crossed-sword-freemason

COLIZIUNEA

Sunt un luptător din naştere. Nu am putut suporta niciodată – dar niciodată – pupincuriştii, lingăii, impostorii care se folosesc de oameni capabili ca să se menţină ei pe un scaun pe care şi l-au câştigat prin intrigi sau prin sistemul pile-relaţii.
Cei care mă cunosc cu adevărat şi au lucrat cu mine ştiu că în toată cariera profesională am avut relaţii reale de prietenie şi colaborare cu colegii de pe aceeaşi treaptă ierarhică şi subalternii şi în ceneral conflictuală cu UNII dintre şefii pe care viţa mi i-a scos în cale şi făceau parte din categoria de oameni fără un caracter puternic şi onest.
Excepţie de şef căruia m-am supus necondiţionat a fost doar un primar de naţionalitate magyară ce mi-a fost şef direct – un om ce absolvise liceul la seral şi o Şcoală judeţeană de partid – pe care l-am stimat că a fost un Om ce mi-a devenit exemplu, iar apoi, perioada când am activat în firma proprie unde am format o familie bazată pe stimă şi recunoaştere reciprocă.
N-am să înşirui aici ce am realizat eu în cariera mea de aproximativ 35 de ani, pentru că ar fi foarte multe în listă şi pe mulţi i-ar plictisi, iar „înciudaţii” ar găsi motive să spună că mă laud. Poate că aş avea suficiente motive, doar şi numai pentru inovaţiile făcute în timp pe care chiar pot să le arat…
Am încercat să mă implic în politică şi să contribui cu priceperea mea şi experienţa acumulată la a face Iaşul natal mai frumos şi mai funcţional. Am dorit mult asta. Nu am fost lăsat, fiind înconjurat aşa cum am mai spus deschis direct şi apăsat chiar şi în faţă către o gardă pretoriană a unui ins ce a înfundat până la urmă puşcăria precum i-am prezis, dar nici pe departe pentru ceea ce ar fi trebuit …
Rând pe rând – tot conform prognozei mele – au căzut capete din această legiune ce apără cu devotament şi acum pe Pater Famiglia. Poate un grăunte de efort este şi contribuţia mea.
Aflaţi deja pe toboganul vieţii, aceşti gândaci dăunători societăţii pe care nu încetez de câţiva ani să-i dezbrac şi să-i acuz public – „la hurtă” – ca făcând parte din gaşca fenechistă, s-au văzut în sfârşit nevoiţi să reacţioneze, dar nu pentru vreun motiv anume în relaţii personale cu subsemnatul, ci doar dintr-o datorie morală de a muri odată cu una dintre căpeteniile falangei ce mi-a devenit mie ţintă.
Fără să mă cunoască, preluând doar ştiri false despre mine de la diverşi membri de partid din perioada când îi acuzam de mârşăvii drept în faţă, nişte inşi aşa zis liberali fac scut cică în jurul unei nulităţi politice cu numele de Danga Marius Sorin, ajuns pe căi presărate cu fecale, actualul Şef al BPM Iaşi al PMNL.
Majoritatea au o tangenţă directă sau indirectă cu Consiliul Local Iaşi al căror membri pot fi, sau spera să ajungă prin minciună şi sperjur, prin sfori trase şi trafic de influenţă de la câţiva ce mai deţin funcţii în Filială sau prin diverse instituţii deconcentrate.
Mă acuză pe mine de frustrări neâmplinite nişte nume ca Petru Avram, Mihaela Vachiu, Daniel Juravle, Cristian Nistor, ce au sărit ca arşi să-şi apere şeful inept de cuvintele mele acidulate oridecâte ori îl prind cu ieşiri în spaţiul public.
Căci Facebookul este spaţiu public, iar Danga s-a făcut persoană publică pentru că aşa a vrut muşchii domniei sale care îi îmbracă calota craniană. Până aici nu-i nimic neobişnuit. Trăim cică într-o ţară liberă unde în momentul când ai acceptat să-ţi faci un cont pe Facebook şi mai ales o pagină de „comunitate” le spui tuturor că eşti un bou plin de orgoliu şi mândrie care vrea ca numele său să fie idolatrizat şi transformat într-o comunitate.
