Sper că apariţia de aseară – dar şi interviul acordat ziarului „Gîndul” – au lămurit pe deplin pe aceia care se ascund în continuare în spatele unei conştiinţe inexistente – cine este şi „ce vroieşte” dumisale Crin Antonescu.
Nu voi executa niciun Laudatio. Voi face doar cîteva remarci din ceea ce am citit eu printre rînduri.
Crin Antonescu a reafirmat chiar apăsat acţiunea sa volitivă neinfluenţată de exterior de a se fi retras de bună voie din fruntea Partidului Naţional Liberal, într-un moment cheie.
Repet pînă le va intra în cap tuturor celor cu buze ţuguiate din diferite motive că gestul să a fost unic în ultimul sfert de secol în politica românească şi retragerea sa a dovedit numai şi numai tărie de caracter şi onoare şi nicidecum slăbiciune, frică sau laşitate.
Dacă domnul Crin Antonescu nu ar fi făcut acest gest, Klaus Werner Johannis în primul rînd nu ar fi avut o ascensiune fulminantă în structura de conducere a PNL şi mai apoi nu ar fi avut şansa de a ajunge candidat, iar în final – alesul majorităţii românilor la Preşedinţie.
Acum că jocurile s-au făcut aşa cum au căzut zarurile pe masă, e limpede că Antonescu a avut iniţial în minte alte calcule şi s-a văzut distribuit ca actor principal în această piesă căreia i-a scris scenariul, dar pe parcurs „rolul secundar” a făcut parandărăt cu regizorul şi a modificat textul chiar la premieră.
Asta l-a determinat pe Antonescu să ia cea mai înţeleaptă hotărîre pe care cineva cu bun simţ, onoare şi scaun la cap ar fi putut să o ia.
Evident că dacă l-ar fi dominat ranchiuna, fostul preşedinte al PNL ar fi putut cît se poate de justificat să clameze mîrşăviile celor din jurul său care l-au împins pe scări simţindu-l incomod, iar dînşii inferiori Domniei sale, dar nu! A dat dovadă în continuare ca şi acum de suficientă eleganţă şi bun simţ făcînd un pas lateral, lăsînd pe noul candidat şi personajele din jurul său să interpreteze după ureche noua partitură.
Antonescu este un fenomen. Din acest motiv el nu va putea fi niciodată anihilat şi nici îndepărtat din PNL. Nici după Statut, nici după interese. El va rămîne întotdeauna şi va roade ca o pietricică în pantof, dar nu va putea fi aruncat niciodată afară.
Ideea este că în urma rosăturilor, talpa va face bătături şi mai apoi se va obişnui, dar numai după ce pietricica îşi va găsi un loc al ei care aşa cum va fi poziţionată, nu va mai roade.
Paradoxul este că atît liderii băsişti intraţi în Noul PNL din iniţiativa lui Crin Antonescu ce a dorit unificarea Dreptei, însă în cutotul alt mod şi regulament, cît şi liderii cu vechime care l-au trădat atît pe el, cît şi partidul, nu au încotro şi încetul cu încetul vor constata că nu au altă alternativă decît aceea de a asculta şi a ţine cont de vorbele sale, pentru că e un lucru cert că nimeni nu-i va putea vreodată să-i pună pumnul în gură sau să-l marginalizeze.
Între timp, vor apărea în sînul Noului PNL două grupări ce vor deveni distincte: prima va fi aceea a celor care vor practica mai departe politica de interes individual sau de grup ce nu vor pregeta nicio secundă să se dedea la orice pentru a-şi atinge scopul şi o altă grupare ce se va alătura principiilor de moralitate în jurul domnului Antonescu.
Bulgării se vor rostogoli pe ambii versanţi acumulînd în volum pînă ce vor ajunge într-o intersecţie care îi vor despărţi definitiv.
Totul se va întîmpla însă într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, în funcţie de masa critică acumulată.
România va avea nevoie întotdeauna în viitor ca şi în prezent de un politician de talia domnului Antonescu.
Elocinţa sa, discursul său limpede şi franc, ideile sale luminate, nu pot priva niciun Parlament al României de lipsa lui.
Perioada interbelică a avut figuri ilustre în Parlament ca Nicolae Iorga, Brătianu, Mihalache, Goga, etc şi nici România contemporană nu-şi poate permite să nu-l includă între geniile politice pe Crin Antonescu.
Faptul că nu a ajuns Preşedintele pe merit al României dovedeşte că Ţara nu este pregătită să preia din mers o figură de tipul lui Crin. Probabil că are nevoie de un şoc, de un baros care să spargă geamuri murdare şi ziduri netencuite ca să facă loc luminii soarelui. Ăsta poate fi neamţul Klaus.
Dar crinul va rămîne veşnic în vaza istoriei floarea admirată şi plină de parfum ce va sta întotdeauna pe masa românilor fini care apreciază şi cultivă bunul simţ în toate.

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/interviurile-gandul-crin-antonescu-vorbeste-pentru-prima-de-ce-nu-s-a-implicat-in-campania-lui-klaus-iohannis-si-care-este-viitorul-sau-in-pnl-13589288