În copilărie, acu vreo cinzeci de ani în urmă, văzusem unul dintre primele filme românești „de spionaj”…Ceva petrecut în timpul războiului, cu actori mari la timpul ăla, dintre care mi-l amintesc parcă doar pe Colea Răutu, încă tinerel.
Suspans, timp de război, spionaj în liniile inamice, nemți, ruși și – evident români de-ai noștri…
Acțiunea nu mi-o amintesc oricum, dar am rămas cu titlul filmului – „Secretul cifrului” – iar ceea ce este acum în titlul meu, era o parolă confidențială de recunoaștere rostită în film de beligeranți, cu care trebuiau ei să se recunoască, fiind sub acoperire.
N-are legătură deloc cu subiectul de față, dar sună mișto și m-am gândit că o să vă atragă să citiți textul…Textul este iarăși despre politică, despre politica asta de rahat de la Iași și știu că sunteți pur și simplu sătui și scârbiți de acest subiect în primul rând datorită personajelor de pe scenă și de acțiunea piesei care și ea e de tot rahatul.
Uite că a dat bunul Dumnezeu și încetul cu încetul scenariul scris în mintea mea pe la începutul anului, începe să prindă contur și personajele intră cu dezinvoltură în rol spunându-și replicile scrise de „moa” în momente de inspirație și revelație…
Hai să ne îndoim pe rând deș’tele și să numărăm:
Nichita și-a găsit sfârșitul – deocamdată politic – pe cu totul alte teme decât aceea care ne-o doream și la care ne așteptam noi…Ideea – așa cum am mai grăit – este că trebuia să fie anihilat de urgență și scos din joc și din funcție să nu mai poată face valuri.
L-am blestemat în februarie în anul când a tăiat primii tei și pe el și pe haraselu Chirica și le-am prezis că de aici li se va trage sfârșitul! La început voroveam de unul singur, dar la scurtă vreme niște găoziariști „de dreapta” care erau setați „antipesede” au prins din zbor ideea și au înțeles că ce zic io, este o armă laser.
Pe vremea ceea „băjeții” din USL ( Nichita, Chirica, Fenechiu, Adomniței și Danga) erau pe cai mari și înaripați și credeau că pot face orice le fată mintea bolnavă, că sunt invincibili și au pus genunchiul pe gâtul Iașului.
Conjuctura a fost de așa natură că o „dreaptă” aflată în degringoladă pe valul căderii lui Băsescu în gol și spargerea la comandă a PDL-ului în cioburi, se manifesta cu timiditate și când își vedeau cu ochii sfârșitul prin cotloanele uitării, hop! vine idioțenia cretinilor care au ras teii!
Plin de deznădejde și de ură, neputincios, țintuit în scaunul de invalid, nu-mi rămăsese altă șansă decât aceea să urlu în pustiu pe Facebook încercând din răsputeri să fac valuri…
Gălăgia mea a atras atenția unui Florin Ghețău – soldat băsist credincios cu grad de ofițer acoperit și trese la maieu; el, cu „celula de criză” înființată la TeleM au pornit să scuipe gloanțe din aceeași parte a baricadei unde mă aflam înspre „criminalii de război”…
Pe atunci, TeleM încă nu încăpuse în mâinile fenechiștilor, care apoi l-au proțăpit director pe Dobașu.
După ei, au fost activați și alți băsiști din târg care au început să vocifereze din ce în ce mai tare pe Facebook. Eu mi-am văzut de treabă și am continuat cu asiduitate ceea ce începusem pentru că îmi era frică să nu se stingă încet flacăra și problema să intre în uitare.
Împreună cu amicul Virgil Iordache am întețit focul și am mai aruncat din când în când sare, ca să iasă scântei și să atragem atenția. Nu aveam rachete de semnalizare.
Ecologismul local explodase, se activase, s-a trezit la viață PER, activiști ecologiști și civici apăreau ca ciupercile după ploaie, ne-am găsit unii cu alții pe Facebook și așa a apărut prima rezistență urbană.
