Am scris de multe ori despre incompetență, despre inepția și ticăloșia edililor din Iași…. „CITADIN” este mâna cleioasă tremurândă cu care Primăria face rușinos labă dintr-un viciu care nu mai este de mult un secret, a devenit deja o obișnuință pentru cetățenii orașului, că nici măcar nu se mai ascund sub plapumă, o fac dezveliți, fără să le pese.
Cândva, „CITADIN” era o emblemă de marcă a Iașului, un blazon pus pe stema primăriei, dar asta s-a întâmplat în anii 90, până la al doilea mandat al lui Simirad, care l-a lăsat pe directorul Mihai Theodorescu să facă cu echipa lui de ingineri, ceea ce știau ei mai bine, așa cum făceau de când la primărie – și apoi la viitorul „CITADIN” – veniseră și se formaseră cele mai bune și competente cadre inginerești care lucrau cu dragoste în Gospodăria Comunală.
În apropierea alegerilor din 1998, lui Moș Chiorpec Simirad – un impostor care a fost slugă a vechii securități și un nomenclaturist al vechiului PCR – a început pur și simplu să-i pută urât de faima de edil al lui Theodorescu, iar faptul că ieșenii știau că toate acțiunile la carte se minunau și se petrec sub ochii lor îi aveau ca eroi pe „citadinii” lui Theo, îl înnebuneau de furie pe țărănoiul din Coțușca ce credea că directorul Theodorescu vrea să-i ia locul, așa cum îi turnau în urechiușile porcine fel de fel de trepăduși ce roiau în jurul „profesorului”, cum pretindea marțafoiul să fie catalogat. Pentru cine vrea, Istoria a consemnat multe despre ticăloșia lui Simirad, dar ceea ce trebuie de reținut, este că pe Theodorescu nu-l interesa deloc cariera politică și satisfacția sa cea mai mare era să vadă Iașul său natal invidiat de toată România, după cum veneau delegații, oficial și neoficial, să fure din realizările occidentale ale Iașului, că în Occident încă nu le da mâna și vizele să umble.
De frică să nu-i ia scaunul de țărănoi parvenit de sub fundul bucălat, Simirad l-a determinat pe Theodorescu și o parte din echipa lui să plece din sistem, înlocuindu-l cu niște nulități cu un nivel la genunchiul broaștei la conducerea Regiei, dar care aveau o singură calitate principală: erau slugi în stare permanentă de a-i linge hemoroizii lui dureroși.
Prin 98-99 a început sfârșitul „CITADINULUI” glorios și decăderea efectivă a Iașului. În al doilea lui mandat la primărie, Simirad a spart CITADINUL în trei unități economice distincte, cu statt de autogestiune, dar aflate efectiv la mâna primpriei, deoarece patrimoniul era al ei, iar directorii erau numiți discreționar de Primar. A rezulta așadar SALUBRIS, DSPM (Direcția de Servicii Publice) și CITADIN, firma mamă
Mișcarea a fost făcută în primul rând pentru a fi create mai multe posturi TESA și de conducere cu care Moș Chiorpec putea să-și plătească și mulțumească armata de apărători ai Mafiei abia înființate. Mai era și megalomania lui proverbială care avea nevoie să-i satisfacă orgoliul ioncomensurabil de a fi stăpân de sclavi pe o plantație cât mai mare. Oamenii profesioniști și curajoși din structura tehnică de conducere a vechiului „CITADIN” au plecat care încotro au văzut cu ochii, rămânând doar o mână din vechea gardă, care a acceptat de frică, din fire de slugă, să facă jocul noiior conduceri cu care Simirad a declanșat și JAFUL.
De atunci s-au înmulțit vilele în jurul Iașului și în Iași și era notoriu că doar cine nu voia nu fura ca în codru! De la noul Director General, Inginer Șef, Director Adjunct, Contabil Șef, Șef de Personal, maiștri, șoferi pe autocamioanele de transport, magazioneri, paznici, ingineri șefi de servicii în Primărie și până la Primar și șoferul său, s-a creat o armată de căpușe și lăcuste care furau nestingherite în interes propriu și de grup cam tot ce era nevoie: ciment, cherestea, betoane gata preparate, geam, tâmplărie, cărămidă din demolări, borduri recuperate, pavele de piatră, țeavă de instalații, tuburi de canalizare, piatră spartă, piatră brută, dale din beton… Ideea este că totul s-a transformat sub oblăduirea lui Simirad în 2-3 ani în Mafie, iar ca Mafia să aibă protecție, au fost cooptați polițiști cu funcții, procurori, directori de ziar, jurnaliști incomozi, judecători, securiști. Toată lumea își primea tainul, era nevoie doar de a fi contactat Simirad. Doar El avea puterea să racoleze, să corupă pe oamenii care ar fi trebuit să stopeze Jaful!
