luca5

LIȘMAN & MIȘU 12

Serial feisbucist (SF), episodul 12, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.
„Dezastrul”
Pe la prînz, Lişman s-a trezit buimac şi mahmur. Ceva îi spunea vag că iarăşi se trezea într-un pat străin. Căuta cu ochii strînşi să-şi amintească ultimele evenimente din ziua de ieri.
Începea să-şi amintească doar că plecase din sediul partidului cu vicele Mişu, cu Victoraş Lupescu, Sorinel Iorgovan – „puştiul tomnatec” – cu Doru Mielu – imperfectul, Ofticiuc de la Tineretul Bovin şi parcă madam Gavrilescu – proaspăt trecută oficial la PSD după Ordonanţa de Urgenţă de Dezertare. Mai erau în gaşcă Lucreţia Olteanu de la „Decebal S.A.” – amanta lui Iorgovan şi îşi aducea aminte că el a trimis pe şoferul Emil să o aducă şi pe Larisa, noua secretară specialistă pe limbă…rusă.
A doua zi urma turul doi de scrutin şi erau siguri de victoria lui Ponta în confruntarea cu săsălăul, aşa că hotărîră cu toţii că ar fi cazul să iasă la o destindere colegială după atîta stres de campanie.
La propunerea lui Mişu porniră în coloană cu patru maşini de la primărie la o crîşmă pe malul Lacului de la Telescaun, care era mai mult ca sigur gol şi liniştit în sîmbăta dinaintea votului, mai ales că era o zi cu o atmosferă împuţită – semn că urma să plouă cu rahat.
Mai înainte, Mişu o sună la birou pe Micşunica şi-i spuse să aranjeze cu madam Cucu – patroana restaurantului Peştele Prăjit, care-i era verişoară – o masă tovărăşească de vreo zece-douăsprezece persoane, pentru destindere.
„Micşunico, ia maşina mea de serviciu şi mergi înainte acolo să fie totul ca lumea, că într-un ceas vin cu Şeful şi staff-ul de campanie să ne relaxăm puţin în avans, ca să intrăm în formă pentru cheful de mîne.
Cum n-ai maşină? Aaa, daa, am trimis-o eu la fosta a doua nevastă să ducă copii la Mall şi pe ea la coafor…Ştii ce? Sună-l pe Apostolescu de la Gunoaie S.A. şi zi-i că am dat ordin să-ţi trimită el imediat o maşină. Nu tu, nu o gunoieră, maşina lui, că doar te lasă acolo şi apoi te recuperez chiar eu. Micşunico, îi spui lui vară-ta să treacă totul pe protocol, că o rezolv eu cumva cu cheltuielile de sărbătorire a Preşedintelui Ponta.”
Apoi Lişman îşi aminti că plecaseră în trombă la Lac şi se încinse un chef de pe la cinci după masă şi era unu de noapte cînd se trezi că a rămas doar el, Larisa, vicele Mişu cu Micşunica. Victoraş se îmbătase şi madam Cucu se oferi să-l ducă la ea acasă să-l cazeze să nu-l vadă nevasta beat.
Îşi mai aminti brusc faptul că-i spuse lui Mişu să dea drumul la şoferul său că l-a oprit pe Emil şi dintr-o dată îi veni în minte că după ce i-a lăsat în drum pe Micşunica şi pe adjunct la secretară acasă în Popou, el şi specialista în limbă…rusă ajunseră în centru la noul apartament mobilat de deasupra Agenţiei Teatrale pe care i-l repartizase fetei conform promisiunii făcute la angajare.
Nu era sigur dacă a adormit imediat ce se dezbrăcase de indispensabilii din tricot flauşat şi de flaneaua de corp din acelaşi material ce şi-o trase peste maieu – că se răcise considerabil afară şi imediat se gripa după cinzeci de ani – sau îi povestise Larisei că-i place mult de calităţile ei.
Abia atunci deschise ochii şi constată că noua sa achiziţie de la Secretariatul General era o blondă naturală cu pilozitate identică şi în zona pubiană ca şi la podoaba capilară.
