IMPLOZIA

Ca vechi şi înfocat liberal, nu am niciun fel de fericire că Adomniţei se află acum în situaţia în care a ajuns. Aş fi totuşi un ipocrit de duzină să nu recunosc faptul că am o oarece satisfacţie lăuntrică pentru simplul motiv că s-au adeverit prorocirile mele.
Sunt unul dintre foarte puţinii – dacă nu chiar singurul – care am ridicat vocea contra metodelor dictatoriale şi a politicii greşite duse de Fenechiu în Filiala Iaşi a PNL, iar mai apoi a valeţilor săi crescuţi şi educaţi în acelaşi spirit de necinste, de clan mafiot şi de politicianism în interes propriu.
Am spus de multe ori public ceea ce am avut de spus, dar în primul rând am spus în organizaţie „verde în faţă” ceea ce am gândit fără să mă tem că în acest fel nu voi ajunge pe vreo funcţie oarecare de uşier sau de ţuţăr după 23 de ani vechime în partid.
Poate tocmai asta mi-a şi dat autoritatea să am curajul şi hotărârea de a-mi spune deschis opinia pentru că spre deosebire de ei, eu chiar aveam ceva în spatele meu în viaţă ce puteam să arăt şi să-mi dea oarece greutate a argumentelor.
Ei bine, cu riscul de a mă repeta, am hotărât pe 1.04.2013 să demisionez din partid în momentul când mi-am dat seama că sunt o minoritate care are curajul să exprime o opinie contrară actualei conduceri. Sunt convins că le-am produs o mare bucurie că au scăpat de mine fără a fi fost nevoiţi să-mi forţeze plecarea, dar şi ofuscaţi că n-au avut ei satisfacţia de a mă umili.
Pe Fenechiu l-am renegat încă de prin 2006 când am văzut şi am intuit jigodismul caracterului său deoarece prin metode „specifice” a început să curteze unii seniori liberali ca Vosganian, Tăriceanu şi mulţii alţii dintre cei vechi, de la înfiinţare. Scăpase de Oprea, de Mogoş şi de Cârlan şi tactica sa „inovatoare” a fost aceea de a înscrie dintr-o dată în partid o mulţime de tineri proveniţi dintre studenţii cu care până nu demult fusese coleg – plăcându-i facultatea la nebunie, a făcut-o într-un timp în care ar fi putut termina încă una.
Tactica a fost deşteaptă şi benefică pentru că avea dintr-o dată într-un timp foarte scurt o masă de votanţi fideli la dispoziţie fără nicio pretenţie iniţială, deoarece majoritatea erau încă adolescenţi conştienţi că sunt la început de viaţă.
La fel, aceşti tineri îi dădeau o ascultare necondiţionată fiind folosiţi la toate treburile de rutină necesare într-un partid în campania electorală de la lipit afişe şi până la a-şi şicana adversarii. Nu era nevoie să fie răsplătiţi aproape cu nimic şi excitându-le entuziasmul specific tinereţii au putut fi mobilizaţi numai cu promisiuni de viitor.
Adomniţei şi Danga i-au devenit locotenenţi apropiaţi executându-i orbeşte ordinele şi manevrele. Acum nu de asta mă voi ocupa pentru că sunt lucruri bine ştiute de toată lumea şi azi nu mai au nicio relevanţă.
În săptămâna când Adomniţei a fost înscăunat la C.J în funcţia de Preşedinte am hotărât în ciuda unor animozităţi izvorâte dintr-o aversiune faţă de mine ca opozant făţiş al lui Fenechiu, să-mi ofer serviciile dezinteresat, folosindu-mă de experienţa mea de aproape 35 de ani în întreţinerea drumurilor, ca şi autor al unei francize de aplicare a unei tehnologii ultramoderne pe care am pus-o la punct în vreo zece ani de experimentări.
Scrisoarea o am şi acum mărturie în calculator. La circa o lună după expediere, primesc un răspuns laconic semnat de aprodul său Daniel Minciună – pe atunci proaspăt „consilier” în probleme de drumuri – prin care sunt anunţat că ceea ce am scris eu va fi studiat şi dacă se va considera valabil voi fi solicitat.
Ei bine nimeni nu m-a mai căutat şi eu ştiam prea bine că nici nu mă va căuta din simplu motiv că în enunţiul scrisorii precizam foarte clar că tehnologia propusă de mine anihila complet orice tentativă de sifonare a banilor publici, metoda reducea costurile cu peste 50%, iar banii economisiţi din bugetul judeţului puteau fi dirijaţi spre lucrări majore de RK şi ramforsări, de achiziţionare de utilaje performante.
Mai sfătuiam cu experienţa ce o am să fie salvată de la faliment firma „Lucrări Drumuri şi Poduri” devalizată sub oblăduirea lui Simirad şi care să fie transformată într-o firmă puternică proprie a C.J. axată numai pe lucrări de întreţinere curentă a drumurilor cu sugestii de organizare teritorială.
