Serial feisbucist (SF), episodul 11, sezonul 1

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.
„Răzbunarea”
Larisa ieşi precipitată din biroul lui Lişman aruncîndu-i o privire pe sub sprincene Micşunicăi şi un zîmbet ironic în colţul gurii. „Un pic şi te fac eu, babeto…”
Micşunica sesiză ironia basarabencei şi îşi zise cu ciudă în gînd: „curvă. Ea crede că dacă joacă rolul lui Monica Levinsky rezolvă mare lucru cu primarul. I-au trebuit vreo trei ore pînă să-l aducă pe ghiolban în nirvana. Ehe! Nu mai e ce a fost el acu zece ani cînd m-a luat pe mine de la Bona Aqua S..A.. Ce vremuri…Ia-ţi fa apartament, topeşte-i acadeaua, dar să nu crezi cumva că ai să treci de mine. Eu ca tine am fost, da tu ca mine încă nu! Îl fac eu pe Mişu primar şi ai să treci tu înapoi la munca de jos….te vei ruga să-ţi găsim un post la Spaţii Înierbate la Plopeanca, măcar să ai bani de chirie.”
Ledul telefonului centrală pîlpîi, semn că o cheamă Lişman. Deschise uşa şi cu o voce mieroasă întrebă: „m-aţi chemat domnu primar?”
„Mda. M-a căutat cineva cît am scris eu cu secretara discursul în limba rusă pentru întîlnirea cu tovarăşul Voronin?”
Pe Micşunica o pufni rîsul, dar se abţinu.
„Doar domnu vice Mişu, mi-a spus să-l anunţ cînd sunteţi liber.”
„Bine, cheamă-l.”
Micşunica băgă capul pe uşa vicelui şi îi făcu semn cu ochiul spunîndu-i: „domnul primar s-a eliberat tocmai, a muncit la un discurs de limba….rusă şi a zis că vă primeşte.”
Mişu intră şi se aşeză familiar chiar pe fotoliul masiv de lîngă măsuţa fantezie. Lişman îi urmă exemplul şi luă locul pe celălalt, apropiindu-se într-un „tete-a-tete”.
După ce s-a aşezat, Lişman sări brusc în picioare şi întrebă: „merge o tărie? Am o sticlă de Martell – cred că-i un rachiu ceva – şi nişte zamă de prună de Piteşti de la Tinel.”
„Păi prefer Martell – e un coniac, pentru cunoştinţa dumneavoastră – nu pute aşa ca pruna şi nu se ştie care mai dă buzna pe aici şi zice că-i bodegă. Da nişte borviz aveţi, că eu aşa beau tăria să fie de drum lung: o gură de tărie, una de apă.”
„Am tot ce vrea muşchiul tău. Sunt ăl mai tare primar din tot Voievodatul! Ori poate ai uitat! Stai să dau drumul şi la măgăoaie să bruieze microfoanele de le-or fi pus căcaţii ăia.”
Un radio sofisticat cu comenzi digitale porni acţionat de telecomandă. Încăperea fu inundată dintr-o dată de o muzică hause care suna sacadat ca un metronom pe fondul care un gagiu se certa cu careva.
„În pizda mă-si cu muzica lor de cretini. Unde mai găseşti băi Mişule un post cu muzică adevărată ca atunci cînd eram eu tînăr sau măcar aşa cum eşti tu acum…?”
„Păi schimbaţi postul. Căutaţi Romantic FM sau măcar Europa FM, că ăia mai dau şi muzică veche din anii 80, 90.”
„ Căcat. Mi-au luat aparatul ăsta de ziua mea şi tîmpiţii au crezut că-mi fac o bucurie cu o sculă sofisticată, dar eu nu mă pricep să gugulesc rahatul ăsta. Nu are niciun buton, nimic, numai telecomanda asta de parcă-i laptop cu o mie de butoane scrise într-o limbă pe care tot o aud la filme.”
„Daţi la mine, că noi din generaţia mea le mai dibuim puţin”
Mişu porni să scaneze scala automat şi cînd se oprea asculta trei secunde sau se uita pe display să afişeze postul. Aparatul s-a oprit în sfîrşit pe Romantic FM. Dalida şi Alain Deloc – sau Delon? – cîntau „parole, parole”.
„Ei, da, asta mai ştiu şi eu! Uite îmi aminteşte de o gagică pe care am capsat-o io cînd am venit acasă într-o permisie din armată în grădina din spatele Căminului Cultural la o discotecă.”
