ASEARĂ, ÎN DIRECT, S-A SINUCIS UN IDOL…

Nu ştiu câţi dintre voi mai urmăriţi şi alte posturi TV decât Antena3…Eu mai greşesc şi mă uit la ştiri pe Digi 24. De departe sunt cei mai profesionişti în a-ţi prezenta o diversitate de ştiri înafară de faptul că Elena Udrea se regulează cu alt mascul decât Băsescu şi încă are ciclu.
Totuşi, aseară nevastă-mea mă atenţionează să mut pe Realitatea Tv. Dau de un talk-show prelungit mult după miezul nopţii la Rareş Bogdan.
Sincer să fiu, după campania prezidenţială când Realitatea fusese cam singurul canal Tv ce lua partea liberalilor şi implicit lui Johannis (scriu ca sasul şi nu cum vrea domnul Florin Iaru, ca pe Ionescu), mi-am cam mutat azimutul de la ei mai ales după ce neamţul a devenit „herr President”. Deja devenise greţoasă pupătura poalelor popii. Desigur că m-am mutat înapoi la Antena 3 pentru că satisfacţia mea pentru înfrângerea lui Ponta şi felul în care sufereau acum reptilele roşii îmi făceau un infinit bine.
Despre canalul-coteţ al lui Ghiţă nici nu are rost să pomenesc pentru că de acolo vine mereu damf de căcat de porci şi de troacă.
Revin deci la showul de aseară de la Realitatea unde printre mulţi alţi iluştri cercetători, istorici din ţară şi de pe afară ca invitaţi în direct sau la telefon, a fost şi jurnalista mea preferată Oana Stănciulescu, ce a fost nevoită (?) să se expulzeze de la Antena3 unde era o voce pe cât de echilibrată, pe atât de critică şi echidistantă în plin festival de pupincurism şi secreţie băloasă pentru cururi roşii aşa cum numai madam Grecu, Adi Ursu, gRadu Tudor, cpt. Alessandra Stoicescu şi evident, pastorul bisericii pesediste Mihai Gâdea sunt capabili.
Nu săriţi imediat să mă înjuraţi că vă demonetizez idolii, „fin’că” în unele momente (din ce în ce mai rar) mai sunt şi idolii mei.
Sunt atunci când printre desele momente evidente de pupincurism suprasaturat pe şezutul lui Ponta şi a ciracilor săi, sau prosteala manipulărilor când bat apa în piuă de pomană devenind ridicoli prin emisiuni repetate pe tema jafului practicat de Chiorul Ceacâr şi camarila lui fără absolut niciun efect vizibil – pentru că probabil asta le cere Profesorul finanţator din Alcatraz Văcăreşti – mai ridică prin unele talk-show-uri şi unele chestiuni de actualitate ce se cer dezbătute în societate.
Dar dacă vrei să fii la curent cu ceea ce se întâmplă în România cu adevărat sau oriunde în lume, nu are rost să-ţi pierzi timpul de pomană belind ochii la biserica mântuirii PSD-ului şi la predicile PF Mihai cu întregul său sobor de popi şi preotese. Sfatul meu este să vă uitaţi la Digi24 şi la TVR la Telejurnal.
Asta evident, dacă nu grăiţi suficient de bine „frangleza” să mai zapaţi şi pe la alte mitropolii.
Boon…Să revenim deci la emisiunea de aseară ce a avut ca temă o problemă care a iscat foarte multe controverse şi schimburi de replici şi idei în spaţiul public românesc de când a fost promulgată de Johannis (scriu ca sasul). Lumea o cunoaşte acum desigur ca „legea lui Antonescu” şi sunt convins că foarte mulţi nu pricep dacă este vorba de mareşalul Antonescu sau de Crin Antonescu.
Ei bine, este o propunere legislativă iniţiată printre alţi parlamentari români şi de Crin Antonescu pe vremea când acesta mai era în funcţiile onorante ce le-a deţinut până nu demult…La vremea respectivă propunerea a trecut aproape neobservată şi aproape nimeni nu a băgat-o în seamă, nebănuindu-i măcar consecinţele.
După ce a intrat în vigoare fiind promulgată de Herr President, uite că s-a pornit furtuna ce face valuri înalte şi furioase apropiindu-se de statutul de tzunami.
Nu voi da aici amănunte în sensul să explic ce prevede această lege, dealtfel foarte scurtă ca şi conţinut. Nici măcar nu voi explica chestia că textul ei a băgat în discuţie anonimi ca mine sau ca Ahmed Petropost, sau Te Iubesc Cosmin Cdr de pe Facebook şi intelectuali oarecum(!) mai cunoscuţi ca în cazul lui Andrei Pleşu…
Evident că CTP sau Ardei Umplut au ieşit şi ei în spaţiul public şi şi-au dat cu părerea, doar jurnaliştii de frunte ai Iaşului cum ar fi Florin Gheţău şi alţii din unitatea lui preferă să zgâncilească căcatul uscat Nichita şi răhăţeii mai proaspeţi din PSD decât să se exprime pe nişte subiecte mai adevărate şi controversate…
Treaba lor! Fiecare cu cât îl duce mintea şi cavitatea occipitală.
Nu vă voi vorbi despre polemica de idei întâmplată în emisiunea de aseară, pentru că aşa ceva pur şi simplu nu poate fi povestit, ci doar văzut şi rumegat în linişte şi în răcoarea nopţii.
Eu am să mă refer aici strict la faptul că la un moment dat în emisiune intervine telefonic însuşi iniţiatorul acestei legi – tizul Mareşalului – şi într-un limbaj caracteristic supersofisticat şi adânc exersat de mare orator cu care a înnodat urechile şi minţile multora – printre care şi mie, recunosc – a început oarecum vădit deranjat de amploarea dezbaterii iscate în general în România pe această temă, să-l ia în balon pe domnul Andrei Pleşu şi pe toţi aceia care i-ar fi acestuia oarecum partizani.
Oana Stănciulescu – care s-a remarcat în ani de zile că i-ar fi fost o partizană adevărată şi susţinătoare reală în ciuda vicisitudinilor – a fost nevoită să-i adreseze lui Crin Antonescu unele întrebări lămuritoare.
Precizez încăodată că nu voi detalia, nu voi face propriile mele păreri pro sau contra asupra acestei chestiuni, dar voi remarca doar faptul că aseară, în direct, Crin Antonescu s-a dovedit ambiguu, chiar abulic, a precitat că el este în acel moment foarte departe de loc şi temă şi nu a reuşit(?) să-i răspundă Oanei la întrebări.
Şi atunci? De ce naiba te-ai băgat stimabile în concasorul unor adevăraţi preopinenţi cu vederi cât se poate de verosimile şi de diferite din care cei care pot judeca cu propriile lor minţi, se pot situa în cunoştinţă de cauză de o parte sau alta, dar în mod cert cei cu puţină judecată constată că matale în calitate de istoric şi mare om politic ai promovat această lege probabil la presiunea Institutului Elie Weisel şi a unei anumite diaspore interesate şi că această lege are nişte efecte incredibil de nefaste şi nebănuite asupra poporului român?!
Pentru mine, aseară a murit un idol! A fost singurul om în care am crezut şi i-am fost loial necondiţionat, dar începând de aseară pentru mine a căzut un mit şi singura treabă de care mă bucur, este aceea că m-am eliberat cu adevărat de orice fel de totemuri ideatice şi de credinţa într-un singur Zeu pe care în mintea mea mi l-am dorit să fie şi să rămână neprihănit.
Gata! Nu-l reneg pe Crin Antonescu, nu-l voi denigra niciodată, dar începând de aseară, l-am dat jos de pe piedestalul din înaltul cerului şi l-am adus printre noi, muritorii de rând.

