Chiar dacă n-am studii înalte şi aprofundate în domeniul artei teatrale aşa cum au unii deontologi de cultură de prin Târgul Ieşilor, simt din zi în zi cum mi se deschide mintea şi încep să înţeleg tâlcul unor piese pe care nişte păpuşari de la TIRIPLICI le joacă magistral în faţa unor săli pline cu noi, naivii copii mari din societatea civilă adevărată – alta decât cea care îşi scrie pe chept cu majuscule: SOCIETATEA CIVILĂ, TEIUL LUI MIHAI, MAI BINE DE ATÂT NU SE POATE, UNIŢI ŞI NU DEZBINAŢI şi câte şi mai câte…
Când am văzut că nu pot şi nu pot să fac bine pe motiv că nu sunt lăsat de alţii care doresc contrarul, atunci mi-am zis: ia hai atunci să văd dacă pot să le fac un rău, poate asta mă vor lăsa….şi se pare că aici reuşesc!
Sunt convins că majoritatea dintre voi luaţi cu problemele vieţii tumultoase şi trepidante cu care vă confruntaţi, cu grijile pentru ziua de mâine, cu cele că vine scadenţa la rata la bancă, la maşină, că nu mai sunt locuri de vacanţă în Creta decât la patru stele şi în cazul ăsta iar vă mâncaţi concediul la Albena sau la Mangalia, că pe mârlănetele ticălos şi libidinos de primar l-au luat cu duba sau că în locul lui s-a numit alt maaare escroc puţin mai rafinat, că-i mai tânăr decât „fostul” – nici nu aţi băgat de seamă şi vă interesează la fel ca şi până acum de ceea ce se întâmplă aici în Iaşul în care Dumnezeu v-a hărăzit să trăiţi. Cu bune, cu rele, cu copiii, cu părinţii, socrii sau bunicii, sau pur şi simplu numai în grija lui Teo fan PSD – intermediarul lui Ăl de Sus pe pământ.
Deci habar nu aveţi că voi zi de zi sunteţi duşi la Teatrul de Păpuşi şi Marionete pentru Copii Mari şi faceţi sala plină, de joacă ăştia cu casa închisă şi fac bani grei de pe urma noastră…
Iote, eu asa văd şi asta vreau să vă tot spun. Să nu ziceţi p’ormă că n-aţi ştiut, că nu v-a spus nimenea, bla, bla, bla.
Concomitent cu trupa de păpuşari de la PSD care au contract cu Teatrul TIRIPLICI de câteva stagiuni bune, pe margine se antrenează şi face repetiţii o altă trupă de actori de un mare amatorism în ale meseriei care se erijează în a fi liberali, dar din diferite motive pe care le cunosc chiar şi cei mai profani şi mai dezinteresaţi de politică, îi numesc limbeReli.
Lumea chiar ar dori ca liberalii să-şi facă o trupă adevărată de arişti de păpuşi şi marionete, că talente printre ei sunt destule, dar necazul – sau ghinionul lor, cum bine defineşte acest termen un titan al literaturii române de origine germană – este acela că sunt nişte fricoşi dotaţi cu un exagerat bun simţ prost înţeles şi se lasă dominaţi de artiştii limbeReli stipendiaţi cu bani negri pentru zile albe.
Ce trebuie să observaţi? Asta…numai dacă vreţi să vă fie bine şi să nu vă fie şi mai rău decât va fost până acum.
În primul rând trebuie să înţelegeţi că la mijloc este o mare sumă de bani, un mare caşcaval numit peiorativ Buget Local, în coajă afumată de Fonduri Europene.
Din caşcavalul ăsta doresc să se înfrupte cât mai mulţi, chiar dacă ei sunt împărţiţi în principal în două mari tabere din care mai sunt mici derivaţii.
Orice piesă de teatru vi se prezintă, orice titlu are ea, că se numeşte Autostrada Iaşi – Tg. Mureş – Paris – New York, că este Iaşi – Capitală Europeană în 2021, sau Axa de reabilitare şi polul de creştere Copou – Chetronal – Nicolina – Lunca cetăţuii sau Complex balneo-ştiinţific cu telescaun nefuncţional şi plajă exotică cu palmieri din plastic la Veneţia (Tătăraşi), „toatele” sunt piese de teatru ce au o singură miză: caşcavalul.
Miza este aceeaşi, intriga diferă, actorii diferă, scenariştii diferă, regizorii diferă. Rămân numai două constante: miza (caşcavalul) şi auditoriul (adevărata societate civilă).
Pentru că aşa cum v-am mai spus la început nu am studii aprofundate în domeniu, dar tot stând de cinci ani în rândul întâi al sălii de spectacol şi nelipsind de la nicio reprezentaţie, am început să înţeleg multe din dedesupturile pieselor – văzând şi în spatele decorurilor – m-am hotărât să mă fac critic de teatru de păpuşi pentru oameni mari.
Dintre toate spectacolele ce s-au rulat până acum, azi vreau să semnalez pentru cei care n-au fost la premieră să vizioneze numaidecât ultima piesă jucată  oarecum în anonimat, înainte de priponirea sexuală a lui Nichita. Numele piesei este ”Iaşul Capitală Europeană 2021”.
Cu piesa asta trupele de păpuşari din târg vor să participe şi SĂ CÂŞTIGE după mintea lor care minte, Festivalul Teatrelor de Păpuşi pentru Oameni Mari ce va avea loc în curând în România!
