De o bună bucată de vreme semnalez şi critic cu vehemenţă o şmecherie de doi bani a găştii fenechiste din PNL Iaşi, şmecherie menită să „bage în cărţi” nişte inşi suficienţi, urcaţi în podul partidului de cel mai ticălos „liberal” care s-a perindat la conducerea Filialei ieşene a PNL.
Ca unul care a avut ghinionul după 23 de ani de apartenenţă la PNL să-i fi cunoscut şi să fi încercat să fac politică liberală alături de ei – cel puţin în ultimii zece ani – pot să afirm cu tărie că-i cunosc destul de bine, le ştiu metehnele şi capacitatea. Dealtfel, acesta a fost şi motivul să ies din politică atunci cînd mi-am dat seama că Filiala este căpuşată de o şleahtă de parveniţi puşi cu mîna de Relu după caracterul şi asemănarea sa.
Au format o gaşcă mînată de interese meschine, avînd drept ţel parvenitismul şi carierismul în interes propriu şi de grup şi nimeni dintre cei care chiar au vrut să facă politică liberală în interesul obştii nu a putut să se manifeste sau să acceadă la vreo funcţie superioară pentru că nu era agreat de gaşcă și prin urmare anihilat…
După arestarea lui Fenechiu, în urma condamnării pentru o găinărie de mică importanţă faţă de tunurile şi aranjamentele urît mirositoare ce au ajuns de pomină, partidul a încăput pe mîna locotenenţilor acestuia – Adomniţei şi Danga – doi executanţi robotizaţi ai lui „guru”.
Hotărîrea de unificare a PDL cu PNL luată la vîrf, a fost mimată cu satisfacţie de conducerile filialelor judeţene, existînd oarece euforie că s-a reuşit să se scape de Crin Antonescu fără să cadă capete de trădători josnici.
Dar bucuria a fost de scurtă durată şi ceea ce eu am intuit şi am prezis încă demult, avea să se întîmple aidoma conform scenariului scris parcă de mine. Anume, că s-a declanşat la nivel local – şi fenomenul este în plină desfăşurare – un război tacit dar distrugător între cele două falii: pedeliştii şi liberalii.
Antagonismul celor două tabere era cunoscut şi ura cu care s-au urmărit unii pe alţii începînd din 2006 era arhicunoscută.
În timp ce liberalii „au dat la pace” cu PSD-ul încă din timpul guvernării lui Tăriceanu, iar mai apoi în alianţa făţişă a USL, PDL-iştii s-au văzut izolaţi pe scena politică şi atacaţi puternic de ambele formaţiuni useliste, care de altfel i-a alungat pe valul masiv de nemulţumiri de la guvernare.
Pînă aici totul este arhicunoscut de toată lumea care a trăit pe propria piele aceste evenimente.
Însă la Iaşi, lucrurile stau puţin diferit decît pe plan naţional. Referindu-ne la membrii PDL care au deţinut diferite funcţii în timpul regimului Băsescu, putem afirma fără posibilitatea de a greşi că foarte puţini dintre aceia care au fost parlamentari sau au avut funcții de conducere în Administraţie s-au compromis sub acuzaţii de escrocherii sau tunuri financiare, poate cu excepţia celui care s-a aflat la conducerea Casei de Asigurări de Sănătate despre care presa de atunci şi de azi îl arată cu degetul ca fiind un „tunar” ferit deocamdată de anchetele DNA.
Ceilalţi din PDL-ul ieşean pot fi acuzaţi de ineficienţă, de realizări puţine pentru judeţ, pot fi acuzaţi că au fost părtași la guvernarea criminală a Guvernului Boc, dar mai puţin de scandaluri de corupţie. Ceea ce nu putem afirma despre liberali şi de aliaţii lor din PSD.
Sunt arhicunoscute pentru ieşeni blaturile dintre Fenechiu şi Nichita care s-au indus mai jos pînă la nivelul consilierilor locali şi a directorilor de deconcentrate, ce au eliminat din toate instituţiile orice urmă de pedelist, schimbările fiind resimţite pînă la nivelul portarilor şi a femeii de serviciu.
Nu spun că o asemenea măsură nu era logică şi de neaşteptat după guvernarea răutăcioasă şi devastatoare a „cremei” pedeliste din Bucureşti şi din alte zone din ţară, dar la Iaşi PDL-ul nu a avut rechini importanţi. A avut doar şi nişte oameni de slabă factură. Probabil că acesta a fost și un motiv al lipsei lor de performanță pe plan local.
