Versurile lui Andrei Mureșanu – poet și revoluționar transilvan (n. 16 noiembrie 1816, Bistrița – d. 12 octombrie 1863, Brașov), ne îndeamnă de 170 de ani să ne „deșteptăm”, adică de fapt să ne trezim odată din somnul „cel de moarte”!
Pe atunci când Mureșanu a scris aceste versuri folosite astăzi într-o variantă prescurtată la Imnul României, Țara era divizată în trei provincii istorice. Românii erau împărțiți în Moldova, Ardealul și Muntenia, iar prima unire avea să se înfăptuiască abia la 1859 numai între cele două surori Moldova și Muntenia. Abia după aproape 60 de ani (la 1918) aveau să se unească cu adevărat cele trei provincii istorice!
Un lucru însă trebuie să conștientizăm: pe noi ne caracterizează ca trăsătură definitorie a neamului această somnolență generală, ce se confundă aproape cu indolența și nepăsarea!
Cum altfel poate fi interpretat îndemnul lui Andrei Mureșanu – român ardelean născut în Imperiul Austro-Ungar – în cuvintele „deșteaptă-te române”?
Nici astăzi la aproape două secole de la această conștientizare a defecțiunii genetice ce o avem care acum este și în Imnul de Stat nu reușim să ne adunăm, nu reușim să fim măcar la înălțimea înaintașilor!
Suntem pradă aceleiași indolențe, aceleiași nepăsări față de soarta țării, față de viitorul generațiilor ce vor urma! Suntem indolenți și nepăsători față de semenii pe care îi așezăm mecanic și automat cu o nonșalanță criminală să ne conducă lăsându-ne veșnic manipulați și mințiți fără nici cea mai mică revoltă…
Numai la români poți vedea această amorțeală nepăsătoare cu privire la soarta lor individuală, la soarta copiilor lor, a Țării în general, a fraților dinafara granițelor.
Suntem permanent dispuși să mimăm acceptarea sorții și „Miorița” este poezia populară care exprimă cel mai bine starea ancestrală de dependenți neputincioși ai sorții!
Vom merge să mimăm mâine în Piața Unirii o comemorare a unui eveniment care ar trebui de fapt să ne trezească sentimente cu adevărat patriotice, să ne determine să ieșim din starea de prosternare în fața actualei clase politice care – iată! – de veacuri se comportă slugarnic și umilă față de diferite alte puteri și popoare în interes propriu.
Vom mima și mâine la Iași bucuria Unirii prinzându-ne în tradiționala Horă a Unirii, spre satisfacția politicienilor veniți să se îmbăieze în mulțimea pe care o știe ostilă, dar se bazează pe prostia românească de a fi conciliant pentru a mima o sărbătoare națională.
Iar închidem ochii, iar înghițim prostiți de data aceasta plăcinte „moldovenești” și ne facem că acceptăm toate minciunile politicianiste ale unor ticăloși susținuți josnic de năimiții din presa aservită!
Deșteaptă-te române, deșteaptă-te ieșene!