Îmi vine amocul deodată azi și am un chef nebun de o ciorbă de burtă și 3 mititei cu cartofi prăjiți… Mănânc acum așa ceva foarte rar, poate o dată la un trimestru. Îmi aduce aminte de vremurile tinereții când mâncam frecvent la diverse crâșme din Ardealul unde mi-am desfășurat bună parte din carieră. La Miercurea Ciuc, la Sf. Gheorghe, la Brașov sau pe trasee la diferite cabane și „împinge tava” de cartier care își făceau renume cu bucătărie neaoșă cu fasole, ciolan, afumături, cu varză călita și ciorbă de burtă.

La Sfântu Gheorghe de exemplu într-un cartier cu blocuri de la marginea orașului era o autoservire tip împinge tava unde era bucătăreasă o doamnă care fusese aleasă în lotul de bucătari ai României care au însoțit sportivii la Olimpiada de la Munchen și le-a gătit „ca la mama acasă”. Cică echipa avea 12 oameni aleși pe sprânceană din toate regiunile țării și femeia asta ar fi fost selecționată numai pentru ciorba de burtă pe care o gătea. Legenda cu care a venit acasă spunea că pentru ciorba ei veneau la cantina românească și sportivi din alte loturi, mai ales europene…

Știam locurile unde se servea „a la cart” ciorbă de burtă pe arealul a două județe. Știam că locul acela este renumit pentru bob-gulyas, dincolo pentru ciorbă de burtă, colo pentru varză călită sau varză a la Cluj, sau cârnați cu fasole, etc.

Băutura nu se prea consuma în acele crâșme, nu intrai la bodegă să dai pe gât rachiu de pufoaică. Intrai pentru mâncare și 1, maxim 2 sticle cu bere Ciuc sau Bucegi, sau Caraiman…

Când m-am reîntors acasă la Iași a trebuit să fac la picior turul restaurantelor în aprecierea unei ciorbe de burtă. Le dădeam note în gând așa cum alții acordau stele Michelin. Mi-a luat 2-3 ani până am făcut harta felurilor de mâncare de top.

În sfârșit, de peste 15 ani am rărit-o cu sportul acesta, nu mai am chef, nu mă mai atrag astfel de mâncăruri. Sunt mai mult vegetarian înafara unor grătare din ceafă de pork al cărui adept am rămas pe vecie.

Din copilărie – de fapt de prin adolescență – mi s-a pus pata pe carnea de pasăre. De când vedeam vinețelile de „frați Petreuș” în vitrinele congelate din alimentarele goale de marfă ca niște nuduri pictate de studenții de la Arte!

Mai  ales că și mama cu tata discutau între ei și mama spunea că  îi este silă să gătească acei pui (2 buc la kg) care erau  suspecți că erau morți fără lumânare deja de la Avicoila, înainte de abator. Câteodată mama găsea la țărani câte o găină vie la piață și măî punea pe mine să-i tai gâtul pe care apoi o gătea cu măiestrie în fel și chip. Folosea și  măruntaiele separat, o desfăcea în părți componente (piept, pulpe, spate, aripi, tacâmuri, târtiță, etc) pe care le gătea în alte feluri. Atunci acceptam să mănânc o pulpă prăjită sau o bucată de piept – obligatoriu cu cartofi prăjiți și murături de casă. Altfel… nema!

Deci am aproape o jiuma de secol în care eu nu pun limba pe carne de pasăre – de niciun fel de pasăre – indiferent dacă din asta ar trebui să mor lent de inaniție, dar nu este cazul.

Prin urmare la ciorba de burtă nu poți să mă convingi că este aproape identic gustul cu ciorba rădăuțeană!  Au aceleași ingrediente cu excepția cărnii de burtă de vită și de pasăre. Aici mi se pune un nod în gât și sunt gata-gata să măî cert cu japonezii doar dacă o văd. Fiecare om are câte o dambla – înafară de „să dea la toți să bea”...