Momâile ce populează Consiliul Local în calitate de oi liberale votante – părtaşe direct şi indirect la toate atrocităţile nichitiste din ultimii doisprezece ani – se simt ofuscate de termen şi mă acuză că nu le cunosc şi nu ştiu cu ce se ocupă domniile lor şi cât de importanţi sunt…
Da. Nu ţin demult niciun secret că am acumulat în cei 23 de ani de apartenenţă numai la PNL, o serie de frustrări legate de răutatea şi cretinismul dublat de invidie că au văzut în mine un critic la toate mârşăviile şi blaturile ce se puneau la cale şi – mai mult – că am fost în stare să-i surprind că am avut capacitatea de unul singur să fac o alternativă mult mai complexă şi mai realistă la un Plan de Guvernare Locală Liberal decât o întreagă echipă sub „înaltul patronaj” al lui Adomniţei ce a fost ignorat cu bună ştiinţă de un individ ca acest Danga (adjunct de şef de echipă), pe care mi-l aduc aminte cam de când îi căra lui Fenechiu borseta grea de bani murdari. Apoi i-a devenit ţuţer lui Adomniţei şi în sfârşit s-a văzut acum în faţa ciolanului şi deja se crede cel care va primi la masă pe unii sau pe alţii.
Frustrările oamenilor sunt ceva cât se poate de firesc, sunt sentimente izvorâte din viaţă şi de inter-relaţionare şi probabil că nici dumnealor nu conştientizează că au acumulat în ultima vreme o droaie de frustrări legate de evenimente în derulare, când le fuge pământul de sub picioare.
Viaţa este o mare bătălie. Motive, o sumedenie. Sunt un luptător şi nu mă dau bătut niciodată, chiar şi atunci când mă văd împresurat de duşmani. Mai ales când îi cunosc şi ştiu ce le poate pielea.
Am criteriile mele verificate pe pielea mea în anii ce mi i-a dat Dumnezeu despre onestitate, cinste, onoare, altruism, sau omenie.
Dumnezeu şi educaţia primită în copilărie mi-au mai dat şi puţin talent de a mă exprima în scris cu o mai mare uşurinţă decât alţii – mai ales comparativ cu aceia care au diplome, dar nu au o experienţă reală de viaţă. Asta cu experienţa, vine, sau nu vine: depinde de sol, dacă e fertil sau nu. Altfel, se transformă doar într-o vechime ca a lui Danga şi a altor tineri cu un fond bun la origine, dar care au acumulat doar ani de vechime în politică fiind racolaţi ca şi carne de tun de la 18 ani şi azi, la 38 cred că pot înfrunta oameni care au realizat câte ceva în viaţă.
Polemica a devenit pentru mine un izvor de hrană spirituală şi o folosesc în chipuri şi stiluri diferite – în funcţie de persoana cu care intru în dialog – voit sau nevoit..
Nimeni nu este perfect, dar unii au acumulat numai defecte care fac rău majorităţii. Cu aceştia eu mă port dur şi acţionez chiar golăneşte într-un sens acceptabil al noţiunii. Pentru că la golani trebuie să le dai replica golănească, la oamenii fini le vorbeşti cu fineţe şi delicateţe şi am dovedit de cele mai multe ori că sunt capabil de ambele stiluri.
Pentru mine Danga şi Gaşca fenechistă care mai căpuşează încă PNL Iaşi nelăsând partidul să se aerisească, să se democratizeze, sunt şi vor fi continuu ţinte pe care le-am luat în colimator şi lupt până le dobor sau le distrug.
Chiar de unul singur, chiar cu orice risc.
„Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti” spune bine un proverb. Eu l-am adaptat puţin şi spun că dacă nu eşti lăsat să faci bine, atunci cel puţin să faci cât mai mult rău!
Puroiul ce l-am lăsat când am părăsit de bunăvoie partidul acum doi ani – ca să nu dau satisfacţia de a fi dat afară pentru opiniile mele – încă există şi ce nu am putut să fac şi să acţionez din interior ca un anticorp, încerc acum să fac folosind bisturiul.
Că unii – care mă înţeleg sau nu mă înţeleg – alţii mă aprobă chiar tacit, că nu au curajul meu, este o chestiune de care nu-mi pasă câtuşi de puţin.
Important pentru mine este să mor cu conştiinţa împăcată că în timpul vieţii am încercat să lupt şi să mă bat cu nedreptăţile şi cu ticăloşia pentru o lume mai bună ce nu am fost lăsat să o construiesc împreună cu alţii pe care îi credeam că sunt ca mine.
Apropo, în funcţie de cine va fi ales să candideze în numele PNL la funcţia de primar al Iaşului, sunt dispus să-mi ofer DEZINTERESAT serviciile, Programul, experienţa şi devotamentul pentru a-l consilia să câştige alegerile împotriva ORICĂRUI contracandidat.
Dar fără a mai intra în partid şi fără pretenţii pecuniare.