17. PARCHETE MURDARE

Când am pornit Războiul de Eliberare am cântărit îndelung toate fețele problemei. Multe zile și nopți am făcut analize în gând și am răsucit problema pe toate părțile. Din start am pornit de la premisa că statul este profund corupt, iar cam toate instituțiile sale sunt și ele corupte până în măduva oaselor, pentru că toți aceia care le conduc sunt automat piese din Sistem și prin urmare acționează cu toții la ordin, iar prin „natura funcției” se protejează fiecare în parte și cu toții la un loc…

Nu aveam nicio așteptare că plângându-mă autorităților legale ale statului român în legătură cu abuzul în serviciu comis asupra mea de menajerele Centrului 1 Fresenius Iași sub oblăduirea Profesorului, nu vor fi ascunse și protejate din răsputeri! Nu! Și cu atât mai puțin în legătură cu cele ascunse dar comise de staff-ul multinaționalei Fresenius Nephro-Care Bucuirești aflat sub comanda globalistei Ioana Țoncu, ce are protecție înaltă la ministrul Sănătății Alexandru Rafila… Îmi făcusem în minte un Plan de acțiune și apoi îl  desfăceam în piese de puzzle bucată cu bucată. Vedeam imediat care dintre ele vor fi mai greu de lipit ulterior și vedeam care sunt cele mai greu de găsit și introdus în joc. Dar ce era cel mai important de acum pentru mine, mai ales după ce am primit de la CNCD acea Hotărâre strâmbă dovedindu-mi fără tăgadă că Sistemul este corupt pe față la cele mai înalte niveluri, am intrat și mai hotărât în luptă ca să încerc de acum să dovedesc și să arat întregului public român cât de ucigătoare și implacabilă este CORUPȚIA la nivel de stat în România, iar asta din interior, pe propria mea piele.

Repet: mie niciodată nu mi-a fost și nu îmi va fi frică să lupt – indiferent de mărimea și puterea adversarului – pentru că deja sunt în acel punct din viață în care nu mai am nimic de pierdut, iar asta îți dă o detașare și o putere inimaginabilă comparativ cu adversarii care au un scop, luptă pentru un țel, ei nu pot înțelege asta, ei stau mereu cu frica de a nu se afla mârșăviile pe care le-au făcut, de a nu se afla cum fac bani negri, care sunt legăturile ce pot duce la dânșii, etc

Mă așteptam ca Sistemul care apără Mafia să acționeze de la început, la cele mai joase niveluri, adică de la poliție, Parchetele mici de pe lângă Judecătorie și Tribunal, la DNA Iași mai cu seamă, în toate aceste locuri funcționează deocamdată legea „omerta”, a gurii închise pe subiecte Tabu, tergiversarea anchetelor până în pânzele albe care sunt murdare, până reclamantul „iese din sistem” sau renunță de la sine, până ce s-ar prescrie cazul, până se scurge suficient de mult timp de la depunerea Plângerii, iar după o vreme de „inactivitate” se poate răspunde petentului cu un simplu NUP (ne urmărire penală), adică nu se confirmă cele reclamate…

În România s-a ajuns până acolo încât „parchetarii” tuturor Parchetelor de la toate eșaloanele au în frunte la comandă numai „parchetari” aleși pe sprânceană, toți „unul și unul”, după modelul Portocală, Cristi Danileț ca judecător, altă șleahtă de yesmani numiți cu mâna murdară de rahat pe diferite trepte de o Laura Codruța Kovesi, Augustin Lazăr, Emilian Eva, cu avizul special al jegului uman care a fost și a rămas generalul SRI Coldea, Dumbravă și alți ticăloși ca ei.

Știu, știam ce oameni voi avea de înfruntat, dar așa cum am mai precizat eu acum nu doream numaidecât să câștig ceva în legătură cp acele creaturi nedemne de a fi numite oameni care mi-au tăiat singura aripă cu care puteam să zbor de pe acoperișul unei magazii, până pe pământ, ca să nu-mi frâng pe loc gâtul. Nu! Când am depus prima plângere penală făcută vreodată în timpul vieții mele unei persoane fizice sau juridice pur și simplu am dorit să declanșez mecanismele statului ca să-l oblig să-și dea arama pe față, ca să îl fac să recunoască singur prin acțiunile sale și prin modul cum procedează în legătură cu o persoană căreia îi sunt încălcate drepturi fundamentale ale omului privitoare la libertatea lui individuală, la a i se îngrădi prin forță dreptul elementar de a fi liber oriunde și oricând și care nu este sancționat pentru comiterea unei ilegalități. Deci este posibil oricând să mi se îngrădească dreptul la mișcare, să demasc cârdășiile procurorilor care acționează numai la ordin superior dat de Sistem ca să ancheteze corect, legal și profesionist o simplă speță, o speță care însă atinge oamenii mafiei și asta dovedește că parchetul este foarte murdar, foarte pătat, ceea ce ar implica o cât mai grabnică RAȘCHETARE!