Lişman se aşeză înapoi în faţa lui Mişu şi se apropie ciocnind paharul de cristal masiv în care vicele turnase cîte un deget de Martell. Îl dădu pe gît ca huţupanul cu ţoiul de RDM, în timp ce vicele – patron clandestin de cluburi şi terase – luă o guriţă pe limbă plescăind cu satisfacţie excitarea papilelor gustative.
„Bou şi mîrlan, ce să-i cer?” îşi spuse Mişu în gînd.
„Ia zi, care-i problema? Ai fost la şedinţă, i-ai futut bine?”
„Păi asta am vrut să vă raportez. I-am futut sistematic şi temeinic aşa cum aţi ordonat. Mai ales pe boul ăla de Ofticiuc căruia nu ştiu de ce îi tot ţineţi partea şi-i luaţi apărarea. E un ticălos sadea care tînjeşte doar la funcţia mea şi pentru asta e în stare să-şi reguleze şi nevasta.”
„Lasă Mişule, nu-ţi fă probleme. Pe tipul ăsta l-am tot promovat ca să scoată castane fierbinţi din pojarul focului cu labele lui proprii şi personale. Ăsta îmi colectează săcuşorii cu iepuroi de după vînătoare şi pe mine nu mă doare capul. La o adecă eu nu ştiu nimic, nu am văzut nimic. Îl tolerez pentru că la partid avem nevoie şi de golani ordinari cu craveţi şi costum Arcani.”
„Armani!…”
„Mă rog, cum spui tu. Ofticiuc al meu l-am pus director comercial la Hopuri şi Dîmburi şi apoi i-am dat ca şef deasupra un bou pe care l-am promovat pen’că juca fotbal cu mine în echipă la sală şi pasa întodeauna fără să dea el gol. E unul Lascu, lucrase pe la noi la Cotidian păzea trei ţigani cu o roabă cu asfalt la plombări. Am venit la putere şi l-am plasat, că altfel lua postul Afenechiului şi orgoliul meu nu m-a lăsat. Acu Lascu îi dă lesă lui Ofticiuc şi flăcăul joacă la opţai aducînd lovele şi distribuind ce trebe unde trebe. Tot pe el îl trimit cu mortul şi la Ponta şi la Dragnea şi ştie deja cărarea. Aşa că dă-i pace, nu-l carota, că e nevoie de el.”
„Bine, dom primar, da s-a luat de mine şi m-a ameninţat că-mi ia funcţia şi-mi dă cu şutul în careu imediat după alegeri, că cică dumneavoastră îl susţineţi. Să fie clar, eu aşa ceva nu înghit şi se pare că s-a aliat şi cu curvarul ăla cu cur de vădană ce munceşte din greu la madam Olteanu, mă refer la Iorgovan. De aproape doişpe ani de cînd vă slujesc ca un cîne credincios v-am fost aproape şi am făcut absolut totul ca la carte, de aţi avut oricînd loc de întors după actele întocmite de băiatul. Am ţinut fermuarul tras, am semnat în locul dumneavoastră toate căcaturile care puţeau cînd dumneavoastră nu eraţi în oraş, m-am lăsat scuipat şi ponegrit cu plopii tăiaţi, cu cataroaiele alea de-şi rup muierile toacele pe stradă de nici nu pot să mai agăţ vreo bucată că-mi spune că-şi zdreleşte bulanul, totul fac, iar dumneavoastră îi daţi satisfacţie golanului Ofticiuc şi lui Iorgovan.
Bun, m-aţi pus Şef la PSD pe oraş. Mă ocup şi aici de toate mizeriile. A! Apropos! Mi s-a raportat că echipele de campanie nu mai au benzină la maşinile care bat zi şi noapte oraşul şi zona metropolitană şi judeţul în lung şi în lat. Avem 118 maşini care merg aproape non stop cu şoferi care fac ture pe aceeaşi maşină. La Servicii Secrete Municipale S.A. s-a consumat şi s-a decontat atîta carburant, că rusnacii de la LukOil nu mai fac faţă cu rafinăria din Ploieşti şi aduc cu vapoarele de prin Kazahstan sau din Uzbekistan, că eu le încurc p’astea to’deauna…
La fel la Gunoaie S.A. s-a dat toată cota de carburant de la gunoiere de zac munţii de mizerie prin cartiere la maşinile de campanie. Pute gunoiul, de tîrgoveţii îl vor vota iar pe nemţălău şi o să ziceţi că-i vina mea.
La Cotidian am stopat orice asfaltare, orice lucrare şi am dat şi acolo gazul de la camioane la maşinile de campanie.
