Sunt sigur că deja sunteţi pregătiţi să săriţi ca arşi şi să luaţi atitudine proletară pentru afrontul ce-l percepeţi din titlu…
Dar v-aţi întrebat vreodată de ce nu e pomenit şi paştele tatălui? Oare tatăl este chiar atât de neimportant?
Se mai vorbeşte de paştele blajinilor, de paştele cailor, dar tatăl este mereu trecut cu vederea ca şi când ar fi ceva fără importanţă…Păi fără tată aţi fi putut fi vreodată pomeniţi sau să vă raportaţi la paştele mamii? Evident că nu.
O oarecare explicaţie a faptului că lumea acordă o mai mare importanţă paştelui mamelor în detrimentul tatălui, ar fi aceea că mama – prin religia de care aparţine – stabileşte teoretic şi religia pruncului pe care îl zămisleşte, dar experienţa mea trăită în cei cinsprezece ani în Ardeal şi cunoscând o mulţime de familii mixte (în sensul religiei) dintre ortodocşi şi catolici sau protestanţi, evanghelişti, etc. îmi spun cu totul altceva. Anume că religia tatălui ar fi predominantă. Adică ar fi cam aşa: căsătoria dintre o mamă catolică ( să zicem unguroaică ) şi un tată ortodox (să zicem român) duce la naşterea a doi copii: un băieţel şi o fetiţă. Teoretic ambii copii sunt botezaţi ortodocşi, dar există şi situaţia când fetiţa ar fi botezată la catolici şi băieţelul la ortodocşi fără să existe în acea familie mixtă vreo problemă de conştiinţă deosebită. Bucuria lor este cu mult mai mare că ţin ambele sărbători pascale cu obiceiurile fiecărei etnii şi religii şi ambii părinţi şi copii intră cu dragoste în orice biserică creştină.
Dar să pomeneşti numai paştele mamii, e prea de tot….
Uite, mie îmi place că la noi conducerea ţării are în prezent doi tipi care au paştele mamii lor separat şi pe deoparte este mişto că poţi să-i faci urările cuvenite lui Ponta de paştele mamii lui şi lui Johannis de paştele mă-si. Aşa nu este nicio discriminare! Fiecare cu paştele mamilor lor!
Unul a plecat de paştele mă-si cu tot familionul şi plodăraia din toate căsătoriile prezente şi anterioare „tomna” la New York – pe Broadway – şi la Central Park împreună (ghinion!) cu familiile Gâdea, Badea şi Ursu care cică se aşteaptă iarăşi la premiile anuale Tv şi la recuperarea clădirilor şi a patronului de la Codruţa, iar W. Ponta speră din această călătorie sponsorizată să aibă asigurată necondiţionat susţinerea doamnei Grecu şi a lui Răzvan Dumitrescu până în 2036.
Cică la plecarea de pe Otopeni Boeingul 737 era arhiplin la business-class de cele 4 familii însoţite de bone filipineze şi cameramani.
De cealaltă parte, domnul Preşedinte Johannis a sărbătorit paştele mă-si în Germania ce i-a adoptat părinţii, de unde a zburat cu toate gărzile de corp conduse de bravul ghinărar Pahonţu – sluga credincioasă a beţivanului zbanghiu de la Scroafiştea – „tomna” la Madeira unde vinu-i dulce ca şi doamna ortodoxă.
Şi Popeye de la Scroafiştea şi-a sărbătorit paştele mamii lui cu gândul la Nuţi care în Arestul General a fost nevoită să se mulţumească doar cu ouă de găină înroşite cu vopsea chimică şi aduse de Ruxandra Dragomir în lipsa celor de Cocoş sau de la cuibarul prezidenţial de la Cotroceni pe care avea ea grijă să le înroşească natural.
Aşadar, fiecare cu paştele mă-si.
Poate e bine că taţii sunt lăsaţi în pace.
Da’ Nichita unde o fi fost în paştele mamii lui?