Ca şi în alte sectoare, lipsa activităţii de întreţinere planificată în urma unui plan detaliat şi clar de revizii făcut de persoane competente, a condus la existenţa în panotajul stradal a unor indicatoare de semnalizare rutieră amplasate în locuri nepotrivite, fără vizibilitate, la înălţime necorespunzătoare, în număr prea mare pentru a putea fi percepute şi respectate de participanţii la traficul rutier. Tot datorită acestui motiv, se constată o abundenţă de indicatoare răsucite sau stropite de noroi şi murdare de praf, ca să nu le mai amintim pe acelea ruginite.
Este evident că imensitatea numărului de indicatoare rutiere amplasate pe toate străduțele periferice și bulevardele centrale, au scăpat de sub control, banalizîndu-le și prin consecinţă făcîndu-le inutile şi nerespectate. Cînd întîlneşti mii de table montate cu „oprirea interzisă” sub fiecare stîlp de lîngă bordură din 20 în 20 m şi maşinile stau parcate una lîngă alta, e clar cîtă importanţă li se dă de cetăţeni acestor semne de circulaţie…
Primăria nu se constitue parte civilă în urma distrugerii diferitelor elemente componente ale tramei stradale, aşa cum ar fi normal în urma accidentelor rutiere cu pagube materiale şi cu autor cunoscut. Odată cu întocmirea actelor constatatoare ale accidentului sau distrugerii, Poliţia ar trebui să ceară automat şi devizul cu valoarea pagubeor produse, iar Primăria să se constitue parte civilă în cauză şi să recupereze de la asiguratori sumele necesare aducerii pe moment a obiectelor în starea lor firească iniţială.
Acum se cheltuiesc alţi bani din buget pentru a reface ceea ce de fapt nu priveşte decît persoana (persoanele) vinovate!
Faptul că în cadrul primăriei nu există un Serviciu special de Circulaţie rutieră – încadrat cu specialişti autentici – capabili să gestioneze problemele existente cu profesionism şi să ofere în permanenţă soluţii viabile la situaţiile ce apar, a condus la situaţii de criză şi haos în traficul rutier pe raza Iaşului. În mod normal, un asemenea Serviciu există la nivelul multor primării, chiar şi în oraşe mult mai mici decît Iaşul şi ele au scopul arătat mai sus, iar în plus asigură colaborarea între Primărie (care conform legislaţiei este Administratorul străzilor ) şi Poliţia Rutieră care are doar atribuţii consultative în acest domeniu şi nu determinante. Poliţia Rutieră are menirea şi obligaţia de a urmări şi a impune respectarea normelor de circulaţie din municipiu, de a ajuta Administratorul să transpună în practică strategia de desfăşurare în bune condiţii a circulaţiei rutiere. Prin urmare Administratorul stabileşte conform studiilor şi nevoilor sale de moment rute ocolitoare, restricţii de tonaj, de viteză, de gabarit, iar Poliţia Rutieră conlucrează şi asigură desfăşurarea traficului conform hotărîrii Administratorului. Atît! Poliţia Rutieră nu are dreptul legal să oblige Administratorul ce măsuri să ia pentru a permite o circulaţie corectă, dar ppoate şi trebuie să-l oblige pe acesta să ia măsurile necesare ca circulaţia să se desfăşoare în bune condiţiuni. Inclusiv asigurarea condiţiilor minime necesare pe timpul iernii!
Are municipiul Iaşi o asemenea strategie? Dacă da, ea nu se vede!
În primărie funcţionează o comisie pentru circulaţie care se întruneşte în cel mai fericit caz o dată pe lună şi caută să suplinească lipsa din organigramă a Serviciuluilui de Circulaţie Rutieră. Din cine este compusă Comisia şi ce pregătire profesională au membrii ei, se poate constata simplu, cu ochiul liber, urmărind desfăşurarea circulaţiei! Probabil că cineva îşi imaginează că este de ajuns să posezi permis de conducere de categoria „B”, să te urci la volan periodic şi deja poţi da soluţii şi lua hotărîri fundamentale în numele atîtor oameni! Singurele persoane atestate profesional să facă parte din această Comisie, sunt reprezentanţii Poliţiei Rutiere, dar aceştia nu sunt angajaţii Administratorului şi prin urmare, părerea lor este pur consultativă , iar ceilalţi membri pot hotărî ce vor, în baza unor interese personale. Că este aşa şi nu altfel, o dovedesc autorizaţiile eliberate de Primărie cu avizul Comisiei de circulaţie pentru amplasarea unor panouri de reclamă în locuri inadmisibile, acordarea Autorizaţiilor de funcţionare pentru unele firme clientelare fără a l-i se impune şi a l-i se cere existenţa unui spaţiu pentru parcarea autovehiculelor proprii de aprovizionare şi transport, astfel încît s-a ajuns la situaţia ca parcarea oricărei maşini în mijlocul unei mari intersecţii sau pe bandă curentă – pe cel mai aglomerat şi circulat bulevard, să nu mai mire pe nimeni.Nicio aprovizionare a magazinelor centrale nu se face noaptea cînd intensitatea traficului este scăzută şi se pare că niciunui edil nu-itrece prin minte să iniţieze o Hotărîre de Consiliu Local care să legifereze această practică.
