12084090_1047645725278803_765875673_n

ÎNVINȘI, DAR NU ÎNFRÂNȚI!

Quod Erat Demonstrandum! Adică…v-am zis eu! Ceea ce am bănuit încă de prin decembrie, s-a adeverit pe 6 aprilie. Curtea de Apel București, a respins definitiv înființarea partidului Alternativa Civilă. Bucuria proștilor, fericirea nebunilor…
Când mi-a trecut prin minte să încerc înființarea unui partid care să reprezinte adevărata societate civilă în competiția electorală de anul acesta, am avut multe îndoieli, pentru că știam pe propria piele cât de dezbinată și dezinteresată este la Iași – dar nu numai – societatea civilă. Încercasem în ultimii vreo cinci ani de mai multe ori să mă implic în organizarea mai multor acțiuni de protest împotriva îndeosebi a ticăloșilor Nichita și Chirica, ba pentru salvarea copacilor de la tăiere din parcurile Copou și Expoziție, ba pentru replantarea teilor uciși bestial de doi estropiați și de o cretină babă comunistă, ba pentru salvarea esplanadei din fața Teatrului Național de scobire pentru un proiect complet idiot ca și cel căruia îi trecuse prin minte asemenea tâmpenie.
Ca unul care am în spate o carieră de peste 35 de ani în domeniul Gospodăriei Comunale și a altora conexe, care a avut firmă proprie ce a rezistat pe piață 20 de ani cu multe poticneli și șicane din partea statului ticăloșit și corupt – fără să fac compromisuri care să îmi dea insomnii – mi-am dorit să contribui  dinafară la aducerea în Administrația Publică a unor idei, Programe practice și corecte, a unor profesioniști pe care îi cunosc personal și cu care am vrut să formez o echipă.
Nicio secundă nu am dorit să mă implic direct în politică, mai ales datorită stării mele de sănătate destul de precare acum și a situației de invaliditate dobândite, ce efectiv m-ar împiedica să fiu un om activ fizic pentru orice funcție executivă. Să mă găsesc pe o listă de consilieri municipali – undeva după locul cinci în partidul pe care l-am inițiat – nu zic că nu am intenționat, pentru că a fi prezent o dată sau de două ori pe lună la o ședință, nu ar fi fost niciun fel de problemă, mai ales că simt că nu am „buba la căpuț”, așa cum văd prin jurul meu la mulți dintre aceia care mestecă aerul crezând că „vorbesc idei”.
Din capul locului când am gândit crearea acestui partid local, l-am văzut și l-am imaginat ca pe o formațiune complet apolitică și de aceea am numit-o „partid cetățenesc”. Legea română nu este atât de deschisă și de permisivă ca să înțeleagă și să accepte încă această noțiune de „partid cetățenesc”, ce exprimă cel mai elocvent ideea de organizare a societății civile într-o formă largă și democrată de a se opune unei clase politice rapace și ticăloase care s-a amestecat atât de tare în coterii și incesturi între rubedenii, că au început să fete numai hermafrodiți cu importante tare genetice.
Practic, un partid cetățenesc constituit de societatea civilă pe plan local – la nivelul unui județ – fără alt scop decât o guvernare locală în interesul cetățeanului contribuabil și nu al clanurilor de politicieni mafioți, ar fi un lucru cât se poate de benefic și chiar un mijloc de curățire și de ridicare al nivelului calitativ al partidelor politice. ONG-urile sau Fundațiile nu răspund nici pe departe intereselor societății civile, cu toate că mereu se clamează că ele ar reprezenta societatea civilă. Majoritatea ONG-urilor funcționează numai cu bani guvernamentali (din țară sau dinafară) și sunt finanțate mai mult în scopuri perfide, cu rol de manipulare și de a face jocuri de culise în interesul unor oameni politici.
Evident, că niciun Parlament nu ar iniția și nu ar vota vreodată să existe prin Lege noțiunea de „partid cetățenesc”, ca o formațiune apolitică, ce nu ar fi nici de stânga, nici de dreapta sau de centru, nu ar fi nici pro republican, nici pro monarhist.
Pur și simplu, un partid cetățenesc ar trebui să coaguleze în planul local al comunităților din localitățile unui județ acei tehnocrați profesioniști pe diferite domenii care doresc să se implice în administrarea problemelor comunității fără a se înregimenta politic într-un partid de dreapta sau de stânga, sau de centru-dreapta, centru-stânga, etc.
Oricum, așa ceva nu există în România și nici nu cred că va fi în următoarea sută de ani – din motivele arătate mai înainte – că doar reptilele politice nu vor să-și taie singure craca de sub picioare.
Ok! Nu am prejudecăți, sunt un luptător, mi-am expus ideea pe Facebook și am mai găsit rapid încă patru entuziaști cu intenții curate dispuși să lase vorba pe ogorul virtual și să-și suflece mânecile plecând cu curaj într-o bătălie pe care ne-am asumat-o ca fiind utopică, dar prin asta pe undeva am dorit să testăm și care este în realitate gradul de democrație din Românica noastră cea iubită de străini…
Mai mult decât atât, hotărâsem de comun acord să vedem în realitate cât de deschiși și dornici de o viață curată sunt cetățenii Iașului – dar nu numai – am dorit să descoperim și să devoalăm dușmanii adevărați ai normalității, am dorit să dezbrăcăm în pielea goală pe toți fariseii, mincinoșii și ipocriții care mint cu nerușinare de un sfert de veac lumea, prezentându-se cu vorbe mieroase din patru în patru ani, ca imediat să uite totul pentru a se lăfăi în huzur și bunăstare proprie.
