DIFERENŢE

Aşa după cum bine este deja cunoscut, ieri a avut loc la Iaşi cu o participare numeroasă pe Stadionul „Emil Alexandrescu”, slujba de beatificare a Episcopului Anton Durcovici, fost prelat al Bisericii Catoloce Surori.moa
Anton Durcovici (n. 17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria – d. 11 decembrie 1951, Sighet) a fost un cleric romano-catolic de origine austriacă, care a îndeplinit funcția de episcop de Iași (1947-1949). A fost arestat de Securitate la data de 26 iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet, în urma tratamentului la care a fost supus acolo.În data de 31 octombrie 2013 papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului lui Anton Durcovici, ucis în ură față de credință, în închisoarea de la Sighet. Episcopul Anton Durcovici va fi înscris în rândul fericiților și sfinților Bisericii Catolice, introdus în calendarul Bisericii locale și sărbătorit la 10 decembrie, ziua martiriului său.
Cu ocazia slujbei de beatificare, s-au proptit în primul rînd de scaune – spre greaţa numeroasei asistenţe – politicieni veniţi de la Bucureşti care reprezintă astăzi comuniştii de tristă amintire ce au distrus România.
Pentru multă lume acest gest constitue o adevărată blasfemie.
Cît de pervers poţi să fii să te afişezi cu nonşalanţă la o sărbătoare religioasă? Tu, un ins care afirmi pe faţă că aparţii unui partid ce are pe fundal culoarea roşie – culoarea sîngelui vărsat de milioane de oameni care s-au opus de-a lungul istoriei comuniştilor ce aveau ca religie hulirea lui Cristos…
Aceste „hiene” cu numele de Victor Ponta, Daciana Ponta, Liviu Dragnea, Gheorghe Nichita-Baron de Iaşi şi încă mulţi alţii, au întinat o sărbătoare a catolicismului românesc.
Spre deosebire de Biserica Catolică – care a avut curajul să ridice la gradul de sfinţi preoţi martirizaţi de regimul comunist ce a comis atrocităţi de o inimaginabilă ticăloşie – Biserica Ortodoxă Română nu a îndrăznit niciodată să ridice la gradul de sfînt vreun fiu al ei devenit martir al neamului ca victimă a comunismului, în ciuda miilor de preoţi pe care regimul comunist (străbunicul PSD) i-a arestat şi schingiuit încercînd să distrugă credinţa în Dumnezeu a atîtor milioane de oameni.
Este destul să ne aducem aminte doar de nume ca Părintele Arsenie Boca, de Părintele Cleopa, de Părintele Dumitru Stăniloae şi de alte cel puţin cîteva zeci de nume ce flutură pe buzele românilor ortodocşim, care şi-au sacrificat vieţile cu bună ştiinţă opunîndu-se din răsputeri lucrărilor satanice aduse de comunism.
Faptul că suntem un stat tarat de comunism este dovedit încă şi de mentalitatea idioată că preoţii ce au murit în chinuri în închisorile comuniste erau legionari – prin urmare erau antisemiţi. Asta este cea mai nemernică afirmaţie despre care statul actual şi BOR continuă să păstreze o tăcere criminală. Dacă e să o luăm „pe cinstite”, nu se spune şi nu se recunoaşte că legionarii nu erau numai antisemiţi – dar şi asta e o altă poveste ce trebuie citită în contextul epocii – ci erau în primul şi-n primul rînd antibolşevici, iar antisemitismul ce s-a dezvoltat colateral a fost ca o consecinţă că evreii au fost percepuţi ca reprezentanţi şi susţinători a bolşevismului…
Văzînd importanţa şi organizarea excepţională a evenimentului de către Biserica Catolică, am simţit o imensă frustrare şi nemulţumire…
Mă gîndesc cu capul plecat în pămînt la megalomania conducerii BOR care pentru a ridica o imensă Catedrală a Mîntuirii Neamului la Bucureşti, este dispusă la tot felul de concesii şi compromisuri politice uitîndu-şi de fapt rostul şi menirea.
Dacă imediat după Revoluţie(?!) românii s-au aruncat cu ochii închişi şi cu braţele deschise către biserică – deoarece timp de o jumătate de secol fuseseră îndepărtaţi de ea – astăzi,  din ce în ce mai tare se vede şi se vorbeşte despre implicarea politicului pentru a manipula prin intermediul religiei. Se observă din ce în ce mai mult o reticenţă…Începe să se audă un murmur surd pe care capii BOR par să nu-l audă din spatele geamurilor fumurii ale luxoaselor maşini de magnaţi în care umblă.
Încă statul – reprezentat de către politicieni – face compromisuri pe ascuns cu capii BOR acceptînd tacit ca aceasta să nu plătească impozite şi să dispună de o avere imensă despre care multă lume deja se întreabă cine o controlează?…
Astfel de practici în care Biserica este indirect „stat în stat” şi face jocuri de culise în detrimentul populaţiei, nu este doar specific numai României, dar totuşi în alte ţări discrepanţele nu par atît de mari…
Trebuie să vedem şi să înţelegem clar, că dacă vorbim de credinţa unui popor, atunci e absolut necesar să disociem acea parte a clerului care se dedică
cu tot sufletul slujirii lui Isus – menţinînd vie credinţa oamenilor prin exemplul lor şi printr-o viaţă ascetică şi alta este acea parte a Bisericii care de fapt e o castă separată de „nobilime” care profită şi care strică mult şi dăunează credinţei.
BOR a reuşit după Revoluţie să se afirme sanctificînd doar cîţiva domnitori din negura istoriei despre care există mai mult legende orale, dar niciodată nu s-a remarcat prin sanctificarea unui prelat care prin viaţa şi exemplul său au devenit martirii neamului.
Diferenţe…