„Uite ce aluniţă deşuchiată are pe buca stîngă” – gîndi primarul.
Larisa deschise ochii mari ca de vacă şi se răsuci astfel că sfîrcul de la ţîţă îi intră lui Lişman în ochi.
„Ei, iubi, cum a fost ast’noapte?” întrebă el curios.
„Ce să fie?”
„Cum, n-a fost nimic?”
„O fi fost, dar eram prea pilită şi obosită să-mi aduc aminte de ceva…Poate vrei să-mi aduci acum aminte, că zău dacă am vreo amintire.”
„Larisa, tu ştii că azi e ziua votării? Hai, scoală-te repede, îmbracă-te şi uşcheală rapid la partid. Trebuie să merg să votez că m-aşteaptă presa să mă dea la televizor. Las’ că-ţi aduc aminte diseară, după victorie, cum stă problema.”
„Da, ştiu, stă culcată problema.” – bombăni basarabeanca bosumflată.
Lişman se făcu că plouă şi sări imediat din pat mergînd la fereastră. Deschise jaluzelele şi constată că vremea de rahat persistă. Ceva nu i se păru în ordine, dar puse pe seama unei oboseli stresante. Îşi îmbrăcă indispensabilii flanelaţi, maieul şi bluza de corp, apoi cămaşa albă şi costumul cu vestă de culoare maron închis.
Cu coada ochiului o privea pe Larisa cum îşi trăgea slipul şi îşi punea sutienul peste sînii imenşi pe care el îi folosea drept pernă.
Cu mişcări lente şi languroase femeia îşi unduia corpul în timp ce-şi încălţa ciorapii ridicînd alternativ picioarele spre tavan.
„Îi bună tare, dar datoria înainte de toate! Hai gagiule, că tre’ să-l faci pe Ponta Preşedinte şi apoi distracţia!”
„Larisa, eu plec înainte şi după un sfert de oră ieşi şi mergi la partid. Vin şi eu mai tîrziu după ce votez şi după ce mă mai fîţîi oleacă prin tîrg să mă vadă electoratul ca să-i dau un imbold.”

______________________________________________________________________

Pe la ora şapte spre seară, Lişman ajunse la sediul de campanie. Aici Mişu îl aştepta împreună cu Prefectul şi o droaie de trepăduşi care vorbeau la telefoane şi stăteau cu ochii pe monitoarele calculatoarelor.
Mişu avea o morgă serioasă şi o privire încruntată de parcă gîndea.
„Care-i schema Mişule, ai ceva noutăţi de la exit-poluri?
„Mda…ar fi ceva. Parcă au înebunit viermii ăştia! Avem o prezenţă la vot ceva de speriat. Faţă de media pe ţară suntem mult în urmă, dar sunt cu 15% peste cifra din turul întîi. Fierbe Feisbucul de mesaje care mai de care mai belicoase şi mai mobilizatoare a găozarilor băsişti. Frigurosu a turbat şi cheamă lumea la revoltă pentru românii din diaspora. Îl fute pe el grija dacă votează Dabija. Dom’primar, în Popou şi în Vladimir la Mall, au venit atîţia studenţi că a trebuit să cărăm Declaraţii de la alte secţii. Le-a dat Guvernu la golani zile libere şi cîte cinzeci de lei supliment la bursă să meargă acasă să se îmbete la ei acolo şi să uite de vot, dar huliganii s-au pus pe băut şi regulat prin cămine şi să vezi că merg toţi acu să-l voteze pe nemţoi cică să le facă el o ţară ca afară. Pe mine mă strînge în spate. Dacă o ţine aşa, la ora nouă au votat peste două’jdemii de fraieri mai mult ca data trecută.”
„Băi, e prea de tot! E ceva inexplicabil! Ce pizda mamii lor i-a luat pe ăştia acu?”
„Şefu, pe Feisbuc e nebunul ăla ce ne înjură de doi ani şi ne face de oftică pe tăierea plopilor, că ne-a prezis el că o mierlim de la copaci!”
