gutuie

GALBENĂ GUTUIE, DULCE-AMĂRUIE

Fuse, fuse şi se duse…
Mă simt dator faţă de mine însumi, dar şi faţă de aceia care mi-au împărtăşit sau nu gîndurile şi speranţele să-mi precizez starea ce o am a doua zi de după alegerea Preşedintelui.
Per total, starea mea generală este de bucurie şi de satisfacţie că PSD-ul şi exponentul său a fost înfrînt.
Sunt om de dreapta şi nu mă dezic de asta.
Totodată, am şi amărăciunea de a fi ajuns în fruntea statului un impostor împins de Sistemul băsist care în ultimii zece ani s-a desăvîrşit şi care a înlocuit vechiul sistem securistic comunistoid lăsat moştenire de nea’ Nicu în 89.
Pentru mulţi care nu au butonul de „acord fin” la aparat, transformarea sistemului poate trece neobservată şi inexplicabilă. Totuşi, schimbarea în România la un sfert de secol de la „revoluţie” s-a petrecut în stratosfera Serviciilor şi a structurilor de „inteligence” care a dus o bătălie cînd la vedere, cînd în subteran prin exponenţii infiltraţi în clasa politică.
Vechii securişti care au împînzit imediat după 90 noua castă de politicieni şi oameni de afaceri au fost încetul cu încetul înlăturată de la butoane de noii reprezentanţi ai noilor structuri şcolite prin Agenţiile de peste mări şi ţări ale NATO şi care voluntar sau nu, au început să depindă de acestea.
Nu e niciun secret pentru cei care pot vedea printre stiva de lemne că ultimii au avut de luptat cu mentalităţi, cu prejudecăţi şi nu în ultimul rînd cu oameni care nu doresc nicidecum să iasă prea uşor din istorie sau să-şi piardă privilegiile.
Tot acest joc mai subtil sau nu, s-a petrecut folosindu-ne pe noi toţi ca pioni de sacrificiu pe imensa tablă de şah. Am fost implicaţi conştient sau nu, prin manipulări subtile şi sofisticate care au lucrat prin metode oculte asupra mentalului colectiv, sau pur şi simplu la vedere, brut, din topor, prin intermediul „mass-media”. În funcţie de capacitatea fiecăruia, de dotarea intelectuală a indiuvizilor. Pentru fiecare tip s-au folosit metode adecvate de manipulare sau de inducere în eroare pentru a fi dirijaţi intenţionat spre o anumită direcţie. Vreţi sau nu vreţi să recunoaşteţi, e treaba voastră, dar ăsta e purul adevăr!
Conştiinţa mea a rămas curată, pentru că aşa cum am tot perorat din vară de cînd Antonescu a fost lucrat şi poate împins de moralitatea sa să renunţe la bătălia politică – după ce mai bine de doi ani a fost în conştiinţa majorităţii populare viitorul Preşedinte – mi-am strigat cu vehemenţă nemulţumirea, aşa cum am făcut-o şi atunci cînd a făcut pact cu Diavolul şi a înfiinţat USL. Mi-am anulat votul în ambele tururi de scrutin.
Pentru mine moralitatea este cea mai preţuită virtute şi nu pot accepta să abdic de la ea ca să-mi ating un scop cu orice mijloace.
Pentru că înlocuirea lui Antonescu cu Johannis, pentru mine a fost şi va rămîne o mîrşăvie fără margini făcută de Sistemul securistic transformat şi reformat sub Regimul Băsescu. Este un mod de conservare şi de apărare a unor ticăloşi care au sacrificat cu bună ştiinţă Ţara în interesul lor propriu şi care prin numirea lui Johannis candidat al Dreptei, au legitimat un om perfect şantajabil, studiat şi acceptat şi de Oculta Internaţională pentru a executa ordinele necondiţionat.
Nu comentez faptul că Johannis este în aparenţă tipul de conducător rigid şi pragmatic de care România ar avea nevoie pentru a fi disciplinată atît în mentalitate, cît şi în comportament.
Schema e că Johannis va juca pe viitor rolul unui Preşedinte ideal, discret şi cu mare prestanţă, va fi pentru ţară tipul perfect care ne va ridica prestigiul în lume dovedind că suntem un popor tolerant şi democrat.
Asta va pune desigur pumnul în gură multora şi de azi înainte vom fi priviţi cu mai mult respect. Este dacă vreţi ceva similar cu ceea ce au făcut americanii alegînd pentru prima dată în istoria lor un om de culoare în fruntea statului.
Însă am siguranţa că în subteran Sistemul băsist se va perpetua, iar cele cîteva condamnări ce vor fi date de ochii lumii pentru salvarea unor averi colosale făcute prin jaful României vor fi doar de complezenţă pentru a astupa gura mulţimii.
Oricum, există satisfacţia naivă a unei justiţii de paradă, televizate, un circ fără pîine care ni s-a servit pînă acum doar spre o tabără: aceea a securiştilor ceauşişti şi a îmbuibaţilor lor din PSD, în timp ce „ăilalţi” fesenişti care au servit regimul Băsescu, sunt în general „bine mersi” şi ne rîd în nas.
Voi crede veşnic în moralitatea lui Crin Antonescu care – pînă la proba contrarie – rămîne omul politic român cu o mare verticalitate şi onestitate ce a reuşit ( în ciuda unor greşeli inerente bazate pe trădări şi încredere exagerată în colegi cu care a stat umăr lîngă umăr ), să fie în continuare omul căruia am să-i acord credit necondiţionat.
Mai am amărăciunea că partidul la care am aderat imediat după „revoluţie” – înainte de alegerile istorice din 20 mai 1990 – a fost vîndut cu bună ştiinţă de o mînă de trădători băsiştilor din PDL, iar astăzi Johannis a fost propulsat în fals de pe funcţia de preşedinte al liberalilor, de structurile băsiste din PDL.
Pentru mine şi pentru încă mulţi alţii ca mine ne-a rămas – aşa cum unii au reuşit „să-şi ia Ţara înapoi” – să ne luăm şi noi partidul înapoi, indiferent că asta se va face cu voia sau cu dorinţa lui Crin Antonescu sau nu!
Nu am alt ţel în restul vieţii ce mi-a mai rămas, decît să lupt cu puterile mele de a avea iarăşi un partid liberal care să folosească cu cinste doctrina înaintaşilor şi să contribuie la formarea unei clase politice curate şi pentru popor.
Sunt idealuri, sunt vise, dar sunt nobile şi sunt conform moralităţii mele.
Trăiesc astăzi marea bucurie de a vedea în sfîrşit înfrînt – în mod brutal chiar PSD-ul şi acoliţii acestuia – ce am prezis-o la Iaşi încă din decembrie 2012, în ziua cînd au fost tăiaţi primii patru tei din faţa Şcolii „Gheorghe Asachi” şi am intuit şi conştientizat ce va urma. În februarie 2013 a început măcelul, iar vocea mea disperată a devenit atunci o voce stridentă ce a fost ulterior acoperită de corul unor ONG-uri băsiste sau partiduleţe ecologice ce au încercat ( şi în parte au reuşit ) să acapareze imaginea luptătorilor înverşunaţi „antipesede şi antinichita”.
Orice ar spune şi orice ar face, sunt fericit pentru mine personal că am fost şi eu o picătură chinezească ce a erodat imaginea unor ticăloşi ce au distrus oraşul şi au devalizat bugetul creindu-şi averi imense.
Sunt de părere că există momente cînd trebuie să faci compromisuri importante care nu-ţi afectează moralitatea şi chiar să te faci frate cu Dracul pînă treci puntea şi asta mă situează de aceeaşi parte a baricadei cu unii pe care îi detest în interiorul meu.
Nu poţi lupta simultan cu toate nenorocirile şi relele, pentru că viaţa este dinamică şi în continuă schimbare.
I-am spus lui Nichita în ianuarie 2013 cu ură: „ăsta îţi va fi sfîrşitul mîrlane, sfidarea ieşenilor vă va aduce pieirea!” Viaţa demonstrează că am avut dreptate. La fel i-am prezis şi public ticălosului Relu Fenechiu care alături de Nichita a fost cauza decăderii liberalilor şi a distrugerii oraşului. Iar am avut dreptate.
Concluzionînd, ziua de astăzi îmi dă gustul galbenei gutui.