„CITADINUL” a ajuns o biată umbră a ceea ce fusese sub Theodorescu, iar directorii care au urmat la conducere numiți de Simirad, au intrat în Mafie fără crâcnire, pentru că așa le era stofa și pe acest criteriu fuseseră numiți de „tătuca”.
În acea perioadă a fost adus de Moș Chiorpec Simirad la Primărie, la Direcția Tehnică, un tânăr „ingineraș” cum fals se pretindea puradelul, deși lumea avea să afle mai târziu că era absolvent de Geologie, iar apropierea ăstora de corpul ingineresc este similară cu a testiculelor de penis… Numele puradelului: Mihai Chirica. Veți mai auzi de el.
În timpul când Mihai Theodorescu a fost Director General, orice echipă a CITADINULUI care lucra în stradă avea în dotare și folosea în mod corect un SET DE SEMNALIZARE confecționat după Normele internaționale în atelierele unității. Nu exista ca muncitorii să nu aibă salopete specifice și veste portocalii decent de curate, erau instruiți să nu scuipe pe stradă la punctul de lucru, să nu vorbească injurios cu glas puternic să fie auziți de trecători, să nu dialogheze cu trecătorii asupra problemelor pe care le executau, să nu-și lase sculele, uneltele, înafara perimetrului îngrădit al punctului de lucru, să nu se dezbrace la piele motivând căldura excesivă, mai pe scurt, toți lucrătorii CITADINULUI care acționau în stradă trebuiau să lupte pentru Blazonul și statutul civilizat al întreprinderii. Li se explica la instructajele zilnice faptul că așa cum se comportă în văzul lumii, tot așa sunt și ei catalogați și respectați de lume.
O grijă deosebită pe care o aveau șefii – de la conducerea unității, până la punctul de lucru – era acela de a stânjeni cât mai puțin traficul rutier, căruia i se acorda o mare prioritate și pentru asta se luau măsuri, se cheltuiau bani pentru o semnalizare foarte vizibilă, comodă și corectă, conform Legii circulației. La Iași se lucra în anii 95-98 așa cum ulterior aveam să vedem că se lucrează în Europa occidentală. Veneau la noi și ne observau edili din București, Cluj, Brașov, Timișoara, Bacău, Suceava și într-un an-doi, am văzut că suntem copiați la Bacău, la Brașov, la București… Eram mândri că lucrăm la o firmă după principii occidentale, deși erau doar zorii unui nou regim în România. Bucuria a ținut din păcate doar 2-3 ani, dar acei ani le-au arătat multora diferența dintre un mare oraș bine gospodărit și cu un standard social civilizat, spre care tindeau toți românii. Ne aștepta aproape un deceniu până când avea să intrăm în UE…
După scindare și spargerea în trei unități economice, CITADINUL a rămas axat ca activitate în principal pe reparații de străzi pe timp de vară și pe deszăpezire pe timpul iernii. Simirad – și apoi Gheorghe Nichita, iar ulterior Chirica – au schimbat și rulat directorii a căror calități profesionale nu aveau absolut nicio relevanță. Trebuiau să fie doar slugi obediente, pupincuriști de primă clasă, să-și țină gura și să știe cum pot face bani negri întocmind și semnând acte. Lucrul nu a fost prea greu, deoarece fiecare primar de la Simirad încoace, a avut și a întreținut Protecția organelor abilitate să vegheze asupra respectării legilor.
Secția DNA Iași – începând cu procurorul Emilian Eva și fina de cununie al acestuia, Oana Andreea Nica – au fost scuturi vii în apărarea fărădelegilor făcute în primărie și unitățile subordonate, indiferent cine a fost Primarul sau Directorul.
Cele trei unități economice subordonate primăriei au devenit pur și simplu unelte de jaf și de îmbogățire a unei ciocoimi create în jurul Administrației Publice Locale, iar faptul că cei care fac parte din Mafie sunt foarte mulți împreună cu neamurile și prietenii care beneficiază de jaf, este cu siguranță cheia care dă răspunsul la rezultatul voturilor de-a lungul anilor care au validat necondiționat pe Hoțul aflat pe scaunul de primar, indiferent din partidul din care a făcut parte sau în care s-a mutat.
După cum conducerea CITADINULUI era numită pe alte criterii de cât acele de performanță profesională și managerială, toată Organigrama unității era încadrată cu oameni similari ca și caracter și interes precum conducerea, iar profesionalismul era chiar fără importanță.
