LIȘMAN & MIȘU 3

(serial feisbucist) – episodul3, sezonul1

Urmărirea acestui serial ste interzisă adulţilor sub 18 ani fără acordul minorilor. Pot fi întîlnite scene dure, limbaj licenţios, sau descrierea unor acte sexuale nepornografice Este necesară aprobarea primăriei.
„Plopeanca”
După ce termină conferinţa de presă în care rezolvă abuzul celor de la DNA cu bătrînii din România căraţi cu autocarele la Bucureşti şi după ce îşi puse la punct adversarii politici din oraş pe care i-a umilit cu observaţiile sale, Lişman se duse spre cabinet. Rollex-ul de la mînă arăta ora 15,10.
În anticameră, Teiţa Plopeanu îl aştepta pe scaunul netapiţat de lîngă fotoliul somptuos din piele de Cordoba trimis de Ti(r)tanul din Coţuşca tocmai din Cuba, spre aducere aminte şi destinat musafirilor mai de seamă. Secretara Micşunica – şefa de cabinet – îşi vedea liniştită de navigarea pe Facebook fiind concentrată să numere like-urile de pe pagina domnului primar. Ajunsese la două şi ştia că unul este al ei şi celălalt al lui Brotacul – purtătorul de cuvînt. Era nervoasă că nu ştia cum să facă să învingă sistemul ăsta idiot al lui Mark Zuckerberg care nu s-a gîndit măcar o clipă la eventualitatea creşterii artificiale a simpatiei publice pentru vreun gherţoi român. Şi Ponta avea pagină, dar ăla are în spate peste o sută de tineri tari în calculatoare şi presă, ce găsesc tot felul de tertipuri să arunce cîte o pastilă pe pagina Şefului ca imediat să pornească o ploaie de like-uri….Lişman în schimb, îl ţine de pomană şef la tineret pe idiotul ăla de Ofticiuc, că-i un bou sadea şi degeaba i-a dat şefu vreo cîteva servicii bănoase concomitent, că-l doare în cur cu satelitul de like-urile de pe pagina domnului primar. În fine…
Cînd dădu cu ochii de Plopeanca, Lişman o abordă scurt: „ce faci fa Teiţo, te-ai sculat şi tu? Hai înăuntru să stăm puţin de vorbă, că eşti cam greu de găsit” – şi intră primul în biroul lui, lăsînd-o pe Plopeanca să-l urmeze. Asta spăsită toată, cu capul în podea de parcă-şi pierduse verigheta de la nunta de platină, îl urmă şi închise iute uşa în urma ei.
Lişman se trînti în fotoliul Imperial din piele neagră făcut de comandă tocmai la o firmă din Austria. Plopeanca s-a aşezat şi ea sfioasă şi temătoare pe marginea unui scaun tapiţat tot în piele neagră la masa de consilu din faţa primarului.
„Auzi fă, da tu pe la ce oră serveşti serviciul?”
„Să vedeţi, vă rog să mă scuzaţi, dar i s-a făcut rău lui mămica şi a trebuit să merg de dimineaţă pe la ea şi apoi am dus-o la spital la Profesorul Georgescu la un consult, că nu s-a simţit prea bine. Am aşteptat pînă a fost gata vizita şi abia apoi a catadicsit nesimţitul ăla s-o vadă pe mama. A zis că să fiu liniştită, că baba e sănătoasă tun la cei 84 de ani şi să-i dau doar un antinevralgic să aibă impresia că ia un tratament, dar că va fi în continuare bine şi peste 12 ani. Auzi tîmpitul: baba, îi spune lui mămica mea, babă! A mai zis că mama arată mai bine ca mine şi m-a întrebat dacă eu am împlinit 75 de ani. Cînd i-am zis că am doar 66, s-a mirat şi m-a întrebat cum mai pot să fac serviciu în funcţia de director la Servicii Secrete Municipale S.A. I-am zis tîmpitului de Profesor că sunt încă tînără şi în putere şi dacă am avut eu forţa să rad toţi plopii din jurul cimitirului Veşnicia, restul sunt probleme minore…”
„Mda…dar din curiozitate la ce oră ai ajuns la birou?”
