Având suficient timp la dispoziţie şi condiţii de detenţie preferenţiale, condamnatul Relu Fenechiu lansează în eter o amplă scrisoare adresată în mod special sit-ului Lumea Justiţiei (LUJU.ro) în speranţa că redactorii de acolo îi vor prelua lui cazul şi îl vor mediatiza către cele patru zări.
Relu Fenechiu nu a fost niciodată un fraier, ba chiar pot afirma cu tărie că a fost, este şi va rămâne un tip cu o inteligenţă sclipitoare care din păcate este dublată de un caracter infect şi situaţia în care viaţa l-a aruncat dovedeşte încăodată pentru aceia care se cred superdeştepţi şi infailibili că întotdeauna Dumnezeu pentru credincioşi şi soarta pentru atei face dreptate şi mai devreme sau mai târziu ne plătim într-un fel păcatele.
Vreau să precizez că l-am cunoscut suficient de bine pe Relu Fenechiu în calitate de simplu membru al PNL Iaşi din 13 aprilie 1990 şi mai apoi chiar în relaţii de afaceri, când soarta m-a adus în postura că i-am sărit în ajutor într-o situaţie când el şi „FENE Grup” au avut mare nevoie de acest ajutor, iar eu am răspuns necondiţionat să-mi ajut şeful de partid care până atunci mă cunoscuse poate din vedere fără să-i fi atras atenţia, deoarece drumurile sale aveau trasee numai în stratosfera politicii, iar pe pământ umblau numai locotenenţii săi de încredere.
Fenechiu şi subordonaţii lui mi-au tras o ţeapă ordinară care efectiv m-au dezechilibrat financiar la timpul respectiv şi atunci situaţia prin care am trecut mi-au confirmat şi mi-au întărit încăodată părerile mele foarte bine fundamentate în timp şi după atente observaţii ce le făcusem în legătură cu persoana şi personalitatea lui.
În ciuda tânguielilor sale din scrisoarea adresată către LUJU.ro în care ţine să amintească morţiş toate funcţiile sale înalte pe care le-a deţinut dea lungul unui deceniu în partid şi în ierarhia statului român, Relu Fenechiu înşiră pentru aceia care nu-l cunosc în realitate şi care sunt dispuşi să-l creadă, toate aşazisele sale merite şi realizări pe plan politic şi administrativ precum şi marile proiecte la care a lucrat şi care s-au rupt iremediabil pentru ţară odată cu intrarea sa în puşcărie.
În multe privinţe Relu Fenechiu are dreptate şi marea parşivenie ce îl caracterizează tocmai în asta constă: speculează nişte adevăruri cunoscute de toată lumea şi le prezintă numai în avantajul său metamorfozând coroana de aur bătută în platină şi diamante pe care şi-a pus-o pe cap pe vremea când se aflase în plină glorie, cu coroana cu spini aflată cică acum pe fruntea sa de martir al nedreptăţilor din ţara lui Băsescu.
Aşa cum am susţinut nu odată în luările mele de atitudine publice, Relu Fenechiu este acum în puşcărie condamnat într-un fel pe nedrept într-un dosar penal instrumentat poate abuziv de maşinăria băsistă mai multor adversari politici ai Chiorului, dar în realitate adevărul crud este acela că Relu Fenechiu în spiritul dreptăţii divine din această lume în care trăim ar fi trebuit oricum să devină un deţinut de drept comun pentru multe ticăloşii pe care le-a săvârşit ca om în primul rând şi ca om politic în al doilea rând.
Da, este adevărat că pentru ceea ce a fost condamnat Relu Fenechiu şi pentru care a primit cinci ani de închisoare este o găinărie ordinară instrumentată cu tendinţă de maşinăria „justiţiei injuste” a Sistemului din care a făcut parte şi el şi de care a profitat personal foarte mult până ce viaţa l-a urcat pe nişte culmi atât de înalte, încât l-a lăsat fără oxigenul care îi alimenta creierul şi probabil că s-a crezut egalul lui Zeus şi că într-o luptă dreaptă cu acesta i-ar putea lua chiar locul…
Fenechiu este un ticălos după toate regulile noţiunii explicate de dicţionar.
Un caracter arivist, duplicitar, rapace, persuasiv, viclean, gata în orice moment să-şi vândă cel mai apropiat colaborator dacă interesul său i-ar indica faptul că asta i-ar mai aduce nişte bani sau vreun avantaj material.
