„Primesc la redacţie” cum îmi place să glumesc cu nevast-mea – pe CIVICIS GRUP – sesizarea unei doamne din Iaşi care întreabă cu disperare ce se poate face din punct de vedere legal pentru a determina primăria să schimbe într-un fel tactica abordării lucrărilor de pe Pasajul Nicolina.
În prezent lucrările de decopertare a suprastructurii pasajului pe o jumătate de cale se desfăşoară în bătaie de joc cu un singur pickamer racordat la un compresor de aer ce lucrează în schimburi zi şi noapte făcînd un calvar viaţa oamenilor din oraş în acea zonă.
Nu numai atît, dar restricţiile de circulaţie impuse de constructori omoară chiar afaceri pe termen imediat şimediu şi nimănui dintre gînsacii ce populează primăria nu le pasă de acest lucru.
Trebuie să fac de la început cîteva precizări.

În primul rînd, TOTUL este o consecinţă a voinţei ticăloase a factorilor de decizie din Palatul Roznovanu de a executa lucrarea pe o perioadă imensă de timp comparativ cu aceea normală a unui volum de lucru pentru asemenea obiectiv.

Abordarea are un dublu scop: primul ar fi acela – după mintea lor ineptă – să se vadă de către populaţie cît de harnici, competenţi, cît de serioşi şi bineintenţionaţi sunt edilii care au curaj şi pricepere să execute în tot oraşul lucrări fundamentale şi în al doilea rînd terminarea obiectivului se va face exact în anul electoral cu fanfară, televiziuni şi panglici – după ce vor fi fost „biciuiţi” constructorii să lucreze continuu în ultimele trei luni să „dea rasoale” dar să se facă lucrările de faţadă.

Constructorii au obligaţia să facă economii imense pînă atunci cînd va veni ziua scadenţei – zi în care vor trebui să verse parandărătul atît de necesar susţinerii campaniei electorale a lui nichirica şi a PSD.
În al doilea rînd, ritmul lent în care se desfăşoară lucrările la Pasaj este impus chiar de primărie care deocamdată nu are fondurile necesare şi suficiente susţinerii unui ritm normal pe atîtea şantiere deschise. Arta lui nichirica şi a directorilor lor constă tocmai în priceperea de a deschide o sumedenie de investiţii fără a avea banii necesari şi de a temporiza lucrările încercînd să fie acumulate fonduri suficiente pentru anul electoral cînd vor trebui să fie finalizate – cum s-o putea – mai toate şantierele începute.
Pentru ca toate aceste calcule să poată fi realizate pas cu pas, este nevoie în mod cert să fie îndepliniţi cîţiva factori.
Primul ar fi acela ca firmele care vor executa studiul de fezabilitate, proiectarea, consultanţa şi construcţia este să fie firme „de casă” – agreate de şefii primăriei – care să răspundă prompt comenzilor la sumele indicate şi care să realizeze fiecare obiectivul ei în ritmul solicitat.
De asemenea, fiecare trebuie să fie de încredere şi să „verse” la momentul cerut în mod discret şi sigur sumele de parandărăt calculate procentual în funcţie de suma cu care este umflată voit lucrarea.
Ajungînd în final la Constructor, trebuie să fac precizarea că o firmă capabilă să abordeze o execuţie ca în genul acesteia nu poate fi decît o firmă specializată în lucrări de artă, de construcţii de poduri şi pasaje dotată cu utilaje suficiente şi performante. Această condiţie trebuie impusă de Autoritatea Contractantă prin caietul de sarcini şi o primă etapă în precalificare ar fi îndeplinirea unei asemenea condiţii. Este evident că Primăria Iaşi acţionează exact dimpotrivă şi pune în caietul de sarcini numai condiţii care le îndeplineşte firma agreată de ea şi care trebuie să cîştige licitaţia.
În cazul de faţă firma CONEST – singura care poate cîştiga licitaţii în Iaşi de cînd a intrat în graţiile lui Nichita – construia numai obiective de construcţii civile, fiind specializată şi dotată încă de pe timpul lui Nea’ Nicu să facă blocuri şi fabrici.
Ei nu au făcut – neavînd deci nici tradiţie – lucrări „de artă” cum sunt pasajele denivelate şi poduri.
Oamenii se plîng exasperaţi de zgomotul infernal făcut de un biet pickamer care împreună cu motocompresorul ce-i asigură funcţionarea non stop, îţi distruge sistemul nervos. Acesta este „un utilaj conducător” în limbajul constructorilor – care dictează ritmul lucrărilor pe şantier – ce este voit menţinut lent!
O soluţie de terminare a decopertării pasajului în maximum 3 săptămîni pe o jumătate de cale, ar fi aducerea pe şantier a 3 picoane – acele pickamere imense montate pe braţul unui excavator – care au o productivitate de cel puţin 10 ori mai mare decît a unui simplu pickamer, sau ca alternativă a cîtorva freze de asfalt de mare productivitate.
Şi aceste utilaje produc un zgomot infernal, dar calvarul locuitorilor ar fi curmat în maximum o lună.

