15-01-31-04-51-06big_pnl_logo

PLEDOARIE PENTRU „LUCRUL BINE FĂCUT”

“Stimate Gabriel Mihaila, v-am citit articolul cu mare interes.( este vorba de art. MIZERIA MORALLIA de pe acest blog n. a.)  În parte împărtășesc sau înțeleg ideile pe care le susțineți aici. Cu două lucruri nu mă pot împăca: lipsa autostrăzii în Moldova și lipsa susținerii proiectului ICCE (Iași – Capitală Culturală Europeană) 2021 de către toată clasa politică, de către actorii importanți din societatea civilă, instituții etc. Astfel că, atâta timp cât acei oameni pe care îi așteptați dumneavoastră, și nu numai dumneavoastră, nu își fac apariția, mă gândesc că este timpul să lucrăm pe proiecte cu oamenii care se implică, cu cei prezenți. Și dacă privind spre cele două proiecte (autostrada și ICCE) le vedem a fi utopice acum, vă întreb pe dumneavoastră: ce motive mai avem noi, ieșenii, să ne mai agităm? Pentru care vis sau țel? De ce să se mai bată unii cu alții pe idei (puteți citi și ideologii și doctrine!)? Și mai ales, aș fi bucuroasă să aflu când considerați dumneavoastră că cele două proiecte vor fi fezabile și cine le-ar putea realiza? (Am deschis această paranteză pentru a vă re-aduce în atenție Aeroportul, care a fost extins prin luptă de idei, programe, proiecte și acțiune!) Abandonând cele două proiecte, care ar fi altele două proiecte fezabile acum, care să pună în mișcare, la unison, toate forțele și resursele Iașului? Mă refer la acele proiecte care să aducă un plus de bunăstare, de cultură, de civilizație și de imagine întregului oraș Iași și fiecărui cetățean în parte. Și aici îmi aduc aminte de ceea ce a spus MS Regele Mihai în discursul Domniei Sale din Parlament: “România nu este a noastră, ci am luat-o cu împrumut de la copiii noștri…” Și, adaug eu, nu de la copiii primarilor noștri, ci de la copiii tuturor românilor. Și dacă fiecare primar din Iași ar fi fost cu gândul mai mult la oraș decât la propriul buzunar, în cei 25 de ani, cu siguranță proiectele Autostrada și ICCE ar fi fost acum fezabile. Și ieșenii ar fi avut alt nivel de interes pentru proiecte. Cu respect!”

Răspund pe această cale unei foste colege liberale nedumerită se pare de atitudinea şi afirmaţiile făcute de mine în repetate rânduri cu privire la nişte bătălii false duse de clasa politică din Iaşi. mai ales de vreo doi ani încoace.
Pentru că stimata mea fostă colegă de partid este o persoană pe care o ştiu ca fiind sinceră şi cu sufletul deschis punându-şi abnegaţia în lupta altruistă pentru nişte cauze cât se poate de nobile, mă văd nevoit să-i atrag atenţia cu toată consideraţia că din păcate nu toţi colegii domniei sale – mai ales aceia situaţi în structurile din vâtful partidului – au aceeaşi sinceritate şi altruism în acţiuni, sau rivalii liberalilor din PSD, sau aceia din alte formaţiuni politice.
Este vorba în primul rând despre două mult discutate şi dezbătute teme care sunt rumegate de presa de toate culorile, la aşa zisa iniţiativă a clasei politice.
Autostrada Iaşi – Tg. Mureş este un proiect vehiculat în România încă din timpurile răposatului nea’ Nicu, ce a gândit grandios într-un fel, dar se gândise şi că el conduce probabil poporul chinez.
Ideea ce a luat-o Fenechiu la reâncălzit mai ales după 2008, se datorează în primul rând interesului său personal diabolic legat întotdeauna de teme publice reale şi de actualitate pe care s-a mulat ca untul pe pâine găsindu-şi sieşi sau unor firme pe care le controla surse inepuizabile de fonduri pe care statul să le investească şi el cu cei apropiaţi lui să le intersecteze aşteptând la cotitură să le vămuiască.
Prima dată „conu Relu” a aruncat ideea vestitei autostrăzi pe trasee ştiute ( de mine) încă din anii 80 când am deţinut diverse funcţii în cadrul DRDP Braşov – SDN Harghita. Fenechiu a reuşit să intercepteze suma de zece milioane de euro (fără TVA) prin intermediul unei firme de proiectare pe care o controla şi care a făcut un Studiu de Fezabilitate.
