operatie-51

METASTAZA (1)

Trăim momente istorice.
După douăzecişicinci de ani în care societatea ieşeană a urmat un traseu asimtotic – în ultima jumătate zbătându-se cât mai aproape de Ordonată – iată că Dumnezeu(?) ne-a dat o rază de speranţă şi ne-a întins o mână de ajutor decapitând clasa politică infectă cu care ne-am procopsit de-a lungul anilor. Cu ajutorul mult hulitului DNA în care ajunseserăm cu toţii să credem şi să ne rugăm mai mult decât ÎPS Teo fan Nichita şi PSD, uite că suntem pe masa de operaţie…
Fenomenul nu este deloc singular în România în această perioadă şi „cineva” nevăzut dar conştientizat de fiecare dintre noi, s-a pus serios pe decimat actuala clasă politică cuprinsă de cancer generalizat care a îmbolnăvit şi celelalte organe interne reprezentate de instituţiile de forţă şi ordine într-un stat de drept, de Justiţie şi de Presă.
Suntem într-o fază de metastază şi chirurgii au constatat asta abia după ce au deschis muribundul cu bisturiul, în ciuda faptului că l-au avut sub supraveghere în toţi aceşti ani şi l-au supus controalelor periodice cu cele mai sofisticate aparate şi cu diagnosticieni de înaltă clasă.
Cert este că nu s-a vrut. Nimeni nu a dorit să-şi asume răspunderea preferând să devină părtaş tacit al evoluţiei bolii în speranţa că va fi trecut pe lista moştenitorilor.
Abia când şi-au dat seama că sunt prea mulţi moştenitori şi a rămas prea puţin de moştenit – ca în cazul Loteriei hilare a ANAF – s-au gândit „neamurile” să cheme chirurgi vestiţi dinafară cărora nu le-a mai rămas decât să taie în carne vie cu alţi „doctori” autohtoni ce trebuie să înveţe din mers să opereze ceea ce ar fi putut face printr-un simplu tratament aplicat la timp.
Haideţi să vedem ce se întâmplă pe plaiul nostru natal unde mirosul de tei a fost înlocuit cu o putoare pestilenţială de rahat din canalizarea oraşului…
Ce se întâmplă? Cum se comportă clasa politică şi societatea civilă – ambele suficient de tare îndobitocite de ultimul sfert de veac când ar fi avut ocazia să devină o societate democrată bazată pe valori adevărate ale moştenirii genetice a neamului?
Dacă ne uităm la PSD, observăm că acest partid a fost pur şi simplu „închingat” sub conducerea cvasipermanentă a unei mâini de oameni proveniţi obligatoriu din rândurile unor foşti activişti de partid din PCR ce au schimbat un regim doar mimând o schimbare politică şi de mentalitate, luând din capitalism numai dorinţa şi statutul de îmbogăţiţi „legal” într-o orânduire ce mulţi o jinduiau şi o blamau de uchii lumii, dar mai ales de ochii vigilenţi ai lui nea’ Nicu şi ai Securităţii.
Dacă înşiruiesc aici doar nişte nume de care ne-am tot lovit cu silă şi oroare în aceşti ani în care ne-au condus şi „reprezentat” în mod făţarnic şi ticălos Solcanu, Amihăesei, Simirad, Adăscăliţei, Flaiser, Dumitriu, Nichita, Chirica, Iacoban şi mulţi alţii mai mărunţi dar la fel de rapace şi dăunători – că au perpetuat Sistemul – este cred cât se poate de ajuns.
Nichita a reprezentat în ultimii doisprezece ani chintesenţa aceştei găşti comunistoid-securistice, care folosindu-se de metodele învăţate din copilărie de vechii mentori, au creat şi menţinut nestinsă flacăra unei aşa zis lupte sociale a celor pauperi contra unei pături de „bogătani” unde cei mai bogaţi au devenit însăşi ciocoii de-i conduc…
Sunt dintre cei mai mari farisei pentru că se folosesc de o pătură socială cu o minte şi o cultură sumară – fosta „clasă muncitoare” – pe care este simplu să o manipuleze cu mijloace minime din vorbe siropoase într-un limbaj lemnos, cu gesturi festiviste şi mesaje belicoase.
În acest electorat se regăsesc însă şi destui „intelectuali” de modă veche – tovarăşi ingineri, profesori, medici, sau numai foşti activişti de partid şi ofiţeri din vechea miliţie şi securitate sau armată – care au nostalgia vremurilor trecute când li se pare că au reprezentat ceva şi că „ei au construit ţara” pe care tot ei au ruinat-o.
Ăştia ne-au condus şi pe plan local în ultimii douăş’cinci de ani, chiar dacă întâmplător sau nu au mai migrat şi prin alte partide unde s-au manifestat cu aceeaşi mentalitate.
Lichidarea politică a lui Nichita a survenit după multe încercări, scâncete şi câteodată urlete de durere şi nemulţumire a majorităţii societăţii civile a Iaşului care a fost însă anesteziată şi prostită în tot acest timp, lăsându-se să se bălăcească în apa de cloacă a nepăsării şi a cârdăşiei leneşe la ceea ce i se întâmplă.
