MANUAL PENTRU INEPŢI (3)

Azi am să vă vorbesc despre alţi inepţi decît aceia cu care v-aţi obişnuit.
Am să vă vorbesc de nişte inepţi care ocupă funcţii babane, de la Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi şi pînă la Prim Viceprimministrul României.
Sunt un om al cărui minte toată viaţa a scormonit tot felul de soluţii de îmbunătăţire a muncii şi – fără vreo falsă modestie – am căpătat o oarecare mobilitate în gîndire tocmai datorată unei minţi analitice cu care ştiu că enervez al naibii de mulţi inepţi ce se lăfăie crăcănaţi sau picior peste picior în fotolii din piele de autobuz ţinînd o ţigară americănească între inelar şi mijlociu, lîngă palmă şi un IPhone ale cărui funcţii nu le cunosc în totalitate….
Bine. Am în domeniul meu de activitate multe inovaţii de-a lungul vieţii, sunt pe cale chiar să brevetez acum trei invenţii care ar schimba multe în domeniul întreţinerii drumurilor şi siguranţa circulaţiei rutiere, dar care trenează din lipsă de fonduri pentru brevetare şi aplicare.
Pentru că observ că televiziunile au început o furtună în paharul cu apă referitor la apropiata campanie de deszăpezire, iar şefii drumurilor se plîng ca nişte babe cu bufeuri la menopauză din motive ce ţin chiar de incompetenţa lor intenţionată, hai să vă spun pe scurt ce am încercat eu să fac de pe funcţia mea de cetăţean anonim persoană fizică…
Tot auziţi vorbindu-se că nici anul acesta nu se montează parazăpezi la marginea şoselelor patriei în sectoarele predispuse la înzăpezire. Cică persoanele ce ocupă funcţii de conducere la judeţe şi la DRDP-uri solicită fonduri continuu pentru aceste panouri, dar tot timpul nu sunt bani suficienţi şi atunci se închid drumurile pe sute de kilometri în timp ce tocmai atunci se cheltuiesc sume imense pentru deschiderea lor şi asigurarea circulaţiei, cu repercursiuni pînă la venirea primăverii cînd au loc de obicei inundaţii.
Ca unul care am lucrat o viaţă în domeniul întreţinerii drumurilor şi ca şef al unor Baze de Deszăpezire prin judeţele Braşov, Covasna, Harghita şi Iaşi, pot spune că am ajuns „să mănînc pe pîine” deszăpezirea şi combaterea alunecuşului.

parazăpezi plastic
Pe timpul lui Ceauşescu am apucat ca tînăr stagiar panouri parazăpezi din scîndură, panourile metalice din plasă de sîrmă şi fîşii de oţel, iar mai spre anii 80 au apărut panourile din material plastic cu o ramă metalică şi curele late din PVC – incomparabil mai uşoare şi mai fiabile decît cele din lemn sau metal.
Pentru că „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” totul a fost bine şi frumos pînă cînd o naţionalitate conlocuitoare a descoperit că acele curele din plastic ard excelent în sobe şi mai au şi o putere calorică mai mare ca orice esenţă de lemn…A mai descoperit că ramele din fier-beton de 18 mm grosime cu dimensiuni de 2×2 m sunt ideale pentru panouri de gard în jurul locuinţelor şi pe care se poate pune perfect o plasă de sîrmă.
În maximum 2-3 ani numărul panourilor parazăpezi ce le montam toamna pe cîmp se înjumătăţeau pînă la venirea primăverii, astfel încît după deranjul din 89 Administraţia nu a mai ţinut ritmul cu achiziţionarea altor panouri, iar producătorii lor probabil că au dat faliment nemaiavînd comenzi.
Trebuie să vă spun că operaţiunea în sine de depozitare, conservare, transport pentru montaj, demontare şi transport în depozit erau nişte operaţiuni destul de greoaie ce necesitau eforturi fizice mari din partea lucrătorilor – aceştia fiind nevoiţi să le transporte în spinare pe arătura proaspătă de toamnă prin noroi la circa 30-40 metri de drumul asfaltat, iar mai apoi după ce ridicau şirurile să la fixeze în sol cu ţăruşi înfipţi în pămînt şi ancoraţi cu sîrmă groasă de 3 mm pentru a nu fi doborîte de vînt.
Adesea drumarii erau împiedicaţi de proprietarii terenurilor agricole să monteze şi primăvara să demonteze parazăpezile pentru că erau obligaţi să calce cu piciorul pămîntul însămînţat sau pe care încolţise grîul.
Trecînd peste aceste obstacole cu care se confruntau în fiecare an, pot spune cu mîna pe inimă că niciun şef de District de la drumuri nu plînge că nu mai are panouri parazăpezi de montat şi pe care le are în gestiune. Chestia cu plînsul după fonduri care să completeze stocul e doar de ochii lumii, pentru că se cunoaşte că asta e ultima prioritate de care vor ţine cont guvernanţii oricărei puteri.