„Îi bag în mă-sa. Oricum Ponta are zece procente înaintea lui Hicler din primul tur. N-au cum să recupere.”
Intră Brotacul precipitat.
„Să trăiţi! Am veşti de la „găoZiarul de Oraş”. Ştiţi că ei fac exit-pol şi golanii de la TeleP. Nu ştiu dacă o spun de hoha să ne enerveze, dar la ora 15 scorul era aproape egal, cu tendinţă cică de creştere la „neamţ” şi în scădere la al nost’…”
„Duu-te băăă…ˊai sictir. Cum să-l întreacă Hanţi pe Victor Viorel? E prostie, Buratino!”
„Şefu, eu am raportat. Nu mă pricep, poate e intoxicare.”
„Băă, vă ia mama dracului, io atît vă spun! Mergeţi unde ştiţi, faceţi ce ştiţi, dar să nu aud că iar cîştigă sasul oraşul că să mor io că săriţi din schemă.”
Intră Iorgovan. Avea o faţă lividă şi ochii ieşiţi din lăcaş.
„Ce-i Sorine, ai muncit din greu la geto-dacă?” îl persiflă Lişman.
„Şefu, e groasă. La mine în colegiu moşnegăraia din cartier e copleşită de oameni care izvorăsc din pămînt la secţiile de votare. Mutre pe care nici nu le cunosc, dar sunt poporeni de acolo, nu votează pe liste suplimentare. Ce să fac, că-s mai mulţi decît pensionarii noştri?”
„Băi, da tu nu ai întrebat, nu te-ai interesat, ce-i mînă pe idioţi să iasă din case pe vremea asta nasoală?”
„Ba da Şefu. Majoritatea zic că se solidarizează cu verii şi neamurile de pe afară care nu pot vota şi că au primit telefoane să voteze acasă şi penru ei. Să-l dea jos pe Ponta, că sasul zice că le face ţară ca afară şi lagăr de exterminare pentru comunişti. Da cei mai mulţi şi mai mulţi zic că votează că aţi hăcuit plopii şi i-aţi sfidat şi vrea să cîştige Johannescu ca să luaţi un şut în cur de la Ponta.”
„Băgami-aş banii la Bancă, idioţii naibii! Îi bag pe toţi în mă-sa cu copacii lor! Să ştiu că crapă Ponta şi tot Partidoiu şi nu le fac io pe plac unor cretini iresponsabili care-s manipuliţi politic! Nişte idioţi, nişte cretini, nu mă îndoaie ei pe mine! Or să afle ei cine-i jupînu în tîrgul ăsta împuţit!”
Încet, încet, pe măsură ce se apropia ora 21, sediul de campanie se umplea. Fel de fel de flaifuteri fără importanţă care munciseră zi şi noapte bătînd coclaurii judeţului mai bine de o lună – zi şi noapte – intrau aşteptînd vestea victoriei în speranţa că Lişman va da chermeza promisă. Era rezervat tot localul marelui Restaurant Burebista.
Două plasme imense erau agăţate pe pereţii din sala mare a partidoiului. Una era pe România TV şi cealaltă stătea pe Realitatea. Puterea şi Opoziţia. Toată lumea aştepta cu sufletul la gură exitpolul.
Cifrele afişate arătau o egalitate aproape perfectă, cu un foarte fragil avans de partea lui Ponta.
La 9 şi 20 sasul avea avans aproape două procente. La nouă jumate – după ce Johannis îndemnase la calm şi încredere mulţumind mulţimii care a ieşit la vot – a apărut şi Ponta recunoscînd că a fost învins.
„În mă-ta de puţoi prost! Fire-ai al naibii de şmecher de Bucureşti cu tot neamul tău de troglodiţi! Nu eşti bun de nimic.” – îi scăpă lui Lişman cu năduf.
