Cu toate preocupările de cosmetizare şi de schimbare de imagine survenite mai ales de la desprinderea din regia „ Citadin”, actuala regie „Salubris” lucrează tot în stilul tipic de regie monopolistă de stat. Se simte în întreaga activitate de la „Salubris” stilul de forţă – de conducere prin intermediul „ vătafilor de plantaţie”.
Munca manuală este literă de lege. Se pare că mica şi marea mecanizare în acest domeniu sunt doar pentru alte oraşe, mai de la Bacău încolo şi pentru ţări unde se merge doar în vizită pe banii comunităţii şi se fac „înfrăţiri” de circumstanţă.
Doar 2-3 maşini de mică mecanizare pentru un oraş de mărimea Iaşului – cel puţin ce se vede – este o dotare total nesatisfăcătoare şi ineficientă.
Măturăm manual cu măturoiul, ziua în amiaza-mare, ridicînd praful în aerul ce devine irespirabil, dar „scopul scuză mijloacele”! De ce? În primul rînd ca să nu se plătească angajaţilor sporul de noapte şi să rămînă mai mulţi bani pentru cheltuieli inadecvate de care beneficiază în primul rînd echipa de conducere împreună cu TESA, un aparat stufos şi neeconomic…..
Pentru că lucrînd în timpul nopţii cînd străzile sunt mai libere şi pietoni mai puţini, şi o parte însemnată din TESA ar trebui să lucreze noaptea şi chiar şi onorata conducere s-ar simţi obligată să iasă în control.
Tîrnul, tîrnăcopul, lopata, sacul din PVC pentru strîns gunoiul manual de pe stradă şi „rotocarul” folosind personal de etnie romă îmbrăcat adeseori în portul lor popular, sunt singurele metode de salubrizare a unui mare oraş în mileniul trei. Cu o oarece „pospăială” de ochii lumii, cu cosmetizarea anticelor coşuri de gunoi în culori pastelate, se doreşte justificarea cheltuirii a miliarde de lei anual. Justificări se găsesc continuu, dar rezultatele sunt pe departe de a fi satisfăcătoare.
Cu toate că apa pentru salubritate în municipiul Iaşi este gratuită datorită galeriei drenante de pe strada Sf. Andrei, în lunile secetoase şi toride de vară sunt stropite (şi nu spălate) de 2-3 orei pe zi doar cîteva străzi principale din centrul oraşului, fără ca nimeni să poată spune cu precizie ce măsuri trebuie luate pentru ca toţi locuitorii contribuabili să beneficieze de condiţii egale. În acest mod, printr-un consum sporit de apă ( cu posibilitatea înţepării pînzei freatice şi în alte puncte ),s-ar atinge şi alt deziderat : scăderea nivelului apei freatice din zona centrului civic şi creşterea confortului în toate cartierele. Spălarea străzilor se cere făcută pe timpul verii în mod continuu, chiar şi noaptea! Resurse avem, iar fonduri se găsesc prin redistribuirea lor din economiile făcute cu puţină ştiinţă şi bunăvoinţă. Cu o asemenea resursă de apă de care vrem să scăpăm pentru a evita alunecarea versanţilor, putem să ne permitem să visăm la cele mai ingenioase soluţii care să aducă ulterior venituri. Să consumăm apă din abundenţă, să spălăm cu ea toate străzile, să acordăm această apă pe sume infime spălătoriilor auto şi nu apa scumpă cărată de la o sută de kilometri, să udăm grădinile, să întreţinem o vegetaţie bogată în cei mai secetoşi ani, să înmulţim numărul ştrandurilor, să dăm apă ieftină pentru piscine.
Avem la Iaşi inventatori, facultăţi tehnice de specialitate, ne trebuie doar conducători potriviţi care trebuie să gîndească!
Ne lamentăm că monumentele istorice ne sunt în pericol de surpare şi strigăm în pustiu cerînd altora bani şi ajutor, dar noi risipim aiurea şi puţinii bani pe care putem să-i strîngem!