Făceam toate acele aprecieri unui inginer absolvent al Facultăţii de drumuri şi poduri fără o experienţă practică în meserie – teoretic un ins care ar fi trebuit să înţeleagă uşor şi să achieseze la sfaturile mele profesioniste.
Scrisoarea i-am trimis-o intenţionat încă de la numirea în funcţie pentru că am intuit demult caracterul său identic cu al lui Fenechiu, dar pur şi simplu i-am întins un test-capcană să-l pot evalua la justa valoare.
După puţină vreme de la numire „mister” Adomniţei l-a „uns” în funcţie pe dl. Minciună în funcţia de Director la DADJ, înlocuindu-l astfel pe alt escroc ce fusese mâna dreaptă la devalizări a lui Simirad – tânărul Judele jr. – fiul lui tata, fost director general al DRDP Iaşi, aprodul lui Băsescu.
Nu mi-a fost deloc greu să urmăresc presa locală şi să înţeleg că s-a schimbat doar jokeul, nu şi calul. Aranjamentele pe filieră liberală au urmat la licitaţii date cu dedicaţie sub ochii incompetenţilor procurori de la DNA Iaşi care probabil erau părtaşi la parandărăt, că altfel nu-mi explic „omerta”.
Dezgustul ce m-a cuprins când am înţeles că sită de mătase nu va fi din coadă de câine, a fost doar o chestie de feeling personal, dar din acel moment am ştiut că Adomniţei nu numai că urmează calea exemplului mentorului Fenechiu, dar vârsta încă fragedă şi inteligenţa sa reală cu care este dotat îi va dubla orgoliul exacerbat şi de aici se va hiperboliza ajungând să nu se mai poată controla.
În fond caracterul lui Adomniţei şi al altor politicieni tineri din echipa sa nu diferă prea tare de cel al baronului Nichita decât în aceea că liberalii aveau o inteligenţă şi o mobilitate managerială pe care Nichita în prostia şi ignoranţa sa le-a reprimat din faşă subalternilor.
Succesele obţinute în realizarea noii piste a Aeroportului cu obţinerea nesperată a rambursării cheltuielilor de către Uniunea Europeană precum şi demararea altor proiecte de interes major în judeţ tot cu finanţare europeană ca aducţiunile de apă şi canal în mediul rural, dezvoltarea gospodăriilor zonale de gunoi menajer, ideea unui Centru Nodal de Transport lângă Iaşi, etc. au fost măsura capacităţii inteligenţei echipei liberale din jurul lui Adomniţei.
Am fost totuşi ferm convins că aceste performanţe au loc în paralel cu nişte mârşăvii cu sifonarea banului public în primul rând pe bugetul de drumuri şi numai ignoranţa sau intenţia procurorilor – nepricepuţi în domeniul acesta – au făcut posibil ca în ciuda semnalelor repetate ce le-am tot tras să lase pe Adomniţei prin subalterni şi interpuşi să facă bani negri peste salariul de bugetar.
Aşa a văzut la mentor, aşa a învăţat! Ei vor în acelaşi timp şi cu slănina în pod şi unşi cu untură pe buze. Adică şi politicieni, şi funcţionari în Administraţia Publică şi oameni de afaceri de mare succes!
Fac remarca fatului că şi ca în cazul lui Nichita vor pica până la urmă în plasa DNA-ului şi mulţi dintre subalternii care puşi în funcţii din obedienţă faţă de şefi i-au servit necondiţionat pe aceştia profitând şi ei de conjuctură şi vor fi traşi în complicităţi care le vor distruge viaţa.
Am spus nu odată că intrarea în politică şi ascensiunea nesănătoasă de la o vârstă prea tânără fără o experienţă minimă de viaţă (după 40-45 de ani), conduce la o deformare ameţitoare a discernământului şi la o supraevaluare a puterii care modifică vieţi şi caractere.
În prezent în PNL Iaşi căderea lui Adomniţei de pe cel mai înalt scaun din ierarhie a produs o implozie în partid pentru că aceasta i-a găsit într-o luptă prostească şi fratricidă cu noii veniţi în urma fuziunii cu PDL. Datorită infantilismului în politică a lui Adomniţei şi a lui Danga ei s-au concentrat numai şi numai pe apărarea cu orice preţ a poziţiilor dobândite sub egida USL, neânţelegând să deschidă Filiala şi noilor veniţi şi să accepte situaţia. În mod cert în toate formaţiunile politice există şi oameni de valoare ce ar trebui scoşi la suprafaţă de lidershipul partidului, chiar şi la PSD, unde rigiditatea vechilor comunistoizi face acest lucru aproape de neimaginat.
Prostia unuia ca Marius Danga ce se vede în pericol de a-şi pierde privilegiile obţinute cărându-i lui Fenechiu oala de noapte, a făcut ca acesta să fie în poziţii permanente de compromis nevăzut alături de consilierii locali ca Anghel Ficu (acelaşi tipar) faţă de PSD şi Nichita şi de poziţii belicoase şi de guerilă faţă de noii veniţi în PNL – cum ar fi cel mai corect şi mai bine pregătit politician local „de dreapta” – Dragomir Tomasevschi.
