Serial feisbucist (SF), episodul 15, sezonul 1 – ultimul episod.

Urmărirea acestui serial este interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice chiar în timpul serviciului. Este necesară aprobarea primăriei.
„Probleme de rutină”
După ce i-a văzut urcaţi în avion pe ştabii de la Bucale, Lişman s-a aşezat bucuros lîngă Emil pornind spre oraş. Era satisfăcut pentru că avea un plan conturat pentru şedinţa de mîine din Comitetul Executiv unde era sigur că se va discuta cu cuţitele pe masă. La experienţa sa de şulfă bătrînă, acumulată în ani de curvărie politică prin fostul PD împreună cu mulţi din actualii granguri ai Partidoiului şi la ceea ce a învăţat din prietenia veche cu Talpa Iadului Băsescu, nu avea de ce să se teamă. Fără ştirea lui Geană care căzuse mai repede la datorie la chiolhan, a făcut un Plan Zero cu Livache prin care să se salveze.
Fredona inconştient „Gaşca Mea” – şlagărul său preferat – ce-i suna în minte încă de aseară de la chef. Emil zîmbea în colţul gurii din stînga, aşa ca să nu-l observe şeful.
Tocmai traversau păduricea cînd – trecînd prin dreptul Telescaunului – observă cu ciudă cum crescuseră tufişuri şi buruieni sub cablurile ruginite de nefolosinţă şi murdare de găinaţul acid al sutelor de păsărele care erau aliniate una lîngă alta pe traseul înţepenit. O atmosferă lugubră de paragină îl făcu să formeze numărul de mobil al lui Mişu.
„Salut! Băi Mişu, tocmai trec prin dreptul Telescaunului din pădure şi mă apucă sila de ce văd. Noroc de faptul că-i pustiu pe aici şi a uitat lumea că am futut două milioane de euro pe moftul ăsta, cu firma aia a lui Pinalti, ca să le facem la viermi distracţie cum îi în Elveţia sau Austria. Cretini. Ăştia nu merită nimic, bă.
Uite ce faci. Îl suni acu pe văru ăla lui Iovan pe care l-am pus de nevoie în locul babei comuniste Plopeanca şi-i dai ordin clar să-şi facă program zilnic măcar de şase ore să pornească scaunele astea printre copaci – chit că merg în gol – da să se mişte pe cablu să nu mai şadă păsările să le cace, că ruginesc şi ne sar găozarii în cap.
Îţi sugerez să mai vorbeşti la Universitate la zootehnie sau la chimie să găsim un antidot la găinaţul acid de vrăbii şi ciori şi să le punem în nişte grăunţe să le dăm în fiecare zi. Nu ştiu, ceva în genul bicarbonat, triferment, sau altceva, cum luăm şi noi cînd avem arsuri la pipotă.
Unde eşti acu?”
„La birou Şefu, veniţi aici?”
„Băi Mişu, vin pe acolo după masă pe la cinci. Acu mă duc la sală că am oră de aerobic în particular cu o profă beton, de întreţinere, iar apoi merg la saună la Hotelul Union, am oră la cosmetică să-mi mai întindă un pic mutra că s-au adunat cearcănele, iar la două am stabilit cu Larisa să treacă pe la mine să mai exersez un pic limba, că prevăd că iar ies rusofonii în alegeri şi vreau să le vorbesc pe limba lor.
La cinci vreau să ne vedem, să mai stabelim treburile curente, că plec de dimineaţă cu avionul de şase la Bucureşti şi nu ştiu cînd vin.”
„Sigur Şefu, chiar vreau să discutăm cîteva chestii înainte să plecaţi.”
Mişu avea pe cap o sumedenie de probleme legate de şantierele interminabile deschise prin tîrg, avea de semnat tot felul de hîrţoage pe care Lişman nu le aviza fără semnătura lui.
În Secretariat, Micşunica văzu că era aproape două şi vicele nu mai ieşise să meargă la masă la Bufet. Comandă imediat la telefon o Pizza Lacustra cu bulane de pui de baltă şi ţelină rasă – preferata lui. Intră în birou cu cutia aburindă în mînă şi îl luă drăgăstos de după gît.
