Gheorghe_Nichita

DE CE TREBUIE DEMIS NICHITA:

După părerea mea, iată cîteva dintre motivele pentru care societatea civilă din Iaşi ar trebui să se mobilizeze exemplar şi să dea dovadă că 25 de ani de aşa zisă democraţie ce s-a scurs, a schimbat cîtuşi de puţin vechea mentalitate comunistă cu politruci activişti care erau puşi pe toate funcţiile din Administraţie şi oriunde i-ai fi numit, ei „se pricepeau” la orice, doar că pe acea vreme competiţia valorilor funcţiona mult mai bine şi corect decît în zilele noastre şi pînă la urmă persoanele care dovedeau calităţi profesionale şi morale deosebite erau promovate de structurile partidului unic, ceea ce astăzi nu se mai întîmplă.
Primarul Gheorghe Nichita – asemenea predecesorului său Constantin Simirad – sunt exemplare tipice de activişti comunişti turnători sîrguincioşi şi benevoli la vechea Securitate pentru că asta însemna ascensiunea sigură într-un post de comandă şi satisfacerea trăsăturii lor predominante de arivişti carierişti.
Nichita s-a folosit de trăsăturile şi metodele specifice şi a început ascensiunea încă de la fostul RAJAC unde a ştiut să dea din coate, să sape la început discret cu lingura în jurul şefilor direcţi, s-a folosit de notorietatea socrului – un maistru cu mare vechime şi notorietate profesională apreciat de vechile conduceri – şi astfel a început ascensiunea. De la lingură a trecut la polonic, apoi la cancioc şi pe măsură ce urca treptele ierarhice a pus mîna pe lopată şi a ajuns în final director general.
De pe această funcţie împletită cu intrarea în politică, profitînd de specificul intreprinderii cu legături în sfera înaltă a Administraţiei Locale s-a infiltrat sub pulpana fostului primar Simirad – un intelectual cu patalama universitară lipsit cum s-a dovedit de calităţi morale şi o minte liberă aplicată către democraţie.
A ajuns primar al Iaşului de pe funcţia de viceprimar la plecarea lui Simirad în diplomaţie, evident la recomandarea acestuia pentru că de fapt funcţionau deja relaţiile de cumetrie politică şi de închiaburire a clasei de ciocoime în devenire.
Simirad nu s-a remarcat la conducerea Iaşului decît prin scandaluri şi can-canuri de pomină şi după primul mandat – cînd oraşul şi primăria au funcţionat relativ bine în virtutea inerţiei, profitînd de specialiştii formaţi în vechiul regim care îşi cunoşteau munca şi atribuţiile la perfecţie şi acţionînd încă din conştiinţă profesională – din al doilea mandat al acestuia, oamenii vechi şi buni au plecat rînd pe rînd nemulţumiţi de faptul că începuseră să primească ordine aberante şi contau din ce în ce mai mult criteriile de obedienţă aduse Şefului Suprem pentru a-şi forma oamenii săi de încredere.
Nichita a preluat colectivul condus de noua structură formată de Simirad pe criterii de slugărnicie şi căpătuială prin orice mijloace şi ca să-şi întărească poziţia a început să-şi aducă în primărie pe toţi foştii subordonaţi de la RAJAC pe care îi numise chiar el în anumite funcţii cheie pe aceleaşi criterii ca şi Simirad, adică de subordonare necondiţionată şi predispuşi la a executa orice dispoziţie – chiar şi ilegală – pentru a servi şeful.
Cum era şi de aşteptat, ciocoii vechi şi-au dat imediat mîna cu cei noi întru propăşire şi prosperitate cu orice preţ. Cei vechi cunoşteau de pe timpul „simiradului” metodele furtişagurilor mărunte şi a marilor tunuri cu care s-au construit în Iaşi zeci de vile şi s-au făcut averi bazate pe furt de materiale, de transporturi gratuite şi de forţă de muncă de construcţie aproape gratuită sau la schimb de servicii. A fost epoca „de aur” cînd şi-au făcut case în Iaşi sau la ţară în jurul Iaşului de la portari, magazioneri, şoferi, tractorişti şi pînă la ingineri din Citadin şi primărie – la vîrfuri.
Noii veniţi ai lui Nichita au purces şi ei imediat a se integra şi a trage foloase cu acoperirea şi girul Şefului care îi aduse şi îi plantase pe funcţii noi, inventate şi create pentru a mulţumi noua ciocoime.