Aproape nu este sursă de apă curgătoare pe vre-o stradă mai dosnică să nu vezi vreun iubitor al curăţeniei spălîndu-şi „jaful” de maşină sau „perla second-hand” cu cei mai scumpi detergenţi sau şampoane, fără să se întrebe şi să le pese unde se scurge apa infestată. Nu am auzit ca vreun reprezentant al Primăriei să iniţieze vreo acţiune împreună cu Garda de Mediu pe tema educării cetăţenilor fără simţ civic şi cineva să iniţieze o Hotărîre de Consiliu Local pentru sancţionarea drastică a unor asemenea specimene! Acolo unde nu se poate altfel, trebuie să ne autoeducăm prin forţă! Numai aşa vom putea fi trataţi ca europeni cu drepturi egale!
Lipsa concurenţei în acest domeniu de activitate conduce inevitabil la prestarea de servicii de proastă calitate şi la preţuri discreţionare.
Un lucru bun ce trebuie remarcat şi menţionat totuşi, este schimbarea radicală a modului de colectare şi transportare a gunoiului menajer din cartiere către Depozitul central. Prin folosirea eurocontainerelor, acest segment al activităţii de salubritate a făcut un pas înainte spre ecologizare şi spre normalitate.
Dar din păcate, viziunea conducătorilor din primărie şi a celor de la Salubris se opreşte aici. Din prostie, din indolenţă, sau din interes? De toate la un loc!
Monopolul şi dorinţa de a controla mereu surse de spălat bani murdari menţine o mafie locală a gunoaielor.
În loc să deschidem piaţa privată la colectarea gunoaielor reciclabile de la uşa cetăţenilor dînd posibilitatea unor firme private să-şi pună mintea şi energia la contribuţie de a veni cu containere proprii de colectare a deşeurilor textile, de hîrtie, din plastic, metalice – chiar la scara blocului şi care să ofere Asociaţiilor de Proprietari stimulente în bani pentru colectarea separată a gunoiului reciclabil, „per kilogram” – Salubris-ului revenindu-i doar sarcina colectării între blocuri a gunoiului menajer perisabil – firma primăriei a hotărît să execute împreună cu CJ din fonduri europene un mare depozit de gunoi controlat în apropierea Iaşului unde se transportă grămadă tot gunoiul amestecat, nesortat şi unde se fac afaceri grele în care sunt implicate persoane din anturajul conducerii ce selectează manual cu oamenii proprii sau interpuşi toate gunoaiele alegînd pe loc „la mînă” materialul reciclabil.
Asta departe de ochii lumii, sub aparenţele unei activităţi legale, dar care eludează cel mai elementar control asupra veniturilor impozabile.
Dacă s-ar face o colectare controlată a gunoiului de la cetăţeni la fiecare bloc, la fiecare colţ de străduţă de cartier, primăriei i-ar rveni un mai puţin volum de muncă, cu un personal mult mai puţin numeros şi evident şi cu cheltuieli mult mai mici, putînd controla mult mai uşor evacuarea şi anihilarea gunoiului menajer.
Chiar colectarea gunoaielor stradale prin amplasarea coşurilor de gunoi la fiecare 20-30m la stîlpii de iluminat public trebuie să ofere cetăţeanului posibilitatea de a arunca în coşul adecvat gunoiul din mînă. Pe acelaşi stîlp se pot amplasa 2 sau 3 coşuri colorate diferit în care să fie aruncate deşeurile de hîrtie, PET-uri din plastic, sau gunoi menajer.
Copii începînd din grădiniţe şi şcoli trebuiesc educaţi în spiritul curăţeniei şi ecologismului şi în acest fel putem ca într-o generaţie să schimbăm mentalitatea unei populaţii. Doar să vrei, doar să existe voinţă politică pentru asta, fără să doreşti să-ţi arogi nişte merite partinice prosteşti…
Dar pierderea controlului materialelor reciclabile care fac obiectul unor afaceri oneroase şi menţinerea monopolului ne ţin pe loc în urma ţărilor civilizate din occident cu mai bine de 50 de ani în urmă.
Firma Salubris ar trebui privatizată, ar trebui spart imediat monopolul în vederea salubrizării oraşului, impunînd operatorilor privaţi condiţii dure prin acordarea licenţelor de operare în ceea ce priveşte dotarea lor tehnică, intervalul orar permis pentru activitate stradală, etc.
Numai aşa putem face ordine şi o putem menţine, creeind un climat sănătos într-un mare oraş ce se laudă că este european.