CAPULA PLECAT NICUȘOR NU-L TAIE!

Acum 20 de ani nu îmi imaginam cum va sfârși PSD-ul… Știam sigur că o s-o mierlească, eram sigur că va dispare într-o zi de pe eșichierul politic al României, dar nu îmi imaginam cum se va petrece minunea. Se va autodizolva după ce procentul de votanți nu va atinge pragul electoral de 5%, va pleca la ofertă „doi în unu” cu altă formațiune cu care va fi prostit electoratul, ce se va întâmpla cu baronii, cu ciocoii roșii care au supt precum căpușele trupul acestei țări reușind să amăgească lumea cu o sticlă de oloi de răsărită, un kil de „ureț”, cu unul de „zahar” cum le pocea bunica și eventual câte trei banane în loc de trandafiri?!

Atât de tare am urât oportuniștii, parveniții, oamenii de o falsă și subțire cultură care se erijează în „specialiști” pricepuți la toate, buni peste tot, încât m-am dus pe 13 aprilie 1990 și m-am înscris în PNL Iași unde deja furase startul un oarecare Zăinescu… Pe mine mă atrăgeau vorbele, cultura emanată din limbajul graseiat al lui Radu Câmpeanu care nu fusese alterat în anii lipsei din Țară de lemnul putrezit al școlilor și vocabularului tovarășilor comuniști din aparatul central de partid și de stat „șlefuiți” la Ștefan Gheorghiu actual SNSPA, lupanarul curiștilor, lesbienelor șli labagiilor.

Iliescu îmi inspira amintiri cu Volga neagră cu numărul 100 sau 101 Is, cu „două antene”, îmi amintea de copilăria mea cu bune și cu rele, de cravata roșie de pionier de care eram tare mândru, că mi se părea că toată lumea se uită numai la mine și la realizările mele individuale până am ajuns oarecum „să mă mai coc” puțin într-un oraș mic și cochet din Ardeal în mijlocul secuimii. Am deschis ochii și i-am închis iute înapoi orbit de lumina puternică ce nu mai venea din Răsărit, ci dinspre Apus.

Am crezut și eu ca mulți alții ca mine în viitorul liber al României, când fiecare om cu mintea și inteligența lui proprie va putea prospera, va putea să se ridice prin forțe proprii deasupra mulțimii, va beneficia de roadele minții sale prin metode cinstite și că vom ajunge din urmă Occidentul…

Totul s-a dovedit de la început un mare balon de săpun care mi s-a spart deasupra feței împroșcându-mă cu niște apă parfumată care mi-a intrat și în ochi și în nări, dar și în gură, făcându-mă să scuip pe trotuar deși mama măî educase că nu este frumos pentru un om civilizat…

M-am dus la liberali intrând în conflict „de interese” cu propria familie, care îmi spunea că România a intrat în cea mai grea perioadă a Istoriei sale, că ei mai trăiseră odată o schimbare de regim, de la regalitate la comunism. Eu deja îi detestam pe Ion Iliescu, pe Petre Roman, pe Silviu Brucan, pe Mircea Dinescu, pe Adrian Năstase sau pe Dan Marțian, îi vedeam mai departe cu Volgile negre care împiedicau sosirea Mercedesurilor albe care simbolizau capitalismul.

M-am dus la PNL pentru că era „partid istoric” și speram să aplice doctrina liberală a „brătienilor” patrioți, făuritorii României Mari, care să ne conducă spre libertate în gândire, în acțiune, în cuget și în simțiri…

M-am dus la PN L ca să mă lupt cu  foștii comuniști și activiști de la UTC care  tropăiau mărunt din picioare în linia doi și trei. Era o bătălie politică, era o abundență de ziare „libere” care propovăduiau ambele doctrine – și de stânga și de dreapta – fiecare avea o emulație de pospăială care promitea marea cu sarea frumos ambalate în pachete turistice menite să îmbie mulțimea săracă ieșită cu forța din comunism la o îmbogățire rapidă sub orice formă care să-i facă pe români mari capitaliști.

Lumea vota cu frenezie  în speranța că va trăi mai bine, că se va îmbogăți mai repede și mai ușor… Canci! Hoha la Penelopa!

PSD moștenise și preluase de fapt toată structura organizatorică a vechiului PCR, a avut de-a gata o masă de manevră de „tovarăși” disciplinați și gata de acțiune, gata să devină capitaliști dacă asta se cerea!