De asta am demarat eu fără nicio frică și fără jenă acțiunile în justiție – făcute inițial împotriva abuzurilor în serviciu și a „combaterii zădărnicirii bolilor” pe numele celor două ipochimene ticăloase care mi-au zdruncinat viața și așa șubredă și cu un orizont aproape de privirea mea apropiată.

Acuma chiar acționez cu multă determinare și ură, cu dorința de a le provoca cât mai multe și mai mari daune, că în fond oricât de multe ar fi, tot nu se pot compara cu acelea pe care ei mi le-au produs dânșii mie.

Așadar, la data de 28 oct 2022 Plângerea penală făcută de mine domnului Adrian Covic și doamnei Daniela Toma a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, condus încă la această dată de domnul prim-procuror Păiuși Livi Ionuț. Deși aveam idei preconcepute de dinainte de a depune plângere în legătură cu probitatea morală, cu profesionalismul acestora, dar în primul rând cu supunerea oarbă față de Sistem, am depus actul și am așteptat mersul anchetei conform Codului de Procedură Penală pe care am ajuns să-l cunosc și eu. La această fază a instrumentării unui Dosar de urmărire penală Parchetul -care este îndrituit să facă cercetarea – este obligat ca prima dată și în primul rând să AUDIEZE persoana reclamantă, pentru a vedea dacă omul există, dacă poate fi identificat precis ca persoană vie și în toate facultățile ei mintale, iar dacă toate acestea se întrunesc, se va trece la demararea anchetei propriu zise sub coordonarea unui procuror căruia i se repartizează Dosarul cauzei și care va coordona ancheta ce trebuie efectuată propriu zis de organele de poliție de pe raza parchetului în cauză, prin lucrători de poliție specializați în cercetări penale. Doar DNA și DIICOT au ofițeri de poliție încadrați în structura proprie care efectuează cercetările, celelalte parchete trebuie să apeleze la organele specializate ale poliției.

Mie mi s-a repartizat o tânără absolventă a Academiei de Poliție care era probabil la primul ei caz din carieră. Făcea cercetări penibile, nu penale, dar nu este atât vina ei, cât mai mult a superiorilor ei și desigur, al unui „parchetar” al Sistemului., care a primit ierarhic ordine precise asupra tacticii care trebuia urmată în privința acestui caz care deranja și atingea mafia.

Dar de la început vă spun, că pentru a-i determina pe „parchetarii” acestui Parchet să se uite puțin spre mine și să îi fac să înțeleagă că au de a face cu un om ABUZAT de niște infractori care au comis un abuz în serviciu prin care i-au luat dreptul elementar la deplasare cu voință proprie, am avut multe etape în care am făcut multe corespondențe cu acest Parchet, dar și cu alte foruri superioare lui.

Ei nu știau că eu știu cum funcționează Justiția coruptă! Ei nu știau că eu mă învârt în acest mediu plin de infecție în care ei trăiesc pentru că mi-am câștigat în viață o imunitate. Ei mă tratau precis ca pe un biet olog idiot care este o victimă a unor oameni de vază pe care ei au misiunea să-i protejeze, dar asta trebuie să o facă elegant, în cel mai clasic și pur stil de amânare și tergiversare cunoscut și aplicat pe scară largă. Ce și-o fi spus prim-procurorul: …„cine p.m. mai este și idiotul ăsta care mă f**e la cap de Crăciun și Anul Nou, apoi insistă și mă acuză pe față de corupție pe mine la șefii mei de la Iași și București? Ce p.l.m vrea individul ăsta, ori are o doagă lipsă, ori e sărit de pe fix? Are tupeu al naibii, ăsta nu știe sigur ce este un parchet și vrea să se dea pe gheață luându-ne drept suprafață lucioasă?!” Cam așa cred că gândea domnul „parchetar” șef primind pe calea burlanelor știri despre mine, că aș fi un nebun reclamagiu care are o brumă de cultură, știe să scrie corect și citeț la PC și acum a devenit un reclamagiu notoriu la organele statului încercând să producă rău domnului Profesor și „colaboratorilor” domniei sale, iar noi, Sistemul, nu trebuie să ne lăsăm prinși în jocul acestui nebun…