Acțiunile noastre deveneau dintr-o dată un pericol nu numai pentu cei doi criminali și complicii lor fenechiști, dar apărusem ca o gașcă a cărei credibilitate și notorietate creștea pe zi ce trece, iar vocile noastre sonore erau auzite de tot mai multă lume…
Am făcut pe dracu în patru să internaționalizăm scandalul teilor decimați. Mai întâi l-am pârât oficial pe criminalul Nichita lui cumătrâ-sa – ministresa Rovana Plumb – căreia i-am adresat o scrisoare plină de indignare. Nu a catadixit să răspundă, dar a venit totuși la nunta Zamfirei – fata cea mică a Huțupeanului Inept.
Noi pe Facebook, făceam hâra-hâra, chemam lumea la revoltă, la mitinguri de protest…
Chestia asta a dat rapid idei falangei băsiste a Iașului comandată de structuri de afară care dădeau banul grup pentru acțiuni de discreditare și boicotare a guvernării USL.
A apărut în plină luptă civică a societății civile ieșene grupul folcloric „Iașul iubește teii” condus de o preafrumoasă pupăză care a început rapid să fie mediatizată de „celula de criză” băsistă de la TelM: Alexandrina Dinga.
Acest grup a început dintr-o dată să se manifeste în paralel cu noi și se vedea cu claritate că încearcă din răsputeri să recupereze timpul pierdut încă de la luarea startului.
Pagină pe Facebook, acțiuni mediatizate asiduu de „telemiști” pe goarnele Jurnalului Virtual, manifestații de boicotare a tuturor acțiunilor declanșate de societatea civilă, hau-hau prin cartiere prin acțiuni chipurile de informare a opiiei publice, de coagulare a societății civile cu prăjiturele de casă și suc de buze, caravana manipulării ba în Dacia, ba în Nicolina, Păcurari, parcul Copou.
Bruscamente se ițește lângă pupăză și un sturz ceacâr aterizat „tomna” dăn England, cu numele Dinu Munteanu, prezentat telespectatorilor drept un mare cercetător și scormonitor în arheologie socială dus pe apa Tamisei să-și obțină patalamale de doftor honorius cauza. Gagiul – rău tare în cioc – sare ca hultanul la gâtița lui Mihăiță Vicele Călău, de credeai că acu îl (ex)termină!
„Răpidi și digrabî” acest ONG plin cu lovele se impune în mintea lor ca fiind mare vector de luptă cu umbra teilor răpuși de drujba Sălcencei.
Facem oleacă de săpături să vedem de unde vine uraganu acestui grup care-și strigă iubirea de tei. Aflăm cu mare ușurință că doamna pupăză Alexandrezina e fost nimeni alta decât consiliera apropiată de eRectorul Mitică derect la Bruxelles când acesta juca în piesa cu euroșparlamentar european de la PDL…
Tanti Drezina răspundea la tilifoanele domnului șparlamentar în toate calitățile ce el le avea, pe bază de salar în euroi de Bruxelles.
E clar că dom eRector nu și-a luat cu el o secretară-consilier cu care să-i fie rușine pe la UE. Fată mumoasă, dișteaptă și devreme la serviciu, Alexandrina a reușit în anii de UE să-și facă fel de fel de contacte…E normal, cu așa calități, avea tot dreptul și atuurile neceseare!
Apoi Mitică s-a făcut senator din motiv de candidatură la primărie la Iași și în loc să-l bată pe huțupan la alegeri numai în gură ca pe coasă, a dat la pace și s-a făcut eRector senator în Parlamentul României…
Dar la Bruxelles, Alexandrina era aproape de cămara cu borcane cu miere, de miss Piggy Mungiu de la S.A.R., de multe alte lepre care complotează împotriva țărișoarei pe arginți dinafară..