Eee, dar pentru beneficiari şi constructori de abia de acum ar începe problemele adevărate, pentru că s-ar crea un imens front de lucru şi ar trebui aduşi pe şantier sute de oameni care să monteze armătura şi să toarne continuu cîteva mii de mc. de beton.
Sute de oameni? Păi de unde să aibă o micuţă firmă din Iaşi sute de oameni cînd numărul total al angajaţilor nu cred că depăşeşte constant cifra de 150…
Pentru a fi depăşite de ochii lumii aceste neajunsuri cu privire la potenţa unei firme constructoare, se fac exact ca şi în cazul partidelor politice nişte alianţe, nişte consorţii menite să adune la un loc cifre de afaceri care să depăşească eventual pe aceea a unei firme specializate în lucrări de poduri adevărate!
În asemenea situaţii licitaţiile ar trebui organizate la nivel internaţional şi să vedeţi atunci cum ar scade preţurile la jumătate şi termenul de execuţie s-ar reduce cu două treimi!
Deocamdată, noi, cetăţenii de rînd ai acestui oraş nu prea avem la îndemînă vreo cale de atac care să ne asigure succes să impunem primăriei să lucreze în perfectă legalitate şi cu grijă faţă de cetăţeni şi de banii publici.
De ce? Pentru simplul motiv că însăşi societatea românească este în totalitate putredă, că toate mecanismele democratice care ar trebui să asigure o funcţionare normală a societăţii în toate privinţele şi în toate domeniile este voit anchilozată şi ţinută în haos.
Probabil dacă aceste fenomene s-ar întîmpla în Germania, Olanda, Anglia, sau într-o altă ţară a Uniunii Europene, problemele s-ar precipita imediat şi reacţia ar fi următoarea: în primul rînd ar fi cîteva manifestaţii paşnice de stradă cu pichetarea sediului primăriei, cu cîteva bannere prin care locuitorii îşi manifestă nemulţumirea.
Să presupunem ( greu de crezut ) că primăria rămîne inertă şi continuă să tolereze pe Constructor ştiind că se află în cîrdăşie cu el şi au înţelegeri secrete.
Atunci, un ONG ca reprezentant al nemulţumirilor cetăţenilor ar demara de urgenţă o acţiune în Contencios Administrativ fiind asistat de o Casă de Avocatură care s-ar implica la jumătate din preţul pieţii – cît să acopere doar cheltuielile obligatorii de taxe şi impozite – pentru că şi ei se consideră reprezentanţi ai societăţii civile afectate.
Instanţa judecătorească ar dispune la primul termen sistarea lucrărilor cerînd entităţilor reclamate acte justicative din care să reiasă tehnologia folosită, existenţa altor posibilităţi tehnice, etc. Totodată, instanţa ar dispune prezentarea unor expertize tehnice neutre care să poată fi folosite în emiterea unei judecăţi drepte.
Există două posibilităţi: prima ar fi să se constate justeţea soluţiei tehnice abordate şi respectarea întocmai a proiectului – prin urmare just zgomotul şi inconvenientele produse de şantier în timpul preconizat conform graficelor de execuţie – şi în acest caz ar admite solicitarea locuitorilor dispunînd pe loc ca primăria să găsească soluţii alternative viabile, provizorii, de desfăşurarea circulaţiei, de izolare fonică cu panouri fonoabsorbante a punctului de lucru pentru diminuarea disconfortului şi chiar de despăgubire a locuitorilor afectaţi prin reducerea sau exonerarea cetăţenilor de taxe şi impozite datorate pe timpul duratei lucrărilor.
A doua posibilitate ar fi ca instanţa judecătorească să constate în urma expertizelor solicitate că lucrările nu se desfăşoară conform planului, conform tehnologiei celei mai corecte şi a unui grafic de execuţie optim şi să dispună imediat sistarea lucrărilor cu impunerea modificărilor proiectului – indiferent de consecinţele financiare – refacerea licitaţiilor şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.
Cum trăim în Iaşi – România – nu avem nici cetăţeni uniţi cu un spirit civic dezvoltat capabili să-şi ceară drepturile, nici o firmă de avocatură dispusă să facă un gest de caritate în interesul obştii, nu avem nici judecători care să înţeleagă importanţa şi menirea lor pe treapta socială şi să judece cu celeritate o eventuală solicitare, nu avem nici un ONG care să aibă curajul să se implice cu adevărat dezinteresat în apărarea drepturilor civice şi nu avem o Administraţie Locală care să-şi dorească în primul rînd să reprezinte obştea care i-a dat girul, la cea mai înaltă cotă de profesionalitate.