Prin urmare, ca să înțelegeți, după ce în octombrie 2022 am depus online Plângerea care a ajuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, am primit de la ei o înștiințare sumară că speța a fost trimisă pentru „competentă rezolvare” la Poliția Municipiului Iași – Secția IV de poliție Tătărași… Deci ancheta se apropia vertiginos de adresa mea domiciliară. Iote:

După cum vedeți în fotocopie, această abureală s-a petrecut pe data de 18.11.2022! În niciun caz nu mă așteptam ca până la sfârșitul anului băieții „comisarului Costoiu” să lase munca pentru Bilanț și să renunțe la orele petrecute în companii plăcute prin crâșmele Iașiului ca să întreprindă ceva în legătură cu o plângere făcută la cel mai mic parchet, că i s-ar fi luat niște drepturi elementare… „Ce i-au luat bă? Niște „drepturi?” ia mai dă-l în paza mării, că nu cade din pat”!” Cam așa cred eu că grăiau între ei polițiștii făcuți la apelul de seară al Academiei – făcute și aia cu pile și relații, după ce BAC-ul fusese luat cu chiu cu vai la intervenția lui tati și mami…

 „A zis ceva Șefu?” „Da, a zis să nu ne strofocăm, că ăsta trebuie liniștit că tulbură apele!”. Cam acesta cred că era dialogul în echipa „comisarului Costoiu” din Tătărași.

Și stau și stau vreme de câteva luni în care protestasem, mă plânsesem în scris instituțiilor statului căruia i-am plătit și încă îi plătesc taxe și impozite, că oricum nu aș putea altfel, și iar stau, iar când cred eu că am stat suficient de multă vreme să nu devin sâcâitor, „pac la războiu!” Adicălea le fac o reclamație la „parchetarii” supuși mafiei, care m-au aburit cu acea adresă de liniștire din octombrie „anțărț” prin care mă trimiseseră în brațele puriilor „comisarului Costoiu”… Îi reclam la „forul” lor „superior”, adică la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cu o sesizare la „suptalternativa” lor de la Judecătorie și îi pârăsc pentru că tergiversează intenționat cercetarea plângerii mele și au lăsat Dosarul să doarmă ascuns într-un fișet din podul Judecătoriei. Doar știam cu siguranță că ăia au transmis comanda prim-procurorului Păiuși să „liniștească” Dosarul, adică să tragă de timp până eu dau colțul – așa legat de mâini cum m-a pus menajera Dana – dar pentru că tot m-am încăpăținat să nu clambesc așa precum ar fi vrut Sistemul, hai să le rod gioalele ca pietricica din pantof.

Deci mă plâng fără speranțe la „Șefu” lu’ prim-procuroru Păiuși, iar de la ăsta primesc așa cum mă așteptam… altă hârtie igienică folosită.

Pot deja să mai adaug la lista mea personală a corupților care fac protecție  mafiei globaliste din jurul Profesorului și a multinaționalei Fresenius Nephro-care București: prim-procurorul Țocu Radu Cătălin. Pe madama CEO o cheamă Țoncu, iar pe ăsta îl cheamă Țocu… Am doar un „n” drept motive să îl suspectez de corupție.

Deci așa merge Sistemul: legal te plângi Șefului că subalternul său te persecută, iar Șefu te trimite înapoi tot la el ca să îți facă dreptate! Curat murdar coane Fănică! După ce am probat și treapta ierarhică a mafiei, să trec de acum la Next Level, îmi zic…

Și la sfatul unui amic specialist pe tenebrele Justiției, trimit o sesizare la București, la Inspecția Judiciară de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, cărora le aduc la cunoștință situația în care mă aflu și izolarea persoanei mele de organele îndreptățite să-mi facă dreptate de la Iași și care sunt parte a mafiei locale făcând protecție în loc să facă dreptate – aplicând legea și prevederile Codului de Procedură Penală.

