execută și astfel de misiuni de curățire a unor importante personaje de a lor atunci când nevoia o cere… Este de fapt o protecție în lupta lor de a domina și distruge lumea de astăzi pentru ca să o domine ei mâine, după ce în prealabil au subțiat-o foarte tare. Tactica este evidentă și în cazul Profesorului, care teoretic este un nimeni pe lume, nu are funcții, nu are nimic care să-l oblige să depună Declarații de avere, însă controlează cu pumnul de fier închis multe entități din lumea medicală care i se supun fără crâcnire prin oamenii numiți la butoane chiar de mafia globalistă! Acele entități în spatele cărora sunt persoane reale, devin slugi robotizate care se supun necondiționat.

Titi a mai aflat că nu cu foarte mulți ani în urmă a existat pe platforma justiției un proces de paternitate care avea drept „adversari” pe Ioana Țoncu și Alexandru Rafila, dar între timp, totul a dispărut misterios fără a mai fi nicio urmă, ca și acel proces care nu a mai avut loc…

Asta m-a determinat pe mine să pornesc lucrări de excavații pe Linkedin, unde am bănuit că ar fi posibil să dau de un „sit arheologic” care nu mai fusese scormonit. Și am avut oarece dreptate, am intuit bine.

De data asta, fiind prevenit, am făcut și capturi de ecran, de frică să nu mă trezesc că au intrat într-o altă gaură neagră cosmică.

Mare lucru nu pot să spun că am aflat studiind profilul Ioanei Țoncu, însă am reușit să fac un profil moral al acestei persoane misterioase atât pentru pacienți, cât și pentru salariații multinaționalei.

În traducere a textului în limba română, iată cum se autocaracterizează stimabila Ioana Țoncu în CV-ul de pe Linkedin:

„Profesionist cu experiență, cu un istoric demonstrat de lucru în serviciile medicale și industria farmaceutică. Abordare strategică, etică și centrată pe pacient a afacerii. Orientat spre rezultate și oameni. Capacități dovedite de leadership. Cu experiență în planificarea și execuția afacerilor, afaceri publice și corporative, marketing și comunicare, managementul calității, managementul proiectelor și ai dobândit în ultimul timp”.

Aidi bre, donșoară Ioana, poate în lumea voastră, a globaliștilor, toate aceste calități înșiruite acolo vor să transmită celor de teapa voastră ceva… în fapt transmit de care parte a baricadei ești, cine te-a coordonat, pe ce filieră „te-ai ajuns”, dar mai ales transmit că ești o piesă suficient de greluță a Sistemului globalist, care a investit în tine în scurt timp bani și „training”, iar acum are așteptări să le scoți investiția. Mă-n-țelegi, n-așa?

Ok… hai să vedem acum ce te încumeți mata stimată donșoară să dezvălui prostimii care te urmărește și te divinizează pentru calitățile tale dobândite odată cu o droaie de hârțoage și patalamale, să performezi în direcția răzbunării pe niște pacienți care trebuie exterminați conform „indicațiilor” primite de la OMS prin ilustrul tău om despre care se vorbește că ar fi tatăl biologic al fiului comun…

Păi dragă domnișoară CEO Ioana, dacă o luăm așa precum apare scris, adică „de sus în jos”, sau de aproape spre departe, mata ai ajuns piesa supremă la multinaționala Fresenius Nephro-Care București într-un timp foarte mult comprimat, mai exact ai început ucenicia la Fresenius de când anumite influențe care au acționat în paralel și cu cele care l-au urcat în stratosferă pe „rivalul” tău de la Tribunal, Alexandru Rafila, care te-a adus de mânuța fină și a sunat la ușa de intrare a multinaționalei Fresenius Nephro-Care București. Nu-i mai puțin adevărat că veneai cu o carte de vizită deja tipărită cu litere aurii, anume de cea pe care scria că ai fost External Affairs Director la „Astra Zeneca” acea minunată multinațională ce a injectat cu otravă mortală milioane de români și nu numai… N-așa? Deci mai pe românește, nea Sandu te-a plantat de tinerică în locul unei pensii alimentare pe un post baban de mii de euro salariu, prin relațiile lui internaționale – ca reprezentantă al firmei Astra Zeneca în România – chiar dacă în acel moment firma vindea poate doar hapuri erectile pentru potența lui nea Sandu și a altor politicieni fideli sistemului…