„Păi vă spun sincer că nu am ajuns încă, m-a sunat Nuţi şi mi-a spus că aţi fost pe la noi pe la zece şi să vin la dumneavoastră şi cînd am dus-o pe mămica acasă am văzut că era două jumate şi am venit direct aici.”
„Bine măi, azi a fost mămica, ieri a fost bunicul, alaltăieri ţi-a venit actriţa de fii-ta de la Bucale, luni s-a îmbătat frate-tu de la garaj şi a bătut-o pe cumnată-ta, de fapt cine conduce Direcţia asta? Pe tine te ţin în cîrcă de cînd mi te-a predat Ti(r)tanul din Coţuşca pe Proces Verbal, pe bărbatu-tău l-am făcut mare şef de serviciu de Informatică şi Bază de date după ce te-ai rugat de mine ca de Sfînta Parascheva să te ajut, că l-au dat afară ăia de la Centrul de Calcul că umbla numai matrafoxat ca Băsescu la Golden Bliţ, ţi-ai adus fraţii la fel de machitori şi i-ai aranjat şefi la tine în subordine şi în tot timpul ăsta se iau de mine toţi găozarii din oraş, Facebook-ul ăla e plin numai de înjurături la adresa mea şi a ta pe motiv de plopi hăcuiţi, eu m-am săturat Plopeanco să te mai duc în spinare! Trebuia să fi ieşit de drept la pensie încă de acu’ vreo şase ani şi te-ai rugat în genunchi de mine să te mai las, că ai familie grea, că ai probleme, că bărbatu-tău tot macheşte, că ai copii studenţi şi eu am zis: hai s-o mai las, că-i fată credincioasă şi ţine gura închisă, se poate lucra cu ea, da’ gata fa, ţi-ai luat-o în cap, mi-ajunge! Ia să treci acu cînd ieşi de la mine pe la Stelică, pe la Personal şi să-ţi faci formele de pensionare, că zău, nu mai pot să rezist presiunilor ce se fac din cauza ta asupra mea. Pînă şi Ponta şi cumătra Rowenta la nunta fetii m-au întrebat la mişto: mai merge drujba Plopencei? Gata Teiţo fa, gata!
„Domnu Lişman, vă implor, nu mă obligaţi să mă pensionez! Vă rog din tot sufletul meu de mamă, bunică, soră şi cumnată, de nevastă necăjită, de fică îndurerată, mai păsuiţi-mă măcar cît mai staţi dumneavoastră Şef peste oraş. Vă jur credinţă pînă la moarte, fac orice-mi spuneţi, nu mă lăsaţi că mă nenorociţi! Puteţi să daţi vina numai pe mine, puteţi să spuneţi şi la Parchet că eu am fost singura vinovată de tăierea plopilor, mă jur că voi recunoaşte, spun şi de copacii marcaţi de beţivanul de frate-miu din Parcul Popou şi Parcul Vînătorilor, nu spun la nimeni că Iulică Nămall vrea să facă acolo un turn cu 118 etaje să vadă cum merg treburile sale la mall-urile din Timişoara şi Napoca, vă roog!”
„Băi Teiţo, ce-o să zică lumea fa? A înebunit Lişman? Tocmai ce-am disvorţat anul trecut de nevastă şi-or crede ăştia de prin tîrg că m-am încurcat cu o babă? Adică scuze, nu arăţi ca o babă, dar copchilele astea de prin primărie te invidiază şi îţi spun babă, cu toate că tu încă te ţii bine de pereţi cînd urci scările…”
„Domnu’ Lişman, vă roog, găsiţi o soluţie, dumneavoastră dacă vreţi ştiu sigur că puteţi, sunteţi cel mai viril primar de la Similar încoace. Uitaţi, sunt în stare de orice, fac şi compromisul să accept o funcţie puţin mai mică, fără atîta responsabilitate…”
„O funcţie mai mică? Păi ce funcţie Teiţo, că tu eşti Director General şi îl ai adjunct de o veşnicie pe tipul ăla pe care tot uit cum îl cheamă care de fapt conduce Direcţia!”
