21.08.2015

AMINTIRI DESPRE CE NU A FOST SA FIE…

M-a prins „revoluția” la 37 de ani. Vârsta ideală în viața unui om pentru schimbări majore. Asta mai ales dacă Dumnezeu te-a înzestrat și cu ceva minte, educație și experiență de viață. Aveam din toate din plin. Priveam cu încredere spre viitor și mai ales în capacitatea mea de a exploda pur și simplu în bine… Simțeam că mă simt în viață ca peștele în apă. Simțeam efectiv că sunt deștept, că știu foarte multe lucruri utile ca să pot porni ceva pe cont propriu, că știu și contabilitate primară, știu aprovizionare/desfacere, îmi cunosc excelent meseria și altele înrudite, aveam inovații și invenții, trecusem prin funcții începând de jos și conducător la 27 de ani. O familie împlinită și motivație pentru care să lupt. Eram fericit că voi putea curând să-mi iau soarta mea și a familiei în propriile mâini, că nu va mai trebui să țin în spate niciun oportunist netrebnic care își construia binele pe umerii altora mult mai capabili. Descătușarea de înregimentarea forțată într-o turmă condusă rigid și dictatorial de oameni deveniți roboți, îmi dădea speranțe că voi putea fi fericit împreună cu familia pe baza muncii și a inteligenței noastre. Din nefericire, nu a fost deloc așa…
La nici două săptămâni de când s-a instaurat „guvernarea FSN”, Dumnezeu mi-a deschis ochii și mintea și am văzut imediat că o luăm pe un drum greșit. În față și în frunte, aui apărut nume noi, nume pe care mulțimea nu le cunoștea, dar săpând doar puțin, vedeai că cei „noi” erau linia a doua a Partidului și a Securității. Neamuri, prieteni, foști colegi. Euforia „revoluției”, căderea dictatorului și speranța că ne intră Occidentul în case pe ferestrele deschise , haosul generalizat, a făcut ca majoritatea populației să își piardă discernământul, dar mai ales a trezit animalul din oameni.
Intuiția și bunul simț m-au împins către un partid istoric, drag bunicilor și unchilor mei: PNL. O mică dezamăgire de la început, dar și o umbră de speranță a fost că măcar ei vor lupta să reluăm viața țării de unde o lăsaseră tancurile rusești după forțarea abdicării Regelui. Vedeam cu ochii deschiși că M.S. Regele Mihai vine, este reîncoronat la Alba Iulia și mediază noile partide ca să pornească motoarele democrației.
M-ă fascinau Radu Câmpeanu, Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Brătianu, Ionescu Quintus… În ei îmi era nădejdea! Nu a fost să fie. Sămânța dictaturii comuniste de peste cincizeci de ani a intrat în oasele compatrioților mei odată cu frica de Securitatea lui Ceaușescu și de puterea delațiunii și a persecuției. Astăzi le știți toate astea majoritatea dintre voi, dar vă complaceți încă în mlaștina fricii și a oportunismului năclăite de gașcă. Am ajuns ce am ajuns, pentru că am fost mai puțini curați și hotărâți ca mine și mai mulți necinstiți, dornici de parvenire și ticăloși ca ei.
Românul are în sânge parvenitismul! În anii comunismului a fost prima emigrare: de la țară la oraș. Au plecat săraci, fără pământuri, ce fuseseră luate cu forța a CAP-uri și aui venit la oraș să se facă muncitori. Să li se dea bloc, cu apă caldă, baie, WC în casă, să stea în balcon duminica și să bea bere jucând table cu vecinul…
Ăștia au fost primii parveniți, ei au vrut să-i copie pe orășenii „get-beget” de care se simțeau departe, ca obiceiuri, nivel de cultură, comportament.
Apoi lumea s-a nivelat oarecum, deși cunoșteai de la o poștă pe acela de a doua generație plecat de la sat la oraș. Putea fi el inginer, doctor, profesor, economist, orice, că tot îi citeai ușor izvoarele. S-a creat totuși u psihoză colectivă de complicitate tăcută la toate furtișagurile, la toate scurtăturile de drumuri bazate pe corupție și trafic de influență. Pilele, relațiile, cunoștințele cu care puteai să procuri orice pe bază de șpagă, au adus pe român la alt standard și tip de animal social.
Răspunderea colectivă, ascunderea de asumarea responsabilității faptelor tale în spatele unei mici mulțimi denumite COM, Sindicat, FDUS, PCR, nu era altceva decât un paravan colectiv care acoperea oficial furtul din avutul obștesc, că doar mai nimic nu era al tău, înafară de o biată mașină dobândită cu mult greu și o căruță de „lemne” numită mobilă… Toate erau ale statului, din care teoretic făceai parte.
Deci așa se puneau problemele la începutul lui 1990. Înțelegeam prea bine toate astea și imediat m-am pus în slujba acelora care ca și mine, voiau să schimbe România. Din păcate am fost puțini aceia care doream asta cu adevărat!
