Serial feisbucist (SF), episodul 13, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.
„Răfuiala”
Lişman nu a dormit toată noaptea. Pur şi simplu nu-i venea a crede că viaţa lui a luat dintr-o dată o asemenea turnură. El – în faţa căruia tremurau de frică toţi subalternii şi majoritatea tîrgoveţilor îl priveau cu o ură făţişă datorată puterii sale discreţionare – a ajuns dintr-o dată un cadavru politic care zăcea în pielea goală pe o masă din beton mozaicat la morga istoriei. Nu a ţinut niciodată cont de niciun avertisment primit din partea „viermilor” care îl ameninţau că-i vor devora hoitul. Se simţea puternic şi imbatabil înconjurat de o maşinărie puternică al cărei motor funcţiona „ceas” ca un mecanism german.
Dintr-o dată, gîndurile-i zburară către pericolele iminente care păreau să-l pască în scurt timp. Oricînd dosarele ţinute în frîu la DNA puteau să-şi deschidă coperţile şi să se activeze. De unsprezece ani a ştiut să-şi acopere toate mîrşăviile folosind cu măiestrie arta corupţiei, preluînd reţeaua de poliţişti, magistraţi din justiţie, procurori şi conducători de presă. Pe toţi i-a mînjit, pe toţi îi avea la mînă şi a continuat dezinvolt tot ce i-a lăsat predecesorul Similar.
Acum însă ceva se schimbase în mod evident. Simţea asta „în urină” – vorba lui Iorgovan. Pierdera alegerilor de către Pisic i-a aruncat pe toţi în ghearele necunoscutului. Partea mai nasoală nu era frica de belele – dosarele, puşcărie, pierderea averii – cu asta era pregătit psihic demult. Îşi puse la adăpost mai tot ce acumulase trecînd la divorţ aproape totul pe fosta nevastă şi pe fete. Se gîndea că mai mult de zece ani – maxim-maximorum – nu avea cum să ia la cît a dat pe goarnă pînă acum şi la ce rezerve mai păstrase pentru anchetă ca să primească circumstanţe atenuante şi aşa cum rezistă „pretenarul” Gelu Fercheşiu, i-o trece şi lui anii şi se va linişti undeva într-o casă cu etaj şi prăvălie la parter de prin nordul Italiei sau sudul Franţei unde va deschide un birt cu mititei şi ţuică de prune.
Ceea ce-l deranja pe Lişman mai tare era de fapt oftica ce-l rodea că îi vor rîde în nas şi-i vor căra şuturi în cur la figurat toţi duşmanii săi pe care îi sfidase, începînd de la rivalii politici, ziariştii găozari şi terminînd cu viermii din oraş care-l înjurau zi şi noapte pentru hăcuirea plopilor şi bătaia de joc cu chetronalul.
Îi era ciudă că nu mai poate el să-i oftice distrugînd şi parcul Teatrului – punînd de afacerea vieţii sale – investindu-şi jumate de avere mascat cu Iulică Nămol să facă un imens parking subteran din care aveau să-şi asigure traiul fericit şi stră-strănepoţii săi, să beneficieze de pe urma străbunului.
Ar mai fi avut timp să-i oftice pe istericii nebuni din tîrg cu fel de fel de tîmpenii care desigur i-ar fi isterizat la maximum, asta ca să ştie cine-i jupînul oraşului.
Încărcat de toată nebunia asta şi de gîndurile sumbre, Lişman plecă de dimineaţă la „servici” cu gînd să facă măcel printre subordonaţi ca să ştie că ei poartă pe umeri povara înfrîngerii.
A început prin a-l muştrului pe şofer.
„Măi boule, asta-i maşină de primar? De cînd n-ai mai spălat caroseria? Uite şi bordul: praf, mizerie şi urme de degete pline de slănină. Cîţi bani cheltuim pe deodorante auto din cele mai fine, da’ se vede treaba că le folosesc şoferii de pe basculantele cu asfalt de la Cotidian şi ăia de pe gunoierele lui Apostolescu! Primarul tre’ să aibă şofer un mîrlănete care haleşte numai slană cu usturoi!”
