23 august

23 AUGUST

Nu am adormit decît în ziuă…Dar am visat în juma’ de oră cît într-o noapte întreagă.
Mi-am lustruit pantofii, mi-am călcat nădragii „la dungă” şi m-am chinuit să mă bărbieresc proaspăt pînă la urmă cu cuţitul de bucătărie pe care l-am frecat de naiba la luat de scara de la intrare, că tocmai cînd mi-a trebuit, mi-am adus aminte că nu am cumpărat BIC-uri noi…
Se terminase şi spuma de ras şi să nu mă săpunesc cu Fa’ Doina că irită, am spart un ou şi i-am făcut spumă albuşul cu mixerul…
În fine, am plecat de acasă mai devreme să-mi găsesc sigur un loc de parcare în zona Filarmonicii – Teatrul Naţional, să-mi fie uşor cînd se termină defilarea să pornesc acasă, să-mi iau micii, berea şi nevasta şi să prind iute loc la Ciric, să-mi pun pătura sub telescaun – unde ştiam că se va buluci toată lumea…
Toate mi-au reuşit astăzi. Este 23 August, nu?
După ce am parcat lejer maşina chiar lîngă Miron Costin, m-am grăbit să-mi întîlnesc colegii la locul de adunare pe colţ la Liceul Naţional.
Era puzderie de oameni ai muncii care au ţinut astăzi să omagieze ziua şi să treacă prin faţa tribunii înălţate de primărie în cadrul Programului „Polul de Creştere” demarat cu fonduri europene încă acu’ cinci ani…
Am recunoscut aproape pe toţi: salariaţii regiilor din primărie formau o masă compactă de aproape zece mii de persoane. Purtau cu toţii staguri tricolore, steaguri roşii cu inscripţia PSD înconjurată de spice aurii, prezervative nefolosite umflate pe post de baloane şi portretele tovarăşilor Nichita, Chirica, Cîrlan, Adomniţei, Dangă…
La un moment dat chiar m-am enervat. Ce să caute portretul tovarăşului Dangă printre ceilalţi corifei, că doar încă nu şi-a luat Doctoratul? În sfîrşit.
Mai încolo erau vreo cîteva mii de oameni ai muncii de prin bănci, iar şi mai încolo, salariaţii de la Antibiotice. De pe colţ de la „Sadoveanu” coloana demonstranţilor ajungea tocmai la rondul de la Fundaţie. Cîţiva neruşinaţi care băuseră bere încă de ieri, se pişau în tunelul ce ar fi trebuit să devină Pasaj. Un poliţist dirija bărbaţii la capătul dinspre Independenţei, iar doamnele erau îndrumate spre Păcurari.
Defilarea a fost deschisă de fotbaliştii de la CSMS Iaşi, care demonstrau cu nişte saci imenşi goi pe umăr, iar într-o mînă sticle cu wisky, şampanie franţuzească şi vodka „Săniuţă”. Sacii simbolizau golurile încasate ca rod al muncii lor.
Doar Marius Lăcătuş era cu mîinile goale, dar cu buzunarele de la treining pline – burduşite de bancnote, din care ieşeau ostentativ colţurile hîrtiilor de 500 de euro…
Ei au deschis defilarea. Apoi imediat urmam noi. Parcă văd şi acum. Huţupanul Inept rînjea cu gura pînă la urechi aplaudînd sau făcîndu-ne din mînă în semn de „lua-v-ar dracu, las’ că vedeţi voi”!
Lîngă el, balaoacheşul vice Chirica, cu o privire tîmpă – semn de mahmureală, că abia închisese terasa din Piaţa Unirii. Lîngă Chirica, începea Opoziţia. Era celălalt vice de la PDL – Gabi Surdu. Ăsta era pus la ştaif şi deborda de bunăstare. Puţin stingher în lateral, Adomniţei făcea discret cu ochiul la cetăţeni, avînd într-o mînă macheta unui Boeing 777 pe care era pictat cu litere imense ADOMNIŢEI.
Lîngă el, am remarcat asemănarea dintre mutra cu cioc a lui Dangă – exvicele liberal – şi Lenin, un tip care stă la Moscova într-o vitrină.
Nu am putut trece cu vederea suberbele exemplare de politicieni femei: Camelia Gavrilă, Miaela Popa, modista Cristina Nichita. Toate erau în opoziţie între ele, dar fiecare era preocupată să termine de croşetat cîte o bluză ca preţuire a sărbătorii.
Cînd am trecut prin faţa tribunii, împreună cu toţi cetăţenii strigam din tot pieptul: Uraaa, uraaa! Imediat, alt grup din coloană ne dădea răspunsul: Noastrăăă, noastrăăă!
Nici nu ştiu cînd am ajuns pe Cuza Vodă la maşină şi am demarat în trombă acasă unde nevastă-mea mă aştepta la colţul străzii cu geanta frigorifică, aşa cum stabilisem să ajungem printre primii la Ciric, să prindem loc.
Satisfacţia mea a fost imensă că am ajuns, iar parcarea făcută de primărie prin tăierea unui hectar de pădure era goală!
Fericit, am pus pătura direct pe pămîntul gol fără gazon cu şanţuri de la apele de ploaie, chiar sub traseul telescaunului. Voiam să fotografiez bucuria ce o voi vedea pe feţele ieşenilor cînd se vor fi plimbat printre copaci în ciripit de păsărele şi să le pun pe Facebook.
Se făcuse seară deja cînd i-am spus nevestei decepţionat, să plecăm acasă, că niciun ieşean nu a dorit anul ăsta înafară de noi să mai meargă la Ciric de 23 August.
Noroc că ne-am luat de acasă mici şi bere, că nici primăria nu s-a ţinut de tradiţie şi zgîrciobul ăsta de Huţupan nu a mai băgat mici şi bere la popor.
Da nu vin ele acuşi alegerile? Pe dracu’ o să-l votez io pe Ponta!