„Aici şi acum papi tot, tot, tot. Ţi-am comandat pizza preferata ta. Nu vreau să mai slăbeşti mai mult de atît. Tu eşti iubiţelul meu şi vreau să arăţi cel mai mişto bărbat din primărie, mai ales că vei fi viitorul primar. Ai slăbit atît de mult, te surmenezi atît de tare, că nici nu te simt cînd te urci peste mine mai ales cînd dorm…Gata, deschide guriţa şi Micşunica ta te hrăneşte.”
Mişu o trase lîngă el şi o cuprinse afectuos cu mîinile de rotunjimile bazinului. O mînă îi alunecă sub fustă, dar o retrase repede pentru că uşa s-a deschis brusc şi Brotacul băgă capul.
„E voie?”
„Băi Brotacule, da eşti chiar nesimţit de tot. De cînd dai tu buzna peste şef de nu poate omul să mănînce în tihnă măcar odată pe zi?”
„Îmi cer scuze doamna Micşunica, dar nu era nimeni în secretariat şi am vrut să văd dacă dom’ Mişu este că am nişte probleme”
„Hai, bă, porneşte aparatul vorbitor şi decartează.”
„Dom’ Mişu, mă asaltează colegii din presă cu nişte întrebări şi ca să nu zic vreo prostie, vă cer părerea.”
„Tu oricum spui numai prostii Buratino, da hai să văd…”
În primul rînd găozarul ăla băsist – la Frigurosu mă refer – face mare garagaţă pe feisbuc că anu ăsta nu se dă fasole şi paradă militară de Ziua Unirii că s-au pierdut alegerile şi lui dom’ Lişman i-e frică că-l bate lumea cu ouă c-a tăiat plopii de lîngă cimitir. Toţi vor să ştie dacă dă armata ciolan cu fasole sau nu şi dacă grăieşte Şefu mulţimii. Eu m-am achitat de sarcină şi am scris discursul şi vi-l aduc să-l vedeţi, poate-l citiţi dumneavoastră sau dom’ vice Gavril.”
„Bă, nu ştiu ce s-a hotărît, dar vine şefu la cinci şi am să stau de vorbă cu el şi îţi dau eu un SMS. Altceva?”
„Dom’ Mişu, vuieşte tîrgu că daţi teren la Catedrală şi lumea din presă întreabă dacă e Hotărîre de Consiliu şi cine a aprobat.”
„Futu-le muma-n cur de viermi cretini, isterici şi tîmpiţi! Ia uite ce-i freacă pe ei grija…
Băi Brotacule, uite, ţie îţi spun ca să fii tu în cunoştinţă de cauză, da mergi închis.
După ce prostimea condusă de manipulatorii politici ginecologişti a făcut panaramă cu Parcul de la Teatru cu parcarea subterană, Şeful cu Iulică Nămol au fost în vară la Monaco într-un weekend cînd mai era cu Lorelei şi au hotărît să cedeze primăria vreo 2200 de metri patraţi în dosul Catedralei pînă în strada Sfîntu Andrei adică să le cesioneze pe o sută de ani. Cînd terenul va fi a popilor, primăria nu mai are nicio treabă, nu mai trebuie nicio aprobare şi se poate face o imensă parcare subterană spate-n spate cu dosul Catedralei, de la porţile din spate tot ternul ăla denivelat cum a sugerat de fapt Sava Tomescu, de-i vrea ficaţii lui Şefu. Fără să vrea, chiar el ne-a dat soluţia.
Popii pun la bătaie terenul, Iulică Nămol investeşte şi construieşte fără probleme şi aprobări şi împart lovelele în trei: Iulică cu Şefu iau 80% pe din două, iar popii iau 20% neimpozabili că suportă curentul electric şi apa. După ce-i gata construcţia cu intrare şi ieşire denivelată pe două străzi, punem pămînt negru peste beton şi popii plantează o mică pădurice de cinci mii de copaci din cei zece mii pe care i-am promis eu în Consiliu.
Aiurea, parcă vine cineva să ni-i numere în curtea bisericii. După ce punem copacii şi aducem un stol de pupeze care fac trotuarul pe la Palat, radem parcul ăla din faţa Catedralei ca-n palmă, dărîmăm gardul şi plantăm cataroaie ca pe chetronal, să fie la fel.
