dagobert

LIȘMAN & MIȘU 14

Serial feisbucist (SF), episodul 14, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.
„Chiolhanul”
Lişman era pe buda din cabinetul său cînd simţi vibraţiile Iphone-ului că-l gîdilă la gambă. Băgă mîna repede în buzunarul căzut pe pantof şi după o bîjbîială precipitată reuşi să-l scoată înjurînd printre dinţi că nici la camera de gîndire nu se poate aduna. Pînă a extras „device-ul” cum se exprima savant Mişu ca să-l umilească, vibrarea s-a oprit. N-a întrebat niciodată pe nimeni ce dracu înseamnă cuvîntul ăla – imposibil de rostit dar şi de scris – de teamă că se face de ruşine, că văzuse odată că aprobase prin semnătură un tabel care cuprindea după titlu Lista device-urilor necesare pe anul în curs, ce o aduse Plopeanu la semnat şi văzuse că suma se ridica la aproape un milion jumate de euro, dar nici atunci nu s-a interesat ce-s alea. Probabil că erau consumabile la calculatoarele primăriei.
În sfîrşit, cînd se pregătea să atingă ecranul să vadă de la cine era apelul – că pe vibrator îl putea suna numai Ponta sau Dragnea – telefonul porni să vibreze din nou, că de sperietură era să-l scape în budă.
Pe displayer îi văzu mutra lui Livescu.
„Băi Lişman, ce-i cu tine de nu răspunzi? Vorbirăm de dimineaţă şi acum ai dispărut? Ce faci, poţi vorbi?”
„Pot, dar nu prea mult că se usucă. Sunt la mine în cabinet şi şed pe tron. Tocmai mă gîndeam ce-aş avea acum de făcut că treaba e tare nasoală.”
„Aha, voi fi scurt că pute…”
„Hai mă, ce-s aşa de inteligente sculele astea?”
„Nu fraiere, cacă-te liniştit, nu de la tine, ci de la ecou…trimite maşina la avionul de ora unu. Şedinţă mîine cu activu’ din lista scurtă. Organizează zona ta. Maschează acţiunea.”
„Aha, înţeles”.
Convorbirea se curmă brusc, Lişman se uită la Rollex-ul cît pîrjoala Didinei de la Borta Rece şi constată cu uimire că era trecut de zece şi foarte multă vreme nu mai avea la dispoziţie.
Cu gîndurile aiurea la ceea ce avea de făcut, uită să se şteargă la cur şi-şi trase precipitat chiloţii şi nădragii. Abia cînd apăsă pe butonul de spălare a vasului simţi cum îi alunecă lejer bucile între ele. Înjură în gînd cu năduf şi îşi lăsă iute pantalonii pe vine verificîndu-şi chiloţii. Părea că-şi dăduse seama la timp şi smulse rapid un metru din sulul de hîrtie roz parfumată. Frecă bine de cîteva ori să se asigure că a rezolvat problema şi abia apoi îşi trase pantalonii. Îşi spălă mîinile şi după ce s-a asigurat că nu are rahat sub unghia lungă de la degetul mic al mîinii drepte lăsată intenţionat să crească „de bon ton” ieşi în cabinet.
Apasă butonul interfonului şi o cheamă pe Micşunica.
„Să vină imediat la mine Mişu şi Brotacul.”
Cei doi se înfiinţară în mai puţin de trei minute.
„Băi, m-a sunat acu Dragnea de la Bucale. Vin mai mulţi cu avionul de unu. Adică ei sunt patru. Avem o şedinţă de analiză cu activul scurt din Moldova mîine, dar trebe să mergem închis. Vreau să găsiţi o soluţie.”
„Nu-i problemă – intervine Mişu. Ar fi mîine o şedinţă cu nişte funcţionari din Ministerul Dezvoltării şi a Marilor Proiecte pe tema derulării şi finanţării Proiectelor Europene şi tovarăşul Dragnea îşi anunţă participarea pentru a da importanţă Oraşului şi întregii Regiuni.”