„Cart! Costel Cart. Daa, e băiat bun şi el nu mi-a ieşit din cuvînt în toţi anii ăştia, dar luna asta se pensionează şi el că are cred vreo 63 de ani…Păi e simplu! Îl pensionaţi pe el, eu îi iau locul ca director adjunct şi dumneavoastră numiţi în locul meu pe unul pe care doriţi, un om mai tînăr, capabil, iar eu pot sta liniştită fără atîtea probleme pe cap. Salariul nu-mi scade decît cu maximum 50 de lei, iar dumneavoastră ştiţi că vă puteţi baza pe mine şi orice problemă aveţi, o sunaţi pe Plopeanca să scoată castanele din foc cu mînuşiţele astea două!”
„Mda, ar fi o variantă, dar crezi că ţine să-i mai îmbrobodesc pe ăştia încă măcar doi ani? Şi eu sper să fiu ales şi în 2016, iar tu nu ştiu cît mai rezişti.”
„Da mămica are 84 şi încă se ţine excelent, doar un antinevralgic la unu-doi ani şi încă vinde flori în magazinul ce l-am deschis pe numele ei şi care din cauza vadului are vînzări de nu pot să fac faţă cu sera primăriei şi pepinierele. Ştiţi bine că merge brici afacerea, că doar am grijă să decartez periodic o jumate din profit. Din cauza mea să nu vă faceţi griji, că pot să vă mai fiu alături şi trei mandate de azi încolo!”
„Bine fa Plopeanco, m-ai convins, da’ ai grijă şi controlează afacerea cu florile să meargă bine, că avem alegeri şi obrazul subţire cu cheltuială se ţine! Cu bărbatu-tău ce faci, ăsta nu produce nimic cu firma aia de IT pusă pe numele lui văru-su, că eu tot văd că aruncă milioane pe fel de fel de softuri şi componente de calculatoare de zic ăia de la Curtea de Conturi că nici Google nu consumă atîta. Mai rămîne să ne agaţe şi pe noi parchetarii ăştia cu Microsoftul lor, că vezi ce-i în ţară şi eu sunt la PSD şi dacă nu eram deştept şi dădeam în gît pe unul sau pe altul şi eu eram în căcat, iar pe lîngă mine şi voi! Zi-i lui conu Plopeanu că şi firma aia a lui tre’ să producă, altfel cu părere de regret, vînd licenţa la altul mai prolific.”
„Da Şefu, să triţi, lăsaţi că-l dăscălesc eu cînd vine acasă beţivanul naibii, n-aveţi grijă! E băiat bun, îi merge mintea, dar toţi inteligenţii ăştia musai au cîte un defect cu agaliul. Nici azi nu ştiu cum m-a luat pe mine de nevastă dar acu’ 50 de ani era abţiguit bine şi eu eram tinerică şi frumuşică. Da’ acu 50 de ani lumea habar nu avea de calculatoare, erau la modă abacele şi rîşniţele alea de calculat cu manivelă, de-ţi lua cinci minute să afli cît fac doi plus şase.”
„Bine, bun. Te duci la Stelică şi-i spui să facă formele de pensionare pentru Cart şi ţie decizie de schimbare din funcţie cum am grăit amîndoi acu. Cu numirea în locul tău ca General, o să-l chem eu şi o să vedem pe cine numim.”
„Vă mulţumesc din inimă domnu Lişman, vă sunt recunoscătoare. Dar pe cin’ v-aţi gîndit să puneţi în locul meu să-mi fie şef? Sper să puneţi pe cineva de încredere, să fie harnic şi muncitor, să ducă singur Direcţia în spinare, că eu ştiţi că nu am nici timp, nici răbdare suficientă să-l învăţ meserie.Şi apoi sper că nu va îndrăzni s-o facă pe şeful cu mine, pentru că indiferent cine ar veni, aş putea să-i fiu mamă sau chiar bunică.”
„ Ei, gata, hai că m-ai plictisit destul, doar nu vrei de acu’ să numeşti deja şi directorii din primărie? Am eu criteriile mele valorice, mă-nţelegi…”
Cu un zîmbet ascuns în colţul gurii, Plopeanca ieşi iute din biroul primarului aruncînd o privire piezişă spre Micşunica ce radia de bucurie că îl convinse şi pe Ofticiuc să dea un like pe pagina Şefului.
Sfîrşitul episodului 3, sezonul 1.