La fel ca şi activitatea de întreţinere în domeniul străzilor, podurile de şosea şi pasajele denivelate situate pe raza municipiului în zona de responsabilitate a primăriei, sunt lăsate ”de izbelişte”, în voia sorţii, în mod evident din incompetenţă profesională coroborată cu inconştienţa şi nepăsarea. Nu se poate altfel explica de ce într-un oraş universitar cu facultate de construcţii de drumuri şi poduri cu recunoaştere internaţională, care a dat în decursul timpului specialişti recunoscuţi pretutindeni, cu firme cu expertiză în domeniu – care acordă consultanţă şi execută lucrări de specialitate pe tot cuprinsul ţării – nimeni nu ia nici o măsură reală de stopare şi remediere a degradărilor accelerate la care sunt supuse podurile şi pasajele Iaşului.
Că înafară de vopsirea periodică a parapeţilor pentru a escamota cantităţi uriaşe de vopsea necesară tuturor şi cîrpirea prin plombare în orice condiţii , o dată pe an, a gropilor ( cu mixtură asfaltică preparată cu aceeaşi reţetă inadecvată , ca şi cea aruncată pe străzi), nu se vede că s-ar face ceva profesionist.
Lucrările inginereşti ca podurile şi pasajele denivelate fac parte din categoria „lucrărilor de artă” şi prin natura lor au un regim aparte de urmărire şi de exploatare, cu implicaţii directe asupra lucrărilor de întreţinere şi reparaţie. Un dezastru care s-ar produce prin prăbuşirea sau prin necesitatea scoaterii din exploatare a unui astfel de obiectiv, ar avea consecinţe economice catastrofale, iar remedierea efectului negativ prin refacerea unei astfel de lucrări, implică astăzi sume enorme, de ordinul bugetului pentru cîţiva ani.
Neîntreţinerea permanentă a suprastructurii unui pod sau a unui pasaj denivelat conduce inevitabil la străpungerea acesteia ( cu distrugerea stratului de hidroizolaţie ) şi implicit, cu consecinţe imediate şi distructive asupra infrastructurii, următorul pas fiind inutilitatea lucrării, cu pericolul iminent de prăbuşire. Cine îşi asumă la Iaşi aceste inacţiuni?
Sunt lucrări minime de întreţinere la calea unui pod de şosea, care dacă nu sunt executate, consecinţele conduc – dacă mai este timp – la lucrări de reparaţii capitale cu valori imense. Vezi cazul pasajelor denivelate Nicolina şi Alexandru cel Bun, unde neîntreţinerea lor continuă prin curăţarea frecventă a gurilor de scurgere în vederea asigurării perfecte a evacuării apelor pluviale din ploi şi topirea zăpezii, au condus la străpungerea straturilor de hidroizolaţie ce au acţionat mai departe prin fenomenul repetat de îngheţ-dezgheţ, la elementele de rezistenţă a pasajelor, adică la grinzile principale din beton precomprimat şi la elementele de reazem şi infrastructură, adică la culeie şi pile.
Acestea la rîndul lor au dus la nevoia execuţiei obligatorii a unor lucrări imense – capitale – ce au antamat cheltuieli uriaşe cu cel puţin douăzeci de ani mai devreme decît ar fi fost necesar ca în cazul urmăririi continue şi a întreţinerii curente a acestor pasaje şi a podurilor din municipiu.
Un cadru de specialitate cu experienţă ce ar avea în subordine o mică echipă policalificată de circa 8 persoane, dotate cu nişte echipamente esenţiale de mică mecanizare, cu un utilaj cu nacelă, sunt nişte minime dar obligatorii măsuri ce ar fi trebuit luate.
Înafară de sumele de sute de milioanele de euro cheltuite, mai socotiţi şi disconfortul şi pagubele economice produse de strangularea circulaţiei pe cîţiva ani de derulare a lucrărilor de mare complexitate, dar şi executate de firme nespecializate, care învaţă din mers şi execută mai mult după ureche – cu o dotare tehnică precară şi inadecvată – nişte operaţiuni ce ar dura în mod corect maximum 12 luni.
Şi acum – după terminarea şi recepţionarea acestor lucrări de reparaţii capitale – ar fi necesar chiar de a doua zi de înfiinţat pe lîngă Direcţia de Servicii Publice a unei echipe mixte desinestătătoare, numită Eşalon de Poduri, care să înceapă urmărirea şi întreţinerea acestor lucrări de artă.
Altfel, peste 20-30 de ani vor fi necesare alte lucrări imense şi costisitoare ce vor apăsa pe buget şi vor crea disconfort.
Măcar cîteva activităţi s-ar cere efectuate în mod continuu la podurile şi pasajele denivelate : asigurarea permanentă a scurgerii apelor pluviale prin gurile speciale de scurgere , asigurarea permanentă a impermeabilităţii părţii carosabile pe pod cu materiale adecvate şi menţinerea continuă în stare corespunzătoare a rosturilor de dilatare şi a aparatelor de reazem. Desigur, înlocuirea bordurilor la trotuare pe podurile de şosea şi la pasajele denivelate cu parapeţi specifici, din beton – tip „New Jersey”- în vederea protecţiei pietonilor şi a tuturor participanţilor la traficul rutier, ar fi dovedit o minimă intenţie de preocupare şi un semn că există măcar un specialist la nivel de decizie.
Datorită trepidaţiilor la care sunt supuse grinzile şi cu ele întreaga suprastructură, datorate traficului greu şi a intensităţii tot mai sporite a circulaţiei în condiţiile creşterii volumului parcului auto, apar inevitabil la început mici fisuri în straturile rutiere, care netratate corespunzător şi imediat, se lărgesc, permiţîndu-se infiltrarea apelor pluviale (sărate pe timpul iernii), ce acţionează distructiv pînă în profuntime.
Socotiţi vă rog că de circa 20 de ani a scăzut la Iaşi extraordinar de mult ponderea traficului greu tehnologic în interiorul oraşului – odată cu dispariţia industriei – dar după această perioadă trebuie să ne gîndim la o refacere, la o revigorare în perspectivă a mediului economic şi odată cu aceasta, vor reînvia chiar în oraş transporturile cu unele unităţi mari şi grele ce vor face vie industria şi economia.
Adăugaţi atunci la mulţimea autoturismelor de azi încă ceva sute sau mii de camioane sau TIR-uri de mare tonaj…
Din acest motiv e obligatoriu ca echipa policalificată să observe continuu starea carosabilului şi să închidă imediat – indiferent de anotimp – orice breşă prin care apa poate să se infiltreze prin sistemul rutier în suprastructură şi infrastructură.
Evident, că aceste detalii tehnice nu sunt obligatorii pentru primar sau chiar viceprimar, dar ei trebuie să aibă specialişti competenţi care trebuie să-i atenţioneze, iar aceştia să procedeze în consecinţă şi să dea curs prin puterea funcţiei lor cerinţelor specialiştilor, în sensul alocării fondurilor necesare, cît şi a forţelor de muncă dotate corespunzător.
Acesta fac parte din managementul unui mare oraş, iar necunoaşterea unor lucruri de amănunt, sau neînţelegerea lor, pot conduce prin incompetenţă la situaţii dezastruoase generatoare de cheltuieli uriaşe.