Noi – cei cinci membri fondatori – suntem oameni fără excedent de bani proveniți din afaceri sau alte surse de venit decât pensia sau salariul de bugetar și în ideea noastră era să vedem pe propria piele dacă ne înființam, cât de dispuși ar fi cetățenii să contribuie cu câte puțin la bunăstarea lor ulterioară prin mici donații și chiar ne-am gândit și sperat după înființare la sprijinul financiar al unor români mai cu stare dinafară ce ar fi avut încredere să ajute însănătoșirea democrației din patria mamă.
Ne propusesem ca noi să împărțim în mod egal cheltuielile strict legale necesare înființării partidului și – trecând prin furcile caudine ale Sistemului ce a tot propovăduit ușurarea înființării unui partid – să vedem ce putere au câțiva oameni simpli și onorabili…
Ei bine, imediat ce am făcut public anunțul nostru, reacția microbilor și a bacteriilor care mișună prin acest imens spital de nebuni numit România a fost deosebit de violentă și a erupt panicată la auzul cumplitei vești că niște „unii” cunoscuți pe plan local ca luptători civici deosebit de vocali și de vehemenți se unesc și vor să se lupte cu reptilele din clasa politică.
Nu are rost să reiau istoricul șicanelor ce ni s-au făcut – de la ignorarea vădită din partea așa zisei prese locale și până la aparatul mafiot care și-a întins tentaculele până în „câmpul tactic” de la justiția din București – pe toate le-am simțit din plin chiar în timp real, când ni s-a intrat în calculatoare în mod direct modificându-ni-se textul actelor ce le întocmeam și ni le transmiteam pe e-mail între noi. Știam „cine” și din ce zonă sunt atacurile, știam puterea și acoperirea celor care o fac și mai știam că e inutil să reclamăm așa ceva unor instituții unde există oameni ce fac jocuri în complicitate cu mafioții politici.
Am schimbat tactica, am insistat cu îndârjire – cu toate șicanele – să depunem dosarul, după care în sfârșit, din 26 octombrie am fost la mâna „câmpului tactic”.
Ei bine, nici atunci – când ne-am dat seama că suntem lucrați cu tupeu și obrăznicie aproape fățiș – nu am cedat și am răspuns cu același tupeu, adresând memorii cu subiect și predicat Directorului SRI Eduard Helvig, Președintelui CSM, Președintelui Tribunalului București, iar mai apoi Președintelui Curții de Apel București.
Făcând asta, am fost conștienți că șansele ne scad exponențial, dar când nu ai ce pierde, există alternativa să învingi. Numai așa am reușit să-i obligăm să parcurgem până la urmă toate etapele până la sentința Curții de Apel, care s-a pronunțat abia pe 6 aprilie, când noi am știut practic că oricum – chiar în situația când ni s-ar fi validat partidul – efectiv nu am fi avut puterea fizică și materială să adunăm semnăturile necesare pentru municipiul Iași, Pașcani, sau alte localități din jurul Iașului. Dacă am fi fost validați în noiembrie – decembrie, cu siguranță că organizarea ce am gândit-o minuțios și soluțiile de a face rost de o sumă minimă de bani legală ce ne-ar fi fost necesară ne-ar fi adus la linia de start ca un concurent cu mari șanse și credibilitate.
Cum ceea ce nu te omoară te întărește și cum întotdeauna eu am din startul oricărei acțiuni ce am întreprins-o în viață și planul B și chiar și C sau D, am gândit încă din iarnă o soluție de avarie. Vom acorda așadar de acum încolo întregul nostru sprijin nu numai moral, dar și practic, unui candidat independent pe care urmează să-l anunțăm public în curând, după perfectarea unui acord comun.
Trăgând linie și făcând bilanțul, acum putem emite niște concluzii:
- Democrația în România este foarte departe de ceea ce se înțelege din această noțiune, nu numai ca sens teoretic, dar și efectiv, practic.
- Costurile cauzate de înființarea acestui partid, cu tot cu taxele poștale, publicitatea pe Facebook, deschidere cont în Bancă, taxe judiciare, etc nu au depășit suma de 1000 lei, asta pentru că nu putem socoti munca de voluntariat a membrilor fondatori și a altor colaboratori apropiați ce ni s-au alăturat tot benevol și dezinteresat.
- Sistemul ticăloșit luptă din răsputeri cu toate armele și cu toate forțele malefice să nu cedeze nicio palmă de teren pe care l-a câștigat prin forță și jaf de la societate timp de 26 de ani și are o mare putere mimând Democrația într-un așa zis Stat de Drept care este foarte strâmb…
- Ceea ce am trăit și am simțit pe pielea noastră în acest an de luptă surdă, ne dă credința că trebuie făcut tot ce este omenește posibil și din ce în ce în ce mai mulți oameni trebuie să se implice pentru a participa efectiv la administrarea propriilor vieți prin Comunitatea în care trăiesc, ne mai lăsând clasa politică mafiotizată să ne macine lent și să ne distrugă.
- Trebuie ca din ce în ce mai mulți cetățeni să conștientizeze că ne implicându-se la problemele de zi cu zi pe care le văd și le simt pe pielea lor ce țin teoretic de politic, întărește și mai tare Sistemul ce nu are niciun fel de scrupule și care e în stare să vândă complet toată țara pentru bunăstarea membrilor lui!
- Fără nicio frică, trebuie acordat votul pe plan local în primul rând unor candidați INDEPENDENȚI, iar pentru consilii locale trebuie votate partide noi, neparlamentare și cât mai multe persoane necunoscute!
- Dacă facem prostia să dăm în continuare crezare minciunilor sfruntate și laudelor nerușinate ale candidaților celor două mari blocuri PSD și PNL, suntem sortiți nenorocirii!