În preajma numirii sale în funcţie la Ministerul Transporturilor, după aproximativ patru-cinci ani, iarăşi a pus oala cu ciorbă la reâncălzit gândindu-se că în calitate de ministru va putea aloca din bugetul ministerului oricât de mulţi bani va fi fost nevoie să se refacă şi să se reactualizeze încă alte studii SF pentru că şi el ŞTIA că autostrada ÎNCĂ nu poate fi fezabilă.
Trebuie ca toată lumea de bună credinţă să ştie şi să înţeleagă faptul că un obiectiv ca această mult dorită şi necesară autostradă este în primul rând un obiectiv strategic într-un spaţiu geopolitic al Uniunii Europene prin intermediul căreia se aşteaptă finanţarea construcţiei şi UE analizează în amănunţime fiecare detaliu atunci când împarte banii ţinând cont de o sumedenie de criterii tehnice şi economice, de strategie militară în concordanţă şi cu cerinţele aliaţilor din NATO, iar ceea ce îşi doresc cu ardoare ieşenii în principal pentru a fi racordaţi la Vestul bogat şi-l mai doresc poate în aceeaşi măsură şi basarabenii din R. Moldova.
România – datorită strategiilor păguboase întreţinute de Băsescu şi alţi ciraci de ai săi timp de un sfert de veac – nu a fost în stare să finalizeze coridorul IV paneuropean atât de mult cerut de Bruxelles ce are interesul să se racordeze terestru la portul Constanţa şi de aici spre Bosfor şi Orient!
România nu a fost în stare nici măcar să concretizeze proiectul de racordare a Uzinelor DACIA Piteşti la autostrada „scremută” de cinscisprezece ani spre graniţa de Vest.
Vreau să vă explic lucruri pe deplin ştiute de oameni care ajung în vârful politicii şi pe care eu personal le tot explic cui vrea să mă citească şi să mă audă pentru a fi realişti şi i-am spus de multe ori în mod oficial şi domnului Adomniţei: să nu transforme o necesitate foarte reală a Iaşului într-o chestie care să devină motiv de dispută politică cu PSD, pentru că în loc să facă un bine, cu siguranţă că face un mare rău conducând la o invidie şi o blocare prin diferite pârghii şi metode a proiectului.
În dorinţa de a sifona cât mai mulţi bani publici şi de a acumula capital politic, Fenechiu şi Adomniţei au exacerbat tema autostrăzii atât de tare încât ne-au îndepărtat de la acest proiect care în mod cert se va concretiza fără aportul lui Fenechiu sau Adomniţei exact atunci când UNIUNEA EUROPEANĂ, NATO şi guvernanţii din anii 2025 – 2030 vor avea elementele necesare care să îi determine să impună EI construcţia acestei autostrăzi, chiar dacă prin absurd – din diferite motive – noi ne-am opune!
Da. Dacă minţi deştepte şi binevoitoare de politicieni s-ar fi zbătut şi ar fi adus Iaşul şi judeţul Iaşi la un „boom” economic atrăgând investitori strategici aşa cum face de exemplu la Paşcani patronatul KOSAROM şi nu numai, fiţi convinşi că Uniunea Europeană şi puterea economică a Iaşului ar fi impus deja demararea lucrărilor.
Nu odată am cerut clasei politice să nu mai pună carul înaintea boilor şi să uite de autostradă concentrându-se aşa cum a fost cât se poate de firesc şi normal să modernizeze Aeroportul Internaţional Iaşi pe care să-l racordeze după toate standardele la o reţea europeană şi mondială pentru că este singura cale unde putem dovedi cu forţe proprii ale judeţului că există la Iaşi oameni capabili şi determinaţi!
Este una să visezi să modernizezi ceva care deja ai ca o infrastructură iniţială cu nişte fonduri aproximativ realiste în concordanţă cu puterea economică a regiunii şi a ţării şi altceva este să vrei acum să trimiţi rachete în cosmos fabricate la FORTUS Iaşi!
Am lăudat cât se poate de sincer reuşita echipei lui Adomniţei care a putut să urnească din loc ceea ce nu reuşiseră politicienii care se perindaseră la CJ timp de douăzeci de ani, dar cu o floare nu se face primăvară iar când nici nu este terminată investiţia Aeroportului, iar tu cuprins deja de o euforie stimulată cu droguri ideatice te arunci într-o bătălie cu morile de vânt în dorinţa de a prosti lumea şi de a-ţi înjosi adversarii politici, e prea de tot!
Nu toţi sunt proşti să nu vadă şi să nu înţeleagă „smekeria” şi eu personal voi taxa oriunde şi la oricine escrocheriile, fie ele şi numai de natură politică!
