384951

INDISPENSABILII

În muribundul ziar băsist Evenimentul Zilei se face vorbire despre intenţia unor „Preş-uri” de Consilii Judeţene, în situaţia când noua lege electorală pentru Locale va prevede alegerea funcţiei dintre membrii consilierilor rezultaţi după scrutin, dau bir cu fugiţii aruncându-se cică în bătălia directă pentru ocuparea funcţiei de primar al oraşului reşedinţă de judeţ.
După cum se ştie, la Iaşi pe această funcţie se află – cu voia USL – Cristian Adomniţei, locotenentul major al renumitului om de ştiinţă a şmenului, prof.dr. inocent Relu Fenechiu – actualmente profesor asociat la Universitatea de Maximă Siguranţă din Wasluy City.
Dom’le, cum a ajuns Adomniţei mare liberal la Iaşi, pentru mine nu mai are nicio importanţă pentru că i-am urmărit cariera fulminantă din interior, unde am avut onoarea să rezist timp de 23 de ani – până în 2013 – când nu am mai putut suporta decăderea şi am apăsat pe butonul „eject” catapultându-mă.
Dispărând fortuit „marele Profesor”, Adomniţei i-a luat automat locul, prerogativele şi metehnele, menţinând cu succes dictatura instaurată de predecesorul său şi înconjurându-se la rându-i şi el de nişte răcani ce se bat pentru nobilul titlu de ordonanţă la locotenent. Cele mai mari şanse o are evident Marius Danga, omul care dă zilnic luciul la cizme chiar dacă le scuipă când le freacă cu mâneca vestonului său.
Până aici nu e nimic ieşit din comun, pentru că toată armata „limberelă” ascultă cu sfinţenie ordinele transmise prin Morse prin pereţii „sălii de seminar” şi transmisă mai departe de gorniştii regimentului până la Comandă.
Din acest motiv toţi trupeţii au ajuns într-o adevărată depresie psihică pentru că îşi dau seama că indiferent câtă instrucţie vor face, câte acte de vitejie, ori câte sacrificii şi jertfe, cariera lor este închisă, fiind îngheţate toate înaintările în grad şi în funcţie. Nici măcar trecerea de la gradul de soldat răcan la cea de căprar sau furier nu mai sunt posibile pentru că de vreo doisprezece ani n-a mai murit nimeni şi nu se întrevăd nici şanse.
Başca faptul că a mai venit un cotigent nou de soldaţi în urma dezertării de la inamic şi care s-au predat spunând că sunt dispuşi să lupte până la moarte de partea celor pe care nu de mult îi aveau în cătarea lunetei…Iar ăştia au venit chiar şi cu Moş Teacă – dom’ colonel Mitică Oprea – da’ ramolit fiind de atâta rezbel, ascultă docil de ordinele „locotinentului” Adomniţei.
Deci şi prin urmare, nimeni nu mai are chef şi imbold de luptă, nimeni nu se mai oferă volintir să mai plece într-o misie pe linia frontului şi să dea chept cu duşmanul din Armata Roşă. Toţi şăd şi pufăie la mahorcă prin diferite cluburi şi Ateliere de Bere curăţindu-şi frecvent ţeava puşcoaielor în speranţa că va fi nevoie vreodată să mai slobozească vreun glonţ…
Să-l vezi pe comandantul – „locotinent” că îl bate gândul să-şi facă ceva vreo strategie deşteaptă de luptă, că îşi cheamă suptordonaţii lângă lada cu năsip să încropească acolo nişte dealuri sau nişte văi care să oprească duşmanul? Ferit-a sfântul!
Aceleaşi gioarse de hărţi roase şi decolorate, şterse cu guma şi mâzgâlite de ani de zile….Nu tu vreun ofiţer nou şcolit pe la Academie, nu tu vreo aplicaţie să-i scoată pe soldaţi din amorţeală, nimic, nimicuţa!
Adomniţei s-a remarcat de când l-a luat pe Dumnezeu de picior, ca fiind un bun manager ce a reuşit cu un PR superperformant şi cu o tactică de atragere de fonduri europene să contracareze imbecilitatea şi incompetenţa arhicunoscută a lui Nichita şi a găştii sale pesediste care de vreo doisprezece ani nu a făcut altceva decât să se îmbuibe sifonând la greu bugetul oraşului pe lucrări executate execrabil, atehnic şi incompetent.
Numele lui Adomniţei se leagă în doi ani de lucrări majore, de referinţă pentru Iaşi şi pentru judeţ, în ciuda evidentelor metehne tipice politicienilor sub pulpana cărora s-a format – de a truca licitaţii, de a numi oameni obedienţi ca intermediari pe funcţii cheie pentru a prelua discret parandărătul, de a împarte cu dedicaţii contractele publice numai la firme de casă şi de încredere.
Atâta timp cât la Iaşi parchetarii de la DNA scotocesc numai Spitalul de Nebuni căutând corupţi care şutesc din ţigările bolnavilor, şi Adomniţei – dar în primul rând Nichita – par să aibă imunitate asigurată şi să-şi vadă liniştiţi de treabă păziţi de poliţie, Justiţie şi Parchet, care „ţin de şase”.
