Nu ştiu cîţi conştientizează importanţa zilei de astăzi pentru ţară, pentru prezentul şi pentru viitorul ei.
Este o zi hotărîtoare, pentru că astăzi se alege în mod absolut democratic Preşedintele Partidului Naţional Liberal şi candidatul acestui partid pentru funcţia de Preşedinte al României.
Liberalii – cu toate că ÎNCĂ nu sunt un mare partid ca şi PSD – au totuşi privilegiul şi onoarea prin votul de astăzi să hotărască drumul spre redresare, drumul spre prosperitate.
După cei aproape 6 ani de muncă în fruntea partidului – ani de muncă, dar şi de luptă politică grea – Crin Antonescu predă oficial ştafeta aşa cum a făcut-o la timpul lor şi ceilalţi foşti preşedinţi.
Crin Antonescu a arătat din funcţia pe care a deţinut-o că în politica românească de după 90 pot exista şi altfel de oameni de vîrf, oameni cinstiţi şi cu onoare care nu scuipă în sus aşteptînd ca scuipatul să le cadă pe obraz.
Conform dictonului cu „cine se aseamănă se adună”, Antonescu l-a cooptat în politica mare şi pe domnul Klaus Johannis, un om de aceeaşi factură – onest şi cu principii solide – care aproape sigur va cîştiga alegerile şi va deveni noul lider al PNL.
Din acest moment, problema principală care se pune, este aceea a desemnării prin vot al candidatului la Preşedinţia României.
Există după cum bine se ştie, două variante: Klaus Johannis şi Crin Antonescu.
Aşa cum am mai tot spus şi cum voi susţine tot timpul, părerea mea este că cel mai bine ar fi dacă membrii delegaţi prezenţi la Congres ar opta pentru candidatul Crin Antonescu şi nu pentru Johannis şi am să mă explic imediat de ce.
Johannis este un tip excepţional de riguros, de pragmatic, un mecanism de ceasornic, ce odată programat şi începe „să ticăe”, funcţionează ireproşabil ca un ceas elveţian.
De el ar fi nevoie pentru perioada următoare la conducerea partidului, mai ales în situaţia fuzionării cu PDL. Este necesar pe un termen lung de un om riguros, precis, un tip tenace în parcursul îndeplinirii uni Program asumat, un tip inflexibil la ideea mîncătoriei şi a spiritului de gaşcă existent în ambele partide, un ins care să trateze în mod egal şi nepărtinitor pe membrii ambelor formaţiuni dacă se vrea linişte şi unire. Este nevoie de un „unionist” în cel mai adevărat înţeles al cuvîntului, care să trateze în mod egal liberalii din ambele formaţiuni ce se vor contopi, iar faptul că este venit destul de recent în PNL, îl poate ajuta şi chiar să aibă un atuu în acest sens.
Ar mai fi bine ca Johannis să nu candideze el la Preşedinţia României pentru că are o bună şi vastă experienţă în Administraţie şi din acest motiv ar putea fi un viitor Prim Ministru excelent.
Dacă totuşi va fi desemnat acum şi ca posibil candidat al dreptei la funcţia de Preşedinte al ţării, Antonescu a declarat foarte limpede şi clar că îl va susţine şi ajuta de pe orice funcţie o va avea în partid după Congres, dar asta înseamnă că în situaţia cînd ar şi cîştiga alegerile, PNL-ul abia majorat prin fuziune să fie nevoit să-şi aleagă un nou lider, ceea ce în mod cert ar bulversa nu numai partidul, dar şi întreaga politică românească. Am ajunge din nou la instabilitate politică, este posibil ca să avem iarăşi regrupări după diferite interese şi în această situaţie toată munca şi bunele intenţii de acum să se ducă pe apa sîmbetei.
Cred că intuiţi cu toţii ce vreau să zic şi deocamdată nu are rost să intru în detalii.
Cel mai bine ar fi ca Antonescu să devină Preşedinte al României, pentru că dintre toţi posibilii candidaţi al căror nume se vehiculează în spaţiul public cel puţin deocamdată – este cel mai bine pregătit şi ştie deja cel mai bine cu ce se mănîncă problema.
El are deja contacte făcute şi cu liderii europeni şi cu partenerii din NATO şi a dovedit de foarte multe ori – în ciuda denigrărilor la care este supus chiar şi de unii trădători pînă nu demult apropiaţi lui – că este un tip antisistem şi anticomunist, dar în primul rînd a dat dovadă că este un mare democrat.
Trebuie să spunem deschis că va fi foarte greu de crezut – dacă nu chiar imposibil – că domnul Johannis va fi votat masiv de români, care nu au încă acel spirit al democraţiei ca la americani, care l-a votat pe Obama în ciuda faptului că era de culoare.
Există probabil în subconştientul poporului un gînd ascuns, o mică pată pe creier, care ar putea să aibă reţineri în a-i acorda votul, doar pentru că nu are origine română. De ce să riscăm?
Domnul Johannis va fi foarte bine acceptat şi dorit de români întotdeauna ca Premier, pentru simplul motiv că este văzut ca o persoană cinstită şi pragmatică ce ar putea forma un cabinet de miniştri după asemănarea sa, un cabinet de profesionişti, de oameni oneşti care să nu vină pe funcţie numai cu gîndul la afaceri personale.
Din aceste motive spun şi susţin că ziua de astăzi este hotărîtoare pentru viitorul mers al istoriei şi din acest motiv răspunderea fiecărui delegat la Congres este imensă şi acolo fiecare trebuie să-şi facă apel la propria conştiinţă şi la ceea ce ştie de acasă că ar fi dorinţa majorităţii.
Crin Antonescu este în acest moment cel mai capabil şi cel mai potrivit candidat pentru Cotroceni şi care poate învinge maşinăria PSD.
Să vă dea Dumnezeu gîndul cel bun!