Hotărâsem să nu mai scriu niciodată despre ceea ce mi-a făcut – mie și semenilor mei – atâta de mult rău în viață… Hotărâsem să mă închid într-un bol de sticlă opacă și să stau în bula mea până la capăt… De mult nu mă mai pot revolta pe ceea ce se petrece în jurul meu, pe oamenii de care am depins ca popor în ultimele trei decenii și care ne-au dus la autoexterminare. Din nefericire, foarte mulți încă nu văd, sau poate nu sunt conștienți că am ajuns doar niște morți încă vii, niște numere de statistici care fac obiectul unor manipulări și jonglerii la care noi asistăm acum ca niște statuete puse pe o etajeră peste care se așterne praful… Pentru că degeaba eu și alți câțiva – enorm de puțini totuși – am reacționat și am strigat la timp, am țipat cu gândul să vă înfuriem, să vă deschidem ochii și mai ales mintea de pe urmă… Din diverse motive nu ați ținut seama. Ba, chiar ne-ați luat în râs! Ați ignorat pur și simplu strigătele noastre, v-ați crezut voi mai deștepți, mai capabili să vă strecurați în viață printre jivinele sălbatice, crezând că le stăpâniți dacă le strigați cu buzele țuguiate: „marș!”. Ei, bine, azi aveți rezultatul! Azi trăiți cu satisfacția de a fi martori la propriile funeralii, la slujba de pomenire și la cortegiul care vă duce la cimitirul universal. Macabru, nu? Păi ce este altceva starea în care a ajuns acest popor decât o populație de grotă, o turmă de pitecantropi care vor să mănânce un mamut, de flămânzi de viață ce sunt și cred că îl pot vâna cu o nuia ruptă din copac?! Am ajuns acolo unde eu și alți câțiva am prezis, acolo unde Dumnezeu – sătul și scârbit de ticăloșia și prostia noastră – ne-a lăsat să mergem, deși El ne arătase exact direcția opusă?! Bă oameni, bă creaturi inferioare ce ați fost înzestrate la naștere cu ochi, cu minte, cu gândire?! V-ați degradat în asemenea hal al moralității încât ați ajuns să vă reprezinte și să vă conducă niște embrioni dotați doar cu o membrană și cili vibratili care se erijează în oameni, în ființe umane, dotate cu inimă, creier și gândire? Cum să atribui asemenea calități unor Johannis, Orban, Câțu, Tătaru, Anisie, Velea, Arafat, Ciolacu, Stănescu, Vasile Dâncu, Nicușor Dan, Dan Barna, Ponta, Tăriceanu, Ciolș, Clotilde Armand, Eduard Helvig, Traian Băsescu, Costel Alexe, Mihai Chirica, Emil Boc și toată pleiada de reptile târâtoare ce au secerat sute de mii, milioane chiar de români proști, hulpavi, nesătui după avere și trai ușor, care s-au vândut imediat diavolului pentru un an de viață minunată în Grădina Raiului creată ca o butaforie în mijlocul Iadului?! Cum să mai credeți în puterea votului, în himera unei vieți mai bune dacă în prostia voastră îi veți alege pe unii sau pe alții? Au fost mințite și păcălite generații întregi, care în naivitatea lor au fost îmbrobodite că vor trăi mai bine, că vor avea democrație, că se sacrifică pentru ca măcar copiii lor să aibă o viață normală, să trăiască în Libertate, într-o societate în care scara valorilor este ordonată după criterii sănătoase… Este cică o campanie electorală, o parodie ca un vodevil de două parale ce se joacă în piețele cu geamurile sparte, de trupe se saltimbaci tarați în tot felul, cu artiste despuiate și cu boli venerice, cu artiști sifilitici pe care colcăie păduchii! În duruit de tobe vă cheamă la moarte imediată, vă cheamă să le dați girul vostru ca să vă bage mâinile făcute cange în buzunare, să vă inoculeze serul mortal și să vă mintă uitânduvi-se în ochi, că vă vindecă și veți dobândi Nemurirea! Mi-e silă să vă mai spun asta, mi-e silă să vă mai trag de mânecă, să vă iau de pe șină din fața trenului, am obosit, m-am blazat, gata! Îmi aștept moartea senin și liniștit, eu atât am putut face, cu Dumnezeu eu nu lupt, mă las în brațele lui să vă ducă acolo unde vrea El. Ne-am întors în preistorie, înainte de formarea poporului român, pe timpul când maimuțe ca Orban, Johannis sau Ciolacu și Dan Barna erau net superioare ființei umane ce avea să se transforme mult mai târziu în Homo sapiens…