„Foarte bine. Brotacule, dă asta la presă şi ai grijă să se împînzească ştirea. Să fie bine mediatizată, să vadă viermăraia că Guvernul Ponta face şi drege şi că noi muncim în interesul bla, bla, bla…bagi tu texte…chiar de a cîştigat Hicler alegerile.”
„ˊnţeles Şefu!”
„Liber!”
Rămas numai cu Mişu, Lişman îl chestionă scurt:
„Gagiule, a sosit momentul adevărului. Am fost amîndoi pe felie şi la bine şi la rău. Au venit vremuri grele. Vreau să-mi spui deschis dacă mergi lîngă umărul meu, sau ai alte idealuri. Nu este loc de întors, tre’ să ştiu aici şi acum dacă mă pot baza pe tine sau fiecare cu aia a mă-si. Indiferent ce ai să alegi, eu îţi respect opţiunea. Doar să fii cinstit cu mine.”
„Şefu, ştim prea multe golănii unul de celălalt şi nu e cazul să rupem rîndurile taman acu. O mînă o spală pe cealaltă şi eu înţeleg că mata mă acoperi pe mine şi eu pe mata. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră şi eu deocamdată zic să ne ferim de burlanul de Iorgovan şi de javra de Ofticiuc, că tare îmi miroase mie că şi ăsta e infiltrat. Cred că-i în aceiaşi Unitate cu Iorgovan, dacă nu o fi din serviciul secret al bulibaşei de la Zarea. Ce mai, băieţii ăştia complotează să ne ia locul. Tare mă tem că sunt pe bulan cu Iovan care-i în graţiile lui Victoraş Viorel. L-ai mai şi pus pe văru-su în locul Plopencei. Nu e bine Şefu, nu e bine, vorba unui clasic aflat încă în libertate.”
„Ce vrei bă, presiuni de foarte sus! M-a lucrat mucosul de la Bruxelles şi cînd a fost la nuntă în toamnă, Premierul mi-a dat pe lista de probleme să-i promovez văru lui Iovan. Da îl ştim cine-i, ştim că ce naşte din pisică mănîncă Wiskas, îi dau numai sarcini legale de cînd l-am pus, iar nasoalele le rezolvă baba Teiţa Plopeanu.”
„Deci m-am pronunţat. Amîndoi pentru fiecare şi fiecare cu pizda mă-si.”
„Bine Mişu. Cum facem, pe cine ne bazăm, hai să organizăm ceva un chef de taină în loc ferit, cu verdeaţă, acolo unde nu-i nici durere şi nici tristeţuri.”
„Păi să fie cu secretare, sau aşa ca între golani?”
„Băi, fără muieri, ce naiba…o zi te mai poţi şi tu abţine, că doar e treabă importantă. Livescu vine rezolvat de pe la Bucale că e de un leat cu mine şi ştiu că Mioriţa lui îl ţine în priză numai cu Viagra, iar de restul mă doare la bască. Cui nu-i place, bagă mîna în buzunar. Noi mergem amîndoi, îl sun pe Doru Mielu că e tot santinelă şi îl mai luăm pe vicele Gavril că şi ăsta-i cătană bătrînă şi-i uns cu alifie de untură de broască rîioasă.”
„Clar, da unde tirăm?”
„Băi, la cabana lui răposatu prin mitraliere, în pădure la Dumbrava. Aranjează tu cumva pe la judeţ. Zi-i lui Mielu să se ocupe că e Prefect, ce pălăria mea…?”
„Gata Şefu, da cine furnizează protocolu?”