  Iașiul avea împuțiciunile sale roșii, pe Gheorghe Nichita, un provenit din diareea portocalie a PD-ului înființat de Petre Roman și furat efectiv de Băsescu de sub șezut, apoi Maricel Popa, un tembel zurliu închipuit mare magnat prin găinării făcute cu șpăgi la Adrian Năstase, l-a avut pe Ion Solcanu, un Profesor de arte uitător la tablouri și ajuns senator și apoi a devenit „playmaker” la Iași  lăsându-și cioc la barbă și acoperit cu o pălărie borsalină care umbrea Piața Unirii când trecea el cu pipa în colțul   gurii pentru impresie artistică, a avut și mardeiași bătuți în cap de genul lui Vasile Câtea și mai înainte pe unul   Adăscăliței, un golănaș absolvent de profesională la Nicolina dar ajuns mare judoka pe tatami, labagii de tristă faimă și amintire precum Marius Ostaficiuc, iar acum Laicu Ovidel Mugurel, specimene de tembeli care dau din coate să se aburce pe umerii colegilor ca să respire aer curat deasupra altora și să le pună Dumnezeu mâna pe cap…

Despre Nichita – prieten de nădejde al lupanarului devenit PNL Iași al cărui lider a fost Relu Fenechiu – nici nu are rost să mai pomenesc, a avut o prostie specifică  gherțoilor din PSD care au făcut toate blestemățiile posibile și imposibile ca să parvină și să „se ajungă”.

La vârf s-au perindat alte împuțiciuni care au dus țara de râpă de mână cu românii   proști prin tradiție, Adrian Năstase, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Gabriela Firea, Olguța Vasilescu, Sorin Oprescu,  Mircea Ge(o)ană, Radu Mazăre –  în majoritate din Sud, din Oltenia și Muntenia. „Era” ieșenilor a trecut „slavă Domnului”, s-au stins treptat ca o lumânare care fumegă și ciocoimea roșie moldovenească s-a dus încet și sigur pe țeava ploii. Pagubă în ciuperci! Dar acum ne  călăresc  și ne mulg alți ciocoi înturlucați cu ciocoimea liberală, cu viermi de hoit aliați cu oricine doar ca să fie la osul cu puțină carne putredă.

După ce Dragnea a fost împins în decor (Grindeanu și Ponta s-au legat cu lanțuri 2 zile de scaunul budei din Palatul Victoria, fiind constipați), au urmat alte loaze șți alte năpârci care se  zgrepțânau de capitonajul scaunelor la PSD, uite că a ajuns în sfârșit și Sorry Grindeanu să fie singurul catindat la oala cu sarmale.

Ce îmi este mie scârbă de asemenea exemplare de trei bani care aranjează jocurile să ajungă ei fără concurență la vârful copacului! Grindeanu are os de curvă securistă și l-am ginit de pe vremea când era doar un biet W(i)C la Temeswar.

Trepăduș, lacheu, purtător de oliță al lui Dracnea pe care l-a trădat apăsându-l cu piciorul pe cap să se sufoce în hârdăul cu rahat, țol festiv, fătălău libidinos cu bale la colțul gurii când trecea Veorica, Gabi Firea și Olga Bazilescu, el visa mereu că va ajunge să le călărească de pe funcția supremă.

Securismul din el l-a dus cu mintea să înțeleagă (prea târziu) că suvereanismul este viitorul politicii, iar „progresismul” va semna moartea acesteia. Acum la spartul târgului a venit Sorry cu moșmanda cu suveranismul și patriotismul la PSD. El crede că electoratul ăla bovin care vota PSD din automatism va mai continua doar dacă se anunță laconic faptul că PSD este suyveranist și o să se repeadă la urne…

O lae, bă, ȘOȘOIU! Electoratul s-a  deșteptat! Azi sunt nepoții reptilelor din Jurasic care votează, ăștia chiar merg spre un suveranism autentic făcut numai și numai de SOS România!

PNL s-a dus pe plută, PSD este în moarte clinică, iar AUR nu este decât un mare rahat galben cu multe bucăți de „roșu psd” prin el care devoalează că organismul de unde provine are cancer la colo(a)n(ă)!

Un derbedeu suficient, cu morgă de mare înțelept specialist în nimic ce a tăiat panglici tricolore la orice budă pe care el a inaugurat-o la WC-urile de pe șantierele de organizare de șantier ale autostrăzilor. Un șarpe care se ridică cu limba bifurcată precum cobrele gata să atace orice, doar ca să se mențină pe șaua calului nărăvaș la rodeo în furia nebună de a-l trânti cu târtița de asfaltul proaspăt. Un ministru al Tran-Sporturilor inept tehnic, prostălău cu ștaif și ifose de mazetă care în sfârșit s-a ajuns…

Până când? Până ce Rusia învinge necondiționat Ucraina, iar popoarele lumii subjugate de globalism vor mătura în curțile proprii aruncând Gunoiul în Groapa uitării.

Sorry Grindeanu a ajuns în sfârșit pe cea mai înaltă funcție pe care s-a cățărat și de unde va cade! Un căcat care se va lăți pe trotuare din cădere și se va lichefia descompunându-se în gaze toxice care vor fi absorbite de atmosfera terestră.