Primăria Municipiului Iaşi după „numirea” lui Nichita ca primar, aproape şi-a dublat nejustificat personalul! S-au creat funcţii şi pseudoactivităţi, s-au inventat Servicii, Birouri şi Departamente pentru a putea mulţumi pe toată lumea.
Preluînd stilul şi învăţămintele „tătucului”, Nichita a continuat să angajeze fel de fel de persoane provenite dintre rudele, prietenii, amantele, unor jurnalişti din presa locală, a unor poliţişti, procurori, judecători…Aşa s-a întărit Mafia, aşa s-au format şi s-au rodat mecanismele care au stors timp de mai bine de cincisprezece ani bugetul public al oraşului, cu acoperirea instituţiilor ce ar fi trebuit să stopeze şi să anihileze acea devalizare a banului public.
Toate acele instituţii au legături prin soţi, rude, prieteni, cu aparatul de conducere din primărie, astfel încît acum Mafia nu acţionează decît în direcţia rezolvării intereselor personale şi a înavuţirii – mai puţin în interesul public!
Toată structura de conducere a Primăriei Iaşi – din aparatul central şi pînă la unităţile subordonate – începînd cu orice are o funcţie oricît de mică care conduce măcar două persoane, sunt numite din treaptă în treaptă numai pe criterii de obedienţă şi slugărnicie, mai puţin acelea profesionale. Se poate ca doar din întîmplare să existe şi persoane care au sau şi-au dobîndit în timp şi competenţă, dar ele sunt în primul rînd OBEDIENTE cuiva şi execută orbeşte orice ordin venit de deasupra sa pentru că face parte din sistem şi e o rotiţă dinţată al acestui mecanism!
Asta face ca Primăria Municipiului în totalitatea sa să fie o mare uzină de corupţie care serveşte numai o anumită castă de persoane care au tangenţă cu această încrengătură şi aproape deloc nu serveşte societatea civilă ieşeană care se confruntă cu grave disfuncţionalităţi şi este supusă unor adevărate abuzuri. Banul public este continuu devalizat şi escamotat în diverse activităţi şi acţiuni inutile şi cu costuri imense nejustificate menite să asigure sub diferite forme – mai ingenioase sau mai rudimentare – sifonarea banului public.
Nichita este capul acestei structuri care de fapt are terminalul pînă sus la Bucureşti la Guvern!
El este Dictatorul, „totum factum”, de el depind în jos şi lateral multe persoane implicate sau nu politic – afacerişti de carton sau firme de bună credinţă care sunt cu vrerea sa carotate şi obligate să-şi „dea obolul” pentru a supravieţui.
Românii au votat în noiembrie 2014 ca Preşedinte pe Klaus Johannis, pentru că l-au perceput ca pe un om care a făcut din municipiul Sibiu un oraş european adevărat. Multe s-au spus despre Johannis, dar nimeni nu a putut spune că ar fi prădat sau devalizat cu o mafie pe care el a păstorit-o bugetul Sibiului. Dimpotrivă, el a făcut cu metode rigide şi pragmatice să funcţioneze „ca ceasul” aparatul Primăriei Sibiu, dovedind României că se poate să fie condus un mare oraş şi fără furtul calificat al banului public. Asta l-a ridicat şi impus pe Johannis.
Concluzionînd, iată cîteva din marile şi gravele motive pe care societatea civilă din Iaşi i le poate reproşa primarului Gheorghe Nichita pentru care – măcar ca o pedeapsă din partea unei populaţii umilite – trebuie să i se curme mandatul anticipat, prin demitere democratică în urma unui Referendum legal:
• Tăierea teilor de pe bulevardul Ştefan cel Mare fără consultarea societăţii civile, fără o motivaţie clară şi necesară susţinută cel puţin din punct de vedere tehnic. Tăierea teilor a fost o acţiune criminală din punct de vedere ecologic, ornamental-peisagistic şi ilegală, făcîndu-se fără a fi fost obţinute aprobările obligatorii conform legilor în vigoare!
• Sfidarea făţişă societăţii civile a continuat în anul 2012 cînd în semn de represalii la protestele pentru barbaria comisă cu tăierea teilor nu a aprobat desfăşurarea unei adunări civice în Parcul Copou pentru a marca Ziua Mondială a Ecologiei şi a aprobat ostentativ tăierea criminală a altor tei pe strada Lascăr Catargi în dreptul TVR Iaşi, tot ilegal. A fost iminentă fără protestul societăţii civile defrişarea Parcului Expoziţiei şi cedarea acolo de teren pentru construcţie privilegiată.
