Hai să mai fac o încercare…

De mult nu am mai scris nimic pe blogul personal făcut acum vreo douăj-de ani. M-am enervat acum trei-patru ani în urmă când excrementele uscate ale securismului globalist mi-au șters și mi-au blocat pur și simplu pagina personală de Facebook ce îmi purta numele REAL și pe care începusem să public un fel de serial care interesa din ce în ce mai mulți cititori de toate vârstele cu amintiri din copilăria mică din anii „stalinismului efervescent”, când de mâna mamei și prin ochii ei percepeam lumea în care am apărut și eu…

Fapte reale de viață, școala românească de atunci, organizarea societății, etc erau adunate în niște nuvele în serial sub titlul „GENERAȚIE DE MARTORI”. Ce să faci, javrelor astea nu le convenea nici trecutul din care se trag… După ce mi s-a tăiat avântul de a mai scrie literatură pe care poate aș fi putut-o aduna într-o carte memorialistică sub acuzația că vreau să-mi măresc audiența artificial pe Facebook, am trecut pur și simplu la lupta cop la corb cu înjurături și blesteme neaoșe. Poate că asta a fost un noroc acum, că mi-a rămas blogul intact și încă nelovit în pălărie.

De mult nu am mai scris nimic pe blogul personal făcut acum vreo douăj-de ani. M-am enervat acum trei-patru ani în urmă când excrementele uscate ale securismului globalist mi-au șters și mi-au blocat pur și simplu pagina personală de Facebook ce îmi purta numele REAL și pe care începusem să public un fel de serial care interesa din ce în ce mai mulți cititori de toate vârstele cu amintiri din copilăria mică din anii „stalinismului efervescent”, când de mâna mamei și prin ochii ei percepeam lumea în care am apărut și eu…

Vremurile de azi sunt atât de cumplite și de tulburi, încât mi s-a făcut lehamite să mai scriu texte politice, de eseu politic, deoarece văd efectiv că sunt prea mulți idioți capabili să recunoască asta și care măcar să aibă răbdarea și puterea să ia seama că sunt într-un continu păcat și că ar asculta ce păreri au alții mult mai deștepți și mai determinați decât dânșii care nu numai că au știința să citească, dar mai pot să și discearnă și să înțeleagă ceea ce citesc. Nu orice om are timpul și răbdarea necesară de a scormoni in trecut, de a traduce pentru el măcar din limbile de circulație texte ascunse de javrele turbate globaliste, dar asta pe cei mai mulți români pare să nu îi intereseze, ba chiar te bagă și în originile materne că ești un bou care nu înțelege viața așa cum o înțeleg ei.

Sunt un tip înrăit tare de viață, de experiențele prin care am trecut luptându-mă cu inconștiența tinereții cu diferite Sisteme din care Dumnezeu Drăguțul m-a ajutat de fiecare dată să nu ies învins… Poate nu învingător deplin, dar niciodată învins de orice mărime a timpului cu care m-am luat de gât. Nu mă temeam de nimic și de nimeni înafară de El, pe care l-am avut în gând mereu așa cum m-a educat mama și căruia i-am adresat rugi fierbinți atunci când mi-a fost greu.

Trăiesc astăzi clipe cumplite când văd în jur câtă prostie izvorâtă dintr-un cretinism indus de Sistem se manifestă public și practic nu se vede pădurea din cauza primului copac care le stă în fața ochilor.

Eu cred că este chiar lucrătura Domnului, care vrea pur și simplu să nu se înțeleagă atunci când ne cântărește pe fiecare ca să ne trieze și să ne așeze la dreapta sau la stânga Lui…

Pentru că a fi de partea lui Călin Georgescu acum sau a Dianei Șoșoacă, este sinonim cu a fi o vită în Șeptelul Național, care mugește, se baligă și flatulează pe o pajiște desenată cu Photoshop pe un calculator, sau a fi un om cu discernământ, cu frica față de Dumnezeu și cu mintea îndreptată spre viitorul apropiat, uitându-te la copiii și nepoții tăi. Aici este diferența.