A intrat în derizoriu calificarea de inginer, importanța muncii acestuia, capacitatea lui creativă și interesul pentru a face din meseria practicată o mândrie. Nepăsare față de bunul obștesc, risipă, chiul, dezinteres pentru modul în care arată și muncesc angajații de jos, nepăsare, viclenie… Fiecare este „pila” cuiva, fiecare depinde de cineva, fiecare trebuie să mulțumească pe cineva. Flirtul, adulterul, șprițul în timpul programului de lucru, au devenit un sport larg practicat, atât în primărie (forul tutelar), cât și în unitățile economice din subordine. Primarul are câțiva oameni fideli cu care lucrează, prin care transmite ordine și de la care primește rapoarte așa cum îi plac și îl servesc, iar în rest, nimeni NU ȘTIE, nu este interesat și încurajat să gândească soluții de îmbunătățire în orice direcție.
La CITADIN există mentalități învechite, tehnologii aplicate învechite, inginerii cei mai slabi și fără experiență, aduși cu pile și relații, habar nu au și nici nu sunt interesați să afle despre materiale noi, despre metode moi de lucru, despre utilaje, despre mecanizarea unor operațiuni, despre folosirea tehnologiei IT în practica și urmărirea lucrărilor. Nu au nevoie, pentru că nimeni din conducere nu le cere asta, pentru că și la nivelul conducerii sunt perpetuate tot nulități, tot oameni învechiți și cu suflet de slugă. Bunăoară Șeful Serviciului Străzi în Primărie este o ingineră de drumuri care nu a lucrat în viața ei după absolvirea facultății nici măcar o oră pe un șantier, care nu a avut altă grijă de când lucrează în primărie (peste douăzecișicinci de ani), decât să-și aranjeze soțul pe diferite funcții călduțe și bine remunerate, cu răspundere puțină, dat statut de șef. Inginera în cauză a fost docilă și a executat fără crâcnire, a semnat în necunoștință de cauză orice hârtie i-a fost pusă sub nas de Chirica în calitatea lui de Director al Direcției Tehnice, iar ulterior ca Viceprimar și Primar. Este complice de o viață de om la multe fărădelegi și inginerii financiare, doar pentru simplul fapt că face parte din Sistem, sistem care i-a asigurat ei și familiei ei o viață tihnită și lipsită de griji. Una ca ea controlează și avizează lună de lună printre altele și tot ce muncește CITADIN-UL, iar asta înseamnă sute de mii de euro lunar, bani luați nonșalant din banii contribuabilului ieșeam.
Am să vă dau doar un singur exemplu la ce a ajuns azi, în anul de grație 2020 CITADIN-UL coordonat de Primărie, o filieră de oameni incompetenți, dar rău intenționați, aflați acum sub conducerea unui nou mandat al impostorului Mihai Chirica.
La debut de iarnă, fiind în plină campanie electorală ca nou exponent al Partidului Național Liberal, Chirica își răsplătește noii stăpâni cu acțiuni negândite, prost gestionate, prin care se risipesc banii ieșenilor și li se face viața zilnică de calvar cu justificarea că în final „le va fi bine”.
Una din cele mai circulate străzi din oraș, cu o intensitate a traficului rutier similară cu cea a bvd. Independenței la oră de vârf, dar care are doar 2 benzi, are 7m lățime și maximum 100 de metri lungime, este strada Petre Ispirescu din Tătărași, care face legătura între Piața Chirilă și str. Eternitate. Ca să vă faceți o idee, este cea mai folosită cale de acces spre cartierul Tătărași când vii din centru dinspre Păcurari, Copou, Sărărie. Este traseul procedural de circulație al ambulanțelor „spre” și „dinspre” Spitalul Neurochirurgie și Spitalul pentru copii. Ca să vă faceți o imagine, într-un sfert de oră din toate cele 24 cât are ziua, cam 2-3 mașini de salvare străpung cu sirena această mică stradă pentru a-și face loc.