• Primăria Iaşi execută permanent tăieri de toaletare şi întreţinere a arborilor stradali din municipiu în stil total neprofesionist – în ciuda protestelor populaţiei şi a luării de atitudine a unor specialişti de marcă ai Iaşului – cadre universitare recunoscute. Tăierile pentru formarea coroanei se fac în mod barbar de nişte muncitori din Regia din subordine după ureche, cu vădită intenţie, ca în urma tăierilor să se usuce copacii.
• Plantarea pe Bulevardul Ştefan cel Mare a unor salcîmi japonezi în locul falnicilor tei decimaţi, copaci pitici şi total neadecvaţi în oprobiul şi în ciuda populaţiei care cere continuu replantarea teilor specifici Iaşului.
• Transformarea pietonalului Ştefan cel Mare precum şi a întregii străzi care leagă Piaţa Unirii de Palatul Culturii într-un loc execrabil şi nefuncţional, folosindu-se un pavaj din pavele de piatră cioplită şi neşlefuită, folosit de romani încă acum 2000 de ani. Pavimentul rezultat este total anacronic cu timpul contemporan şi cu normele de istorie a arhitecturii, dorind chipurile să copieze modele ale altor oraşe europene, dîndu-se chiar exemplul Sibiului, dar neţinînd cont că peste tot în lumea civilizată pavajul se execută cu dale din piatră şlefuită cel puţin pe o singură faţă care e supsă circulaţiei. Au folosit intenţionat cel mai prost şi neadecvat pavaj pentru că a contat criteriul preţului şi nu al calităţii, dar banii au fost sifonaţi, ieşenii plătind preţul celui mai scump paviment şi avînd cel mai kitchos şi nefuncţional pavaj.
• A declanşat în Iaşi şantiere megalomanice în mod haotic şi fără sens, dovedind o reală incapacitate tehnică, blocînd ani în şir oraşul şi funcţionarea măcar sumară a acestuia fără niciun plan de rezervă a desfăşurării circulaţiei, fără asigurarea unor alternative logice, timp în care ieşenii au trăit un adevărat calvar călcînd şi inspirînd peste normele admisibile praf şi noroi pe timp de ploaie sau de iarnă.
• Toate lucrările desfăşurate în oraş, toate şantierele, s-au desfăşurat numai cu firme – mereu aceleaşi – „de casă”, agreate de primar, firme dovedite atehnice, nedotate corespunzător, neprofesioniste, dar care asigurau întoarcerea parandărătului. Orice s-a construit la Iaşi în perioada Administraţiei Nichita a costat pe ieşeni cel puţin dublu decît normalul, rezultînd lucrări de proastă calitate, începînd cu banala plombă asfaltică, pavajul neecologic al trotuarelor – executat pe nisip generator de praf – şi terminînd cu Pasajul subteran de la Fundaţie sau lucrările de reabilitare a pasajelor denivelate şi a celor încă în execuţie.
• Sifonarea banului public şi cheltuirea fără discernămînt, lipsa cunoştinţelor tehnice suficiente a echipei primăriei lui Nichita, a făcut să se construiască actualul pasaj de la Ţigarete în final cu două benzi de circulaţie (cîte una pe sens), fără linii de tramvai – abandonînd proiectul iniţial ce prevedea pasajul cu bretele de acces, cu patru benzi rutiere (două pe sens) plus două fire de linii de tramvai care ar fi făcut posibilă o circulaţie modernă şi eficientă la valoarea mileniului trei şi valabilă pentru cel puţin o sută de ani. Pe proiectul iniţial ce a fost abandonat din lipsă de discernămînt s-au aruncat pe apa sîmbetei circa o sută de milioane de euro şi pentru noul proiect demn de un orăşel provincial s-au mai cheltuit încă aproape optzeci! Bani sifonaţi cu proiectanţi „cu dedicaţie” nespecialişti, ca şi aceia cu pasajul de la Fundaţie…
• Distrugerea zonei verzi ultracentrale a Iaşului de la vechiul Ştrand, unde împotriva dorinţei locuitorilor s-au rezolvat numai interese proprii şi de grup – s-a creat complexul Palas – în locul unei investiţii de modernizare a vechiului Ştrand şi crearea unor alte dotări de petrecere a timpului liber (vara sau iarna), păstrîndu-se şi modernizîndu-se zona verde. Complexul Palas a umplut centrul Iaşului de construcţii private de beton şi sticlă printr-o inginerie financiară şi de asociere între primăria lui Nichita cu potentaţi ai vremii în detrimentul Iaşului şi a ieşenilor. Acel complex ultramodern cu care se laudă şi care crează mari probleme locuitorilor prin apariţia în acea zonă a unui pol comercial, era propice a se fi dezvoltat într-o zonă mai periferică, de exemplu pe un teren pe care fusese o fabrică dezafectată după „revoluţie”. În mod dictatorial, prin manevre oculte, prin repetate hotărîri defavorabile în justiţie, a impus Complexul Palas cu forţa!