Ne iese o piaţă imensă şi ne căcăm în Parcul Teatrului pe care n-au decît să-l păzească viermăraia. Ai înţeles Brotacule care-i şmenul?”
„Înţeles, dom’ Mişu, da eu ce le spun la colegi, că mă întreabă. Cu ce ocazie le dă primăria la preoţi atîta teren în buricul tîrgului?”
„Cu ce ocazie…cu ocazia Sfîntului Andrei, bă ai înţeles? Păi nu-i în vale strada Sf. Andrei? Io-te d’aia, sărbătorim pe Sf. Andrei. Uite măi Brotacule ca să te scot din căcat şi de data asta, scrie ce-ţi dictez eu: vorbim de un teren aflat în spatele Catedralei, include si fosta benzinărie. Totul rămane in folosinţa gratuită, un drum de circulaţie să spunem de scop public, ca să spun aşa, dar ea va fi reglementată, binenteles, nu mai poţi intra aşa, pur şi simplu, pe acolo cu viteză sau altceva…”
„Sună cam naşpa, şi ca problemă şi ca exprimare…”
„Băi, ia mai mergi tu în p..aza mării şi lasă-mă să termin de mîncat! Adică tu un pulifrici care ai făcut limbi, te pui cu un inginer ca mine. Cară-te şi spui cum am zis io.”
Brotacul ieşi.
„Vai, iubi, ce noroc am eu să iubesc un bărbat atît de puternic şi deştept…Hai termină de păpat că acuşi mai vine alt nebun.”
„Micşunico, ia zi-mi tu mie ce ai zis că-mi spui că ai auzit de escrocul de Ofticiuc.”
„Aa, da. Eram ieri la coafor că aveam oră şi acolo era o curvetă pe care o ştiu din vedere că-i amanta lui Ofticiuc. A racolato de pe la noi la partid şi acu cică i-a făcut servici pe la Hopuri şi Dîmburi, în Vamă la Sculeni. Una Loreta.
Asta o întreabă pe stilista mea dacă nu ştie pe cineva cu o firmă de imprimat tricouri. Asta a zis că ba da, un văr de-a ei are maşină de imprimat în mall la Iulică. Gagica îi spune că ar avea o comandă mare de vreo şapte sute de tricouri roşii imprimate cu mutra lui Ponta care i-a rămas gagiului ei din campanie şi că le-a venit ideea să transforme ochelarii de vedere în ochelari de soare vopsind sticlele negre, să-i facă lui Ponta o claie de păr creţ şi să scrie dedesupt Jimmy Handrix. Apoi cică le vînd prin cumătru lui Ofticiuc prin Basarabia la Bazar. A mai zis că au şi vreo două sute de ceasuri de mînă ruseşti aduse din contrabandă de la Tiraspol pentru campanie, de plasat, cred că le-a şutit golanul ăla, da zicea că alea le plaseză la noi, că peste Prut nu merg, că acolo se dau la kilogram.”
„Micşunico, eşti mare! Acu’ îi leg un bolovan de coaie lui Ofticiuc şi curvarului ăla de Iorgovan, să-i pun eu cu botul pe labe.
Păpuşă, dă telefon la Catedrală şi cheamă-l pe Părintele Teofil la ora cinci la Şefu. Apoi poţi să pleci acasă, că eu nu ştiu cînd vin. Dar cînd vin, vei fi mulţumită pentru serviciile aduse.”
„Mişu, te rog mai menajează-te.”
„Bine dragă, nu-ţi fă griji.”
Lişman apăru pe la cinci şi două zeci. Parfumat, ferchezuit, îmbrăcat la costum Armani de culoare bleomarin cu cămaşa albă şi cravata roşie regulamentară. Se vedea că este destins şi mulţumit. Mişu intră în birou odată cu părintele Teofil.
„Luaţi loc dragilor. O cinzeacă, o maslină, o scobitoare, o atenţie?” – întrebă Lişman binevoitor.
„Nu te deranja, eu postesc, că am intrat în postul Crăciunului.”
„Şi la ce-ţi foloseşte, că Ponta tot n-a ieşit” – îl luă Lişman peste picior.