Nu știu dacă pe funcția aia aveai și vreo secretară sau erai „de toate” pentru un salariu cât se poate de decent primit, dar viitorul prefigura o explozie în scurt timp a unui Plan de distrugere a lumii, așa că trebuia să fii dusă fără să bată la ochi la o firmă adevărată, care chiar făcea ceva bun în lumea asta.

Prin urmare, dragă domnișoară Ioana, ne-a Sandu – cu relațiile sale internaționale – te-a mutat strategic la Fresenius Nephro-Care București.

În 2010 te-a luat de mânuța fină și ați sunat la ușă, precum tata cu fiica lui care trebuia prezentată. Jocurile fuseseră deja făcute în Germania, iar aici trebuia numai să vii pe „un post momentan liber”, iar blindată cu atâtea masterate în domeniul sănătății care practic făceau uitată diploma de bază de economist cu ASE, ai ocupat la început postul de „Director of Operations”, post pe care ai stat docilă și cuminte timp de nouă ani, cea ce este chiar meritoriu în privința răbdării… Acei ani au fost definitorii pentru Fresenius în extinderea afacerii pe Moldova, unde l-ai cunoscut și l-ai racolat pe Profesor, ce a devenit ulterior din „cap de pod”, un adevărat stâlp al afacerii, care a înțeles imediat oportunitatea de a schimba meseria nobilă de Profesor universitar de medicină, cu aceea de rapace om de afaceri și care poate păstra în aparență interfața de medic eminent  – continuator al gloriei părinților săi iluștri – cu o altă latură a personalității sale pe care a constatat că o are în gene, adică de un Dumnezeu al Nefrologiei și Urologiei la Iași și Moldova, un Dirijor pe față și ulterior din umbră a dializei și transplantului renal. Așa a ajuns astăzi Profesorul să controleze din umbră afacerea dializei și să nu fie nicăieri trecut în acte…

Dar domnișoara Ioana Țoncu, în toți cei aproximativ nouă ani cât a stat docilă în firma multinațională „învățând meserie” a știut dinainte că răbdarea îi va fi încununată de succes și va veni ziua când această răbdare va lua sfârșit.

Deci în 2009, donșoara Ioana este promovată din funcția de  „Director of Operacions” , în cea de COO la Fresenius, adică mai „pă romnes”, Chief Operating Officer (COO) este „mana dreapta” a CEO (director general sau executiv). In cadrul organizației, un COO își desfășoară activitatea in cadrul departamentului de management. Atribuțiile sale de bază sunt logistica, producția și serviciile tehnice.

Sper că v-am luminat puțantel, cât de cât, orișicât…

Aproape un an „a rezistat” donșoara Ionica pă funcția de mâna dreaptă a fostului CEO, că s-a făcut rocada și în decembrie 2020, chiar la debutul pLandemiei, devine din COO, Deputy General Manager,  adică iar „pă romanes” – Directorii generali adjuncți, sunt al doilea la comandă în compania lor. De obicei, ei raportează direct directorului general și sunt responsabili pentru supravegherea tuturor aspectelor operațiunilor, inclusiv gestionarea angajaților, planificarea proiectelor și asigurarea faptului că totul merge bine.