Până Republica Iaşi se va integra în Românica, Adomniţei rămâne oficial ca un bun manager de Consiliu Judeţean – poate cel mai eficient şi dinamic avut de la „revoluţie” încoace.
Problema nasoală este că omul – deşi bun profesionist – stă foarte prost la capitolul caracter, pentru că se dovedeşte a fi aidoma tuturor politicienilor perindaţi pe scena politică locală în ultimul sfert de secol: arivist, carierist, oportunist şi cam tot ce se termină în „ist”, inclusiv artist.
În loc să-şi dea seama şi să asculte de glasul raţiunii, să dea dovadă de inteligenţă, să-şi exploateze la maximum rezultatele favorabile ce l-au scos în vitrină acţionând ca un liberal ce se pretinde că este şi să creeze o efervescenţă în partid căutând oameni noi de calitate, cu experienţă de viaţă şi de carieră pentru ai promova la candidatura de primar şi alte funcţii la Iaşi, fiind conştient că societatea civilă strigă în gura mare că asta doreşte, „monseur” Preş. se face că nu observă subiectul şi în faţa unei eventuale strâmbăciuni a viitoarei Legi a alegerilor locale, el preferă să dea bir cu fugiţii de pe actuala funcţie unde a început bine o sumedenie de proiecte necesare şi să se mai compromită încăodată încercând să-l învingă pe acelaşi Nichita într-o luptă de mirosire a şosetelor murdare.
Este o imensă prostie, care denotă la Adomniţei o imensă infantilitate politică, o uriaşă frustrare venită dintr-un nemăsurat orgoliu, acela că în mod obligatoriu el trebuie să fie Şeful Suprem.
Şi ce se întâmplă dacă pur şi simplu pentru a doua oară Adomniţei nu-l învinge pe Nichita sau pe cel care va candida dinpartea PSD? Pentru că problema care se pune foarte clar – şi care liberalii se fac că nu o văd – este aceea că la PSD încă mai funcţionează disciplina de partid aşa cum a fost ea practicată şi înţeleasă decenii la rând de structurile Partidului Comunist, ceea ce la liberali, nici pomeneală! Degeaba îşi fac băieţii la comandă sondaje măsluite care să-i gâdile prin părţile sensibile, că realitatea este cu totul alta!
Orgoliul şi dorinţa cu orice preţ de a-şi înfige ghearele în tapiţeria fotoliilor ce le asigură funcţiile dobândite de USL (în veci fie slăvit numele lui Crin Antonescu) precum şi frica sau neputinţa de a împărţi din aceste funcţii şi noilor veniţi în PNL după ruperea USL şi fuziunea partidelor de dreapta (din nou în veci fie-i slăvit numele lui Crin Antonescu), îi face pe vechii liberali fenechişti să fie idioţi şi ticăloşi, lucru ce produce numai dezbinare şi pentru mine nu ar fi nicio surpriză dacă vor învinge în alegeri în continuare reprezentanţii PSD care nu au prea multe probleme interne decât două facţiuni care până în 2016 vor fi liniştite de Congresul partidului. Şi atunci, cu mici, bere, steaguri şi serbări câmpeneşti vor triumfa liniştiţi în timp ce liberalii se vor mânca între ei datorită unor orgolii şi încăpăţinări că unul ca Danga trebuie pentru servicii credincioase de pupincurism să rămână un om important la vârful partidului! Eu sunt absolut sigur – după cum cunosc şi simt chiar şi acum după doi ani – că mulţi dintre liberalii vechi care sunt ţinuţi sub oborocc vor boicota tacit alegerile, ce să mai vorbim de foştii pedelişti, sau pe cei din Forţa Civică, ce au adunat la europarlamentare sub comanda lui Dragomir Tomasevschi cât au adunat oamenii lui dom’ „locotinent” Adomniţei şi Moş Teacă Mitică la un loc! Vă place sau nu vă place, Tomasevschi este perceput ca un jurist incoruptibil, vajnic duşman al lui Nichita şi a mafiei sale şi un om care ştie chiar administraţie publică – lucru dovedit în perioada când a fost Prefect al Iaşului. Oricând el are şanse mari să îl bată pe reprezentantul PSD, indiferent că va fi Nichita sau altul!
Asta, dacă nu dă Dumnezeu drăguţul ca societatea civilă să dea o lovitură drept în ficaţi clasei politice şi să-şi scoată la bătaie propriul candidat la funcţia de primar şi consilieri locali pentru a termina odată cu mârşăviile pe care clasa politică nu conteneşte să le facă.
Atât Adomniţei cât şi criminalul teilor Nichita consideră că sunt indispensabili şi că fără ei în fruntea oraşului, ieşenii vor tremura de frig. Aiurea, sunt doar doi craci de izmene uzate şi murdare pe care vrem să le schimbăm!