Pentru aceasta a apărut acum un paradox: politicienii din PDL – cu excepţia leprelor oportuniste şi trădătoare, gen Surdu şi Spînu – sunt mai curaţi şi cu o probitate morală infinit mai mare decît a liberalilor fenechişti.
Aceştia – profitînd de negocierile măiastre făcute de Crin Antonescu cu Victor Ponta – au primit la Iaşi o sumedenie de locuri eligibile şi funcţii neaşteptate ce nu le-ar fi putut obţine în dauna PSD nici în treizeci de ani! Iată aşadar că ruptura USL i-a prins pe liberalii văduviţi de ticălosul Fenechiu ocupînd o sumedenie de funcţii strategice de directori de deconcentrate, precum şi mulţi parlamentari de slabă valoare morală şi intelectuală, o parte dovedindu-se în final a fi nişte iude care au trădat partidul ce i-a făcut oameni.
Pe aceştia i-a speriat fuziunea hotărîtă la vîrf dintre PDL-ul lui Blaga şi PNL-ul la care s-a cocoţat ajutat de Crin Antonescu, Klaus Johannis.
În acel moment au intuit că în scurt timp vor trebui să cedeze noilor veniţi unele funcţii şi locuri eligibile.
De unde viaţa i-a aruncat împotriva foştilor colegi de escrocherii de la PSD cu care au fost şi au rămas mînă în mînă, noii „lipiţi” sunt total adversari ai PSD, ei neavînd în timp aproape niciun fel de aranjamente, ba fiind dimpotrivă, duşmani declaraţi ai mafiei pesediste.
Dintre toţi se remarcă Dragomir Tomasevschi – fost Prefect al Iaşului în timpul guvernării PDL – adversar declarat şi de temut al lui Gheorghe Nichita şi al mafiei create de el. Culmea este că Tomasevschi a ajuns în PDL, nu din PD, ci din PNŢcd-ul vechi al lui Coposu şi Vasile Lupu la Iaşi.
Destrămarea PNŢcd s-a făcut exact cînd la PNL Fenechiu acaparase puterea în filială şi reuşise să-i înlăture pe adversarii care-l încurcau, gen Oprea, Cîrlan, Mogoş.
Asta l-a aruncat pe ilustrul absolvent de Drept Dragomir Tomasevschi, ducîndu-l în rîndul PD-ului devenit ulterior PDL.
Notorietatea lui Tomasevschi, curăţenia sa morală atipică politicienilor actuali – în speţă celor ieşeni – l-au făcut în ochii liberalilor fenechişti, dar în special al arivistului oportunist Marius Danga, un mare pericol.
Tomasevschi a fost ales liderul PDL pe municipiul Iaşi (şeful BPM), funcţie deţinută la liberali de ex vicele primăriei.
Danga nu este străin alături de consilierii liberali de multe mîrşăvii făcute de Administraţia Nichita – printre care e şi aprobarea tacită a decimării teilor pe Ştefan cel Mare – şi multe fire nevăzute îi leagă pe liberali de mafia pesedistă aflată încă la putere.
Acum, împins cu sula în coaste, mimează o opoziţie de paradă ca un important cunoscător al dedesupturilor din primărie, dar se vede şi din avion că totul se face cu o limită şi nu-i decît o farsă plină de falsuri de complezenţă. Ba, mai are şi tupeul împins de nesimţire să strige la Nichita să replanteze teii pe Ştefan cel Mare după ce au fost părtaşi la crimă!
În timp ce Tomaşevschi şi cei din jurul său văd ca singura soluţie rapidă şi sigură strîngerea de semnături pentru declanşarea unui referendum de demitere anticipată a primarului în vederea stopării fărădelegilor ce le pune la cale sfidînd populaţia, Danga şi consilierii liberali cu oamenii lor de influenţă pe care încă se susţin, se opun mîrîind la această soluţie invocînd fel de fel de motive aberante şi micinoase menite să-l menţină pe Nichita pînă la terminarea mandatului. Îi leagă multe mîrşăvii şi potentaţi locali care spală bani în proiecte iniţiate interesat de primărie. Totul se află sub oblăduirea unei mafii bine pusă la punct cu ramificaţii în stratosfera justiţiei.
Fiind la putere – unii la Consiliul Judeţean, ceilalţi la primărie – sunt direct legaţi şi interesaţi de fire nevăzute, dar care le asigură tacit coabitarea.
În timp ce Nichita a subjugat mai multe televiziuni locale şi jurnale pe care le-a cumpărat prin influenţă, PNL-ul (vechi) are sub aripă postul TeleM şi cîteva sit-uri ale unor jurnalişti „de dreapta” foşti băsişti cu notorietate – „recuperaţi” acum şi reevaluaţi de Adomniţei şi gaşca sa şi obligaţi în schimbul locurilor de muncă să aducă osanale „excepţionalilor”, „nemaipomeniţilor”, „supercompetenţilor” liberali fenechişti.