Cealaltă temă care este într-un fel similară cu „autostrada viselor” al cărui scop este în primul rând sifonarea câtor mai mulţi bani publici cu speculaţii imobiliare de terenuri şi studii de fezabilitate repetate folosind în principal o Bază de Date existentă, a devenit prin grija „marelui cârmaci” Nichita şi a găştii de intelectuali ce a puit în jurul său la sacul cu bani publici – utopia „Iaşul Capitală Europeană în 2021”!
Am scris pe tema asta atât de des, încât deja mi se face silă, dar dacă tot aţi asociat autostrada liberală de altă escrocherie pesedistă la care doresc acum prin Marius Danga să se înfrupte şi unii liberali, vă voi spune doar atât: Iaşul este o mare ruşine în această clipă la stadidul în care a fost adus în ultimii cinsprezece ani de nişte venetici nepricepuţi care nu au nici spiritul autohton al locului care să simtă şi să conştientizeze dezastrul încât ar fi o adevărată NENOROCIRE pentru noi dacă prin absurd cineva şi-ar bate joc şi chiar ne-ar alege! Asta ne-ar nenoroci pe veci şi ne-ar termina!
Nu pentru că Iaşului Istoric şi Contemporan i-ar lipsi sau i-ar fi dispărut filonul de cultură, dar niciun străin – turist sau făuritor de cultură venit la Iaşi de pe alte meleaguri – nu ar putea face legătura între faţa oraşului, între dotarea sa socială şi urbanistică, a organizării instituţionale şi a stării de eco-mediu aşa cum se prezintă ele acum, cu ceea ce i-a adus faima în domeniul culturii.
Apreciez cu mult realism şi profesionalism că am avea nevoie de cel puţin zece-cincisprezece ani de acum înainte ca în fruntea oraşului să se instaleze IMEDIAT o echipă adevărat profesionistă animată numai de dorinţe altruiste şi care să-şi dedice viaţa şi cariera aducerii oraşului la un stadiu comparabil cu alte oraşe din Europa ce încă nu se visează în această postură.
Vreţi să vă spun adevărul? În fond lupta politică se dă tot pentru ciolan, pentru cei cincisute de milioane de euro pe care UE îi pune în joc şi-i dă oraşului românesc ce va fi desemnat câştigătorul cursei! Poate fi Timişoara, Cluj Napoca, Braşov sau Craiova, că oricum sunt cu mult înaintea noastră în timp ce noi am regresat…
Vă daţi seama câţi bani ar fi de sifonat de clasa politică şi de nişte nepricepuţi care ştiu doar munca cu gura?
Ei bine, stimată fostă colegă, nu vă acuz decât poate de naivitate şi de încredere necondiţionată în nişte oameni cărora poate nu le vedeţi incompetenţa şi reaua credinţă datorită unui entuziasm propriu şi al unei credinţe curate într-o cauză în care şi eu am crezut cândva când eram asemenea domniei voastre!
Acum fac parte şi eu cu devotament dintr-un alt mare partid – cel mai mare partid românesc din toate timpurile – anume din societatea civilă care pur şi simplu are foarte mulţi oameni cu bun simţ şi de valoare, dar poate încă nu-şi are liderii pe care să-i merite.
Şi crezul nostru coincide – doar cu adevărat – cu sintagma cu care Preşedintele dumneavoastră a câştigat alegerile: acela al „lucrului bine făcut”.
De asta proiectele pe care le vehiculaţi sunt ASTĂZI UTOPICE şi nerealiste, de asta sunt percepute de societate ca fiind ţinte false spuse de gurile unor farisei mincinoşi care bântuie de multă vreme pe aceste meleaguri fără să dovedească mai nimic…
Astăzi avem nevoie de oameni în stare să schimbe radical lucrurile, să stopeze minciuna, jaful şi furtul! Noi ştim astfel de oameni! Şi voi îi aveţi la voi în partid, doar că nu-i lăsaţi să iasă în faţă, doar că sunt ţinuţi de nişte nulităţi politice ca Marius Sorin Danga şi mulţi alţii din jurul său din structurile de conducere departe de listele cu propuneri, departe de funcţiile unde s-ar putea manifesta şi ar putea fi de folos societăţii!
Sunt foarte multe subiecte – pentru nişte cărţi poate – dar aceste lucruri sunt esenţiale şi vă rog cu tot respectul să meditaţi la ele şi să faceţi ceva dacă doriţi să activaţi cu folos în politică!