Peste tot scriu tîmpiţii foi de parcurs din birou şi maşinilie zac în garaj în timp ce găurile din uliţele tîrgului se înmulţesc ca purecii pe cîinii comunitari.
Unde să mai mă duc? De unde să mai luăm gaz la maşini?”
„Măi Mişule, da pe Florescu l-ai curăţat?”
„Care Florescu?”
„Ăla bă, care a fost director la Poştă şi s-a făcut mare patron de benzinărie în Bucinexu. Ăla de-l mulgea şi Similar de cînd i-a dat autorizaţia de construcţie în buricul oraşului pentru o benzinărie. Cîtă presiune am avut eu de la Petrom, OMV şi LukOil să le vînd staţia lor că-i plasată perfect! Nu am cedat, că Florescu e poporan de-al nostru din PSD şi jonglează cu gazul de la înfiinţare! Cînd oraşul rămîne accidental o zi fără gaz, la Florescu vin cisterne direct de la arabi, dracul ştie ce legături are şi ăsta! Te duci la el şi-i spui că din ordinul meu să trimită imediat una-două cisterne din alea balenă la Plopeanca şi la Apostolescu. Pricipit?”
„Pricipt şefu, iaca imediat mă evapor.”
„Băi Mişule, de Ofticiuc nu-ţi fie teamă, ăsta şi chiar Iorgovan sunt pioni de sacrificiu la o adecă se-mpute atmosfera şi trebuie dat pe careva în gît să ne scăpăm pe noi. Adică să ne salvăm, băi să nu înţelegi că să ne căcăm în pantaloni. Uite, am să-l chem la mine şi am să-i înfing sula o ţîră la buci ca să ştie pînă unde are lanţul liber. Îl liniştesc io, că de mîna mea depinde. Hai, mergi la treabă şi ai grijă să iasă Ponta şi pe tîrg, că altfel luăm şpiţuri în cur de la Dragnea. Vezi că şi puţoiul ăla de Iovan care-i fiul – ştii tu cine-i, băgami-aş – îmi poartă sîmbetele libere. Gagiul cică vrea să-mi tragă mie un şut în cur după alegeri dacă iese Ponta, că-s pe-o mînă şi-un bulan! Io-te sula Mărioară.”
Mişu ieşi de la primar şi îi făcu Micşunicei cu ochiul. O strînse discret de degetul arătător cu care tocmai dădea un like la un articol de-al lui Brotacul despre şantierul unde se mai montaseră patru şuruburi la şina tramvaiului 3.
„Grijă mare fetiţo la ce am stabilit. Te iubesc şi te doresc, viaţa mea ţi-o dăruiesc.”
Micşunica simţi brusc o umezeală abundentă exact pe rama ochelarilor cu geam de sticlă şi rame aurite care erau purtaţi ca să-i dea un aer de intelectuală.
„Vaai, Mişu, te iubeesc” şopti femeia pierdută.

După plecarea lui Mişu, în secretariat îşi făcură apariţia Iorgovan şi cu aghiotantul lui, libidinosul Daniel Glumă. Ultimul era cunoscut ca un cal breaz ca trompetist la „organe” şi purtător de cuvînd fără frontiere pe la toţi fraierii care puneau botul la turnătorii. Era un fel de hîrtie igienică neigienică cu care se cam ştergeau toţi de rahat şi era trimis după interes să bage diversiuni. Era şi pe statul de plată la Servicii Secrete Publice şi cică o juma’ de normă pe la Gunoaie S.A. Micşunica nu-l putea suferi, da ştia că-i om de toate cele.
Iorgovan îi sărută galant mîna şi îi făcu întrebător semn cu capul arătînd uşa primarului.
„Este. Vă anunţ?”
„Te rog.”
Glumă încercă şi el să-i sărute mîna curtenitor, dar Micşunica o retrase ostentativ dîndu-i de înţeles că nu se va lăsa îmbălată de limax.
„Intraţi. Şeful vă primeşte.”
După ce intrară cei doi, secretarei îi străfulgeră o idee. Îşi luă repede smartphone-ul, îl butonă rapid şi cu el în mînă intră la Lişman în birou.
„Domnu primar, doriţi săvă servesc cu ceva? Un ceai, o cafea?” În acest timp se apropie discret cu telefonul pornit pe înregistrare şi-l plasă cu mîna dusă la spate după o vază cu trandafiri din ceramică neagră.
„Nu Micşunico, te sun eu dacă avem nevoie de ceva.”
Micşunica ieşi, iar Lişman se adresă direct lui Iorgovan.