Viaţa se răzbună, dar nu numai pe ticăloşi, ci şi pe oameni normali aflaţi în prajma ticăloşilor.
Presa „de dreapta” rezumată la marele deontolog al Iaşului Aurel Dobaşu – ajuns prin intermediul şi datorită lui Adomniţei şi Fenechiu mare director al postului TeleM – secondat de Florin Gheţău şi de Călin Ciobotari în loc să fi militat pe faţă la fuziunea cât mai rapidă şi mai sănătoasă a celor trei formaţiuni de dreapta şi la şlefuirea animozităţilor în mod public ce ar fi condus la o întărire firească a dreptei în detrimentul PSD, nu a făcut altceva decât să le cânte în strună lui Danga şi Adomniţei marginalizându-l vădit „la indicaţie” pe Tomasevschi sau alţi nou veniţi în partid.
Azimutul a fost schimbat cu frică şi timiditate abia după ce Preş-ul de la C.J a intrat în dificultate. De, „banii vorbesc”!
Aşa cum s-a întâmplat şi cu Fenechiu şi Adomniţei şi Nichita au fost culeşi din copacul roditor pentru nişte aparente găinării sau oricum, lucruri ce par minore comparativ cu marile porcării vehiculate de gura satului, care ştie din bătrâni că e imposibil să nu fie foc unde iese fumul.
PNL-ul se află astăzi într-o situaţie mult mai ingrată decât PSD-ul unde nu sunt multe variante de permutări de găşti şi persoane, neexistând efectiv mai mult de 2-3 alternative cunoscute de toată lumea.
La PNL, „ghinionul” – care se poate transforma uşor într-un mare avantaj – e acela că trei partide sensibil egale pe scena politică a Iaşului ce se erijează în „dreapta”, luptă pentru câştigarea influenţei şi pentru dominaţie internă.
Singura lor şansă pentru o pace şi o ascensiune puternică pe tabla de şah ar fi să aibă imediat alegeri LIBERE comune, iar fiecare dintre cele trei „aripi” să-şi scoată la înaintare oameni noi, nepătaţi şi neuzaţi de nicio fostă guvernare.
Doar cine va înţelege mai repede că Johannis a lăsat-o pe Kovesy 1-2 ani să decimeze clasa politică actuală, să bage groaza în ideea de însuşire a unui avantaj chiar şi de un pachet de cafea primit necuvenit şi că rămâne în politică numai acela care înţelege asta, cine va propune pe listă candidaţi chiar necunoscuţi, dar cu un CV reprezentativ şi nepătaţi până acum va lua voturile populaţiei şi va avea succes în viitoarele alegeri!
Dragii mei, ştiu că sunteţi descumpniţi, ştiu că sunteţi timoraţi, ştiu că sunteţi dezamăgiţi, dar aveţi curajul în ultimul ceas să ieşiţi din spate toţi aceia pe care eu vă cunosc şi vă stimez, toţi aceia care ştiu că gândiţi ca şi mine! Lăsaţi la oparte orgoliile insuflate de echipa fenechistă şi căutaţi-vă prieteni şi printre noii veniţi fără prejudecăţi! Numai cei cu adevărat valoroşi trebuie să acceadă în funcţii şi –Slavă Domnului – sunt o sumedenie de funcţii ce trebuiesc cânva ocupate, dar numai de oameni curaţi şi profesionişti.
Deschideţi în primul rând competiţia internă şi abordaţi problemele cu curaj! Deocamdată există avantajul că în ciuda fricii voastre de a-i înfrunta, gaşca fenechistă s-a subţiat mult prin pierderea unor piese importante începând cu Fenechiu, Adomniţei, Mugur Cozmanciuc, Liviu Brătescu – un tip valoros, dar care s-a lăsat călcat pe gât de Danga.
Sunt oameni buni şi cu experienţă ce trebuie valorificaţi, ce pot trece imediat la a reorganiza Filialei. Unul ar fi Marius Bodea – exprefect, cu statut de înalt funcţionar public ca şi Tomasevschi, doar să nu fie cumva atins de nereguli făcute sub oblăduirea lui Adomniţei.
Aduceţi în faţă oameni din eşelonul doi şi trei ca Romeo Vatră, Dorin Cristea, Corina Chiriac, Alexandra Gugiuman, Oana Marcoci, Halip Laurenţiu, etc. Voi îi ştiţi desigur cel mai bine! Nu-i uitaţi pe cei din Forţa Civică şi din PDL dacă şi ei folosesc aceleaşi criterii de selecţie!
Trio-ul de jurnalişti de la TeleM – singurii de dreapta cunoscuţi dealtfel – trebuie să lase lamentările şi intrigile care fac doar rău şi nicum bine şi să militeze pentru aceste principii!
Asta numai dacă reuşesc să iasă din chingile în care au fost încorsetaţi în ultimii zece ani!
Doamne ajută!