Pe această funcție Ioana Țoncu nu a avut nevoie să stea decât șase luni, că s-a dovedit a fi fost foarte bine pregătită și pLandemia făcea deja ravagii… Prin urmare, la Fresenius trebuia numit din cerul de deasupra Germaniei și cel al globalismului mondial, un CEO destoinic, bine pregătit și înfipt în Sistem, cu o carte de vizită și un CV „beton armat”, care era perfect apt să implementeze toate deciziile guvernului mondial ce începuse deja decimarea pe scară largă a populației.

În România, două vârfuri de lance s-au dovedit a fi fost cele care au atacat „la baionetă” pe frontul Covidului: Raed Arafat și Alexandru Rafila. Primul conducea abuziv și cu mână de fier toate structurile din sănătate – care au executat perfect planurile primite – iar al doilea, Rafila, ca reprezentant al OMS de unde vin ordinele în toată lumea, a fost impus cu ajutorul PSD/Ciolacu (după ce Dragnea a devenit deținut politic) drept viitor ministru al Sănătății, atât în guvernul liberal slugă, cât și cel actual când PSD/Ciolacu a ajuns conform scenariului la guvernare.

Nu trebuie să fi niciun mare strateg sau să deții informații clasificate, ca să deslușești privind un CV cu atenție și având un bagaj substanțial de cunoștințe diverse în domenii complexe, punând lucruri cap la cap, ca să obții profilul unei persoane, pentru că aproape la fel procedează și „profilerii” structurilor de Intelligence.

Haideți să săpăm nițel mai departe în CV-ul domnișoarei Ioana Țoncu...

Ce vedem noi?

Păi vedem că a început liceul în 1985, iar eu spre exemplu l-am început în 1967… O scădere simplă îmi spune că între mine și domnișoara CEO – care m-a lovit în libertate în ultimii ani de viață ai mei – ar fi teoretic 18 ani. Minim. Teoretic i-aș putea fi tată. Nu știu dacă lui tătâne-su i-ar aplica cu puterea ei același tratament.  Cred că nu… Că tat-su i-o fi drag și chiar dacă ar putea veni în freză din poziția stând în cur, tot nu cred că ar avea curajul să-l chinuiască numai că POATE, că are spate cu Săndel de la Sănătate și cu Sistemul globalist.

Prin urmare, domnișoara Ioana – teoretic nu a fost căsătorită niciodată – ar avea azi cam 52 de ani. Numai bună. Așa zic bărbații care trec pragul de 40 când îi apucă acest sindrom și când privesc altfel femeia, cu ochi de adult și nu de tânăr adolescent… Adică este o femeie împlinită, cu siguranță frumoasă, că altfel nu i-ar fi sucit capul lui Săndel precum grăește vulgul! Din păcate, statutul ei de „fostă țiitoare” la care a fost obligată să recurgă i-a interzis să poată avea vreo fotografie publică să o vadă și alți muritori, ca să o poartă admuira. O fi gelos domnu Sandu? Poate, dar motivul este cu siguranță altul…

Între donșoara Ioana și dom Sandu Rafila – ministrul sănătății – ar fi o diferență la prima vedere de cca 5, 8 – 10 ani. Nu mai mult, dar poate chiar mai puțin. Prin urmare, este cât se poate de plauzibil că ceea ce se zvonește în gura mare, este adevărat. Adică că cei doi ar avea un copil împreună.

Că Rafila are un copil de care se ferește să recunoască ca și dracul care fuge de tămâie, am auzit chiar eu personal, cu urechile mele clăpăuge, întâmplător într-o seară la canalul Realitatea, unde realizatoarea de notorietate Anca Alexandresecu – unul dintre puținii jurnaliști din România independenți și cu probitate morală – îl „apostrofa” în lipsă pe domnul ministru Rafila, cu un zâmbet enigmatic la colțul gurii, că deși se știe că ar avea un copil, acest fapt nu este nicăieri de găsit pe niciuna din Declarațiile de avere ale lui Săndel, dar doamna Alexandrescu a promis că face săpături, își cumpără și un excavator dacă va fi nevoie, ca să-l dezgroape din tenebrele în care îl ține închis pe acel băițaș care nu se poate bucura ca toți copiii să spună la școală celorlalți colegi că este fiul lui Tata, care este Ministrul actual al Sănătății…

Ce să faci, sunt oameni și oameni, câteodată unele funcții te obligă să duci o viață dublă cât mai departe de ochii lumii, însă asta nu cred că îți permite să calci cu bocancii în viața altor semeni așa cum a crezut de cuviință CEO Ioana Țoncu.