„Nea Tinel, cum cine? Doar i-am dat lui fiu-su un post mai baban de director şi i-am dublat şi salariul de bază, ca să nu mai vorbim de cîte şpăgi are la orizont…
Băi, Tu preiei vorba cu Prefectul şi-i trasezi sarcină de partid că răspunde cu coteţul – asta e treaba lui, vine pe cont propriu la ora trei – discret, stealth, eu îi întîmpin la Aeroport şi vin direct cu maşina cu ei că îl pun pe Emil pe microbuzul Mercedes cu vitralii fumurii, iar tu te duci la Tinel şi vii cu el tot protocolu, da să nu-mi aducă vreo chelneriţă să iasă mardeală, îi spui să-l ia ajutor pe bătrînul Mitică să ne servească el. Lui Mielu îi mai spui să aranjeze să nu găsim picior de om de la judeţ pe acolo, ca să nu-i toarne lui Afenechiului cine a fost, ce a făcut, unde s-a pişat ăla, sau celălalt.”
„Gata Şefu, ne vedem la trei”.

________________________________________________________________________

Dragnea a venit la Oraş însoţit doar de SPP-istul din garda personală şi de veşnicul prezidenţiabil Geană. Cum au coborît din avion s-au îndreptat spre microbuzul primăriei şi fără nicio vorbă au deschis uşa şi au urcat direct.
„Băăi, ce penisul meu e cu voi aici în maşina asta? – s-a răsit enervat Lişman. Ia, jos acuma că imediat chem Poliţia Comunitară calare pe cîini şi vă dresez un Proces Verbal de să-l ţineţi minte!”
Doi dintre cei trei inşi îşi scoaseră basca şi pălăria trase pe ochi, ochelarii cu sticlă neagră pentru eclipsă de soare, mustăţile lipite sub nas şi barba sub formă de ţăcălie.
„Ce ai bă, eşti nebun? Chiar credeai că venim la vedere să ne recunoască toţi fraierii din avion?”
Lişman se dezmetici şi începu să rîdă în hohote.
„Bată-vă să vă bată, m-aţi luat prin surprindere. Bine că nu v-aţi deghizat în ceva curveturi de Dorobanţi, că să mor io că luam startul cu ele şi voi luaţi autobuzul şi tramvaiul!”
„Bine, dgragă, unde megrgem? – întrebă vesel Geană.
„Într-un loc cu verdeaţă unde nu-i nici durere nici întristare” – zise Lişman izbucnind în hohote.
„Mergeţi pe mîna lui Lişman şi nu vă doare capul!”
„Da, ne doare curul, că tot pe mîna ta am mers şi la alegeri şi uite ce a ieşit…Stai să vezi să vină Viorel din concediu, să iei futaiul în direct!”
„Scuze, da cine-i domnul?”
„E garda mea de corp, mergi blues, e colonel SPP şi e din vechea formaţie. Era locotenent la nea Iulian Vlad şi e văr drept cu Mioriţa, numai eu ştiu cît efort am făcut să-l fac garda mea de corp, nici Băsescu nu ştie. L-a avut şi Mircea cînd a fost în noaptea aia Preşedinte!”
„Mai taci dgracu’ din gugră şi nu-mi mai aminti.” – graseie Geană.
Între timp, maşina intră în pădure pe un drum forestier şi se opri în faţa unei bariere dintr-un trunchi de brad. Emil coborî şi mută drugul de lemn din suport, apoi intră cu microbuzul şi iar a coborît lăsînd totul „pe închis”. După o curbă, la cîteva sute de metri maşina pătrunse într-o poiană largă unde trona o imensă cabană cu etaj şi mansardă avînd acoperişul învelit cu şindrilă. Totul era rustic şi de bun gust. Părea nelocuită şi pustie. Doar cele trei autoturisme şi o dubiţă Ford pe care scria cu litere de-o şchioapă Casa Borta Rece dădeau de înţeles că poţi întîlni semeni.
Lişman îşi luă oaspeţii şi îi dirijă spre scările de piatră care duceau în marele cerdac al intrării principale.
„Emile, tu caută-ţi neamurile de manivelă şi aciuiţi-vă pe lîngă bucătărie că nu ştiu care-i programul. Indiferent cum se derulează, vreau să fii mereu pe fază şi gata la datorie. Ai voie să bagi la jgeab, dar fără udeală că te ia naiba!”
