LEPRELE

Leprele sunt în societatea românească de astăzi de două tipuri principale: cu studii superioare și „de categoria a doua”.
În general leprele din prima categorie îşi au rădăcinile în provincie. Mă refer aici la provincia faţă de Iaşi. Adică la oraşe mai mici sau mai mari din Moldova şi din diferite sate din zonă.
Mai demult, pe timpul comuniştilor lui Ceauşescu, era o mare mîndrie să fii de la ţară, „să ai originea sănătoasă” – era o garanţie că vei deveni un cetăţean destoinic al patriei socialiste, un om al muncii care după ce era şcolit la oraş sau prin universităţi, devenea apt să înţeleagă ideologia marxistă şi să se comporte ca un om „de tip nou”.
Problema este că tinerii de atunci proveniţi din mediul rural sau chiar din micile orăşele „de provincie” veneau la oraş mînaţi de o dorinţă indubitabilă să se ridice, să înveţe cu seriozitate, astfel încît să rămînă în oraş – pentru ca cei rămaşi acasă, să se mîndrească cu ei.
Pe unii educaţia primită în primii şapte ani în credinţa faţă de Dumnezeu, de cinste şi onoare, de străbunul bun simţ transmis din generaţie în generaţie – cu respectul pentru cel mai învăţat, pentru „boierul” cu studii la „Viana” sau la Paris – i-au făcut ca în paralel cu studiile făcute cu sîrg să acumuleze şi comportamentul orăşanului civilizat. Adică să nu scuipe pe stradă, să nu vorbească tare în public, să respecte pe cei din partea locului, să cedeze scaunul în tramvai unei femei sau unei persoane mai vîrstnice, să nu înfunde canalizarea blocului cu capul de miel primit de acasă de Paşte, să nu pună muzica tare de să-l ştie tot blocul, să nu bată covoarele cînd „lumea bună” doarme şi cîte şi mai cîte alte semne de civilizaţie.
Ăştia au devenit încet o nouă pătură socială, cea a unei intelectualităţi provenite din mediul rural, cu studii în România. În timp, unii „s-au ajuns” şi au devenit directori de intreprinderi, profesori de şcoli, de universităţi, medici, magistraţi, ingineri în fabrici şi uzine.
Alţii au văzut în Iaşi mirajul oraşului mare şi cosmopolit cu studenţi străini, cu „Shop”-uri, cu ţigări străine, cu baruri şi viaţa boemă şi cam atît. Ăştia din urmă au mimat mereu că sunt orăşeni adevăraţi, dar au devenit oportunişti, au dat din coate şi au căutat să se urce pe scara socială cu orice preţ! Chiar dacă nu au învăţat temeinic să devină mari profesionişti, au trecut cumva prin diferite metode şi au scurtat drumuri în carieră…
La rîndul lor toţi aceştia enumeraţi mai înainte au întemeiat familii, au copii. Unii şi-au bătut capul să le dea o educaţie ca cea sănătoasă primită de ei la casa părintească de la ţară. Alţii însă au fost modele pentru progeniturile lor pe care le-au învăţat arta parvenirii, metodele de a te urca pe scara socială ocolind sau sărind treptele.
Aceştia din urmă au degradat în timp societatea.
Comunismul a creat omul „de tip nou”. El a venit de la ţară unde nu avea altă alternativă decît munca brută şi istovitoare de la CAP, în schimb cu o brumă de şcoală profesională intra în „cîmpul muncii” imediat, ca muncitor în oraş. Aici se căsătorea şi primea relativ repede un apartament la bloc. Nu cunoştea minime reguli de conveţuire socială comună, dar cu timpul era obligat să aibă alt comportament.
O Şcoală de Maiştri, o Şcoală de Partid şi iată o altă pătură socială. În acest timp, fosta intelectualitate care a propăşit neamul românesc, fosta „burghezie” a fost decimată prin închisorile politice şi lagărele de exterminare forţată.
Lumea s-a înrăit, a uitat complet de valorile morale, s-a făcut că nu mai vede că le-a fost decimat tineretul intelectual, noua orînduire a scos alţii pe bandă rulantăm care în cîţiva ani a înlocuit pe cei dispăruţi…
Ceea ce vedem astăzi în societatea în care trăim, sunt fapte şi fenomene rezultate din acele timpuri nu prea îndepărtate!
„Elita” intelectuală ce o avem astăzi s-a debarasat de valorile morale pe care poporul ăsta le-a avut ca genă…
Astăzi s-au pus în fruntea societăţii nişte inşi superficiali, cu buzele ţuguiate – obligatoriu cu studii universitare şi chiar cu titluri obţinute după metode arhicunoscute de ni s-a dus”buhul” în lume – sunt lideri de opinie, formatori de oameni, elita clasei politice…Nu sunt decît nişte oportunişti, nişte lepre care nu au niciun fel de scrupule, sunt gata să intreprindă orice să devină magnaţii lumii, nu mai au limite, nu mai au bun simţ, nu mai au credinţă, nu mai au compasiune pentru semenii lor – nici chiar pentru cei din familie de multe ori – sunt în stare de orice ca să ajungă în frunte, să fie la comandă, să controleze butoanele societăţii pentru a-şi dirija resursele, pentru a ocupa funcţiile care îi pot îmbogăţi, care îi pot aduce pe o treaptă socială în care tu, un anonim neînsemnat îi eşti dator, trebie „să ieşi la interval” !
Unde mai există morală, unde mai există bunătatea, sentimentul de coeziune, de ţel comun, unde mai există un spital unde să nu trebuiască „să dai” de la portar la infirmier, asistent, şef de clinică, unde mai există şcoală unde să nu ţi se ceară şpaga „pentru fondul clasei” pentru cadouri date profesorilor pentru ca şi copii lor să treacă mai uşor, să ajungă mai simplu cu diploma de ratat în buzunar, unde mai există funcţionar public care nu aşteaptă pentru a-ţi elibera un act să nu aştepte orice peşcheş?
În asemenea lume degradată şi ticăloşită este uşor să manipulezi! Fosta clasă muncitoare astăzi debusolată, fără venituri, fără orizont, aflată la mîna tuturor guvernanţilor foşti şi actuali, este mînată ca o turmă amorfă de colo-colo, schimbînd o „păşune” cu alta în funcţie de dorinţa stăpînilor…
De ce nu este societatea civilă în stare să se manifeste, să se organizeze? Pentru că toţi acei inşi ce au devenit majoritari, n-ar mai putea să manipuleze, să-şi facă jocurile de culise, n-ar mai putea obţine uşor vile, case de vacanţă, maşini nemţeşti, n-ar mai putea merge în vacanţe extravagante, n-ar mai putea obţine posturi cheie fără performanţă profesională, n-ar mai putea eluda legea sfidînd opinia publică!
Presa este un instrument în mîinile acestopr gherţoi, este unealta de intoxicare, de manipuilare în loc să fie un instrument în slujba societăţii civile.
Toate aceste lepre vă intoxică să votaţi PSD, PDL, sau PMP, PNL sau UDMR…În toată clasa politică românească sunt infiltrate Lepre! Chiar dacă au înalte studii universitare, sau sunt „foşti” burjui roşii.
Este greu de crezut că ne vom mai putea ridica din colbul drumului. Doar Dumnezeu mai poate face o minune!
Iar acea minune, s-ar numi simplu: Monarhie Constituţională…