Nu trece o săptămână de la trimiterea acelei sesizări și sunt brusc contactat de o voce feminină tânără, care m-a sunat ca în filmele cu James Bond, de pe „număr necunoscut” și care s-a prezentat cu literele pronunțate în avalanșă dezordonată ca să nu poată fi reținute, dar a accentuat că este agentă de poliție la renumita Secția a IV din cartierul meu rezidențial…

Pe scurt, „mamzela” a spus că am depus o plângere penală la parchet și că ea a fost desemnată să facă cercetarea și audierea mea în calitatea de reclamant și prin urmare mă invită la ea la birou. O întrerup politicos și o întreb dacă biroul ei are dotări necesare pentru un invalid proptit veșnic într-un căruț pentru invalizi. Tipa ia o pauză pentru alimentarea plămânilor cu o nouă rezervă de aer și îmi spune dezolată că nu, nu are, prin urmare, convenim amândoi că ar fi absolut necesar să se deplaseze ea la mine la domiciliu. Convenim asupra unei zile din săptămâna următoare când va crede ea de cuviință, dar obligatoriu înafara zilelor mele cu dializă. Părea ca picată dintr-un Suhoi 52 deasupra Ucrainei când a auzit că sunt imobilizat în căruț și că fac dializă. Asta mi-a spus imediat mie cât de bine a citit și și-a însușit speța. Sau poate că voia să o facă pe Carmen Tănase cu mine și să joace teatru. În fine… În încheierea convorbirii avute, îmi precizează cu multă amabilitate că o pot găsi la telefon în cazul că aș avea orice lucru de comunicat poliției și îmi dă ceva cu prefixul 0232- număr de fix pe Telekom al Secției de poliție, precizându-mi că acela este numărul ofițerului de serviciu care îmi face legătura cu ea.

V-am spus mai demult și poate că mulți ați și uitat asta, că eu între 1980 și 1985 am avut o funcție conform studiilor mele în Inspectoratul Jud. M.I. Harghita și prin urmare mă unsesem cu mai toate alifiile existente. Nu închide bine fătuca telefonul și îmi dau seama că am uitat să precizez un lucru deosebit de important pentru amândoi, așa că sun iute la numărul dat. Și sun și sun și iarăși sun și tot sun, de peste 54,18 ori…Nexcam! Nobody! Senki se! Telefonul suna, dar ofițerul ăla „de serviciu„ era probabil în plăceri și nu dorea să le întrerupă…

A doua zi la fel, a treia iar și tot așa tot intervalul până la data întâlnirii mele cu demoazela agentă 007,02.

Când sună la ușă și deschid, văd în față doi tinerei – o ea și un el – ca o pereche de tineri însurăței în luna de miere de salcâm. Îi îmbii în sufragerie, la măsuță, îi întreb ca o gazdă primitoare așa cum mă știți cu toții dacă doresc să-i servesc cu o cafea expresor sau un suc rece, dar mă refuză în cor așa cum au fost școliți din primul semestru la Academia de poliție să nu se lase corupți de infractori sau adormiți cu somnifere ca apoi să li se fure pistoalele pe care oricum nu le luaseră cu ei.

Având ochiul drept format și cu multe povești de la prietenii milițieni cu o școală veche și adevărată cu care mă împrietenisem pe timpul cât fuseserăm colegi de instituție, am sesizat din prima că flăcăul s-a așezat strategic pe fotoliul de lângă mine, iar „donșoara” agentă pe cel de lângă tânăr, într-un plan mai îndepărtat, scoțând o mapă cu hârtii și un pix. Era evident că tânărul James Bond avea pe el instalație de interceptare montată cu leucoplast iritant direct pe piele, sub cămășuță, cea ce m-a făcut să-mi pot stăpâni cu greu râsul. Nu le-am spus nimic, dar cu greu puteam să rămân serios. Era probabil primul lor caz de la absolvire și doreau să pătrundă adânc în acțiune.

Îmi vine scuipatul la furcă, îmi mai pregătisem o mapă cu niște acte de corespondență între mine și Fresenius care probau antecedentele avute cu cele  două menajere, pe care i le-am pus duduei la dispoziție. Tânărul stătea ca o statuie nemișcat să nu deranjeze firele… O las pe domnișoara agentă să mă întrebe ce dorește ea ca să văd cam unde duce ancheta. Nu prea ducea nicăieri, așa că îi spun că vreau să se consemneze aia și aia, dar că în principal sunt extrem de supărat că sunt ținut de atâta vreme abuzat în drepturile constituționale și că o rog să transmită asta în mod expres comandanților lor și procurorului de caz. Îi mai spun și chestia cu telefonul ofițerului de serviciu care probabil că fusese montat într-un cavou gol la Eternitatea, că dorisem să-i comunic faptul că la audiere să vină cu un stick de memorie ca să putem lucra declarația pe PC-ul meu căruia pot să-i măresc fontul literelor la o mărime corespunzătoare să pot scrie și citi singur, iar apoi îl micșorăm la mărimea legală pentru ei și eu atunci semnez propria Declarație în deplină cunoștință de cauză. Plus că vedeam că fătuca se credea  probabil la Academie și nu își nota nimic din ceea ce discuta cu mine pe marginea cazului, semn că prea se baza să o facă în tihnă ascultând discuția ulterior și să facă ea un rezumat după capul ei blonduț. Ei bine, ideea dânsei nu se potrivea de loc cu a mea, așa că am ajuns la o contradicție pe care nu am tranșat-o pe loc, atunci.