„Şefu, doar ştiţi că de şapte ani sunt operat şi nu beau nici dacă mă ameninţă DNA-ul, de ce tot îmi spuneţi asta?”
„Preventiv Emile, preventiv”
Intrară şi în holul mare îi întîmpinară Mielu şi Mişu.
„Bine aţi venit la noi dragilor, să trăiţ’ – se linguşi Mielu. Cu respect şi consideraţie!”
„Hai noroc şi s’auzim numai de bine măi dgragă” – îl expedie Geană.
„Haidem în sufragerie, ne aşteaptă masa, cred că vi s-a făcut foame pe avion”- invită Mişu.
„Daa, acu două ore luai o gustare la Minister la bufet – răspunse Dragnea, dar două mîncări nu strică, vorba aia…”
În sufragerie, vicele Gavril în poziţie de drepţi înclină scurt capul ca un vechi căprar de carieră. Pocni din călcîie uitînd că-i încălţat cu pantofii uşori Leonardo ce-i cumpărase curînd de la Milano, aşa că odată simţi cum îl săgeată o durere în ouşorul picioarelor cînd izbi ciolanele.
„În pizda mă-ti boule” – îi scăpă printre dinţi de durere în timp ce-i întinse mîna colonelului de la SPP.
„Poftim? – se răţoi cătana de gardă la el.
„Vă rog să mă iertaţi, mie m-am adresat. Mă luase un junghi de la reumatică” – se scuză Gavril.
„Hai sictir gagiule, vezi că sunt colonel, chiar dacă nu mă vezi cu trese pe sacou.”
„Iertare dom colonel şi eu sunt maior de infanterie în rezervă, da am eşit cînd frate-miu a intrat în Parlamentu FSN. M-am apucat de afaceri, că azi eram mai general ca conu Gabi Oprea.”
„Bine bă maiorule, bate laba, da dai de băut ca să te iert! – o dă la întors SPP-istul. Acu ce învărţi aici?”
„Sunt şi eu vice la Oraş, sunt un potentat local şi pretin cu dom Lişman, am intrat curînd în PSD că am lucrat acoperit la PDL pînă prin primăvară cînd m-a bunghit Vasile.”
Se aşezară cu toţii la masă şi imediat nea Tinel şi chelnerul Mitică se iviră lîngă ei. Paharele fură umplute cu veşnica ţuică de prune de Piteşti adorată de Lişman. Un damf de bodegă se răspîndi imediat de-ţi muta nasul.
„Băi da ce pute trăscăul ăsta, n-am mai tras aşa ceva de pe vremea cînd eram militar şi am fost într-o aplicaţie prin Argeş.” – zise Dragnea.
„Numai d’asta bea Şeful, că-i ecologică” – zise cu satisfacţie Tinel.
„Băi Lişman, tot ţăran ai rămas, degeaba tot de aduc prin Bucureşti, te scot pe la crîşme selecte ca să înveţi şi tu ceva, să te cizelezi un pic, da văz că Partidul degeaba a investit în tine. Ghiolbanul, tot ghiolban…un whisky, un coniac, măcar o vodkă rusească de dincolo de Prut, nici asta nu aveţi? De ce nu mi-ai spus că aduceam io de la noi.”
Lişman simţea că-i fierbe sîngele de nervi.
„Băi Liviu, da nici cu ţăranii din sud nu mi-e ruşine, v-aţi ajuns şi voi firea-ţi ai dracu de burjui, acu beţi numai fineţuri, ce mai, suntem snobi, ni se întoarce maţul de la beuturi neaoşe de-a noastre…whisky, coniace franţuzeşti, vodka Smirnoff, suedeză, gin, Campari, uzo, că vă cad coaiele de la o ţuică bătrînă de la mama ei sau o palinka de la Hunor bacs. Am bă tot ce vrea muşchiul vostru, da vreau să vă cizeletz io pe voi să mai vedeţi ce-i aia natural să bei pîn’ te cerţi cu japonejii şi p’ormă să nu te dai cu capul de autobuz. Deci vreţi chimicale la pahar, sau ginecologice?”