Acu că ne-am dat seama cine-i pupăza și pe ce limbă cântă ea la Iași „pu-pu-pu, la-la-la”, am înțeles rapid legătura cu sturzul Dinu adus cu aeroplanu din când în când de păsăraru Ghețău ca să ciripească la fereastra vicelui Mihăiță…
Cu lovele și presă, cu nurii lui Drezina, au fost repede atrași în mișcare doi iluștri pensioneri profesori și ingineri – mari specialiști în dendrologie și botanică – să dea greutate și notorietate științifică grupării…
Eu am continuat liniștit să-mi văd de drum și nu am reparat intenționat garnitura de la robinet lăsând să picure apa pe același punct pic-pic…Așa am învățat de la Confucius…
Am compus o scrisoare deschisă despre tărășenia teilor, despre complicitatea criminalilor cu ministresa de la Mediu care avea în supt-ordine Agenția de Mediu locală, cea care a avizat favorabil crima; am tradus scrisoarea în franceză și engleză și am împrăștiat-o pe tot globul: la UE la Bruxelles – la Comisarul pentru Mediu, la Centru de presă de la Comisia Europeană, la „Time” la Londra, la „New York Time”, am rugat amicii virtuali ce-i am în listă răspândiți pe tot Pământul să-mi preia scrisoarea și să o posteze pe propriul perete ca să afle și eschimoșii și pigmeii din Togo că Chirica Criminalul a decimat simbolul Iașului! Am dat de știre Mossadului, CIA, MI6, FSB și bineânțeles la Poliția Locală a lui Nichita, nebănuind că-i sunt complici și că o urmăresc pe Adina sub paturi.
Am reușit prin postări continue și prin articole repetate să fac problema decimării teilor la Iași o problemă națională care acum se predă și la clasele pregătitoare din mediul rural.
Huțupanul și PSD au devenit urâți atât de tare de întreaga Românie, nu numai de către ieșeni, încât îi vedeam zi de zi cum se preling pe pereții budei îndreptându-se către groapa plină cu căcat, în cida faptului că-și înfig unghiile în lemnul vechi de esență moale.
Am spus și o repet continuu, cui vrea să mă bage în seamă: ca să-mi ating un scop și să pedepsesc niște ticăloși de care mă lovesc în viață și care fac rău și celor din jurul meu – doar pentru că așa i-a lăsat Dracul pe pământ – nu mă dau în lături de la nimic și aplic orice metodă.
Sunt în stare chiar să mă fac și eu frate cu Dracul până trec puntea să ajung la gâtul ticăloșilor ca să-i pot strânge până le iese limba.
Pentru mine o parte din scop a fost atins. Doar o parte! Nichita deocamdată e „out”, haraselu locotinent mai are o țâră și e luat de poteră, căcănarii complici se bat să ajungă la ciolan – ceea ce îi va aduce fix în vârful șișului meu, toate răpciugile s-au poziționat în vârful viitoarelor lupte electorale netezind drumul unor necunoscuți, dar valoroși oameni pe care doresc să-i ajut să schimbăm Iașul!
Găozarii băsiști și leprele din presă fidele clasei politice care au făcut până acum jocurile murdare sunt lipiți deja pe hârtia de muște și acum bâzâie în agonie!
Cât despre cei care iubesc teii de nu mai pot, le-am dat chiloțeii jos să li se vadă puțele, așa că planul lor de a acapara societatea civilă să o manipuleze cu victoria replantării teilor, s-a cam dus odată cu noaptea Referendumului…
A apărut din aceleași surse „Grupul pentru Iași”, niște inși făcuți cu palma prin frecare, ce se vor mântuitori! Poate pe Google sau Youtube!
La Iași e nevoie de cutotul altceva! E nevoie în sfârșit de oameni care să cunoască meserie, de oameni cinstiți și corecți! Îi veți recunoaște cu ușurință după parola: „la miezul nopții va cădea o stea!”
Acesta e „Secretul cifrului”!