Caut așadar pe la ora 11 pe internet să comand (azi fiind duminecă) o ciorbă de burtă și 3 mititei pentru mine. Soția „e pă invers”, adică ea are ca preferință carnea de pasăre. Ea nu gătește pasăre știind că „spurcă oalele” pentru mine, dar când e vorba de restaurant se regalează cu tot felul de păsăret sau în cel mai rău cu pește.

Ea își alege  o  ciorbă de văcuță la felul unu și „Pui Alfredo”! la felul doi. A studiat puțin pe Meniu componentele și  până la urmă hai să vadă cine este și Alfredo…

Scurt pe doi, salivând puternic de foamea care mi se urcase în gât, sun la numărul afișat pe site și comand conform listei făcute. Mi se spune prețul (corect, cca 22 eur total) sunt de acord și mi se comunică timpul maxim de livrare 60 de minute.

Numele crâșmei de catering „Takr eat”!, adică ia și halește! Interesant, nimic de zis.

La 12 05 – după aproximativ 50 de minute – sună interfonul, vine curierul (o femeie!), dau lovelele și trecem la despachetat potolul. Fierbinte, apetisant…

Intenționat nu am comandat și ingrediente adjuvante lângă ciorba de burtă și mici deoarece fiind acasă aveam  tot ce îmi trebuia, adică usturoi pentru mujdei, oțet și piper, aveam ardei iute în oțet. De altfel le pusesem pe masă în așteptarea ciorbei și salivam la gândul că îmi voi încânta papilele gustative.

Adaug în ciorbă de toate fără să o gust, le amestec cu lingura direct în caserola ei, soția începe să mănânce ciorba de văcuță pe care o laudă, iar eu când amestec dau la iveală câțiva tăiței de carne. Mă opresc brusc și scot lingura cu carnea din ciorbă. Pe loc mi s-pa părut suspect și simțeam că un avion plin cu turiști japonezi tocmai a aterizat la Aerodromul liberal cu ceață Iași…. Iau cu teamă între dinți un „tăițel” alb de carne, dar văd textura cărnii de pui! Imediat sun la firmă și le spun supărat (supărat sunt Doamne, supărat!) că în loc de ciorbă de burtă mi-au trimis din greșeală ciorba radăuțeană și le cer să-mi trimită ce am comandat și am plătit.

Gagica de la capătul firului wirrles se scuză că li s-a terminat „tocmai” (la ora 11 dimineața!) ciorba de  burtă și pentru „că e la fel” s-au gândit să-mi trimită ciorbă rădăuțeană (ca nu cumva să piardă ei 27 de lei). Am simțit că „explodez cu nervile”, îmi venea înapoi pe esofag gustul unei mâncări pe care din fericire nu am apucat să o bag în  gură! Muream dracului astăzi și nu apucam să o văd pe derutata de Iași pe post de Ministresă la Justiția Oarbă.

Le-am spus să vină și să-și ia  lăturile de pasăre, că eu  vomit numai la gândul gustului de găină moartă. Te caci în gustul omului? Le închid nervos, dar mă sună  muierea iarăși, imediat și îmi spune candid că îmi oferă ca o  compensație o ciorbă de văcuță. „Nu vreau doamnă, că îmi puteam comanda și eu dacă asta doream!. Voi aveați trecut pe site în mod mincinos ciorba de burtă, dar ați terminat-o de vineri sau de ieri și nu ați operat asta pe site! Dacă ați fi corecți mi-ați trimite înapoi  contravaloarea ciorbei plătite degeaba!”

A rămas în pronunțare, dar următorul termen e fixat pe 30 februarie.

Prin urmare dragi ieșeni, măi drăgălașilor, recomand să evitați dacă vă este cu putință acest nume de catering „Take eat” care se traduce de fapt „na și crapă ce îți dăm noi”, nu ce dorești tu…