Înțelegi madam? Tu – indiferent de competențele pe care ți le arogi – nu ai fi avut dreptul niciodată cât trăiești în această lume în care majoritatea credem în Dumnezeu, să-mi interzici mie să mă pot deplasa liber cu forța brațelor pentru că nu mă pot deplasa cu două picioare, ci doar cu căruțul de invalid!

Nu ai fi avut niciodată dreptul cât trăiești tu pe lume să dispui – ca să măriți profitul multinaționalei – să constrângi partenerul BGS să înghesuie pacienții în acele sicrie pe roți pentru a eluda statul de bani la vedere!

Probabil că tot tu măi dragă Ioana ai fost cu Săndel al tău și în spatele convertirii „bozgorului” pus cu mâna murdară la conducerea CNCD ca să mă anihileze și să nu-mi dea dreptate! Evident, că fiind CEO la multinațională, dispui de oricâți bani vrei tu și cine o mai fi în spatele tău și angajezi ditamai Casa de Avocatură ca să se lupte cu un pacient olog, dar care are mult mai multă minte decât v-ați putut voi toți să vă închipuiți vreodată și din cauza căruia trebuie acum să scoateți de unde știți mulți bani negri să plătiți șpăgile care să blocheze Sistemul să nu vă termine și să faceți uz de multă influență politică a lui Conu Săndel ca să intervină la „suptordonați” și să evite recunoașterea unor mârșăvii!

Draga Ioana, îți reamintesc că absolut nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat și tu nu ai fi fost nevoită să te lauzi în CV-ul tău de pe Linkedin că  „ai dobândit în ultimul timp experiență și în managementul crizelor”, că acum cred că regreți că ai această experiență…

Dar încă o dată explic în clar, ca să vă intre foarte bine în cap tuturor: nu mi-am dorit în viața mea să fiu nevoit să mă lupt pe viață și pe moarte acum la apus, din nou, cu un Sistem, dacă nu ar fi existat în conducerea Centrului Iași al Fresenius cele două menajere ale Profesorului, două creaturi pline de răutate și de trufie care au considerat că la valoarea lor nu pot trece cu vederea un biet pacient imobilizat într-un scaun de invalizi asupra căruia ele au drept de viață și de moarte avându-l în spatele lor pe Profesor, cu care ele sunt legate cu fire nevăzute și ăla e dispus să le satisfacă măcar orgoliul… Mai ales că menajera Daniela Toma a pornit în viața de adult aproximativ asemănător cu tine stimată CEO Ioana, adică a absolvit inițial ISE-ul la Iași și când a ajuns în siajul Profesorului, a crezut că te poate lua drept exemplu și într-o zi poate îți va lua locul. Pentru asta, că a simțit că are toate defectele necesare cerute postului – adică răutate sufletească, trufie, lăcomie, dorință de putere – ea a tot sperat și acționat ferm.

Deci lui Dana Toma trebuie să îi mulțumiți în primul rând pentru tot ce trăiți astăzi, că fără ticăloșiile inițiate de ea eu nu aș fi demarat niciodată aceste acțiuni și nu mi-aș fi făcut publică viața acum la apusul ei…

Parafrazând o poezioară din copilăria mică, o pot azi spune așa:

„La Profesor la poartă,

Este-o mâță moartă.

Cine-o râde și-o vorbi,

S-o mănânce coaptă!

Cu mărar, cu pătrunjel,

Cu untură de cățel.”

(va urma)