• Cu toate că a fost atenţionat în repetate rînduri în mod public şi specific prin memorii scrise la primărie, a declanşat o imensă investiţie în oraş cu refacerea infrastructurii căilor de rulare pentru tramvai păstrînd vechiul ecartament inadecvat cu lăţimea de 1000mm în loc de cel de 1440mm aşa cum au majoritatea oraşelor europene şi româneşti şi pentru care se fabrică majoritatea unităţilor de transport. Avea posibilitatea UNICĂ – cu minime cheltuieli – cu prilejul investiţiei în refacerea infrastructurii tramvaiului să mai introducă o şină exterioară şi aveam două ecartamente, ce ne-ar fi făcut unici poate în lume şi ne-ar fi dat în viitor posibilitatea să alegem parcul de tramvaie avînd două posibilităţi, sau putea pur şi simplu odată cu refacerea infrastructurii în tot oraşul să treacă la ecartamentul de 1440mm care este cel mai uzual.
• În anii Administraţiei sale, Nichita a fost vectorul principal care a contribuit la devalizarea intenţionată şi la falimentarea fostului CET aflat în subordinea primăriei sifonînd cu compicităţi înalte bani locali şi guvernamentali, cu achiziţionarea prohibitivă a cărbunelui, cu lucrări costisitoare şi neconforme de reabilitare şi refacţie a conductelor de distribuţie, ca pînă la urmă să profite tot în interes personal şi de grup la vînzarea pe „nimic” a societăţii în mod păgubos pentru oraş, unei societăţi cu capital străin ale căror interese le serveşte vizibil şi ostentativ şi acum din poziţia de beneficiar.
• Tot sub oblăduirea sa, prin diferite inginerii financiare a condus la falimentarea RATC-ului cheltuind discreţionar fondurile acestei regii şi nebugetînd-o, dar lăsînd-o cu imense datorii la bugetul statului. Primăria Iaşi nu numai că nu a investit în schimbarea lentă dar sigură a parcului învechit de tramvaie şi autobuze, dar a continuat politica lui Simirad de achiziţii păguboase sifonînd evident banul public pentru unităţi de transport „second hand” prin firme de casă. A fost total abandonată infrastructura existentă a liniilor de troleybuze.
• Nu a venit cu nicio idee – în ciuda multor propuneri tehnice inteligente şi de viitor sosite de la ieşeni – de dezvoltare a locurilor de parcare de reşedinţă sau de tranzit pe teritoriul oraşului, rezumîndu-se să închirieze absolut ilegal nişte spaţii inadecvate construite de vechiul regim lîngă blocuri sau de cetăţenii care de nevoie au amenajat „rupînd” din spaţiile verzi din cartiere, locuri de parcare construite „ad-hoc” cu moluz sau ciment cărate cu portbagajul autoturismelor proprii. Totul se rezumă în mintea şi imaginaţia echipei Nichita în a vopsi nişte linii în lungul bordurii de pe bulevardele oraşului cu ocuparea benzii 1 destinată circulaţiei, ceea ce provoacă din start disconfort şi sufocă traficul rutier.
• Îm ceea ce priveşte circulaţia rutieră din oraş, aceasta se desfăşoară la întîmplare, fără nicio viziune sau coordonare logică şi eficientă. Intersecţii mari şi importante cum ar fi aceea din faţa sediului BCR din Podu Roş, intersecţia „Bucegi”, blocul „Carmen” – şi multe alte exemple – nu sunt modernizate cu sensuri giratorii pentru fluidizarea circulaţiei.
• Indicatoarele rutiere sunt montate de cele mai multe ori fără discernămînt la 20m distanţă pe toate străzile mari şi mici abuzînd de „oprirea interzisă” fără a exista o alternativă, încît orice indicator rutier s-a banalizat şi nu mai este luat în seamă decît de Poliţie pentru a pedepsi participanţii la traficul rutier.