7 thoughts on “ASEARĂ, ÎN DIRECT, S-A SINUCIS UN IDOL…

  1. nu ti se pare ca esti prea taios la adresa lui antonescu? mie mi se pare exagerata reactia asta, discutia aia isterica de la rares b. mi se pare suspecta

  2. Cred ca vrei sa ne induci in eroare? Doar nu vrei sa credem ca esti intr-atit de prost incit sa nu realizezi ca Antonescu Crin e un cadavru de foarte multa vreme ! Daca doar ai glumit e ok….daca n-ai glumit cred ca poti sa-ncepi a scrie la „Arici Pogonici” , poate aia mici de baga-n seama :))

    1. Doar nu-ţi închipui că mă doare în cur de părerea unui transfug ce a ajuns grăjdar prin Texas….Oricum părerea ta în România are valoarea baligii de cal…

  3. Nu există zei, exista doar puterea oamenilor de a iubi și aprecia atât de mult încât își crează singur idoli sau zei. O fi bine, o fi rău, aceștia ne inspiră și ne arată drumul, ne crează repere.
    Dacă una, două, sau mai multe intervenții ale susmenționatului și nou dizgrațiatului Crin Antonescu v-au dărâmat soclul ce de bunăvoie spuneți ca l-ati construit înseamnă doar ca va alăturați(poate temporar) doar liotei care dorește cu orice chip să reteze din rădăcina orice dorință a lui Crin Antonescu de a se mai reîntoarce în politica în care eu sunt convinsa ca nu se va mai reîntoarce. Zeii nu există ci oeni care nu fac atât de multe greșeli încât să nu-i putem zeifica.
    Nu era deci nevoie să va tranformati și dv. intr-un stilet ce cu o râvnă de o cauza mai bună vrea să ucidă ceva ce nu poate fi ucis, singurul om care a reusit sa ne arate ca ii pare rau ca a gresit, ca nu se considera demn sa mai continue, ca le cere scuze tuturor celor indrenptatiti si ca se retrage din politica, o conștiință.

    1. Doamna Adriana, cu toată stima şi consideraţia pot face orice compromis când este nevoie, dar compromisuri cu mine însumi nu sunt în stare să fac! Extremismul este nociv unei societăţi, dar paradoxul este că au murit ucişi oameni şi de comunişti şi de fascişti aproape în egală măsură şi această Lege nu avea voie să iasă fără a se fi condamnat şi atrocităţile comise de comunism în numele unor idealuri. Legionarii au luptat cu pistolul în mână şi crucea la gât în numele unei ortodoxii naţionaliste prost înţelese şi astăzi condamnarea separată a fascismului fără atrocităţile comise de comunişti crează reacţii vehemente în societate.

Comments are closed.