„Băi Sorine, aud chestii nasoale de pe urma ta. Ai grijă cum dansezi că deja am pus ochii pe tine. Eu te-am făcut ce eşti, suntem prieteni de la fotbal, de la şpriţuri şi de la gagici, dar cred că ţi-ai luat-o în cap! La tine în colegiu mă aşteptam la o victorie zdrobitoare în primul tur. Cîţi bani ai păpat Sorine? Înafară de ce ţi-am repartizat noi de la partid tu ai adus vreun sponsor? Un leu măcar, atîta vreau să ştiu.”
„Sigur Şefu, l-am trombonit pe Ghiţă Chişcă de la lanţul de dughene Sucul şi Şurubul şi a decartat doă’jdemii de urecheaţi.”
„Aşa. Foarte bine. Tot el ţi-a sponsorizat şi capania care te-a făcut pe tine derutatul de azi. Mai ai?”
„Am mai mulţi, dar nu aşa barosani. Chioşcarii din cartier pe care i-am obligat să verse cîte zece lei pe zi de om.”
„Bun. Care-i şpilul de aţi venit în duet la mine?”
„Domnu Lişman, fiţi atent la Glumă ce stenogramă a adus el. Gagiul s-a infiltrat printre găozarii băsişti şi a reuşit să fie la o şedinţă de instruire condusă de Talpa Iadului – Florcă Frigurosu.”
„Dom primar, să trăiţi! Aşa ceva nu vă dădea matale nici Şeful SRI. Dănuţ e băiat de băiat. Frigurosu ăsta e şeful celulei de băsişti duri din tîrg. Ştiţi matale, talibanii. Rectorul Mitea Oproiu, Neicuşor Silvicu, deputatul fără păr pe cap şi la sprîncene, Mişu Radovan Bozgoreanu. Ăştia sunt acum conduşi din umbră de agenţi bine plătiţi de Soros şi alte oficine străine de-a lui Băsescu şi sunt dirijaţi de structuri infiltrate pe la ICR şi alte ONG-uri chipurile ecologice. Ştiţi bine că anu trecut după ce aţi hăcuit plopii şi aţi avut proteste eu m-am infiltrat între verzi mascat şi credeau că sunt cu ei pînă m-a găbjuit tîmpitul ăla de-i mahăr pe fesebuci.
Bun. Din cîte am înţeles io, Frigurosu e tata lor. Ăsta a fost mascat într-un weekend la Regină la Bukingam cică la şoping, dar a luat notiţe. Cu el sunt golanii ăia de la TeleP. Aiurel Doboşeru e director de hoha. De fapt execută şi el ce zice Florică. Îl mai au de partea lor pe Ghiţă Onofraş şi alţi intelectuali aciuiţi prin Universitatea Petrache Pechea.
Ăştia coordonează toată mascarada contra PSD şi lovesc cu picătura chinezilor pe aceleaşi teme să vă sape la temelie. Ştiţi matale, cu plopii, cu Tunelul Timpului de la Piaţa lui Eminescu. Frigurosu luptă pe fesebuci, iar hăilanţi scrie la televizor şi pe saituri locale. Aveţi aici stenograma cu ordinele date pe garnizoană cînd a venit din Anglia.
Găozarii ăştia au probleme mari, cică ei sunt dreapta. Poate dreapta cu care fac labă, că e o dezbinare aşa de mare şi se mănăncă aşa de tare că eu vă prezic să dormiţi liniştiţi şi peste o sută de ani, că ăştia se mănîncă mai tare de cînd dumneavoastră puteţi.
Afenechiului şi gaşca lăsată de Rechinul din Trotuş nu vor cu niciun chip să se adune cu băsiştii, că nu cedează nici funcţia de femeie de serviciu care spală buda la Aeroport!”
„Bine. Bună treabă. Lasă aici dosarul că-mi iau nişte pop corn şi diseară citesc în loc să mă uit la porno.”
Se deschise brusc uşa şi intră Micşunica.
„M-aţi chemat? Parcă aşa mi s-a părut…”
Micşunica se apropie de servantă şi recuperă discret cu mîna la spate telefonul mobil.
„Ţi s-a părut Micşunico, dar dacă tot ai venit, ia hîrţoagele astea „Top Secret” şi fă vreo cinci exemplare la xerox. Îi dai unul lui Mişu, unul lui Brotacul, unul lui Ofticiuc şi mai ţii două la tine în saltar poate mai vrea careva.”
„Înţeles Şefu” zise Micşunica bucuroasă că poate să-i dea lui Mişu să asculte convorbirea din biroul primarului. Ca semn de loialitate.
(sfîrşitul episodului 11, sezonul 1)