Pur și simplu îmi fierbe sângele de nervi. Trăiesc într-un oraș mare pe care mi l-am dorit modern și bine administrat, mai bine și mai profesional decât în anii 90 când la cârma propriu-zisă se aflau niște profesioniști autohtoni care puneau și suflet în tot ce făceau pentru dezvoltarea urbei, precum inginerii Mihai Teodorescu – Directorul General de la Citadin și ing. Radu Onofrei care a fost Directorul Direcției Tehnice în primărie. Nu se vorbea pe atunci de „city-manager”, dar cei doi își puteau fiecare aroga acest titlu de  grea răspundere.

Simirad era un simplu papagal cuvântător care prostise iarăși lumea să voteze pe un comunist înrăit, un fost turnător la securitate care țipa exact invers. „Jos comunismul!”, „Trăiască lumea liberă!” „Vive la France!”

Prostii, abureli… Ca și titlul de profesor universitar arogat de acest profesor de matematică de liceu care a profitat din plin pe vremea comunismului și a plecat în Maroc pe un Program de ajutorare a țărilor în dezvoltare făcut de Ceaușescu cu țări arabe pentru ca să poată pătrunde mai ușor pe piețele lor economice, să ne vindem produsele care nu erau la fel de performante precum ale altora mai dezvoltați ca noi. Simirad a predat în limba franceză matematica la un liceu marocan și s-a întors ocupând „după revoluție” un post la Observatorul astronomic de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași  datorită marelui profesor Radu Miron care i-a scris se vorbește și teza de doctorat în matematică. Impostor din naștere acest Moș Chiorpec din Coțușca Botoșanilor.

Totuși, în prima lui legislatură de primar al Iașiului având „Cheia” legată de gât ca semn electoral și beneficiind din plin de un PR al „forțelor progresiste și pro-europene”, Simirad s-a bucurat imediat de o faimă imensă după 1992 cânsd a fost ales cu o majoritate primar al Iașiului. Ieșenii doreau să iasă din marasma comunismului care tocmai fusese înlăturat după Lovitura de stat a lui Ion Iliescu și Mihail Serghevici Gorbaciov (globalistul de taină care a dărâmat cu puterea vorbelor URSS). Iașiul a votat mânat de propagandă pe unul care țipa mai tare și mai apăsat contra comunismului. Era hoțul care striga hoții!

Edilii aflați atunci la cârma Iașiului – pe care Simirad îi găsise în primărie – au fost o elită tehnică și intelectuală care au profitat de avântul de libertate spirituală ce crease o efervescență și o emulație extraordinară și în 1994-95 Iașiul a explodat în văzul României ca un oraș excepțional de bine condus și administrat,  modern, cu marcaje rutiere bicolor (alb/galben), cu obiecte de mobilier urban create de ingineri în atelierele proprii ale primăriei, cu lucruri care te surprindeau plăcut la fiecare pas.

Veneau de la București și din orașele mari ale țării edili să se documenteze, să vadă, să afle idei și metode noi de gospodărire, unii oficial, iar alții incognito ca să tragă cu ochiul. Pentru asta Simirad s-a umflat în pene dar și în burtă, care creștea pe zi ce trece odată cu fălcile și popoul. Și tupeul său a crescut și dacă la început ținea cont de sfatul inginerilor și a directorilor din primărie, la al doilea mandat a crezut că deja a învățat el singur cum să administrezi un mare oraș și a înlăturat cei mai capabili subalterni ca să își pună în loc  oameni de talia lui, de șnapani inculți tehnic și administrativ. Unul dintre aceștia a fost Mihai Chirica, actualul primar al Iașiului de două decenii încoace, un cameleon trecut prin toate closetele politice doar-doar să rămână pe funcție.

Din păcate și ca nenorocire calitatea societății civile ieșene a decăzut la rândul ei foarte tare și oamenii au rămas tributari inculturii lor tehnico-edilitare dar și a celei politice, votând automat cei mai mari escroci care au căpușat toate partidele.