În jurul său lumea era fiartă. Fiecare evita să stea în preajma primarului şi încet-încet ieşeau din încăpere fără să scoată o vorbă. În tăcere, dar înţeleşi doar din priviri îşi dădeau întîlnire la Restaurantul care îi aştepta cu masa pusă. Fiecare îşi spunea în gînd: „mai dă-i în mă-sa! Hai măcar să tragem un potol greţos şi o burtă de beutură, că tot e plătit. Cine ştie cînd mai avem pomană de la Partidoi…”
Deodată, Lişman s-a trezit doar cu Brotacul în încăpere. Restul se evaporaseră.
„Dom’ primar, ce naiba facem acu? Afară aşteaptă o droaie de ziarişti să vă ia interviu.”
„Îi bag în pizda mamii lor şi pe ei şi pe căcatul ăla cu moţ de la Bucureşti. Oraş de tîmpiţi şi idioţi. Nişte gunoaie, nişte omuleţi fără ocupaţie care se cacă pe ei din cauza unor copaci. Dar asta nu trebuie să se vadă. Bagă-i încoace la mine că-i liniştesc io cu interviurile imediat. Frigurosu e cu ei?”
„Nu Şefu, el e găozaru şef care coordonează mitingul de bucurie şi scoală studenţii din cămine de la regulat şi de prin cluburi. Mărşăluiesc cică prin tîrg şi merg spre strada dumneavoastră.”
„Fu-tu-le muma-n cur, că-i vede fosta muiere şi o să rîdă şi caţa aia de mine, că ce am ajuns…Sunaţi Jandarmeria să blocheze popoul. Tot! Să nu văd picior de golan pe strada mea.”
Brotacul a deschis uşa şi o mulţime de fătuci cu cracii pînă la gît cu fuste cît gulerul de la pardesiu şi cîţiva imberbi cu puf pe faţă şi caş la gură inundară încăperea. Vreo zece microfoane cu fel de fel de sigle se repeziră la muianul lui Lişman, iar întrebările se întretăiau neinteligibil.
„Ce pălăria mea vreţi măi limbricilor? Da, a ieşit sasul, că aşa-i în democraţie. V-aţi luat ţara înapoi, futu-vă muma-n cur. Să veniţi că vă dau pămînt în parcele în extravilan şi la Cimitirul Veşnicia. Scrieţi acolo pe hîrtia aia a voastră plină de căcat că Lişman în semn de bunăvoinţă va planta zece mii de plopi cu rădăcina în sus şi-i va pune în beton între blocuri.”
„Ce aveţi de zis despre înfrîngerea lui Ponta, domnu Lişman?”
„În turul 2 am obţinut pe oraş cu 21.000 de voturi mai mult decât în turul 1. În judeţ am obţinut de asemenea semnificativ mai multe voturi decât în primul tur. Dar a fost valul ăsta antisistem şi nimeni nu s-a putut pune cu el.”
„Ce credeţi, aveţi oarece şanse să primiţi acum un şut în cur?”
„Băi pulică, da tu de la ce bilet de tramvai on-line eşti?”
„Las’ c’o să vedeţi în curînd cînd vă demolăm.”
„Băi găozari băsişti, scrieţi dară aşa: nu am nici o vină nici eu şi nici şeful organizaţiei municipale. În primul rând nu am candidat noi. De asta nimeni nu are de ce să demisioneze. Ba din contră! Eu şi tot stafful meu de campanie ar trebui să fim felicitaţi pentru rezultatele obţinute. Am scos mai mult decît la primul tur şi asta se datorează numai inteligenţei mele şi a sponsorilor ce i-am adus.
În rest, nimeni nu putea să prevadă că golănimea studioasă va pune botul la promisiunile lui Afenechiului şi a hitleristului ăla de la Sibiu. O să le dea un căcat, asta o să le dea.”
„Totuşi nu vă reproşaţi nimic?”
„Îmi reproşez că n-am rămas azi s-o rezolv pe Larisa şi am venit aici să iasă Ponta Preşdinte, pisicul naibii. Hai, gata, pa şi pu la toată lumea, că bîntuie bolile.Ori vreţi să vă dau cîte o scară să culegeţi căpşune? Adio şi n-am cuvinte!”
(sfîrşitul episodului 12, sezonul 1)