„Bine mă ţăgrane, suntem la tine şi segrvim ce vgrea papilele tale” – zise Geană împăciuitor.
„Papilele astea sunt tot muşchi?” se interesă Lişman.
Izbuchiră cu toţii în rîs şi după ce au ciocnit, au dat paharele de cristal pe gît. După al treilea rînd, spiritele se încinseră şi se trezeau vorbind toţi odată ca la Realitatea cînd era un talk-shaw moderat de Rareş Bogdan.
Nea Tinel şi chelnerul Mitică erau prezenţe discrete şi intrau cînd şi cînd să debaraseze şi să schimbe felurile de mîncare. Totul se derula perfect, iar lemnele care trosneau în şemineu în semiîntunericul din încăpere dădeau o lumină palidă în jocul flăcării şi de la cele trei lămpi cu gaz agăţate deasupra mesei. Era şi curent electric, dar cu toţii preferaseră atmosfera intimă a cabanei de vînătoare izolată în inima codrului. Pe pereţi blănuri de urs împuşcaţi de nea Nicu şi trofee de cerb cu coarne rămuroase şi ochi sticloşi îi priveau indulgent.
După ţuica de prună nea Tinel aduse în încăpere o balercă de 50 de kile cu grasă de Cotnar şi cu un maţ de irigator luat din camera administratorului – probabil al nevesti-si – trăgea mereu vin în carafe de sticlă de doi litri din care fiecare îşi turna în pahar după cît îl ardea pe gîtlej.
Era la discreţie şi apă carbogazoasă, dar cu toţii conveniseră că balonează, aşa că dădeau pe gît licoarea aurie uleioasă fără a se gîndi la consecinţe.
„Bă Livescule, ce pp…ălăria mea facem bă, că vine ppisssicul acasă luni bă şi ne sexează…”
„Mă Lişman, da tu de ce crezi că am venit io aici cu Mircea bă, la tine bă, că noi sssuntem cu toţii nucleul vechi al partidului şi acu că Năssssstassse e pus deoparte de Băssssesscu, noi am rămass bă ssă facem şi ssă dregem, mă-nţelgi? Uite, am vorbit cu Mircea să strîngem noi rîndurile şi să-i dăm la Congres un şut în cur lui Pisicu pe motiv de mieunat şi să-l urcăm iar pe Mircea pe tron. Îl pregătim să-i ia locul neamţului. Tu şi cu mine şi cîţiva de-ai noştri tre să-i punem cu botul pe labe pe puţoii ăştia care abia le-a crescut păr la ştrepeleg… mă-nţelegi…”
„Mă Lişman, cînva tu egrai omul meu de nădejde şi aveam gîndugri magri cu tine, da m-ai vîndut lui Ponta cînd m-a detgronat Băsescu. Io nu uit bă Lişman, da te iegrt!”
„Mircea, prietene, doar ştii bine că n-am avut încotro…eu am fost singurul care ţi-a luat apărarea, da o sărit lupchii tineri cu gura şi m-o dovedit…căcaţii ăştia, puţoii, ştii tu…Iovan, Şova, Curlăţeanu, Radu Pastaie din Costanţa şi golanii ceilalţi. Eu şi mîne sunt gata de luptă”
„Băii..băieţi…eu sunt viceprimministru, da? Băiii…cine e de fapt cine conduce guvernul din umbră băiii?…Livache….nu?”
„O sssulă Livache, l-a pus pe Oprea sau ce ppp…ălăria mea?”