Poliţia Rutieră este la rîndul ei depăşită de numărul contravenţiilor şi frecvenţa încălcării Regulamentului de Circulaţie şi se consideră ( pe bună dreptate oarecum ) obstrucţionată de lipsa condiţiilor normale de desfăşurare a traficului rutier. Atîta timp cît Administratorul este depăşit de probleme şi nu întrezăreşte soluţii de rezolvare, Poliţia Rutieră , conform atribuţiilor conferite de Lege, intervine doar la solicitări exprese de descongestionare a unei intersecţii, la filtre şi controale radar şi la cercetarea accidentelor rutiere.
Majoritatea indicatoarelor pentru semnalizarea rutieră s-au banalizat, ele nemaifiind luate în consideraţie de participanţii la trafic . Abundenţa cu care sunt montate şi lipsa de discernămînt a celor abilitaţi să hotărască asupra măsurilor restrictive în locuri inadecvate, a condus la ignorarea acestora, cu repercursiuni grave în ce priveşte generalizarea acestui fenomen! Este una să nu respecţi indicatorul „oprirea interzisă” amplasat din 20 în 20 de metri pe o mare stradă comercială ( cu riscul de a avea ghinionul ca în acea zi din acel an Poliţia Rutieră să organizeze o acţiune în acel loc de educare civică a şoferilor ) şi alta este să ignori sau să nu dai importanţa cuvenită unui indicator pentru trecere pentru pietoni, sau de „ocolire prin dreapta” la un refugiu din staţia de tramvai.
Referitor la vizibilitatea indicatoarelor pe timp de noapte, trebuie să remarc faptul că dacă în centrul oraşului s-au investit bani pentru montarea indicatoarelor luminoase (ceea ce este civilizat şi benefic) pentru restul oraşului semnalizarea pe timp de noapte este aproape invizibilă chiar şi în locurile bine expuse iluminatului public.
Invocînd permanent lipsa fondurilor necesare în buget, toate administraţiile care s-au perindat pînă în prezent au sacrificat deliberat capitolul dedicat siguranţei circulaţiei rutiere.
Beneficiind de reglementările legislaţiei, orice localitate pînă la nivelul unui municipiu se bucură de facilitatea ca Administratorul drumului ( în speţă CANDR sau Drumurile Judeţene ) să asigure semnalizarea rutieră a drumului respectiv pe traseul ce traversează localitatea. Din acest motiv s-a ajuns la situaţia de a avea o semnalizare rutieră reflectorizantă chiar şi în unele sate ce au norocul să fie străbătute de un drum de o categorie superioară. Pentru municipii, organul ce administrează întreaga reţea rutieră, este Primăria. Din acest motiv se întîlneşte situaţia paradoxală ca străbătînd noaptea un mare oraş să te simţi mai încordat la volan chiar decît atunci cînd străbaţi un cătun!
Desigur, nimeni nu are pretenţia ca toate indicatoarele din municipiu să fie imediat schimbate cu indicatoare reflectorizante sau iluminate – cu toate că în mileniul trei acest deziderat ar trebui să devină prioritar – dar cele cu adevărat importante şi indispensabile, trebuie urgent înlocuite. În această categorie intră indicatoarele de „trecere pentru pietoni”, indicatoarele de „ocolire prin dreapta” cu stîlpii de susţinere şi „morcovii” de protecţie la peroanele staţiilor de tramvai, indicatoarele „stop” şi „cedează trecerea” din toate intersecţiile , sensurile unice şi accesul interzis, panourile de presemnalizare şi indicatoarele de orientare din intersecţii şi a celor care indică direcţia de urmat spre hotel, parcare, spital şi poliţie.
Existenţa elementelor reflectorizante pe diverse obiecte şi elemente componente ale tramei stradale, crează şi un aspect de civilizaţie, de confort civic, la care tinde tot românul, care chiar dacă nu a trecut spre vest graniţa, tot a văzut la televizor un film din care a înţeles cum trăiesc pe acolo oamenii! Este necesar să se planteze cît de urgent pe bulevardele importante catadioptri carosabili care balizează pe timpul nopţii benzile de circulaţie rutieră şi bordura în intersecţiile mari, sau la refugiile staţiilor de tramvai.