Relu îşi face în această scrisoare lacrimogenă un fel de biografie itinerantă prin care îşi etalează chipurile numai calităţile sale de extraordinar manager şi om politic cu viziuni de Nostradamus şi cu un excelent simţ de negociator şi diplomat, dar nefăcând nicio aluzie sau lăsând să se bănuiască toate ticăloşiile, vânzările celor apropiaţi sau trădările ce i-au creat o sumedenie de duşmani puternici.
Nu spune nimeni că un politician este sau că ar putea fi cinstea întruchipată şi onoarea imaculată.
Crin Antonescu a fost şi mai este încă o figură atipică şi un exemplu că aceşti oameni rari sunt excepţii care se nasc poate o dat la un secol, iar Relu Fenechiu după ce prin metodele sale specifice şi persuasive i s-a strecurat şerpeşte la sân pentru a se încălzi, nu a ezitat să-l muşte inoculându-i otrava de anihilare a simţurilor vitale.
Nu odată i-am prezis lui Fenechiu în mod public – atât lui cât şi locotenenţilor săi – că vor sfârşi lamentabil în politică deoarece nu toată lumea poate fi îmbrobodită cu nişte măşti de faţadă ce ascund în spatele surâsului şi vorbelor mieroase reptilele carnivore nesătule puse în permanenţă pe vânătoare.
Revin şi spun: motivul invocat de sistemul băsist de a-l băga la închisoare este unul pueril şi în anii 90 acest tip de afaceri între întreprinzătorii particulari şi firmele de stat erau ceva absolut obişnuit şi ăştia au fost primii paşi în domeniul trecerii spre capitalism, când nici legislaţia nu era încă pusă la punct, iar multe intreprinderi erau mai încet sau mai puternic devalizate de firmuliţe căpuşă care abia se înfiripau.
Tunurile mari date de Fenechiu prin licitaţii trucate, prin trafic de influenţă, prin spălare de bani, profitând de funcţiile sale politice amestecate cu cele de om de afaceri ar fi trebuit cercetate şi pedepsite cu sechestrarea unei averi pe care în mare parte a scos-o din ţară, dar acolo Justiţia şi organele competente nu vor intra niciodată cu adevărat, deoarece atuci Fenechiu era parte a sistemului din care a fost eliminat din motive politicianiste incomodând pe Băsescu şi ai săi şi pentru că a dorit el să se bage mai în faţă înaintea altora mai puternici.
Ăsta este purul adevăr şi nu altul!
Sesizând probabil de la televizorul din celulă unde are privilegii în faţa altor deţinuţi că în prezent sistemul se leapădă de nişte pioni ca Emilian Eva – pumnalul înfipt în spate lui Voiculescu – Fenechiu s-a gândit să se facă şi el frate cu dracul şi aşa cum Antena3 speculează orice eveniment mai de notorietate din viaţa cotidiană pentru a-l mediatiza în avantajul lor sau al „Profesorului” care este închis tot politic pe un caz transformat în penal, aşa şi Fenechiu a intrat în siajul crucişătorului INTACT MEDIA GRUP lipindu-se de pilotina LUJU.ro în speranţa că va putea vreodată să-şi refacă în public imaginea ciobită din oglindă.
Nu! Relu Fenechiu este deţinut de drept comun cu adevărat, dar pe un dosar fabricat din motivaţie politică!
Faptele politicienilor corupţi din România sunt enorm de grele şi de multe, dar în majoritatea cazurilor ele sunt escamotate în mici găinării care chiar dacă se lasă cu unele condamnări date de sistem la alegere, în mod cert au menirea să PROTEJEZE ŞI SĂ SPELE sume imense de bani devalizaţi din bugetul României, bani ce nu vor mai fi niciodată găsiţi şi recuperaţi de nimeni şi de care se vor folosi nişte inşi din generaţiile viitoare pentru care unii s-au sacrificat într-un fel cu bună ştiinţă cântărindu-şi şi asumându-şi nişte riscuri în cunoştinţă de cauză.
Parşivul Relu este un tip cu adevărat deştept, dar şi un mare ticălos şi încearcă prin orice metode din puşcărie să-şi pregătească ieşirea reconstruindu-şi imaginea, chiar cumpărând-o şi pentru mine nu va fi nicio mirare dacă va şi reuşi.
Prost nu este, tupeu are, avere ascunsă are şi încă există mulţi fraieri care să-l creadă şi să-l plângă prosternându-se la picioarele sale pe care nu până de mult i le-au spălat.
Lacrimi de crocodil pentru înnecat proşti!