2 thoughts on “GALBENĂ GUTUIE, DULCE-AMĂRUIE

  1. - AM PIERDUT – sansa de a avea UN PRESEDINTE !!!
    l-am tradat pe Crin Antonescu – Liderul LIBERAL al Dreptei
    - si ne-am ales cu Prezervativu Lui Base,
    Herr Bulla-Talambu sasesc, Pielea Pu.lii lui Base – Kiohanis Klaunul Joian
    papusa de carpe cu minte de tarate – robotul de bucatarie
    pardon – Preshul “ales” de revolutia securistica a Maco-votului
    prostu-satului – KUIE MLAUS!!!

  2. Cred ca trebuie sa facem o disociere intre OMUL C.Antonescu si POLITICIANUL C.Antonescu.Fara indoiala Omul este ,,produsul” cel mai reusit al politicii romanesti de pana acum !Il stiu de cand,venind la Braila in drum spre Bucuresti la un Congres a poposit la sediul Partidului Aliantei Civice al carui membra eram,un tanar delicat,cu plete,inconjurat parca cu gelozie si grija de cei cu care venise…In acel moment Nicolae Manolescu era Presedintele partidului.Nu-mi dau seama daca in acel moment Crin era membru PAC sau trecuse la PNL…Politicianul insa cred,cu tot respectul,ca a facut concesii si greseli care din cauza firii si temperamentului l-au adus pana aici.Am ramas fidela conceptiei liberale,poate si datorita meseriei(artist plastic) si l-am urmarit ,uneori in lacrimi ,pe cel care devenise(sprijinit de D.Patriciu-conf.L.Ciocazeanu)LIDERUL liberal…Bineinteles,imi doresc si eu sa-l revad revenind in politica romaneasca -fara el totul a devenit tern,greoi,teuton…dar ii voi respecta in aceeasi masura toate deciziile si il voi respectasi considera un ETALON…Cu prietenie,G.Naum.

Comments are closed.