Numărul insuficient de intersecţii semaforizate existente în prezent la Iaşi, este un alt aspect al neîmplinirilor administraţiilor trecute. Desigur, nu este cazul să pretindem ( şi nici nu ar fi oportun ) să fie semaforizate toate colţurile de stradă, dar încă multe intersecţii se cer urgent reglementate cu semafor. Un fapt îmbucurător care în sfîrşit s-a întîmplat, este demararea Programului de control centralizat al tuturor semafoarelor electrice, comandate în totalitate de un server central, server ce va putea gestiona „unda verde” în funcţie de intensitatea traficului rutier într-un moment dat şi pe un anume traseu.
De asemenea, nu trebuie să existe nici o trecere pentru pietoni nemarcată şi neavertizată corespunzător. Se observă o practică devenită deja obişnuinţă, ca din cauza pavajului dintre liniile de tramvai să nu se mai marcheze zebra la trecerile pentru pietoni! Acest fapt este pus pe seama imposibilităţii de a efectua marcaj prin praf şi piatră cubică, dar s-a generalizat şi la suprafeţe perfect compatibile ca asfaltul şi betonul de ciment. În acest caz, trebuie luate măsuri imediate de a asfalta pavajele în zona cu treceri pentru pietoni, pentru a fi executate corect şi conform legii. Vor fi mulţumiţi în primul rînd pietonii care vor putea traversa într-un sentiment de siguranţă sporită şi într-un confort sporit de planietate şi vor circula mai confortabil şi conducătorii auto.
Tot din cauza existenţei pavajului, în unele zone importante din intersecţii şi staţiile de tramvai, se întrerupe aplicarea marcajului care are o foarte mare importanţă în dirijarea şi reglementarea circulaţiei.
Această anomalie aberantă trebuie urgent îndepărtată prin schimbarea sistemului rutier cu pavaj din piatră, într-o suprafaţă plană pe care să se poată aplica marcaje. Mai ales în situaţia actuală cînd explozia traficului rutier a destabilizat posibilităţile tehnice şi financiare ale Administraţiei de a putea face faţă fenomenelor colaterale , orice acţiune îndreptată în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de fluidizare şi accelerare a circulaţiei, este primordială în raport cu alte priorităţi.
Se cer analizate şi sistematizate unele intersecţii – noduri rutiere – pentru îmbunătăţirea fluidizării circulaţiei. Spre exemplu, dacă s-ar muta statuia lui Eminescu de pe actualul amplasament în rondul giratoriu, s-ar putea muta şi liniile de tramvai – rectiliniu, fără acea buclă – în avantajul creerii unei benzi suplimentare de coborîre dinspre Copou şi a aşezării la rînd la semafor a autovehiculelor, fără a fi nevoie să staţioneze sau să circule pe linia de tramvai. În asemenea situaţie, probabil că nu s-ar fi produs cumplitul accident în care un tramvai a intrat în plin în autovehicule – accident soldat cu morţi , răniţi şi pagube materiale însemnate.
Este de asemenea deosebit de important şi de util să se înfiinţeze în cîteva intersecţii importante din oraş ronduri cu sensuri giratorii ce ar descongestiona şi ar uşura mult fluidizarea circulaţiei.
Mă refer aici desigur nu la intersecţiile „în cruce” (cum ar fi la Cotnari sau Ţesătura) şi nici la acelea „în T” (ca aceea dintre bvd. Cantemir la Gara Internaţională). Aceste intersecţii au nevoie doar de semaforizare în 2 timpi şi e suficient.
Dar intersecţii ca aceea dintre bvd. Independenţei, Str. Sărăriei, str. Stihii în dreptul blocului Bucegi, sau str. Palat şi str. Sf. Lazăr în faţa BCR, sau intersecţia Bucşinescu, au nevoie urgentă de sens giratoriu şi s-ar asigura o circulaţie mult mai fluentă şi sigură decît cu semafoare.
Nepriceperea actualilor edili a făcut să se amenajeze ronduri cu sens giratoriu în unele intersecţii în mod inutil, care şi-au dovedit ineficienţa – ca acea intersecţie dintre Bvd. Chimiei şi Splai Bahlui drept – ce a trebuit ulterior desfiinţat.
Desigur, în acest domeniu sunt încă multe de gîndit şi de executat, dar cel mai important este înfiinţarea unui Serviciu de circulaţie rutieră – încadrat cu specialişti ( arhitecţi, drumari ), la nivelul Direcţiei de Gospodărire Comunală din primărie.