„Vă rog să mă scuzaţi dom’ primar, dar bordul e dat cu silicon în fiecare zi, nu-s urme de slănină, iar eu n-am mîncat usturoi de şapte ani de cînd îs operat de ulcer la stomac. Deodorantul este proaspăt schimbat şi pe mine mă doare capul de ce tare pute…”
„În pizda mă-ti cu explicaţiile tale de impertinent. Am să plec eu într-o zi, o să scăpaţi voi naibii de mine şi o să mă pomeniţi, viermilor!”
„Ascultă-l Doamne” – zise Emil în gînd.
Ajuns la birou, Lişman sună la Bucureşti la cabinetul lui Dragnea, prietenul său cel bun.
„Salutare Livescu, Lişman de la Oraş la telefon. Băi, care-i starea de spirit acolo?”
„E nasol tare. Pisicul şi-a pus palma-n cur şi a plecat cu Daciada în vîjîială prin Europa pînă luni să-şi lingă rănile şi muierea. E deghizat, are perucă şi mustaţă de crezi că-i Calimente, iar nevastă-sa se dă Leana lui Băse. Tre’ să facem pe dracu în patru şi să-l ţinem Prim Ministru, că altfel ne ia DNA-ul. Vezi Lişman, că puţoii ăştia din partid şi cu bulibaşa Evanghelie mi-au pus gînd rău. Ăştia îmi cer capul, vor să scape de cei mai copţi – ca noi – şi să se salte mucoşii din generaţia lui Vittorio. Şi pe tine te paşte pulică ăla de Iovan care îţi vrea capul, zice că eşti un mîrlan incult care faci partidul de rîs. Tre’ să strîngem rîndurile că altfel belim belingherul. Eu cred că Băsescu a pus serviciile să spargă Partidoiul în vreo trei grupuri, că bagă băţul şi prin gardul grupului de la Cluj să-i dezbine şi să-i rupă de Centru. Eu mă bazez pe tine Lişmane şi mă gîndesc să începi tu să-i pupi curul iarăşi lui Geoană că va trebui să-l cooptăm şi pe el în gaşcă.”
„Fii liniştit Liviule, ştie băiatul care-s interesele. Nu te uit că ai venit la nunta fetii şi ai decartat banul grup, nu ca alţi căcănari care învîrt milioane şi abia şi-au scos tacîmul şi cazarea. Îl sun eu pe Geoană.”
Prin uşa deschisă a văzut că a intrat în secretariat vicele Mişu. A închis cu Dragnea şi l-a strigat pe adjunct.
„Uăi Mişu, ia vină la mine oleacă!”
„Să trăiţi.”
„Lasă-mă pe mine cu politeţuri d’astea. Eu te bag în mă-ta că sigur ai făcut blat cu Afenechiului şi vrei să treci la partidul lor. Din cauza voastră oraşul s-a făcut de tot căcatul şi a luat săsălăul peste şaizeci la sută! Auzi idiotule? Peste şaizeci la sută! Ce p..ălăria mea aţi făcut voi? Că numai eu am dus în spate greul acestei campanii, numai eu ştiu cîte sacrificii am putut face…Te anunţ că cu prima ocazie caut alt vice capabil la primărie şi cît oi mai fi eu pe funcţie tu te-ai ras pe bot de toate! Păi tu mă lucrezi pe mine pe la spate, eşti curist, sau ce?”
