Panarama iscată duminică la Iași de o piesă de teatru nonconformistă cu un jândar și o babă comunistă protestatară – dublată imediat de alți doi caralii ai aceleiași Jandarmerii care au dovedit că viața bate filmul – a avut darul încă o dată să ne facă de râs umplându-ne de ridicol și de prostie, dar nu doar la nivel instituțional, ci chiar la nivelul întregii comunități locale și naționale.
Așa cum am mai scris „la cald” și într-un mic articolaș de ieri prin care am încercat să dau succint de cauza întâmplării, acum, după ce am mestecat tacticos bolul amar ce mi-a umplut cavitatea bucală după ce am zapat toate televiziunile de știri și generaliste, am încercat să „șăd ghinișor” în cur și să mă uit atent în urmă.
Orice ați spune, așa ceva se putea întâmpla doar aici la Iași, poate încă prin Botoșani, Vaslui, Dorohoi, Fălticeni sau Pașcani – aproape exclus pe la Bacău deja, Piatra Neamț sau Suceava…
De ce? Este cât se poate de simplu: pe aceste meleaguri ce au dat țării cărturarii de bază au proliferat și o droaie de mârlani sadea – mulți aciuiți aici din vremea Răposatului care au proliferat și pui vii, sau au atras neamuri proaste de prin locurile natale să se căpătuiască devenind intelectuali cu diplome.
Să ne înțelegem bine! Nu am nimic contra oamenilor născuți la țară ori în îndepărtate orășele de la margine de gubernie, dar pur și simplu mă revolt la câți huțupani care au venit la Iași să învețe carte s-au rezumat doar la a buchisi slovele materiilor ce le-au ales unde au obținut diplome universitare reușind ulterior să se legitimeze cu asta pe diferite funcții, dar ca oameni au rămas acei gherțoi care de frică (?) să nu li se citească pe frunte în dârele lăsate de sudoarea minții faptul că provin de la țară, au făcut exces de zel și de prost gust pentru a-și masca originea de țopârlani.
Ei s-au împrăștiat – mai ales după nouă zeci – prin politică infestând-o, prin învățământul pre și universitar, în Presă și chiar în instituții de cultură. Mulți au început chiar să creadă că ceea ce au ajuns îi legitimează cu adevărat să se considere o elită a societății locale pe care au căpușat-o sau au penetrat-o pur și simplu prin incest.
Despre aceștia vorbesc eu cu multă scârbă și silă! Despre ei și despre răul pe care îl fac (unii inconștienți chiar) celor din jur…
Iașul – așa cum tot scriu și susțin de multă vreme – este un oraș eminamente cultural unde s-au format, s-au dezvoltat și s-au afirmat mulți oameni care au fost repere morale ale acestui încercat popor.
Asta nu înseamnă nicicum că alte provincii românești sau alte zone geografice nu au dat României elite, doar că din zona Moldovei sărace în resurse mulți s-au îndreptat către Carte încercând să-și depășească condiția.
Tot aici – ca un făcut? – apropierea de apa Prutului contaminată cu bolșevism sovietic racilele comunismului au prins cele mai adânci și înfipte rădăcini care au înțelenit pământul mănos al Culturii.
Iașul este un oraș mult îmbătrânit, nu numai fizic, cu mulți nostalgici supraviețuitori ai fostei industrii socialiste multilateral dezvoltate, dar este și un oraș al contrastelor!
Ele încep de la populația veche autohtonă care a migrat masiv în anii marii industrializări din 1950 – 1970 și până astăzi, când își face loc o industrie corporatistă axată pe exploatarea unor creiere supradotate ale unui tineret ce s-a născut într-o nouă eră, continuă cu acele contraste existente între insula Palas Mall unde poți avea sub privire un standard de civilizație occidental comparativ cu restul târgului care începe chiar din mijlocul „centrului” de pe la Chetronal încolo, cu gropile din străzi, cu praful îmbâxit pe care ești obligat să îl respiri în deplina indolență al instituțiilor abilitate politizate până la ovare, cu fațadele blocurilor din plin buric al târgului nefinisate din 89 așa cum le-a prins „revoluția”, cu gardurile de-a stânga și de-a dreapta Copoului strâmbe, ruginite, mușcate de vreme, pișate de maidanezi, cu oameni milostivi care duc regulat la biserică de pomană dând acatiste însoțite de prescuri și alții care caută prin gunoaiele orașului ceva de mâncare hăituiți și cravașați cu pulanul caraliilor locali trimiși să păzească gunoaiele baronilor din conducere -–sursă de averi neimpozabile.