Oare de ce? Din orgoliu, că Iaşul a fost cândva ce a fost? Nu dragii mei copii mari! Pentru că PREMIUL pus în joc înseamnă mai multe caşcavale imense cu o crustă groasă de fonduri europene la care ar putea băga liniştit lăboaiele tot felul de ţuţeri cu ştaif, patalamale şi glagorie, ce prin metode pline de rafinament pot să-şi cumpere în avans sejururi de weekend la Burj Al Arab unde să petreacă momente de neuitat cu nişte directoare de management al calităţii existente prin toate partidele şi prin toate grupările de interese afiliate…
Până la Marele Caşcaval European pe care cu toţii l-au văzut doar în poze pe prospecte şi l-i s-a trimis doar o mică bucată eşantion pentru gust, se mănâncă pe mulţi bani româneşti TeleMea!
Lumea ştie că nu va reuşi nicicum să câştige Caşcavalul, e ca în povestea cunoscută din copilăria mică cu vulpea şi corbul, dar până la caşcaval de ce să nu halim noi cât mai multă TeleMea dacă tot se dau bani „pe gratis” pentru asta?
Numai pe anul 2015 Nichita şi ţuţerii lui în baza unui Cântic au prevăzut din Bugetul Local 500000 de euro destinaţi derulării unor programe menite chipurile să ne facă pe noi amărăştenii aruncaţi de nişte mârlani hoţi în mizerie, în praf, noroi, deşertificare, decădere economică şi înapoiere civică – să ne facă ziceam chipurile – beneficiarii unor facilităţi şi unor pomeni europene menite să ne salte dintr-o dată de pe locul 836 din cele 752 oraşe clasificate, în primele două…Hai sictir!
Arestarea lui Nichita şi a lui Adomniţei au produs la nivelul clasei politice ieşene o oarecare descumpănire de moment, o buimăceală ce a creat doar o secundă un pic de panică, dar având în vedere miza imensă aflată în joc şi breşa creată de DNA, asistăm la o regrupare a trupelor de actori în care taberele se atacă cu cuţitul în mână în plină stradă fără frică de caraliii incompetenţi, iar actorii limbeReli vor musai şi ei roluri principale în această piesă.
Până mai anul trecut – din nişte consideraţii proprii bazate pe surse dezinteresate şi o observaţie atentă a scenei – am dedus şi am creionat scenariul unor piese de teatru în care intuisem chiar şi distribuţia pentru rolurile principale.
Speriaţi de devoalarea în avans a subiectului şi a producţiei şi bănuit de „spionaj economic” pentru altă Companie Teatrală, am fost imediat supus unui tir sportiv cu arcul cu săgeţi otrăvite cu salivă băsistă şi acuzat că nu aş fi în toate minţile, fiind continuu atacat de un Cupidon al Diavolului cu săgeţi care în loc să mă nimerească în inimă, mă loveau fix în bucile curului…De, eram sub tratament medical şi eram vaccinat…
Ei bine, acum că lucrurile se precipită şi DNA a forţat grăbirea unor evenimente care se grăbesc în loc să se desfăşoare persuasiv şi cu meticulozitate, Cupidonul dracului este împins de Ucigă-l Toaca să iasă din culise şi să ceară sălii la scenă deschisă să fie şi el distribuit într-un rol principal! De hoha au fost băgaţi în sală fără bilet mai mulţi telectuali şi telectuale aparent dezinteresaţi, dar buni cunoscători şi rafinaţi spectatori care să dea tonul către prostime: „da, Cupidon să ia rol principal, e bun, da, de el avem nevoie!”
Această echipă de zgomote e menită să dea doar tonul, să incite lumea şi să creeze subliminal o opinie…Încăodată sictir!
Caşcavalul acesta abia ce a fost scos pe tavă şi prezentat clienţilor, fiecare a fost lăsat să guste câte o fărmătură pentru a se convinge de calitatea produsului şi de fineţea gustului.
Abia acum urmează lupta pentru o felie cât mai mare şi dispariţia din Teatru a regizorilor Nichita şi Adomniţei care puneau în scenă aceeaşi piesă cu trupe diferite de actori, a condus la declanşarea unei bătăi generale între artiştii ambelor Companii. Aşa înţeleg să-şi aleagă dintre ei alţi regizori, alţi producători, alţi scenarişti sau costumieri. Nu contează, important este să joace în această piesă şi să prindă un rol cât mai principal.
Sala este mereu plină, spectatorii sunt aduşi chiar cu forţa ca pe vremea lui Ceauşescu când se vindeau bilete obligatoriu în intreprinderi, iar când nici acolo nu se reuşea, erau aduşi la spectacol soldaţii din garnizoană şi elevii de liceu cărora părinţii erau obligaţi apoi să le dea bani pentru bilete!
Acesta a fost doar un mod de prezentare artistic, pentru snobii cu buzele ţuguiate şi tăceri filozofice în priviri care se cred protejaţi de incultura unor lucrători din Servicii, Poliţie, Procuratură sau Justiţie pe care nu i-ar duce mintea în domenii „sofisticate”…
E posibil însă ca să existe şi varianta tacită ca şi aceştia să dorească să mănânce o felie din finul caşcaval…Oricum, noi ăştia din sală vedem piesa şi înghiţim în sec.
Dar de asta există criticii teatrali, nu?