„Şefu, uite care-i treaba: dacă eşti huţupan inept cum bine te-a mai botezat unul pe feisbuc, eu îmi bag piciorul în el de partid şi mă cac şi-n serviciul ăsta de fecale în care m-am umplut de bani dar şi de belele slujind atîţia ani un gherţoi ca matale! Te avertzez doar că ştiu atîtea golănii ce le-ai făcut şi e de ajuns să deschid pliscul şi eşti gata! Să nu crezi că-s prost şi nu mi-am făcut copii xerox după toate hîrtiile neigienice cu care te-ai şters la cur. Da ca să fii liniştit, uite aici ai demisia mea din funcţia de preşedinte al Organizaţiei municipale de partid. Spală-te pe cap cu ea. Puneţi-l pe golanul ăla de Ofticiuc care mă tot muşcă de buci sau pe curvarul ăla cu curul bucălat de Iorgovan, că văz că şi-a făcut reţea de supt lovele din primăriile PSD prin firme căpuşă ce le are în spate mascate şi nu cred că nu ştii nimic mata de ele.”
„Ce firme Mişu, care reţea? Ia zi repede ce ştii, că îl fut pe ăsta de-i sare capul de pe umeri! Chiar îmi trebuie ceva proaspăt de turnat la DNA să le dau de treabă.”
„Păi vuieşte tîrgul, ştie tot prostul, mata ori chiar eşti tălîmb, ori chiar eşti prost de binelea. Păi cum crezi că ar putea „sulă pufoasă” ăsta să învîrtă atîtea lovele de să fugă aproape în fiecare weekend cu madam Olteanu prin Europa la o lungime de avion, ai?”
„Păi cum poate? Zice că-l sponsorizează Ghiţă Chişcă şi chioşcarii din cartier.”
„Ha! Asta-i partea la vedere, care-o ştie tot handicapatu şi care o recunoaşte chiar el, da’ golanu are firme pe care le controlează de cînd era director la căminul de studenţi, cu blatişti de-ai lui!
Şefu, numele Chimica Consulting îţi zice ceva?”
„Ce să-mi zică? Zi-mi tu.”
„E patroană o muiere. Mandolina Labagiu. E nevasta lui…bărbatu-su…”
„Hai, bă, fără suspnsuri cu mine. Care bărbat’su?”
„A lui Gică Labagiu, cosilierul nostru…”
„Aaa, da, şi?”
„Păi cine l-a introbăgat pe Labagiu în PSD şi pe lista de consilieri?”
„Cine?”
„Iorgovan…”
„Şi ce-i cu asta?”
„Păi cu asta e că madam Labagiu are intrare cu firma sa pe la toate primăriile noastre din judeţ şi primeşte automat cu dedicaţie absolut toate lucrările de consultanţă şi de îmbuteliat pişat de rîndunele. Merge la sigur, deschizînd uşile chiar dom derutat Sorinel Puştiu Iorgovan care face iluzie şi la…soţul lăbar. Da la Coarnele Ţapului primaru nost’ avea el alt sponsor care voia să cîştige, da nu s-a prins că sponsorul lui e pe o mînă şi-un bulan cu familia Labagiu şi indiferent care cîştigă dintre ei, tot acolo decartează şpaga. A cîşligat licitaţia trucată unul Luci Moşu, un umflat care are şi el firmă şi-i prieten la cataramă cu Labagiu şi pe Feisbuc. Da primarul e prost şi credea că se va supăra Iorgovan că ştia că Moşu e pila lui. Aşa că, să nu miroase rahatul parchetarii de la DNA, madam Labagiu face contestaţie cică la cremenal că ea trebuia să cîştige licitaţia, să ia faţa la proşti!”
„Şi Iorgovan e în spatele mînăriei?”
„Of course, Şefu! Iorgovan e burlan ruginit la SRI şi face jocurile fără frică! Da de firma AURU srl ai auzit?”
„Cine-s ăştia, cu ce se ocupă?”
„Păi asta e firmă tot a soţilor Moşu – Luci şi Andromeda – care-s oamenii de casă şi de taină ai lui Iorgovan. Ăştia fac de toate, bani să iasă! Proiectează, consultă, fac drumuri din căcat care ţin pînă la prima bură de ploaie sau pînă ce prima găină care iese din ogradă scurmă să-şi facă cuib să se ouă. Ultimele realizări de care am auzit de la primarii noştri sunt drumul de la Slobozia şi la Afumaţi.