Ăsta e Iașul, este fieful de un sfert de secol al comunistoizilor din politică, al foștilor și actualilor nomenclaturiști din politică, al foștilor turnători la securitate actuali delatori la DNA – este orașul unor mârlănoi grobieni care au făcut cartel împânzindu-se în clasa politică, în lumea interlopă, în magistratură și Justiție, în Presă și instituții de cultură, în Sistemul medical, în Educație, în instituțiile de forță ale statului…
Iașul este plin de comunistoizi aciuiți în PSD, dar și în toate celelalte partide indiferent de numele lor și mai pe față, mai pe la spate, nu au decât un singur scop: căpătuiala personală, interesul propriu – cel mult de clan!
Mă uitam pe imaginile prezentate de televiziuni. Foarte puțină lume care asista întâmplător la un eveniment artistic neobișnuit. Doar trecători întâmplători dispuș să caște gura câteva minute la un scandal între o mamaie și un jândar, până se dumireau că totul este o ficțiune, apoi ăși vedeau rapid de drum către o crâșmă din zonă sau la wigwamurile unde Primăria pesedistă organizează curând Saturnaliile Iașului.
Printre puținii spectatori ce s-au nimerit atunci în Piața Unirii a trecut probabil vreun vechi tovarăș colonel de miliție sau de securitate cu o pensie jignitoare la adresa restului de populație pauperă, cu un pechinez în lesă „la brațetă” cu o babă comunistă fostă secretară la vreun Cabinet de Partid. Ambii s-au oprit oripilați probabil de înjurăturile neaoșe ale eroilor de scandal de jucau în piesă cu indignarea tovarășului ce nu suportă să audă că cineva are tupeul să bage organul într-ul loc cald și umed… Imediat au luat atitudine reclamând blasfemia jândarilor de serviciu care se plimbau cu mâinile la spate și craciii răscrăcărați în bocancii mucegăiți la meșină de orele nesimțit de multe de când nu mai fusesără lăsați să emane putoarea de cazarmă.
Este Iașul lui Simirad și Nichita, al lui Chirica și Maricel Popa, al lui Fenechiu și Bodea, al lui Danga, al lui Blăjuț, al lui Movilă, al unor medici cărora nu le pasă decât de șpaga suplimentară ce ar fi bine să fie lăsați să o încaseze fără stress, al unor judecători care apără interlopii, al unor televiziuni de bloc acoperite cu redactori snobi sau pur și simplu incolori și inodori ca apa distilată!
Este orașul în care tineretul bovin se transformă imediat în hypsteri corporatiști dispuși să mai ciupească în plus bani de vacanță sau un training la Budapesta în schimbul activării într-un ONG finanțat de dușmanii de moarte al României!
Cum să se comporte cetățenii unui astfel de oraș? Dar pulanele vii învățate de al de Nichita să dea cu sete în tot și în toate numai ca să-i apere alcovul de intruși cu o sulă mai tare ca a lui?
Cine suntem? Suntem aceia care tac și apreciază cu like pagina de Facebook al aceluiași târtan care văzând că Justiția este legată nu doar la ochi, ci chiar la mâini și la gură, are tupeul să ceară din nou votul ieșenilor fiind acum CAPULLA lista PRU – un partid de securiști și turnători ca majoritatea românilor trăitori în această parte a țării!
Și acum îmi țiuie în urchi reverberațiile aduse de ecou: Inculturăă-ră-ră -ă-ă…