• Toată semnalizarea rutieră – de la intrările în municipiu pînă în centru – este subordonată unei publicităţi deşănţate de a conduce participanţii la traficul rutier la Complexul Palas pentru interesele primarului şi a apropiaţilor săi de afceri oneroase.
• Nu există o viziune clară care să dea speranţe locuitorilor că ar urma o îmbunătăţire a situaţiei în ciuda antamării unor sume colosale din buget pentru studii de trafic şi de modernizare a acestuia, sume alocate numai unor firme apropiate lui care sifonează banii publici şi asigură parandărătul.
• De douăzecişi cinci de ani – dar mai ales perioada Nichita – la Iaşi lucrările de deszăpezire şi combaterea alunecuşului pe timpul iernii sunt făcute cu licitaţii trucate şi adjudecate veşnic aceloraşi apropiaţi care folosesc utilaje şi materiale neadecvate, lucrează după ureche şi haotic, orice pospai de ninsoare creind perturbaţii grave în traficul rutier şi în buna funcţionare a oraşului. În ciuda evidenţelor catastrofale nu au nicio viziune pentru construirea, dotarea şi amenajarea unei Baze de Deszăpezire moderne, dotate cu dispozitive proprii de lame, turbofreze şi răspînditoare de antiderapant moderne, capabile de a fi montate pe autobasculantele din dotarea parcului auto al primăriei, nu sunt amenajate depozite acoperite pentru material antiderapant solid şi lichid care să asigure permanent un material adecvat neaglomerat de îngeţ, nu există locuri speciale la marginea oraşului – în special în albia Bahluiului spre Tomeşti – unde să se poată transporta şi evacua zăpada cu estacade la albie betonate, nu există un Plan de acţiune clar şi eficient pe niveluri de viabilitate şi intervenţie a utilajelor în funcţie de importanţa circulaţiei şi a obiectivelor ce trebuiesc asigurate cu prioritate.
• Curăţenia oraşului pînă în zonele mărginaşe din cartiere este deplorabilă, praful respirat de locuitorii Iaşului depăşeşte cu foarte mult normele legale admise. Gunoiul se adună şi se evacuează dintre blocuri încă empiric, neexistînd nicio preocupare pentru educarea şi obligarea cetăţenilor să colecteze deşeurile din locuinţe în mod civilizat şi sortat în containere specifice tipurilor de gunoi, întreţinîndu-se în mod intenţionat acest stil pentru servirea unei mafii specifice la Depozitul Controlat de Gunoi care face acolo separarea acestuia, pentru a putea fi valorificat „la negru” aducînd bani „curat murdari”, neimpozabili, ca surse ilicite.
• Continuă sifonarea masivă a banilor bugetului public local pe cheltuieli fictive cu cîinii maidanezi care hălăduiesc din Piaţa Unirii pînă în cele mai rău famate cartiere. Nu vrea nimeni să dezvolte padocurile şi adăposturile special amenajate cum tot se promite la fiecare campanie electorală, nimeni nu ştie cum sunt cheltuiţi banii publici pe cap de cîine comunitar, nimeni nu vede o îmbunătăţire a situaţiei, oraşul este aidoma unui oraş înapoiat din zona asiatică sau africană. Îţi este ruşine să spui că eşti ieşeam.
• Blocurile construite de regimul comunist în plin centru – lîngă Mitropolie sau aproape de Fundaţie – au rămas cu faţade nefinisate, „la roşu” arătînd turiştilor şi localnicilor faţa lor hîdă şi neprietenoasă. Clădiri istorice ale oraşului sunt lăsate de izbelişte să se degradeze fiind intenţionat supuse autodistrugerii şi degradării în speranţa că se vor nărui şi terenul va fi eliberat pentru speculaţii imobiliare (vezi cazul Cinema Tineretului, Republica, Palatul Braustein – care în sfîrşit şi-a găsit o rezolvare).
