De 15 ani încoace am încercat continuu să promovez în Iaşi un material din categoria mixturilor asfaltice stocabile „reci”, care se folosesc cu precădere iarna, cînd asfaltul fierbinte este impropriu şi contraindicat a fi folosit.
Mixtura stocabilă este atît de veche şi de demult cunoscută ca noţiune, încît am învăţat despre ea şi în facultate acum 40 de ani ca o soluţie exotică, menită doar să închidă gura lumii că drumarii fac ceva cu gropile ce apar iarna ca ciupercile după ploaie.
Norocul meu în viaţă este că am fost în locul potrivit la momentul potrivit şi flerul mi-a atras atenţia asupra unui material miraculos pe care l-am recunoscut imediat ca fiind ceva asemănător cu ceea ce omenirea a creat odată cu inventarea cipului…

https://www.youtube.com/watch?v=LGCVOzd6XPI&feature=player_embedded
Pe timpul lui Nea’Nicu primeam iarna de prin Teleorman sau Giurgiu un asfalt rece fabricat sub egida unor unităţi ale Ministerului Transporturilor, şi eram programaţi pe zile cînd trebuia să trimitem cîte un camion de 5 tone cu prelată să ridice acel maglavais negru şi puturos, fabricat din tot felul de deşeuri petroliere care lichefiau bitumul şi rece, contrar soluţiei standard de bitum fierbinte, topit. Pe scurt, ajungea la noi acea porcărie pe care eram nevoiţi să o aruncăm într-o groapă mare şi s-o astupăm cu pămînt, să o dăm în consum ca şi cum am folosito la plombat gropile. De fapt era imposibil de lucrat, deoarece de la furnizor pînă acasă se pietrifica ca şi asfaltul aşternut pe drum şi era doar o iluzie că foloseam iarna mixtura „stocabilă”. Problema era cunoscută cred pînă la nivel de ministru şi se accepta tacit, pentru că nimeni nu avea curajul să-i raporteze „savantei” că polimerii ei sunt de tot rahatul.
Din acest motiv generaţia mea de ingineri ca şi acelea de după mine, au căpătat o părere execrabilă despre asfaltul rece. Îl consideram bani aruncaţi degeaba pe apa sîmbetei…
Între timp, în lume, ambiţiile unor cercetători sprijiniţi puternic de stat cu fonduri, au continuat căutarea unei soluţii, astfel încît după circa 25 de ani de muncă asiduă a unor savanţi în chimie şi a unor specialişti în drumuri, Laboratoarele „Catomance” din Marea Britanie au dat lovitura şi au scos pe piaţă o mixtură asfaltică rece denumită iniţial IRR (Instant Road Repear), care a inundat globul pămîntesc.
Problema este că secretul de fabricaţie descoperit după ani şi ani de muncă de cercetare nu a fost şi nu este vîndut de englezi, ci doar licenţa de fabricaţie a mixturii se vinde şi este deţinută de 15 ani şi de România, prin intermediul unei firme private din Miercurea Ciuc…
Englezii vînd în butoaie lichidul de amestec – liantul – ce este trimis oriunde pe glob cu vaporul, cu avionul, sau cu TIR-ul şi care se foloseşte de fiecare ţară deţinătoare de licenţă pentru a se amesteca cu agregate minerale acceptate de englezi şi care corespunde calitativ standardului britanic şi a normelor ISO 9001.

Dat fiind faptul că lichidul de amestec are în componenţa sa 7 compuşi volatili, oricîte încercări făcute pînă acum de „spargere” a reţetei şi de a se descoperi secretul de fabricaţie, au eşuat.

Materialul a revoluţionat tehnica reparării şi a întreţinerii drumurilor în întreaga lume, fiind folosit în locuri de dincolo de Cercul Polar şi de Ecuator, între temperaturi cuprinse între minus 60 de grade Celsius şi +55 de grade.
După acest succes, diverse firme din lume a intesificat cercetările şi au căutat să producă ceva similar, dar NIMENI pînă acum nu poate oferi un material viabil.
În România, italieni, canadieni, francezi, germani, au venit în complicitate cu diverse persoane aflate în vîrfurile structurii de conducere să vîndă diverse surogate considerate ca fiind miraculoase.
Toate s-au dovedit nişte falsuri, rezistînd pînă după prima ploaie sau ninsoare. Nimeni dintre aceşti pseudofabricanţi nu acordă nici un fel de garanţie pentru materialul livrat, cu excepţia mixturii britanice cunoscute în România sub denumirea generică de RRD ( Reparaţia Rapidă a Drumurilor ). Acest material este garantat de producător timp de 6 luni de la data fabricării, iar reparaţiile cu această mixtură sunt garantate 3 ani de la data punerii în operă, indiferent de anotimp, stare vremii sau sistem rutier. Aceeaşi garanţie se acordă chiar dacă se lucrează pe ploaie, pe ninsoare, pe ger, sau pe caniculă.
Preţul de fabricaţie al acestei mixturi este de aproximativ 4 ori mai mare decît al asfaltului fierbinte, dar prin KnowHaw-ul pus la punct s-a ajuns la o economie la reparaţia unei reţele stradale la aproximativ 50% din soluţia clasică cu asfalt fierbinte.

Toate aceste date sunt cunoscute de factorii decizionali din Primăria Iaşi, dar şi al acelora de la drumuri. Faptul că nu se aplică această soluţie este că s-ar termina absolut orice fraudă a banilor negri din acest domeniu şi s-ar opri orice scurgere de bani către buzunarele unor oameni ca şi Chirica şi Nichita, dar şi al altora. Este preferabil să se aplice în continuare soluţia standard cu materiale de proastă calitate, fără nici o garanţie, pentru ca să se poată perpetua furtul, frauda, minciuna.

Mixtura rece pe care anunţă primăria că o va fabrica în staţia de asfalt a Citadinului, are valoarea unui noroi de culoare neagră, care nu este garantat nici măcar o oră după aşternere.
Închipuiţi-vă că cineva a descoperit medicamentul miraculos de vindecare a cancerului, dar doctorii continuă tratamentul cu pseudomedicamente care încetinesc moartea. Totuşi, pentru a nu pierde veniturile „negre” pe filieră, o armată de producători , distribuitori şi medici, omoară cu bună ştiinţă oamenii.
Acesta e purul adevăr. Iaşul – dar întreaga Românie – ar fi putut arăta cu nişte locuri normale, cu străzi şi şosele fără gropi vară sau iarnă, aşa cum se întîmplă în ţările civilizate de după graniţa de vest a României.
Chirica şi gaşca lui de hoţi ştie aceste lucruri de 15 ani şi ţine oraşul în halul acesta intenţionat. Din acest motiv măcar, acest  imbecil merită judecat şi condamnat pentru faptul că ţine oraşul în mizerie. Ca el mai sunt şi cei care hotărăsc soarta Drumurilor Naţionale şi Judeţene!
Deocamdată însă, ei ne-au condamnat pe noi.