 După cca o juma de oră de „audieri” în care am fost refuzat categoric să-i servesc măcar cu o cafea – conform celor învățate de ei la școală și aplicate „la sânge” – perechea aflată în luna de miere de salcâm s-a ridicat și a evacuat zona „rămânând în pronunțare”, adică să fiu sunat când vine să-i semnez declarația. Când m-a sunat, i-am spus franc la telefon că dacă nu vine cu declarația pe stick să o pot mări și citi cu ochii mei pe PC, vine degeaba, că eu nu semnez povești în locul lui Ion Creangă. Supărată foc când a auzit ce tupeu are boșorogul ăla olog, fătuca mi-a spus că ea nu face asta, că nu îi permite Regulamentul! „Alt regulament care vrea morțiș să mă reguleze pe mine”, mi-am zis, iar asta mi-a dat ghes să fac o altă plângere „parchetarului” șef de echipă pe suprafața căruia trebuia eu să dansez într-un picior…

Acolo, în acea nouă plângere făcută  – după ce trecuseră deja peste o lună de zile în care nu mă mai sunase nimeni să „mă audieze” – am povestit pățania și prevederile Codului de Procedură Penală pe care le cunoșteam și că aștept în această situație ca Parchetul să angajeze un avocat din oficiu care să mă reprezinte la audiere, să vină și el la mine acasă ca să-mi citească și să confirme dacă Procesul Verbal scris de lucrătorul de cercetări penale este identic cu ceea ce spun eu deliberat. Sau îi dau alternativa ca să se procedeze legal, să vină să mă audieze cu un reportofon pus pe masă la vedere și eu să fiu prezent la ceea ce agentul de poliție scrie de față cu mine – el la PC, eu în spatele domniei sale – la o mărime a fontului convenabilă. Apoi, să se folosească de imprimanta sau scanerul meu atașate PC-ului și să printeze oricâte exemplare are nevoie, iar eu să semnez olograf Declarația. Legal și corect!

A mai trecut iarăși mult mai bine de o lună până când în sfârșit primesc un nou act semnat de un alt procuror aflat probabil în echipa domnului Păiuși Liviu Ionuț. Probabil că după lungi dezbateri și întocmirea unui nou Plan de acțiune de apărare a mafiei, să-a hotărât să spună ca mine și să facă exact ca ei. Iote:

Deci, „la loc comanda!” M-am întors la linia de start. Cineva a furat startul, iar nu eu am fost ăla!

Dar nu vă ambalați, că nici eu nu mă ambalez. Ordonanța procurorului a fost dată în 12iulie anul curent electric. Mâine/poimâine intrăm în august. Iar Poliția… probabil că e detașată „pă litoral” să anihileze vânzătorii de „porumbel” fiert. De aia nu mai auziți „ia porumbelul, prinzi gagica și-i faci felul!”. Sunt detașați acolo agenții de poliție care ar trebui să o ia de la capăt și să execute Ordonanța dată de Procuror ca să „demareze” cercetările în privința Dosarului de Plângere Penală deschis la cererea mea. După ce vor avea o dovadă că eu chiar exist și sunt în deplinătatea facultăților mele mintale (dar dacă menajera Dana dovedește că sunt un nebun reclamagiu?), apoi peste o altă lungă vreme îl vor audia pe Titi. Ei, aici e mai nasol, pentru că jegurile cunosc deja că Titi vine cu probe multe, irefutabile, ce nu ar putea fi niciodată escamotate și ascunse, așa că vor, nu vor, ar trebui în mod normal să constate adevărul celor încriminate și apoi să trimită în judecată pe inculpați, urmând Hora Judecății; cu avocați de elită, cu lovele grup aruncate, cercetări și conexiuni ale altor fapte, eventual cu declinarea competenței în favoarea DNA, care eventual va ceda speța către DIICOT, etc

Ei speră ca între timp eu să „ies din sistem”, iar cazul să fie împins până se prescrie. Ni va fi așa, pentru că după mine rămân alți oameni cu aceeași determinare, iar în plus, rămân ei, mult mai tineri decât mine, iar de la menajera Dana Toma, Profesor și CEO Ioana Țoncu, misteriosul ministru al Sănătății Alexandru Rafila, vor fi inevitabil atrași în horă. Mai vedem…

(va urma)