„Măi păcătoşilor, Ponta n-a ieşit pen’că atunci cînd v-am băgat în faţă la racla Preacuvioasei Parascheva, a avut nesimţirea să vorbească pe mobil cu nu ştiu ce patron de crîşmă musulman de la arabi şi să-şi aranjeze excursia de a doua zi după alegeri. Ăla a fost semnalul care l-am primit eu încă de atunci. I-am raportat Patriarhului şi a dat dezlegare în duminica votului să voteze lumea şi saşi lutherani fără copii. Aia e!”
„Bine popo, dă-l în mă-sa pe Pisic. Acu avem afaceri de vorbit. Te-am chemat să-ţi spun că am hotărît să-ţi dăm pe daiboj 2200 de metri patraţi din oraş spate-n spate cu dosul Catedralei unde să-nchideţi voi terenul cu gard înalt de trei metri.”
„Cuum? Cu ce ocazie, da-i legal?”
„Părinte, cred că nu eşti neam cu Dabija. Dacă spun eu, atunci e sigur legal. Asta e treaba mea. Treaba ta este să nu te miri cînd ai să afli asta de la presă şi să nu dai tu nicio declaraţie pe tema asta. Declaraţii nu facem decît noi. Eu şi Mişu. Tu ai voie să răspunzi doar că de Sfîntu Andrei, primăria îl cinsteşte pe sfînt dînd teren bisericii pînă pe strada Sfîntu Andrei. Clar? Mai apoi vei avea de rezolvat nişte probleme, da te lămureşte Mişu mîine pas cu pas şi fir de-a păr cam care-i chichirezu. Acu mergi cu Domnu, eu şi vicele avem oarece treburi, că mîine plec la şedinţă sexuală la Bucale.”
Părintele Teofil plecă şi Lişman rămase cu Mişu.
„Şefu, stai jos că am o bombă atomică. Am aflat din surse sigure că banditul ăla de Ofticiuc şi curvarul cu cur de vădană militară Iorgovan şi-or băgat cangea în caraimanul partidului şi ne-au sabotat ca să nu iasă Pisicul şi să luăm un şut în cur, iar ei să ne ia locul în partid.
Au palmat şapte sute de tricoaie roşii cu mutra lui Viorel pe care vor să le transforme prin imprimare cu negru în mutra lui Jimmy Handrix. Îi pune o claie de păr creţ, mustaţă şi barbă şi vopseşte ochelarii negri şi dedesupt trece numele drogatului. Cică le duc în Basarabia prin cumătrul Serghei a lui Ofticiuc – ăl de-i ţine tira la stabilimentul de la Faţă Palidă – şi le plasează ăla în bazar la Bălţi.
Au palmat şi două sute de ceasuri Pobeda aduse din contrabandă tot de Serghei de la un cumătru din Tiraspol pe care am plătit noi cinci mii de euroi din banii de campanie de la sponsori. Gagii au palmat două sutare de solniţe d’astea care la ei sunt la kilogram şi au dat ţeapă partidului şi cu banii negri pentru ele şi acu mai vor să scoată iarăşi alte lovele. Astea le plasează Iorgovan pe la chioşcarii din Tătari. Ce zici şefu de escrocii ăştia?”
„Băi Mişu, îi fut! Cînd mă întorc de la Bucale iau legătura cu procurorul Adam şi le organizez un fraglant.”
„Flagrant, şefu, v-am mai spus.”
„Mă-sa-n cur, aşa cum zici tu, da eu îi fut.”
„Şefu, da ce-aţi hotărît să faceţi la şedinţă? Sunteţi cu Ponta, sau cu Geană? Că zicea Mircea că vrea să-şi ia partidul înapoi. Cred că vor să-l mănînce fript pe Livache:”
„Mişu, fii liniştit. Lişman e curvă bătrînă. Am dat la pace cu Liviu şi acu îl mai ţinem o ţîră pe Pisic, mergi pe burtă. Ne trebuie să facem sărbătorile liniştiţi. Îi sacrificăm pe Geană, magraonul de la Sectorul cinci şi pe puţoiul de Şolfa. Tre să văd dacă-mi iese să-l înfund cumva pe sulache de Iovan. Ăsta-i periculos şi-mi vrea capul. Da fii pe pace, lîngă mine nu ai cum să pierzi. Ai să vezi la televizor. Ai să te cruceşti, da să nu te temi. Avem planuri de avarie”
(sfîrşitul episodului 15, sezonul 1,)