Un troglodit ordinar, un ticălos ascuns intenționat privirilor mulțimii de cei care îl au în vedere să devină Iuda oficială, care iese din burta calului troian ca să incendieze cetatea, sau alternativa, pe trimisul lui Dumnezeu ca să salveze România din ghearele morții sub chipul unei femei bărbate care a dovedit că este capabilă să jertfească tot ce este mai drag și mai scump pe lume unei mame de copii, capabilă să se lupte pe viață și pe moarte pentru a-i apăra de fiarele sălbatice.

Mai mult decât atât, prostimea orbită de ură și de furie că Dumnezeu nu bate cu parul, ci cu fapte care conțin pilde și tâlcuri ce ar trebui să o trezească, se lasă cuprinsă de lucrarea  Diavolului și este anesteziată de aburii otrăviți ai Propagandei Iadului.

Undeva – unde m-au purtat treburile, într-un colectiv oarecare, unde majoritatea sunt oameni trecuți de tinerețe și au o cultură și o formare a vechii școli comuniste cu maxim  studii gimnaziale –  au deschis o discuție despre evenimentul actual cu interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, pe care ei o catalogau ca fiind nedreaptă și strigătoare la cer.

Atunci am intervenit și am întrebat colectivul din fața mea de ce li se pare nedreaptă, că poate asta este vrerea lui Dumnezeu, că așa vrea El să deschidă ochii credincioșilor căzuți în păcat și că poate că El vrea să le arate Omul ales și trimis de El să ne salveze. „|Cine este acel om?” am fost întrebat.

Diana Iovanovici Șoșoacă am răspuns și s-a așternut pe moment o liniște răsunătoare.

Imediat o olteancă guralivă venită între moldoveni a început să turuie și să o insulte pe Șoșoacă după tiparul standard al cirezii naționale care își spune „popor” și care a devenit armata „pașnică” a mercenarilor plătiți să declanșeze războiul civil care să aducă România în stare de țară neguvernabilă. În nervii ei excitați la culme de ignoranța mea olteanca se înfocase și se uita la cei din jur cerându-le din priviri să o aprobe și să o susțină să convertească mintea unuia care ar părea că se crede prea deștept pentru o masă de semeni care îl domină.

Și dă-i și dă-i cu invectivele cu insultele la Șoșoacă cu o ură viscerală în priviri… Într-o mică pauză de respirație am întrebat-o scurt: „doamnă, dumneavoastră în ce an ați absolvit liceul?” Descumpănită de întrebarea mea căreia nu-i vedea rostul, mi-a răspuns cu o jumătate de gură. „eu am terminat opt clase, nu am făcut liceul că așa ereau vremurile”.

 „Nu e nimic, nu toată lumea a putut face un liceu, dar dacă tot ați terminat în regimul trecut școala dumneavoastră, asta echivalează liniștit cu liceul făcut azi, care scoate pe bandă rulantă inepți funcționali. Însă vă întreb: de unde atâta siguranță în ce afirmați, de unde aveți informațiile care vă dau atâta siguranță să afirmați ceea ce spuneți și să puteți dumneavoastră cântări că aveți dreptate despre Georgescu și despre Șoșoacă?”

Puțin deranjată, îmi răspunde, „dar este evident, toate televiziunile spun asta!”

„Doamnă, dar dumneavoastră folosiți calculatorul? Știți să navigați pe internet? Citiți site-uri  străine care nu dau la televizor acele știri potrivnice globalismului?”

 „Nu, eu mă uit numai pe telefonul meu și văd Tik-tok și îmi ajunge câte văd acolo.”

Trebuind să ne despărțim imediat, i-am mai spus doar atât. „Doamnă, în prezența mea cel puțin, vă rog să vă abțineți în a mai emite păreri despre politică și despre suveranism. Nu am acum timp să vă argumentez diferența de cultură măcar dintre noi, dar dacă voi avea vreodată timp mai mult reluăm discuția de aici și vă explic pe înțelesul dumneavoastră de ce greșiți în fața șui Dumnezeu, nu a oamenilor de rând…