Ei bine, de mulţi ani aveam o idee cum să rezolv acest neajuns şi imediat după ce s-au încheiat alegerile locale şi apoi cele parlamentare şi am văzut procentul zdrobitor, am hotărît să mişc ceva…
Ca vechi liberal ce încă mai eram, am considerat că e de datoria mea să mă adresez cu soluţia ce încă nu este brevetată noului Preşedinte al CJ Iaşi – domnul Cristian Adomniţei.
Într-un amplu material tehnic ce i l-am trimis prin care mă puneam la dispoziţie cu tot ceea ce ştiu în materie de reparaţii de drumuri şi a KnowHaw-ului pus la punct prin care mă oblig să scad cheltuielile cu repararea şi întreţinerea unei reţele la sub 50% faţă de soluţia clasică, am prezentat şi ideea mea nebrevetată încă de apărare a sectoarelor înzăpezibile cu un gen de panouri parazăpezi pur ecologice şi semipermanente, a căror întreţinere e minoră.
Pe scurt, după modelul propus de mine ceream ca judeţul Iaşi să devină un judeţ pilot şi să montăm lîngă drumurile judeţene unde configuraţia terenului predispune la înzăpezire a unor parazăpezi vegetale. Acestea sunt simplu de realizat montînd în pămînt în linie nişte şpaleţi din beton armat sau alt material rezistent între care se întind la anumite înălţimi studiate, sîrme din oţel. La distanţe corespunzătoare pe linia acestor stîlpi se plantează nişte butaşi de iederă care în 2-3 ani se ridică pe reţeaua de sîrme şi printr-o tundere periodică după un model studiat, devin nişte garduri vii cu ochiuri care lucrează ca parazăpezile depunînd zăpada în spatele lor la viscol.
Avantajul acestui tip de panouri este că nu necesită operaţiuni de montare şi demontare anuală, sunt relativ ieftine atît ca amenajare, cît şi ca întreţinere, sunt mult mai puţin tentante la furat şi nu în ultimul rînd sunt viabile şi cu anduranţă mărită în exploatare.
Există şi un inconvenient, în sensul că trebuie adaptată legislaţia care să oblige deţinătorii de teren să accepte plantarea acestor garduri vii pe suprafaţa lor agricolă, dar Statul trebuie tot prin Lege să despăgubească acei deţinători în funcţie de suprafaţa ocupată cu contravaloarea rezonabilă a unei producţii agricole pierdute.
Faţă de avantajele incomensurabile aduse de apărarea drumurilor şi a căilor ferate de înzăpeziri – cu cheltuielile afernte – astea par a fi lucruri minore şi uşor de rezolvat dacă există voinţă politică.
Ei bine, nu am trimis numai domnului Adomniţei această propunere, ci şi noului Primviceprimministru numit după alegeri în persoana lui Liviu Dragnea.
Dacă Adomniţei care mă cunoştea mi-a răspuns de complezenţă mulţumindu-mi pentru sfaturi şi atît, toa’şul Dragnea nici nu a catadicsit să-mi răspundă ceva cu toate că imediat România a fost paralizată de viscol.
Vă întrebaţi poate de ce-i iubesc eu pe ăştia atît de tare încît bat în ei ca-n fasole oridecîte ori îi prind? Iaca de asta: că-s îngîmfaţi, indolenţi, suficienţi, dezinteresaţi, dornici de şpagă şi de căpătuială pe munca altora. Sunt orgolioşi pînă la prostie şi dacă ţara asta se duce de rîpă este pentru că ajung pe funcţii de conducere numai astfel de specimene.
Se lăuda Adomniţei că a deschis Parcul Ştiinţific şi Tehnologic TEHNOPOLIS Iaşi. Ia uite ce zice pe site: “Parcul Ştiinţific şi Tehnologic Tehnopolis Iaşi s-a constituit în scopul utilizării rezultatelor activităţii de cercetare, aplicării tehnologiilor avansate din economie şi creşterii participării instituţiilor de învăţământ superior la procesul de dezvoltare economico-socială prin ştiinţă şi tehnologie. Parcul Ştiinţific şi Tehnologic TehnopolIS Iaşi a fost constituit în baza Asocierii în Participaţiune, formată din: Consiliul Județean Consiliul Local, Universitatea “Al. I. Cuza” Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”
Oare invenţia mea nu poate fi sprijinită de acest organism? Mai am două, dar nu am bani să le brevetez. Eu n-am nevoie de nimic, dar mi-aş dori ca de la Iaşi să pornească o invenţie care să devină un brand de ţară. Probabil că Uniunea Europeană ar adopta imediat binefacerile acestei soluţii. Iarna mătură continentul din Anglia pînă la Iaşi, din Scandinavia pînă în Balcani.
Ştiu. Sunt ofticaţi pe mine că-i lovesc oridecîte ori îi prind. Dacă ar putea m-ar strînge de gît. Şi Adomniţei şi nichirica. Viaţa dă unora minte şi altora putere. Bine ne va fi cînd cineva va putea să le împletească în folosul societăţii pe amîndouă.