• Totul în Iaşi se construieşte în stil de kitch fără niciun simţ arhitectonic sau de bun gust – arhitecţii nu sunt luaţi în seamă, iar Arhitectul Şef al Primăriei este doar un intermediar al şpăgilor pentru avizarea a orice porcării – fără să vezi niciun mod profesionist de abordare. La Iaşi artiştii plastici nu-şi găsesc menirea, aici nu răsare niciun monument mai deosebit într-o intersecţie sau într-un scuar care să-ţi încînte ochiul, nu vezi nicio frescă pe o faţadă anostă de clădire, trama stradală exprimă numai imagini terne, numai mobilier stradal rudimentar al unei aşezări urbane îmbătrînite conduse de oameni fără nicio viziune şi bun gust…
• Recunoscut a fi fost numit tradiţional „capitala culturală a României”, astăzi, pe ultima sută de metri se caută încropirea unui Plan menit să justifice cheltuirea aberantă pe SF-uri a unor sume inimaginabile în vederea declarării în 2021 a oraşului Capitală Europeană fără nicio şansă comparativ cu alte municipii româneşti. Cultura Iaşului a rămas ancorată în organizarea unor şedinţe festive de partid în minunata şi unica sală a Teatrului Naţional în timp ce Iaşul lasă în paragină alte clădiri şi săli de spectacol ce se deteriorează pe zi ce trece!
• Iaşul are moştenită din timpul epocii „de aur” a comunismului o Sală Polivalentă construită anapoda şi devenită nefuncţională fără locuri de parcare – sufocată de Complexul Palas – un Stadion Municipal amplasat aiurea într-o zonă rezidenţială a oraşului, nepotrivită şi tot fără posibilităţi de acces şi de parcare. Nichita în megalomania şi incompetenţa ce-l caracterizează a aruncat o sumă fabuloasă pe instalaţia de nocturnă a Stadionului devenită total inutilă în concordanţă cu starea jalnică a sportului ieşean şi în mod special a fotbalului, cu cheltuirea ilicită a unor sume importante tot din buget pe reclame inutile ale unor Regii din subordinea primăriei care deţin monopol.
• În mod intenţionat Nichita a contribuit decisiv la falimentarea lentă a Citadinului care se îndreaptă şi el inevitabil către acest sfîrşit pentru că acolo sifonarea banului public devenise prea periculoasă…A transferat lucrările de reparaţii şi întreţinere a străzilor, a utilităţilor publice către firme terţe externe agreate special cu ajutorul cărora sifonează banul public.
• Orice lucrare de reparaţie a unei străzi este lăsată pînă acea stradă ajunge să se degradeze atît de tare încît devine aproape impracticabilă neintervenindu-se în mod intenţionat punctual în orice anotimp în ciuda faptului că s-au inventat materiale şi tehnologii noi care permit acţiunea în orice lună a anului. Nu se întocmesc niciodată devize estimative sau proiecte care să dea o valoare prezumată a unei reparaţii pe o stradă a oraşului. Administraţia Nichita întreţine în mod intenţionat starea de haos în evidenţe şi în cheltuirtea banului public tocmai pentru a se pierde urma cheltuirii acestuia. Totul se face cu accepţiunea tacită şi a cîrdăşiei cu persoane abilitate din instituţiile statului care răspund cu obedienţă pentru nişte privilegii ascunse de care se bucură în mod cert. Curtea de Conturi, Poliţia, Parchetul, presa locală, Justiţia, sunt complicii lui Nichita care sfidează prin acţiunile sale dictatoriale lipsite de discernămînt şi bun simţ, banul public şi sfidează populaţia în mod vădit.
Sunt încă enorm de multe motive pentru ca să ne facem imediat un minimum bine şi să ne trezim din această stare de letargie, de frică colectivă şi să ne complacem în continuare în mocirla în care am fost aduşi în cele două Administraţii ale lui Nichita şi Simirad.
Noua legislaţie ne dă dreptul să ne exprimăm democratic şi paşnic şi să curmăm – cel puţin teoretic – jaful şi distrugerea oraşului nostru drag care este Iaşul!
Nu avem dreptul faţă de generaţiile viitoare să acceptăm cu mîinile încrucişate şi capul plecat ceea ce s-a întîmplat în timpul şi cu acceptarea vinovată a generaţiei noastre!
Nichita trebuie supus judecăţii publice şi adus anticipat în faţa urnelor de vot ca minimă pedeapsă a societăţii pe care a sfidat-o şi a batjocorit-o neîncetat! Măcar cu atît să fie pedepsit dacă Justiţia e coruptă şi nu face dreptae!
Există motive suplimentare de demitere care pot face obiectul unei cărţi, dar las la latitudinea fiecăruia să completeze lista de mai sus.
Jos Nichita! Acum! Imediat!