Ceea ce avem azi la Iași, este un oraș sufocat și care nu poate respira liber având talpa mafiei politice locale pe grumaz, cu un dobitoc ce este și ticălos și care este cunoscut sub denumirea „cel mai atehnic director tehnic” de când i-a luat locul după pensionare inginerului Radu Onofrei,  omul ce a asigurat vreme de vreo trei decenii conducerea aparatului tehnic al primăriei. Aberații tehnice comise de Mihai Chirica de pe toate funcțiile pe care le-a ocupat succesiv datorită lui Constantin Simirad până la moartea acestuia și apoi datorită corupției generalizate  din România și a servilismului său proverbial față de Ambasada Israelului în România care îl apără cu dinții pentru devotamentul său în dauna românilor neaoși.

Lăsând la o parte latura politică, în ceea ce-l privește putem vorbi despre nivelul lui de oligofren cu un singur neuron în materie de organizare și decizii conforme să conducă un oraș de întinderea Iașiului. Subalternii din echipă au datoria să fie mai proști și mai ticăloși decât el, „capu la toți”…

Mai mult decât atât, Iașiul e-n pradă, este un oraș aflat la mâna rechinilor imobiliari care nu au nicio viziune de perspectivă și de ansamblu, care să întrevadă vreodată un  viitor mai bun pentru Iași!

Porcării făcute din mulți bani publici precum milioanele de popice de gumă portocalii fixate cu  milioane de șuruburi în asfalt pe bucățele de linii continue vopsitea câte 10 -12 m și care vor de fapt „să interzică” a doua oară ca linia continuă să fie călcată de șoferii care demult urinează în gând când le ignoră și le turtesc cu roțile mașinilor.

Poliție rutieră inexistentă și ineficientă aflată sub cașchetele de comandă aflate în subordinea edililor inepți care refuză să înființeze o Direcție de Circulație în subordinea Direcției Tehnice – încadrată cu specialiști adevărați ce ar trebui să interzică toate prostiile făcute cu girul „Comisiei de circulație” care organizează prostii ca râmele agabaritice ale CTP să aibă capăt de linie în intersecții mari, aglomerate cum ar fi Piața 2 Băieți sfidând chiar Legea circulației sau altele la fel de imposibile!

Un inept – șofer de duminică – conduce după capul său sărac în neuroni traficul rutier al unui oraș de talia Iașiului într-o devălmășie totală, într-o derâdere a legilor de circulație. Dobitoci în civil sau în uniforme de milițieni sub cea de polițiști care stau la umbră și vânează probabil pe inutilii de la Poliția Locală.

Un pod căruia i s-a făcut corect RK-ul, dar care ține blocată o arteră importantă de circulație din primăvară deși Ineptul s-a bătut cu cărămida în pieptul de aramă că la mijlocul lunii IUNIE va fi dat în folosință.

Blocuri lângă blocuri cu balcoanele lipite lipsite de aer și cu șanse ca amanții să sară unul la celălalt când partenerul(a) bagă cheia în ușă…

Toate acestea se petrec sun privirile tâmpe și interesate a șefei Filialei Iași a SOS România care pretinde prin vocea Dianei Șoșoacă faptul că ar fi singurul partid de opoziție adevărată din România de azi. Faptul că a pus-o  și o protejează cu încăpăținare în ciuda nemulțumirilor multor membri și simpatizanți ai partidului la Iași care cunosc potențialul insuficient al deputatei Simona Macovei Ilie ce face pe față jocul Puterii și conduce prin forță anihilând persoanele capabile să facă adevărată opoziție actualului Sistem, anihilează de fapt la Iași orice speranță de schimbare într-un viitor oarecare.

O nulitate pusă în frunte să conducă oameni capabili a demonstrat până acum cu suficiență faptul că țara .și populația a ajuns în disoluție, iar încăpăținarea unui lider marcant în care oamenii își pun Speranța ne menține de fapt în aceiași parametri politici de până acum. Se pare că Sistemul a învins, se pare că Sistemul a penetrat grosier și partidul SOS România și a reușit să o prostească chiar și pe intransigenta doamnă Diana Iovanovici Șoșoacă.

Membri de partid cu state vechi din vremea activismului civic care au luptat alături de Diana ca ea să aibă azi un partid puternic cu care să răstoarne soarta României se manifestă individual pe rețele sociale pe pagini proprii cu nemulțumirea oamenilor în numele cărora luptă singuri și neorganizați din cauza unor iude trădătoare incapabile să conducă unitar și organizat bătălia politică. Rușine, madam Simona!

Aferim!