Părinții multora din generația de azi care se bate cu pumnul în piept și ne cataloghează drept boșorogi cărora trebuie să le plătească ei pensiile și ar trebui să crape mai repede, s-au trezit direct într-o țară ajunsă pe toboganul pierzaniei, cu o Educație precară, axată pe negarea a tot ce este românesc, a tot ce ține de istoria milenară a acestui neam. Au fost aduși intenționat la un asemenea grad de dobitocie încât orice plăvan sau vită tânără cu o patalama de bacalaureat la mână sau chiar absolvent al unor facultăți de care societatea nu mai are nevoie, toți aceștia se exprimă jignitor la adresa unor semeni despre care nu știu absolut nimic, dar pe care îi cataloghează drept comuniști, inculți și idioți. Așa le cer stăpânii invizibili, mentorii care li s-au cuibărit în spațiile imense rămase goale din cutia craniană, prin intermediul Internetului.
Stăpânii le-au dat comanda să lase baltă totul, să uite de locurile natale, de părinți, de bunici, de rudele apropiate și de peticul de pământ din jurul casei și să purceadă ca oile în transhumanță pe meleaguri străine pentru o viață „ca afară”, dar la munca de jos, de vită de povară. Ceea ce li se cerea să facă acolo pentru un salariu minim pe economie care era dublu sau triplu decât în România, a făcut imediat să ne scadă Produsul Intern Brut, să dispară forța de muncă. Nimeni dintre conducătorii vremelnici ce s-au pus imediat în slujba coloniștilor nu a vrut să înțeleagă că trebuie făcut orice pentru a ține pe români la ei acasă, unde munca lor să fie folosită la ridicarea nivelului de trai. Interesul lor a fost invers! Ei executau de fapt ordinele primite de la noii lor stăpâni.
Așa se explică, dar turma de vite îndobitocite a ajuns deja prea mare, iar frica de bici este și mai puternică.
Eu și alți câțiva ca mine am înțeles de mult asta, dar ne-am dat seama că nu prea avem ce face. Când PNL a fuzionat cu PDL, am ieșit imediat din politică, pentru că atunci am înțeles că nu mai contează deloc în ce partid politic ești, sau faptul că ai afinități de dreapta sau de stânga.
Jigodiile securiste, apoi odraslele lor care le-au luat locul după o educație specifică, au făcut ca toată clasa politică să fie o gloată de uscături ale pădurii, o gloată de nemernici care oricând sacrifică poporul ca să-și rezolve interesul. Manipularea grosolană, anihilarea Presei independente – capabilă să exercite a patra putere în stat ca într-o democrație sănătoasă – au dus țara de râpă.
Atunci, demult, după ce am devenit membru de rând al adevăratei societăți civile, plin de ură și de silă față de mediul politic din care m-am extras în ultima clipă, m-au făcut să înțeleg că eu, ca individ cu capul pe umeri nu am altă menire și nici altă șansă decât aceea de a folosi metoda picăturii chinezești care prin perseverență și repetare poate sfărâma și stânca.
M-am apucat să scriu, să-mi strig ideile și cunoștințele de viață, să încerc să anihilez mârșăviile manipulatoare făcute profesionist de o armată bine plătită și antrenată. De aproape două decenii picur zi de zi pe rețelele de socializare articole explicative, mă documentez și caut să deschid ochii semenilor mei.
Azi sunt bucuros, pot să mor liniștit! Cu mare bucurie constat că din ce în ce mai mulți oameni ajung să îmi dea dreptate în sinea lor, chiar dacă nu ar recunoaște niciodată public, își mușcă mâinile că l-au votat pe Johannis în ciuda strigătelor mele și ale altora la pericol! Azi lumea a înțeles în mare parte, bulgărele de zăpadă a pornit să se rostogolească pe versant și poate nu va mai trece multă vreme până când Dumnezeu va face o minune și va înclina balanța binelui ca să poată învinge răul.
Acum înțeleg din ce în ce mai mulți că totul e un fals, nu poți avea încredere în nicio forță politică actuală – indiferent care este aceea. Mulți din tânăra generația a înghițit pe nemestecate gălușca rumenită cu USR-PLUS! Azi știu cu toții că nu sunt cu nimic mai curați, mai buni, sau cu idealuri demne de urmat. Sunt doar niște atei globaliști adepți ai satanismului neomarxist de care generațiile de părinți și bunici ai lor s-au luptat să scape și să elibereze societatea.
Televiziunile – în proporție de 99% – manipulează grosolan scoțând în față tineri performanți, tineri care cică sunt viitorul de mâine ce vor salva România! Este o minciună! Ei sunt prea puțini la număr, sunt doar figuri de propagandă, ei au fost educați de formatori defecți, ei vor fi înghițiți de orice Sistem care se perpetuează din 1990 încoace. Nu au experiență, nu au discernământ ca să-și dea seama că sunt penetrați subliminal de la grădiniță și controlați mental să preia frâiele puterii mâine. Vor ajunge și ei să servească SISTEMUL.
Doar o revoltă în masă a poporului poate aduce o răsturnare a situației. Doar o vânătoare de vrăjitoare și arderea pe rugul libertății poate întoarce România de la pieire, dar asta este doar Puterea lui Dumnezeu.
Faptul că mi-au pus pumnul în gură o lună înaintea alegerilor, îmi dă satisfacția că se tem de mine, că simt direct daunele ce le aduc, în ciuda ostracizărilor mediatice la care mă supun. Doamne, ocrotește România!