Nichita a avut principiul de a alege şi de a conduce o echipă în subordinea sa – atât pe plan politic cât şi pe cel administrativ – ca cei de lângă el să aibă singura calitate de a fi mai proşti decât dânsul, sau cel puţin să aibă umilinţa de a mima asta.
Prin obedienţă şi subordonare maximă, punând oameni cheie de cea mai joasă speţă morală şi intelectuală în apropierea sa, a reuşit să sifoneze masiv banul public şi acolo unde acele sume s-au dus în vreo investiţie sau lucrare, rezultatul a fost dezastruos din incompetenţă.
Mâna de fier cu care a condus Organizaţia PSD Iaşi, obedienţa sa proverbială şi viclenia nativă faţă de şefii din Bucureşti a făcut ca extirparea lui să fie dorită şi de mulţi dintre subalternii din partid care pur şi simplu ar fi vrut ori să acceadă pe funcţii mai sus, ori să poată avea influenţă şi notorietate mai mare.
În prezent eliminarea lui Nichita de pe scena politică a produs un vid imens de autoritate în PSD Iaşi şi a creat o stare de teamă, dar şi de război fratricid pentru putere.
Nenorocirea cea mare pentru pesedişti este că timp de douăzecişicinci de ani în partid nu s-au putut afirma oameni de valoare, oameni cu minţi deschise şi cu idei democratice novatoare, iar când aceştia s-au ridicat prin forţe proprii sau oculte peste voinţa Tătucului – vezi cazul lui Cătălin Ivan – a fost carotat din toate puterile de frică să nu care cumva într-o zi să devină capabil să detroneze Baronul şi acesta să restructureze partidul.
Cu toţii au fost învăţaţi să se coalizeze la comandă împotriva unuia mai deştept sau mai vizibil pentru a nu fi lăsat să deschidă minţile membrilor.
PSD condus încă foarte prost de la Bucureşti de Şarpele cu Ochelari, de Tata Socru şi încă de Dragnea – conte de Teleorman – se manifestă prosteşte în sistem dictatorial piramidal şi din acest motiv închide practic în teritoriu orice posibilitate de înnoire sau renaştere pe criterii de competenţă şi competitivitate lăsând în funcţii sau să se bată pentru acestea oameni de care ieşenilor le este pur şi simplu silă. Este vorba desigur de TREI SFERTURI din populaţia Iaşului dacă analizăm numai procentajul real al celor care au susţinut la vot PSD, pe Victor Ponta sau pe Gheorghe Nichita.
Cum poţi să fii atât de idiot să gândeşti după tot scandalul ruşinos în care a fost târât partidul recent de cel mai puternic lider al său şi în atâtea dovezi publice de corupţie săvârşite de camarila lui Nichita să continui să promovezi şi să aburci pe pervazul geamului de la buda PSD-ului şi a Primăriei nişte inşi compromişi şi huliţi de lume cu numele de Chirica, Iacoban, Vasile Lupu, Marius Ostaficiuc, Cristian Stanciu, Carol Stanciu şi alţii mai mărunţi în funcţii dar care roiesc ca muştele pe rahat în jurul acestor bâzoi?
Mai mult decât atât, ai pe lângă tine ca nişte sateliţi geostaţionari atraşi pe orbită nişte personaje care provoacă silă şi cer un kilogram de lămâie de consum numai amintindu-le numele legat de caracterul lor abject: Gabriel Surdu, Camelia Gavrilă, sau Victor Chirilă…
Îşi închipuie oare vreun simpatizant din PSD care le mânâncă de douăş’cinci de ani coliva la Revelionul din martie, la 1 Mai şi la pomenile electorale că ieşind disciplinat la vot – din ce în ce mai puţini – vor lua cu aceste nume ce se bat pe hoitul politic al lui Nichita mai mult de 25% la orice viitoare alegeri?
Crede cineva că doar cu o presă obedientă cumpărată cu mulţi bani negri şi aportul unor „cărturari” locali bine stipendiaţi de un incult grobian ca fostul primar vor reuşi să mai îmbrobodească pe cineva?
Ieşenii pot fi umili, pot fi manipulaţi, pot fi prostiţi, dar în niciun caz într-un număr atât de mare încât să mai dea votul unor ticăloşi mafioţi infiltraţi în diferite instituţii ca cei pe care i-am enumerat mai sus!
Continuaţi imbecililor, mâncaţi-vă-ţi unul pe altul, daţi-vă-ţi arama pe faţă, nouă asta ne convine de minune!
Oricum, cu un Victorel Lupu cu ale sale mânecuţe negre cu elastic la coate, cu capul şi mintea între urechi şi al său costm gri „la două rânduri” nu va putea până îl va întreba la DNA ce sfaturi i-a dat primarului, să producă mari pagube….
De Victor Chirilă nu mai avem absolut nimic de spus înafara faptului că ori cu el, ori fără el, o umbrelă de Coca-Cola şi o măsuţă cu un scaun de camping sub un salcâm japonez din faţa C.J. unde îşi poate avea biroul, este desigur emblema unei scursuri umane – o imagine a josniciei şi a libidinismului la o vârstă înaintată şi a trădării înnăscute.
(va urma)