„Băă, îmi bag pp..ălăria în dulap, io i-am spus ssă-l puie pe izmănar, că-i şşşulfă şşi i-am dat de tttreabă ca să ffiu io liber, că Livache nu-i pprost, bă…”
Tttrebbuie să ne organizăm bă pppînă luni, că-i plecat cu Dacia…na şi cu pulă ăla de securist tînăr care a aspirat ttttoatte con-con-tractele de la SRI, cu căcatul ăla de ppporc de guiţă şi nevassta la raliul şeicului la burjjuiarab…sau cum naiba-i zice, că l-au invitat arabeţii pe banii de la Petroleum că le-a şterss fo patru sutare de meleoane de verzişori…Băăă…ştiu că el şi cu guiţă ăsta a lui, marele mogul, cu puţoii lor, vor să ne-ngroape pe noi, sssă dea vina că din cauza noastră a pierdut alegerile şi să ne ejeculeze, pppardon să ne ejacuteze, adică să ne dea afară ca pe nişte sule blegi, bă….noi care am fffăcut Partidoiul ăsta cu nea Ion pppozitiv şi cu Adişor şi cu…rrestul…”
Geană a început să plîngă cu sugiţuri în timp ce-l pupa pe gură pe vicele Gavril spunîndu-i printre hohote: „Mihaela, dgragostea mea…”
Lişman simţi dintr-o dată că-i vine înapoi ultima înghiţitură din vinul uleios şi încercă să se repeadă la uşă să ajugă afară, dar cu primul jet îl ţinti pe pantaloni pe colonelul de la SPP. Prea mare pagubă nu îi făcuse, deoarece acesta era ud deja, că ieşise afară să se pişe dar de beat ce era nu mai apucă să o scoată…
Geană se oprise din plîns şi îl invită la dans pe Mişu. Ăsta îl apucă cu o mînă de bucile osoase, iar cu cealaltă îi căuta ţîţele invizibile gîndindu-se de unde naiba a mai apărut şi paraşuta asta scheletică.
Nimeni nu-şi mai aminteşte nimic, fiecare a căzut pe unde s-a nimerit.
Dragnea a adormit o bucată cu capul pe masă fiind dus de nea Tinel în dormitorul de lîngă bucătărie, iar mai apoi ajutat de şoferul Emil i-a cărat claie peste grămadă prin camerele dormitor de la etaj.
Dimineaţa – vorba vine, că era după doisprezece – Brotacul suna disperat cînd pe Mişu, cînd pe Lişman. Într-un tîrziu, Mişu îi răspunse.
„Dom Mişu, lumea e adunată în Sala Mare de la Casa Studenţilor, aşteaptă să veniţi să înceapă trainingul cu Fondurile Europene. Sunt şi domnii de la Bucureşti şi o gagică şi un ochelarist de la Bruxelles. Zic că au avion diseară la şapte. Ce fac, că nu mai au răbdare?!..Toţi ziariştii din Oraş, dar şi de prin Moldova aşteaptă să înceapă şedinţa. Sunt şi de la televiziunile de cartier şi de la TeleP.”…
„Îi bag în pizda mă-si şi eu şi tovarăşu Lişman, că noi pregătim materialul pentru Şedinţa cu activul de partid de la ora trei. Aia de la Parcul din Popou. Da mergi închis, că nu tre să se ştie. Le spui că domnul Dragnea nu a putut veni la Oraş din Bucureşti, că a sosit pe neaşteptate o delegaţie din Republica Malgaşă cu care încheiem un parteneriat de asistenţă la deszăpezire.
Aloo, bă Brotacule, scapă repede de găozari şi execută rapid ce-ţi spun eu. Mergi la Micşunica, cere cheia de la mine de acasă, ia-l pe şoferul meu şi caută în dulap să-mi aduci un costum şi o cămaşă curată, o pereche de pantaloni în plus şi un sacou pentru colonelul de la SPP, apoi mergi la primar – vorbeşte cu Larisa aia cu limba rusă – şi aduci şi lui Şefu ţoale de schimb, iar apoi de tuci la nevasta lui Gavril şi-i spui să-i trimită şi lui schimburi curate. În drum te opreşti la o farmacie şi cumperi nişte triferment, bicarbonat şi un kil de lămîi. Ai venit?”
„Gata dom Mişu, m-am executat!”
(sfîrşitul episodului 14, sezonul 1)