Deși am propus nu o dată primăriei ca strada să devină cu sens unic, putând fi folosită în paralel cu strada Călărași pentru fluidizarea traficului, obtuzitatea și interesul lui Mihai Chirica de a menține controlul propriu printr-o „Comisie de Circulație” și nu printr-o Direcție de Sistematizare Rutieră și Siguranța Circulației, încadrată cu specialiști din domenii conexe, autismul primarului face strada Petre Ispirescu un infern. Atât pentru riverani, dar și pentru participanții la traficul rutier…
Au început neașteptat, fără vreo semnalizare specifică, fără luarea celor mai elementare măsuri de protecția muncii și de deviere a circulației, să scoată bordurile de la trotuarele care aveau doar denumirea de trotuar, dar cu aspect deplorabil. O hoardă mică de lucrători și utilaje – diferit îmbrăcați de acasă – se mișcă brownian printre trecători și mașinile din trafic care claxonează nervos că nu le mai vine odată rândul să treacă de obstacol…Este clar că noile borduri ce se instalează vor ridica cota carosabilului și a trotuarelor cu cel puțin 15 cm față de cota actuală, dar asta nu ar fi cea mai mare problemă. Problema este de haos, de nepăsarea „citadinilor” față de ieșeni, față de viața și integritatea lor, a muncitorilor. Sunt ferm convins că se lucrează după ureche, că nu există niciun Proiect tehnic prealabil, că ni au nicio estimare financiară a lucrării. Va costa atâta cât o să iasă, atâta cât au ei nevoie, atâta cât se face devizul la Biroul de Producție a CITADIN-ULUI, că oricum o ineptă șefă de serviciu de la Străzi semnează!
Configurația terenului din zonă, rețeaua de străzi, ar fi permis cu ușurință să transforme strada Petre Ispirescu pentru perioada execuției lucrărilor într-o incintă de șantier, cu devierea circulației pe criterii logice, anunțate corectă prin panouri de semnalizare. Pietonilor ar fi trebuit să lu se asigure în mod civilizat un coridor de acces pe trotuarul de lângă blocul turn, în timp ce carosabilul ar fi fost atacat cu forțe sporite și timpul de execuție s-ar fi scurtat considerabil. Corect era să se fi frezat complet tot carosabilul și să se mențină după asfaltare actuala cotă! Peste cincizeci de ani, cu asemenea idioți la conducere, carosabilul va ajunge la etajul unu la blocuri… Nu-i duce capul, nu au interes, sunt și imbecili și dezinteresați. În anii 96-99 așa ceva era IM-PO-SI-BIL! Directorul Theodorescu ar fi dat imediat afară pe inginerul șef de punct de lucru, a fi sancționat dur pe Șeful de Secție și chiar Inginerul Șef al Unității ar fi fost aspru muștruluit.
„Ce am fost și ce am ajuns?” Comportamentul și modul de lucru al CITADIN0ULUI reprezintă halul de degradare al societății ieșene, al civilității populației, pentru că și omul de rând are simțul estetic atrofiat, iar cultura lui civică este exprimată periodic la posturile Tv locale, când Chirica merge „să discute în direct ” cu ieșenii, dar, culmea! de fiecare dată același cor de babe și moșnegi activiști care au orgasm încă atunci când au fericirea cosmică să i se adreseze direct primarului Iașului cu întrebări primite ziua, pe care le citesc până le învață pe de rost… Aceeași „madam Pascal”, Munteanu, aceiași handicapați care pun întrebări menite să dea pauză de spectator moderatoarei topite de fericire că apare în poză cu idolul femeilor nemulțumite.
M-am întrebat nu o dată cum a fost posibil ca ieșenii să aleagă a doua sau a treia oară un inept incapabil, un hoț dovedit. Acum știu. Răspunsul e simplu. Oamenii nu au nici cele mai elementare noțiuni despre confort social, despre standarde de civilitate, chiar dacă bântuie ca pandemia prin lume. Ei merg doar în fugă pe acolo, nu au timp să observe diferența dintre preocupările unor edili profesioniști, care au grijă ca orice șantier, orice mișcare, să se facă cu cel mai mic deranj posibil al cetățeanului.
Dar la fel de vinovată este Presa, această curvă cu toate bolile venerice adunate, care în loc să fi fost o fată frumoasă și cinstită, a preferat să facă „scurtul” pentru un suc și o țigară. Presa ar fi trebuit să educe populația criticând prostiile și ticăloșiile Administrației Publice Locale, dar Presa a devenit de fapt altă unealtă în mâna Mafiei.
Cine l-a votat iar pe Chirica? În primul rând angajații din primărie și unitățile subordonate ei, familiile acestora, prietenii apropiați care mai beneficiază pe sub mână de onorurile Mafiei și nu în ultimul rând interlopii ce interacționează și cooperează liniștit cu Mafia. Ăștia au fost Baza! Nu simpatizanții PNL, sau idioții care se dau „dă dreapta”. Și ăia, dar nu ei au fost grosul. Mafia e mare, Mafia e puternică. Iașul e pierdut, a încăput în ghearele corbilor și nu mai avem șanse să ajungem din urmă ca nivel de trai și confort social alte orașe mai mari sau mai mici dinafara Moldovei!
Uită-te la orice punct de lucru unde lucrează o echipă a CITADIN-ULUI! Așa cum arată ei, așa arată Iașul! Jalnic, nu?