Dupa ce a încasat un avans de 30% din costul lucrarii, firma a disparut din peisaj, impreuna cu partenerele din tîrg implicate in proiect – respectiv  STÎNJENELU Proiect Consultanţă si ProTV Consultanţa Home.”
„Şi Iorgovan ştie asta?”
„Nu că ştie, el controlează şmenurile şi el ia grosul lovelelor!”
„Îl fut.”
„E treaba matale, da’ nu ştii de la mine. Asta numai să-ţi dovedesc că Mişu ţi-a fost partener loial şi nu merită acest tratament mîrlănesc la care-l supui. Ehe! Voi credeţi că Mişu e căţelu prost care vă face vouă şmenurile pe semnătura sa, dar nu-l călcaţi pe coadă pe Mişu că i se scoală sula şi muşcă!. Mai ştiu o groază de poveşti de adormit procurorii, dar toate la timpul lor, în funcţie de cum decurg evenimentele.”
„Băi Mişu, gata, m-ai convins. Uite îţi rup în faţa ta demisia de la partid, nu-mi fă ruşinea asta să ne rîdă toţi omuleţii cretini şi isterici fără ocupaţie. Mă gîndesc să facem mai departe front comun şi să punem naibii şi-n beton plopii, poate mai dregem busuiocul. Căcatul ăla care a fost vice de tot o bălăngăne cu talanga prin tîrg zice să punem în loc 200 de copaci şi ne iartă. Auzi, rahatul naibii ne ameninţă că de nu punem în loc 200 de plopi după Sfîntu Johann face referent să ne ejecteze. Adică am ras optzeci de plopani bătrîni şi să punem în loc două sute! E curat cretin, ce facem, codru în jurul cimitirului? Hai Mişu, noi doi tre să rămînem uniţi. O mînă spală pe alta. Uite Livache de la Bucale mă roagă să-i ţin tira că-l violează puştanii în frunte cu Iovan. Am fost de acord. Pe Iorgovan însă îl fut. Îi arăt eu lui că nu mişcă el în spatele meu.”
„Şefu, atenţie că e burlan la SRI. Io v-am spus. E treaba matale ce faci mai departe.”
„Mă cac. Nu-i mai vechi el ca mine. Cînd turnam eu, Sorinache încă nici nu ştia că tac’su o va cunoaşte pe mă-sa. Restul e istorie.
Băi Mişu, uite care-i scăparea. Dăm la presă că toţi am muncit cu spor la campania lui Pisicu şi că nu-i nimeni vinovat, că între timp s-a schimbat ielectoratu. Adică puţoii pe care i-o fătat mamele în 89 au venit masiv pe Valul lui Traian să-l aleagă pe Hicler să le facă o ţară ca afară. E simplu. Orăşenii mei s-au lăsat empataţi de rom’nii de-afară şi au votat contra. Adică contra lui Ponta, nu să iasă sasul. Da’ ca să găsim şi noi un ţap la capră, îl dăm în gît vinovat pe conducătorul nostru local de campanie, că nu-i mare pierdere. Săracul tot ne-a spus că vom fi futuţi că am hăcuit copacii, că n-am terminat Tunelul Timpului, că am scrijelit copacii din Popou spre ciuda viermilor, că alea-alea, dar nu l-am băgat în seamă. Dă-l în mă-sa, i-am dat un purcoi de lovele, altu mai gras, că ăsta s-o ras. Ia să vorbim cu Brotacul să caute alt pîrlit de găozar, că-i plin oraşul de fomişti. Eu cam m-am gîndit la unul de-i acoperit de-al nostru, dar îl mai las conservă pînă la vară.”
În secretariat intră Micşunica, semn că era deja ora de începere a serviciului şi urma o zi grea. Ziua plătitului poliţelor şi a actului sexual în grup.
(sfîrşitul episodului 13, sezonul 1)