Vîrful de lance şi „totum factum” în materie de PR este asigurat de Aurel Dobaşu şi subalternii săi de conjuctură de la TeleM, unde a fost uns de aproximativ un an pe funcţia de Director.
Dobaşu nu pregetă niciun efort de a servi cu devotament pe Adomniţei şi Dangă luptînd subversiv contra pesedeului nichitist, dar şi împotriva pedeliştilor reprezentaţi de Oprea şi Tomaşevschi!
Doar să fii de-a dreptul tălîmb să nu observi şi din cosmos toate aceste golănii care se întîmplă la Iaşi!
Tomasevschi este carotat, este marginalizat, în timp ce pe TeleM şi în sit-ul sau blogul lui Dobaşu şi al încă vreo doi poţi vedea non-stop mutra ticăloşitului Danga şi vei putea să vezi numai osanale ridicate performanţelor manageriale ale lui Adomniţei sau a directorului de la Aeroport – un ins care face şi el parte din gaşcă, pus cu mîna de preş-ul Consiliului Judeţean. Marius Bodea este „încălzit” pe margine pentru a fi NUMIT în urma mimării unei false democraţii ca viitor candidat al PNL Iaşi la fuincţia de primar!
Cu toate că Tomasevschi şi Danga au teoretic funcţii egale de co-preşedinţi ai BPM Iaşi al PNL, numai Danga se erijează în comunicator, băgîndu-se mereu în ochii ieşenilor pentru a-i face pe aceştia să uite de slaba sa prestaţie la primărie. Pus la ştaif cu costum Armani, el este intens mediatizat la TeleM avînd în spate sigla PNL ca şi cum el ar fi singurul şef al partidului „de drept” şi competent. Este exact invers. Multiplele funcţii onorifice deţinute cu ajutorul partidului i-au adus – ca şi în cazul lui Ostaficiuc de la PSD – stipendii substanţiale. Pînă acum vreo doi ani domnul Danga avea maximum două costume pe care le curăţa periodic, dar deja a intrat în elită! Garderoba i s-a îmbunătăţit substanţial, îşi dă aere şi mimează inteligenţa…
O altă mare golănie de care rîd şi curcile şi pe care am semnalat-o din start, este preluarea paternităţii ideii cu autostrada Iaşi-Tg. Mureş cu care Fenechiu a spălat şi avea şanse să mai spele încăodată bani pe veşnice studii de fezabilitate. Această autostradă care este un deziderat ce nu poate fi încă atins din multe motive pe care le-am tot arătat, este un subiect excitat de Danga şi Adomniţei şi nu are decît menirea de a le da lor chipurile o notorietate şi vizibilitate naţională pentru a le crea un ascendent moral în faţa pedeliştilor nou veniţi în partid.
Pentru acest scop nu precupeţesc niciun efort, ba chiar se alocă sume din fondurile CJ indirect pentru menţinerea unei pagini pe Facebook, a unor reclame permanente la TeleM pe sit! O echipă de jurnalişti ce-l au probabil în frunte pe Aurel Dobaşu sunt în permanenţă „de serviciu” updatînd continuu pagina „Moldova vrea autostradă” cu fel de fel de articole de presă sau ştiri despre tema autostrăzilor, ce se vor argumente şi motivaţii de a ţine continuu trează atenţia publicului asupra „muncii” şi abnegaţiei deosebite de care dau dovadă ciracii lui Fenechiu.
După capul lor şi peste douăzeci de ani dacă se va începe autostrada Iaşi – Tg. Mureş, tot datorită zbaterii lor se va face! E de rîsul maidanezilor de pe pietonal cînd vezi că pe frontispiciul reclamei de la TeleM stă scrisă o minciună evidentă: aceea că dorinţa pentru autostradă nu este politizată!

Uite din aceste motive la Iaşi mlaştina nu poate fi asanată şi „comunismul” identificat în modalitatea de a face politică dictatorial cu oameni de slabă calitate şi factură morală, ce se ţin de scaune pe diverse funcţii, reprezintă o trăsătură dominantă.
După jegul lăsat de Administraţia Nichita, ne paşte alt jeg la fel de scîrbos, reprezentat de politicieni făcuţi de Fenechiu cu prezervativul spart…
Johannis cică a dat tonul şi imboldul unei schimbări în bine. Poate în ţară, dar nu şi la Iaşi!